OJ:C_202405252: Publicarea unei modificări standard aprobate a caietului de sarcini al unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate din sectorul produselor agricole și alimentare, menționată la articolul 6b alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei

Prezenta comunicare este publicată în conformitate cu articolul 6b alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei (1).

COMUNICAREA APROBĂRII UNEI MODIFICĂRI STANDARD A CAIETULUI DE SARCINI AL UNEI DENUMIRI DE ORIGINE PROTEJATE SAU AL UNEI INDICAȚII GEOGRAFICE PROTEJATE ORIGINARE DINTR-UN STAT MEMBRU

[Regulamentul (UE) nr. 1151/2012]

„Agneau du Périgord”

Nr. UE: PGI-FR-0711-AM02 – 24.5.2024

DOP ( ) IGP (X)

1. Denumirea produsului

„Agneau du Périgord”

2. Statul membru căruia îi aparține aria geografică

Franța

3. Autoritatea din statul membru care comunică modificarea standard

Ministerul Agriculturii și Suveranității Alimentare

4. Descrierea modificării (modificărilor) aprobate

Explicația faptului că modificarea (modificările) se încadrează în definiția modificării standard, astfel cum este prevăzută la articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1151/2012

Cererea de modificare a IGP „Agneau du Périgord” nu implică niciuna dintre cele trei situații care constituie o modificare la nivelul Uniunii, și anume:

Prin urmare, autoritățile franceze consideră că această cerere vizează o modificare standard.

1. SERVICIUL COMPETENT DIN STATUL MEMBRU

Au fost actualizate coordonatele INAO.

Această modificare nu vizează documentul unic.

2. GRUPUL SOLICITANT/COMPONENȚA

A fost reformulată componența, precizându-se: „Orice persoană fizică sau juridică ce participă efectiv la activitățile de producție sau de elaborare prevăzute în caietul de sarcini al IGP «Agneau du Périgord».”

Această modificare nu vizează documentul unic.

3. DESCRIEREA PRODUSULUI

Greutatea maximă a mieilor a fost modificată de la 21 kg la 22 kg.

Această modificare vizează documentul unic.

4. DESCRIEREA METODEI DE OBȚINERE A PRODUSULUI AGRICOL / SACRIFICAREA

Greutatea maximă a mieilor a fost modificată de la 21 kg la 22 kg.

Această modificare nu vizează documentul unic.

5. ELEMENTE CARE JUSTIFICĂ LEGĂTURA CU MEDIUL GEOGRAFIC / SPECIFICITATEA PRODUSULUI

Greutatea maximă a mieilor a fost modificată de la 21 kg la 22 kg.

Această modificare vizează documentul unic.

6. CERINȚE NAȚIONALE/TABELUL PUNCTELOR PRINCIPALE CARE TREBUIE SĂ FACĂ OBIECTUL CONTROLULUI

Greutatea maximă a mieilor a fost modificată de la 21 kg la 22 kg.

Această modificare nu vizează documentul unic.

DOCUMENT UNIC

„Agneau du Périgord”

Nr. UE: PGI-FR-0711-AM02 – 24.5.2024

DOP ( ) IGP (X)

1. Denumirea (denumirile) [a (ale) DOP sau IGP]

„Agneau du Périgord”

2. Statul membru sau țara terță

Franța

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1. Cod pentru Nomenclatura combinată

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Agneau du Périgord” este un miel care a fost alăptat timp de cel puțin 60 de zile și finisat cu hrană pentru animale bazată în principal pe boabe de cereale întregi sau sfărâmate.

„Agneau du Périgord” se referă la miei cu vârsta de sacrificare între 80 și 180 de zile, cu greutatea carcasei de 15-22 kg și o bună conformație a acesteia datorată selecției raselor de carne în cazul berbecilor, oile provenind din rase rustice sau semirustice.

Sunt selecționați berbecii din următoarele rase de carne: Berrichon, Charollais, Ile de France, Rouge de l’Ouest, Suffolk, Texel.

Oile sunt fie de rasă rustică pură: Lacaune viande, Blanche du Massif central, Causse du Lot și Romane, fie de rasă semirustică Charmoise, fie oi provenite din încrucișarea între o rasă rustică și una dintre rasele de carne menționate anterior.

Mieii „Agneau du Périgord” aparțin claselor de conformație E-U-R, cu masa musculară dezvoltată pe un schelet fin și cu un grad de acoperire cu grăsime din clasele 2 și 3 ale grilei EUROP.

Carnea de miel este de culoare deschisă (legată de hrana pe bază de lapte timp de cel puțin 60 de zile). Grăsimea acesteia este albă sau foarte deschisă la culoare, fermă, repartizată uniform și nu are aspect uleios.

Și următoarele organe pot fi comercializate cu IGP: rinichi, timus, inimă, ficat, limbă și picioare.

Carnea și organele „Agneau du Périgord” sunt prezentate în stare proaspătă sau congelată rapid.

3.3. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală) și materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

3.3.1. Hrana mieilor

3.3.2. Hrana oilor

Baza hranei oilor este pășunatul, care are loc pe pajiști naturale sau temporare și în alte spații în aer liber timp de cel puțin șapte luni pe an.

Furajele recoltate sunt cultivate în întregime în aria geografică, majoritatea acestora chiar în exploatație.

3.4. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Animalele „Agneau du Périgord” sunt născute și crescute în aria geografică.

Pentru a păstra în întregime calitățile cărnii de miel, este necesar ca timpul de transport spre abatoare să nu fie prea lung, iar animalele să fie ferite de stres înainte de sacrificare. Prin urmare, parcurgerea traseului de la exploatație la abator trebuie să dureze mai puțin de opt ore.

3.5. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată

În cazul în care carnea sau organele comestibile sunt congelate rapid, termenul durabilității minimale (DDM) este de maximum 18 luni.

3.6. Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Orice bucată de carne cu IGP trebuie să fie însoțită de un certificat de garantare a originii (C.G.O.) (carcasă) sau să fie etichetată ca unitate de vânzare către consumator (U.V.C.) (bucată de carne).

4. Delimitare concisă a ariei geografice

Aria geografică a IGP „Agneau du Périgord” cuprinde următoarele departamente, cantoane și comune, în conformitate cu Codul geografic oficial 2020 al INSEE(Institutul Național de Statistică și Studii Economice):

5. Legătura cu aria geografică

Din punct de vedere geografic, Périgord este situat în sud-vestul Franței în partea inferioară și este concentrat în departamentul Dordogne, învecinându-se cu regiunile Gironde și Charente la vest, cu Limousin și Quercy la est și cu Agenais la sud. Ca toate regiunile destul de sărace, Dordogne a fost mult timp un departament în care s-a practicat creșterea ovinelor. Având în vedere constrângerile de pe teritoriul lor, crescătorii de ovine din Périgord au dezvoltat o pricepere specifică în domeniul creșterii ovinelor și au creat un sistem de creștere a ovinelor care utilizează toate resursele disponibile. Alegerea oilor-mamă din rase rustice sau semirustice a fost una firească în contextul sistemului mixt care combină policultura și creșterea animalelor în exploatații mici în care în cadrul practicii creșterii oilor s-au valorificat spațiile cu productivitate scăzută. Crescătorul poate astfel hrăni oile din resursele ariei geografice (furaje, pășuni și spații de păscut) și poate asigura procesul de reproducție a acestora pe tot parcursul anului, păstrând în același timp suficiente cereale și cel mai bun fân pentru finisarea mieilor. Specificitatea produsului „Agneau du Périgord” se datorează în principal acestui mod tradițional de creștere a mieilor: o perioadă de alăptare cu oaia-mamă, urmată de o etapă de finisare cu hrană pentru animale pe bază de furaje și boabe de cereale întregi sau sfărâmate, care reprezintă sursa calității și a notorietății produsului „Agneau du Périgord”.

Périgord este o întindere mare de dealuri, cu panta înclinată în general în direcția nord-est și sud-vest, brăzdată de patru râuri și de numeroșii lor afluenți, trecându-se treptat de la platoul Millevaches din Limousin (altitudine 480 m) la valea inferioară a râului Dordogne (altitudine 8 m). Acest relief, modelat de apariția lanțului alpin în era terțiară, s-a deplasat, a fracturat, a ridicat și a erodat zona de contact dintre vechiul masiv hercinic și depozitele de calcar și sedimentare ale câmpiei. În rocile cristaline din nordul regiunii Périgord, apele au conturat văi adânci, cu pante abrupte și chei înguste. În centrul regiunii Périgord, s-au format prin eroziune văi largi, când cu versanți stâncoși, când cu pante ușoare acoperite cu resturi de calcar.

Acest relief de platouri, dealuri, pante și văi mici transformă regiunea într-un peisaj de tip crâng, în continuă schimbare, în care orizontul adesea apropiat este mereu acoperit de păduri, boschete sau doar de garduri vii ori de tufișuri.

Văile, singurele zone bogate în aluviuni și propice pentru agricultură, contrastează cu dealurile și platourile uscate și sărace.

Clima din Périgord este în general temperată și oceanică, caracterizată de precipitații medii (850 mm) răspândite pe o medie de 130 de zile, cu o temperatură medie blândă (12 °C). Date fiind diferențele semnificative dintre iarnă și vară și anotimpurile intermediare foarte variabile, clima este marcată, de asemenea, de influențe continentale în timpul iernii și influențe aproape mediteraneene în timpul verii. Dat fiind caracterul de tranziție al zonei, clima este foarte variabilă.

Există dovezi ale prezenței ovinelor în Périgord în ultimii 6 000 de ani, această prezență rămânând constantă și semnificativă până în secolul al XIX-lea. Se estimează că, în 1809, șeptelul de ovine era de patru sau de cinci ori mai mare decât șeptelul de bovine. Populația de ovine număra peste 667 400 de capete și era răspândită în întreg departamentul.

Ca peste tot în acel moment, oile erau crescute în primul rând pentru lână, esențială pentru producția de îmbrăcăminte, și pentru dejecțiile animaliere produse. Carnea lor era un subprodus, destinat în principal să fie consumat de familia crescătorului, deși existau deja dovezi că aceasta era deosebit de apreciată la nivel gastronomic local. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o serie de texte atestă tendința de creștere a ovinelor pentru carne.

În 1938, Dordogne s-a clasat printre primele cinci departamente franceze după numărul de oi. Deși scăderea lor a fost însemnată după Al Doilea Război Mondial, efectivele s-au redresat semnificativ de atunci.

În exploatații, producția de ovine are rolul de a pune în valoare zone puțin productive pe plan agronomic.

Aceste constrângeri au stat la baza selecției oilor din rase foarte puțin pretențioase, recunoscute și selecționate pentru robustețea, rezistența, capacitatea lor de a utiliza suprafețe de păscut sărace și capacitatea lor de a se reproduce în afara sezonului și de a-și hrăni ușor mieii. Efectivele din prezent sunt rodul unei serii de rase pure sau încrucișate din rasele: Lacaune viande, Blanche du Massif Central, Romane, Causse du Lot și Charmoise. Aceste rase rustice sau semirustice sunt crescute și încrucișate cu berbeci de ameliorare. Crescătorii de ovine sunt pricepuți în ceea ce privește încrucișarea animalelor din șeptel și alegerea raselor de berbeci, astfel ca împerecherea să ducă fie la carcase ale mieilor de calitate mai bună, fie la conservarea calităților materne ale viitoarelor mame: rusticitate, capacitate de reproducere în afara sezonului și montă naturală.

Sistemul de hrănire instituit de fermieri este rodul acelorași constrângeri: provocarea constă în utilizarea și valorificarea optimă a resurselor lor pentru a asigura o producție de miei de înaltă calitate pe tot parcursul anului.

Crescătorii se străduiesc să organizeze hrănirea turmei, având grijă să adapteze aprovizionarea cu hrană la necesitățile nutritive ale oilor și mieilor în funcție de etapele fiziologice ale acestora.

În consecință, crescătorii elaborează un program de hrănire complex, care combină în mod optim spații de păscut, pajiști și suprafețe furajere, luând în considerare aria și randamentul potențial al fiecărei suprafețe, precum și, eventual, distanța acestora față de stână.

Șeptelul, împărțit în turme omogene în funcție de nevoile fiziologice ale animalelor (oi gestante sau care alăptează, mioare pentru reproducere), este dus în spațiile de păscut conform unui program care permite valorificarea și optimizarea tuturor resurselor vegetale, respectându-se în același timp nevoile nutriționale ale tuturor categoriilor de animale.

Viața „Agneau du Périgord” se desfășoară în două etape: perioada de alăptare, în care mielul stă lângă mamă, și perioada de finisare, în care mielul este atent îngrijit (spațiu propriu și hrană de cea mai bună calitate).

În acest spațiu rezervat, crescătorul oferă mieilor o hrană specială constând dintr-un amestec echilibrat bazat în principal pe boabe de cereale întregi sau sfărâmate, completat cu un fân bun din iarbă și leguminoase.

Acest supliment pentru alăptare devine hrana de bază a mieilor tineri pe măsură ce sunt înțărcați.

Această hrană stă la baza unei creșteri mai armonioase și mai rapide a „Agneau du Périgord”.

„Agneau du Périgord” este un miel tânăr și cu greutate mică (cu vârsta cuprinsă între 80 și 180 de zile și greutatea de 15-22 kg). Mieii au o conformație bună și masa musculară dezvoltată pe un schelet fin. Carcasa lor nu prezintă rupturi sau hematoame. Carnea este de culoare roz-deschis. Grăsimea este albă sau foarte deschisă la culoare, fermă, repartizată uniform și nu are aspect uleios.

Legătura cauzală se bazează pe calitatea și reputația produsului „Agneau du Périgord”.

Condițiile climatice foarte neregulate din regiune, combinate cu potențialul agronomic scăzut al acesteia, au contribuit la adaptarea sistemelor de creștere a animalelor care produc în prezent „Agneau du Périgord”.

Zonele umede din Périgord Vert și platourile calcaroase uscate din Sarladais și terenurile din perioada jurasică oferă spații de păscut foarte potrivite pentru oi, care sunt adesea singura opțiune pentru exploatarea acestor terenuri sărace și a acestor parcele mici, greu de accesat, situate pe pante abrupte, cunoscute uzual sub denumirea de „picadies”.

Confruntați cu marea variabilitate a precipitațiilor și a temperaturilor, țăranii din Périgord, care nu s-au bazat niciodată pe o cantitate de precipitații sau pe o medie a temperaturilor adecvate pentru culturile lor, s-au obișnuit să își diversifice producția prin repartizarea riscurilor pe mai multe tipuri principale de culturi.

Acest tip de condiții de mediu și de peisaj a favorizat menținerea exploatațiilor mici și fragmentate, care au păstrat vreme îndelungată un tip de economie autosuficient, încercând să valorifice la maximum toate resursele disponibile, atât agronomice, cât și umane. Sistemul care combină policultura și creșterea animalelor este predominant în această regiune.

Prin urmare, creșterea ovinelor este adesea combinată cu producția de cereale, valorificată parțial ca hrană pentru șeptelul de ovine, pe lângă unul sau mai multe alte tipuri de culturi.

De la începutul secolului al XX-lea, producția de lână a făcut loc producției de carne, iar crescătorii din Périgord au urmat tendința generală, începând să se intereseze de progresele genetice.

În acea vreme, erau crescute trei rase în Périgord: rasele Charmoise, Berrichonne de l’Indre și Causse du Lot. Aceste rase au înregistrat de atunci o scădere a efectivelor, în timp ce efectivele altor trei rase au crescut, și anume: Lacaune viande, Blanche du Massif Central, Romane. Cu toate acestea, a avut loc o anumită renaștere a raselor ancestrale în ultimul deceniu, în special a raselor Charmoise și Causse du Lot.

Utilizarea acestor rase rustice a dus la practici aflate în armonie cu exploatarea caracteristicilor distincte ale acestei regiuni.

Specificitatea produsului „Agneau du Périgord” se datorează în principal acestui mod tradițional de creștere a mieilor: o perioadă de alăptare la ugerul mamei, urmată de o etapă de finisare cu hrană pentru animale bazată pe furaje și boabe de cereale întregi sau sfărâmate.

Culoarea deschisă a cărnii „Agneau du Périgord” este dată de două elemente complementare ale metodei de producție, și anume: vârsta mieilor la sacrificare (maximum 180 de zile) și perioada de hrănire cu lapte (mielul este alăptat la ugerul mamei timp cel puțin 60 de zile).

Grăsimea albă (sau de culoare foarte deschisă) și fermă este rezultatul unei alimentații specifice în etapa de finisare care se bazează pe furaje și pe furaje suplimentare, exclusiv din cereale cu boabe întregi sau sfărâmate.

Aceste furaje suplimentare specifice în etapa de finisare duc la un conținut echilibrat de grăsime în carnea „Agneau du Périgord”.

Producția de carne „Agneau du Périgord” se realizează prin metode tradiționale specifice regiunii Périgord. Este un produs cu caracter festiv, care este pregătit în multe feluri, dar care ocupă întotdeauna un rol important în meniu.

Apare în multe rețete și este uneori prezentat drept „cealaltă bucată aleasă din Périgord”.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

https://info.agriculture.gouv.fr/gedei/site/bo-agri/document_administratif-cdf6faf7-26d4-42dd-9789-a75c4c4d5eca

(1)  
JO L 179, 19.6.2014, p. 17.