OJ:C_202405731: P9_TA(2024)0042 – Definirea poziției UE cu privire la instrumentul obligatoriu al ONU privind afacerile și drepturile omului, în special în ceea ce privește accesul la căi de atac și protecția victimelor – Rezoluția Parlamentului European din 18 ianuarie 2024 referitoare la definirea poziției UE cu privire la instrumentul obligatoriu al ONU privind afacerile și drepturile omului, în special în ceea ce privește accesul la căi de atac și protecția victimelor (2023/2108(INI))

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 18/01/2024
Emitent: Parlamentul European
Formă: Jurnalul Oficial UE

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

Seria C

C/2024/5731

17.10.2024

P9_TA(2024)0042

Definirea poziției UE cu privire la instrumentul obligatoriu al ONU privind afacerile și drepturile omului, în special în ceea ce privește accesul la căi de atac și protecția victimelor

Rezoluția Parlamentului European din 18 ianuarie 2024 referitoare la definirea poziției UE cu privire la instrumentul obligatoriu al ONU privind afacerile și drepturile omului, în special în ceea ce privește accesul la căi de atac și protecția victimelor (2023/2108(INI))

(C/2024/5731)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 2, 3, 8, 21 și 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, adoptate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în Rezoluția 17/4 din 16 iunie 2011,

—	având în vedere Rezoluția 26/9 a Consiliului pentru drepturile omului al ONU din 26 iunie 2014,

—	având în vedere proiectul actualizat de instrument obligatoriu din punct de vedere juridic transmis de președintele-raportor al Grupului de lucru interguvernamental deschis (GLID) la 31 iulie 2023 și al treilea proiect revizuit al acestuia, rezultat în urma celei de-a opta sesiuni,

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției,

—	având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU 76/300 din 28 iulie 2022 privind dreptul la un mediu curat, sănătos și sustenabil,

—	având în vedere Orientările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru întreprinderile multinaționale privind conduita responsabilă în afaceri,

—	având în vedere Rezoluția privind întreprinderile și drepturile omului în Africa a Comisiei Africane pentru Drepturile Omului și ale Popoarelor din 7 martie 2023,

—

având în vedere avizul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) din 10 aprilie 2017 intitulat „Improving access to remedy in the area of business and human rights at EU level”
(1) (Îmbunătățirea accesului la căi de atac în domeniul afacerilor și al drepturilor omului la nivelul UE) și raportul său din 6 octombrie 2020 intitulat „Business and Human Rights – Access to Remedy”
(2) (Întreprinderile și drepturile omului – accesul la căi de atac),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 20 februarie 2023 privind prioritățile UE pentru 2023 în cadrul forurilor ONU însărcinate cu apărarea drepturilor omului,

—	având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țări terțe (3),

—	având în vedere rezoluția sa din 4 octombrie 2018 referitoare la contribuția UE la un Instrument obligatoriu al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi cu caracteristici transnaționale în ceea ce privește drepturile omului (4),

—	având în vedere rezoluția sa din 18 ianuarie 2023 referitoare la drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință – raport anual pe 2022 (5) și rezoluțiile sale anterioare referitoare la rapoartele anuale precedente,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru dezvoltare,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0421/2023),

întrucât UE se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, așa cum se prevede la articolul 2 din TUE; întrucât acțiunile sale pe scena internațională trebuie să fie ghidate de aceste principii și să fie conforme cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, consacrat la articolul 208 din Tratatul de la Lisabona;

B.	întrucât punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și a principiului „a nu lăsa pe nimeni în urmă” implică faptul că dezvoltarea economică merge mână în mână cu justiția socială, buna guvernanță și respectarea drepturilor omului;

întrucât întreprinderile sunt actori majori ai mondializării economice, ai serviciilor financiare și ai schimburilor comerciale internaționale și trebuie să respecte toate legile aplicabile și tratatele internaționale, precum și drepturile omului; întrucât întreprinderile comerciale pot cauza, contribui sau fi direct legate de efectele negative asupra drepturilor omului, cum ar fi sclavia modernă, traficul de persoane, munca forțată, munca copiilor și alte forme de exploatare a forței de muncă, strămutarea forțată a populației, salariile la limita sărăciei și încălcările drepturilor sindicale, precum și efectele negative asupra mediului, inclusiv poluarea, schimbările climatice, degradarea mediului și pierderea biodiversității;

întrucât corporațiile pot contribui la dezvoltarea durabilă prin crearea de locuri de muncă și dezvoltarea economică și, prin urmare, pot juca un rol important în promovarea drepturilor omului, a standardelor de mediu, precum și în prevenirea efectelor negative asupra drepturilor omului și a mediului;

E.	întrucât drepturile întreprinderilor și ale investitorilor ar trebui să fie însoțite de cerințe obligatorii și executorii în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, a dreptului muncii și a dreptului mediului;

întrucât victimele abuzurilor comise de întreprinderi se confruntă adesea cu obstacole multiple și care se suprapun în ceea ce privește accesul la căi de atac, inclusiv la căi de atac judiciare și garanții de nerepetare; întrucât aceste obstacole sunt și mai grave pentru persoanele sau grupurile vulnerabile sau marginalizate; întrucât impunitatea pentru încălcările drepturilor omului comise de anumite întreprinderi comerciale rămâne în mare măsură nesoluționată în absența unui cadru de reglementare solid și cuprinzător și a unei alinieri la nivel mondial și regional;

întrucât încălcările drepturilor lucrătorilor de către companii sunt în creștere la nivel mondial, potrivit Indexului drepturilor globale al Confederației Internaționale a Sindicatelor, care a raportat că 113 țări exclud lucrătorii de la dreptul de a înființa un sindicat sau de a adera la un sindicat, în creștere de la 106, în 2021, la 113; întrucât 87 % dintre țări au încălcat dreptul la grevă, iar patru din cinci țări au blocat negocierile colective;

întrucât Consiliul pentru Drepturile Omului (CDO) al ONU a adoptat o rezoluție la 26 iunie 2014 de instituire a unui grup de lucru interguvernamental deschis (GLID) pentru a elabora un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic, care să reglementeze, în dreptul internațional al drepturilor omului, activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi;

întrucât GLID, prezidat de Ecuador încă de la crearea sa, a organizat, până în prezent, nouă sesiuni și o serie de consultări regionale și de altă natură cu părțile interesate, inclusiv cu societatea civilă și cu sectorul privat; întrucât, în iulie 2023, președintele a distribuit un proiect actualizat al instrumentului înaintea celei de a noua sesiuni a GLID, programată pentru 23-27 octombrie 2023;

întrucât UE lucrează la elaborarea unei legislații ambițioase privind diligența necesară a întreprinderilor, printre alte tipuri de legislație, care ar servi drept bază pentru mandatul său de negociere; întrucât, în absența unui mandat de negociere, reprezentantul UE a participat doar la sesiunile GLID în calitate de observator și a contribuit doar la declarații generale; întrucât, în plus, implicarea în discuții a altor economii mari din afara UE a fost ambivalentă de-a lungul anilor;

întrucât, ulterior, poziția statelor membre ale UE a evoluat treptat, mai multe dintre ele participând activ la cele mai recente sesiuni ale GLID; întrucât Franța și Portugalia s-au alăturat grupului „Prietenii președintelui”, ajutându-l pe acesta să elaboreze propuneri de consens din partea blocurilor regionale; întrucât, printre prioritățile sale în cadrul forurilor din domeniul drepturilor omului din 2023, Consiliul și-a afirmat angajamentul de a „participa activ” la discuțiile ONU privind instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic și și-a exprimat disponibilitatea de a colabora cu președintele GLID și cu Grupul „Prietenii președintelui” pentru a explora un instrument consensual susceptibil să îmbunătățească în mod eficace protecția victimelor și să creeze condiții de concurență echitabile la nivel mondial;

L.	întrucât Parlamentul și-a exprimat în mod repetat sprijinul pentru discuțiile ONU privind instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic, inclusiv prin adoptarea unei serii de rezoluții prin care se solicită UE și statelor membre să se implice în mod constructiv în negocieri;

întrucât, în ultimii ani, UE a dat dovadă de o mare ambiție în ceea ce privește afacerile și drepturile omului și a inițiat o serie de inițiative legislative menite să reglementeze activitățile de afaceri în ceea ce privește drepturile omului și obligațiile legate de mediu și climă, cum ar fi Directiva privind obligația de diligență în materie de durabilitate a întreprinderilor, o propunere de regulament privind interzicerea produselor fabricate prin muncă forțată pe piața Uniunii, Regulamentul privind produsele care nu implică defrișări, Regulamentul privind minereurile din zone de conflict și Regulamentul privind bateriile;

întrucât o serie de state membre ale UE, cum ar fi Franța, Germania și Țările de Jos au adoptat recent sau au propus o legislație obligatorie privind diligența necesară, în timp ce o serie de alte state membre intenționează să urmeze acest exemplu; întrucât este important să se asigure coerența între legislația privind diligența necesară la nivelul statelor membre sau al UE și instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic al ONU;

întrucât inițiativele de reglementare, inclusiv legislația, privind afacerile și drepturile omului au fost adoptate sau sunt în curs de dezbatere în țările din afara UE, cum ar fi Australia, Brazilia, Canada, Ghana, Japonia, Mexic, Noua Zeelandă, Norvegia, Africa de Sud, Coreea de Sud, Elveția și SUA; întrucât numeroase alte țări au elaborat un plan național de acțiune privind afacerile și drepturile omului;

P.	întrucât proiectul de instrument juridic obligatoriu conține o clauză privind organizațiile de integrare regională pentru a ține seama de rolul UE și, respectiv, al statelor sale membre;

întrucât comunitățile afectate, popoarele indigene, sindicatele, membrii societății civile, cadrele universitare și experții din întreaga lume manifestă un interes considerabil și din ce în ce mai mare pentru discuțiile purtate la nivelul ONU privind instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic, se mobilizează în jurul său și au așteptări considerabile în acest sens,

Observații generale și cadrul internațional privind afacerile și drepturile omului

subliniază că nivelul general de exercitare a drepturilor omului la nivel mondial depinde, printre altele, în mod inevitabil de comportamentul corporațiilor, având în vedere amploarea actuală a globalizării și internaționalizarea activităților comerciale și a lanțurilor valorice; subliniază, în acest context, că este important ca întreprinderile să se poată baza pe o bună guvernanță publică și pe un sistem și un cadru juridic cuprinzător și funcțional pentru a-și îndeplini obligațiile în materie de drepturi ale omului;

sprijină ferm punerea în aplicare deplină, în interiorul și în afara UE, a standardelor internaționale privind conduita responsabilă în afaceri, pentru a completa și a consolida punerea în aplicare a Principiilor directoare privind afacerile și drepturile omului; subliniază importanța Principiilor directoare ale ONU și a orientărilor OCDE, precum și sprijinul larg de care se bucură acestea; reamintește că Principiile directoare ale ONU privind drepturile omului constituie singurul cadru global care detaliază responsabilitatea întreprinderilor pentru prevenirea și abordarea riscului unor efecte negative asupra drepturilor omului legate de activitatea întreprinderilor; subliniază că orice activitate desfășurată cu privire la instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic ar trebui să asigure alinierea deplină la aceste standarde;

subliniază că, întrucât responsabilitatea socială a întreprinderilor este exclusiv voluntară și, prin urmare, nu este încorporată în instrumente executorii, ea riscă să creeze denaturări ale pieței și concurență neloială pentru întreprinderile care aleg să respecte standardele internaționale sau care sunt supuse unor obligații naționale sau regionale; recunoaște că, deși s-au înregistrat unele progrese, continuă să aibă loc încălcări ale drepturilor omului; salută, prin urmare, eforturile de a crea condiții de concurență echitabile și urmărirea unui angajament susținut la nivel mondial în favoarea unui comportament responsabil în afaceri; salută, de asemenea, actuala trecere de la inițiativele legislative fără caracter obligatoriu la standarde obligatorii în ceea ce privește evoluțiile normative;

subliniază că este important să se elimine lacunele juridice și de reglementare care sunt exploatate de unele întreprinderi comerciale, inclusiv de investitori în detrimentul drepturilor omului și al mediului;

constată cu îngrijorare că în sistemele judiciare din multe țări, persistă numeroase bariere procedurale, materiale și practice în ceea ce privește accesul victimelor la justiție, inclusiv dificultăți în identificarea instanței competente, bariere legate de standardele jurisdicționale, termene de prescripție legale scurte, sarcini probatorii excesive, răspundere limitată sau neclară din cauza structurilor corporative complexe, acces la reprezentare juridică și la informații, costuri prohibitive de reprezentare în străinătate, precum și alte inegalități între reclamanți și pârâți; ia act, de asemenea, cu îngrijorare de cazurile în care victimele se confruntă cu intimidări sau violențe din partea întreprinderilor implicate atunci când acestea încearcă să își facă dreptate; subliniază că persoanele sau grupurile vulnerabile sau marginalizate, care ar putea avea nevoie de o atenție deosebită în contextul activităților de colaborare cu părțile interesate, se confruntă cu obstacole mai mari pentru a beneficia în mod echitabil de plăți compensatorii sau de alte forme de restituire;

subliniază că este important să se includă reglementarea extrateritorială bazată pe țara de origine a societății-mamă și, pentru victimele încălcărilor drepturilor omului comise de corporații transnaționale, un acces la justiție în țara de origine a acestor corporații; subliniază, în special, că trebuie definite obligații clare pentru țările terțe în ceea ce privește eradicarea muncii copiilor și a muncii forțate din lanțurile lor de aprovizionare și din operațiunile lor;

își exprimă din nou sprijinul ferm pentru activitatea desfășurată în cadrul ONU prin intermediul GLID pentru a dezvolta acest instrument; își exprimă aprecierea pentru activitatea președinților succesivi din Ecuador în coordonarea acestui efort complex și salută rolul de sprijin al grupului „Prietenii președintelui”;

invită președintele GLID și statele membre ale ONU să se asigure că negocierile se desfășoară în mod transparent, cu implicarea semnificativă a tuturor părților interesate, inclusiv a societății civile, a sindicatelor, a reprezentanților lucrătorilor și sectorului privat, acordând atenția cuvenită persoanelor interesate vulnerabile; insistă, de asemenea, că este important să se garanteze un angajament activ din partea tuturor regiunilor, în vederea dezvoltării unui instrument eficace care să reflecte diversitatea globală a realităților juridice, sociale și economice care afectează drepturile omului și care să se bazeze pe bunele practici puse în aplicare la nivel național și regional; încurajează organizațiile regionale pentru drepturile omului și organizațiile economice, precum și autoritățile să contribuie la facilitarea acestui angajament universal;

Implicarea UE și a statelor membre în procesul ONU

reamintește că UE s-a angajat, pe baza tratatelor, să promoveze drepturile omului la nivel mondial și soluțiile multilaterale ale ONU la probleme comune, angajament care nu s-a reflectat încă în participarea sa la GLID cu un mandat de negociere;

10.

recunoaște că GLID este singurul forum mondial și multilateral în care sunt discutate normele obligatorii privind afacerile și drepturile omului și, prin urmare, consideră că este esențial ca UE să se implice activ în acest proces, alături de un număr substanțial de membri ai ONU, pentru a ajunge la un rezultat prin consens, care să se poată baza pe un sprijin larg la nivel mondial;

11.

subliniază că cele mai recente evoluții normative de la nivelul UE privind afacerile și drepturile omului sunt pași importanți în direcția abordării accesului la justiție și drepturile victimelor, care se află în centrul instrumentului obligatoriu din punct de vedere juridic, ca tratat de bază privind drepturile omului; subliniază, în acest sens, caracterul complementar, obiectivele și domeniul de aplicare, precum și nevoia de coerență între ambelor direcții normative, care vor funcționa la diferite niveluri;

12.

consideră că UE ar trebui să se implice activ în negocierile în curs, în special pentru a dezvolta în continuare proiectul de instrument obligatoriu din punct de vedere juridic, concentrându-se în același timp pe victimele abuzurilor din mediul de afaceri de-a lungul lanțului valoric, pe eliminarea barierelor din calea justiției și căile de atac eficace, asigurând condiții de concurență echitabile și securitate juridică pentru întreprinderi, ținând seama de caracterul special al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și consolidând cooperarea prin utilizarea perspectivelor internaționale și a bunelor practici; consideră că acest angajament ar contribui, în cele din urmă, la asigurarea unei mai bune puneri în aplicare și asigurări a respectării drepturilor omului la nivel internațional, contribuind în același timp la condiții de concurență echitabile la nivel internațional și furnizând un instrument global care să fie sprijinit pe scară largă și ratificat de statele din toate regiunile, inclusiv din Uniunea Europeană, dar fără a se limita la aceasta, și care să rămână relevant în fața evoluției amenințărilor la adresa drepturilor omului;

13.

salută faptul că Consiliul s-a angajat ca UE să își consolideze acțiunea și să participe activ la GLID; consideră totuși că singura modalitate semnificativă și tangibilă de a pune în aplicare acest angajament declarat este adoptarea unui mandat al UE pentru negocieri; îndeamnă, prin urmare, Consiliul să adopte cât mai curând posibil un mandat ambițios pentru negocieri, astfel încât UE să poată participa activ la negocieri în vederea modelării viitorului instrument obligatoriu din punct de vedere juridic; subliniază că poziția UE trebuie să urmărească să stabilească dispoziții solide în ceea ce privește mecanismele de punere în aplicare și monitorizare, precum și în ceea ce privește accesul la justiție pentru persoanele afectate de încălcări;

14.

invită, între timp, statele membre să se implice în acest proces în mod individual, coordonându-și pozițiile pe parcursul negocierilor, astfel încât să apere o poziție puternică, comună și clară a UE, prezentând în mod constructiv inițiativele legislative menite să reglementeze activitățile comerciale în ceea ce privește drepturile omului și obligațiile legate de climă, dând dovadă totodată de apreciere pentru progresele înregistrate până în prezent; se așteaptă ca Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia, în special Delegația UE pe lângă ONU de la Geneva, să joace un rol proactiv și constructiv în acest proces;

15.

invită Comisia, SEAE și statele membre să colaboreze proactiv cu toate statele partenere și să includă acest subiect în dialogurile lor cu țările din afara UE și cu organizațiile regionale, mai ales în cadrul dialogurilor structurate ale UE privind drepturile omului; încurajează UE să se adreseze, în special, partenerilor principali care își elaborează în prezent propriile cadre privind afacerile și drepturile omului la nivel național, cum ar fi Brazilia și Japonia, și la nivel regional, cum ar fi Comisia africană pentru drepturile omului și popoarelor și Comisia interamericană pentru drepturile omului;

Elemente pentru o poziție a UE privind instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic

16.

salută proiectul actualizat de instrument obligatoriu din punct de vedere juridic, publicat în iulie 2023, și consideră că el oferă o bază solidă și promițătoare pentru a avansa în negocieri, recunoscând totodată că sunt necesare îmbunătăți și alinierea la Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului, la orientările OCDE și la alte standarde internaționale actuale;

17.

consideră că UE ar trebui să aspire la un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic care să fie compatibil cu evoluțiile normative în curs de la nivelul UE și complementar acestora și, prin urmare, să contribuie la crearea unui cadru juridic global mai coerent privind afacerile și drepturile omului;

18.

sprijină un domeniu larg de aplicare pentru instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic, care ar garanta că responsabilitatea se aplică în toate lanțurile valorice globale; consideră că a oferi statelor părți flexibilitatea de a diferenția, în conformitate cu legislația lor internă, modul în care întreprinderile, în special IMM-urile, își îndeplinesc obligațiile în materie de prevenire, în temeiul instrumentului obligatoriu din punct de vedere juridic, proporțional cu dimensiunea întreprinderilor, cu sectorul, cu contextul operațional și cu gravitatea impactului asupra drepturilor omului, ar oferi o marjă de manevră importantă pentru adaptarea națională și ar fi în concordanță cu domeniul de aplicare universal al Principiilor directoare ale ONU; subliniază că, în multe regiuni ale lumii, microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii (MIMM) sunt adesea forța motrice a economiilor locale; subliniază că MIMM-urile reprezintă 90 % din întreprinderi, 60-70 % din ocuparea forței de muncă și 50 % din produsul intern brut la nivel mondial; reiterează că este important să se garanteze că obligațiile și cerințele instrumentului sunt proporționale cu dimensiunea, resursele și efectul de levier al întreprinderilor și invită UE să ofere garanții pentru MIMM-uri în cadrul negocierilor privind instrumentul;

19.

consideră că activitățile comerciale ar trebui înțelese în conformitate cu Principiile directoare ale ONU;

20.

insistă asupra faptului că, în conformitate cu universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului, instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic ar trebui să acopere un domeniu de aplicare larg al instrumentelor internaționale, inclusiv, printre altele, Declarația Universală a Drepturilor Omului, toate tratatele internaționale fundamentale privind drepturile omului și convențiile fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii;

21.

regretă că mai multe trimiteri la mediu și la schimbările climatice, inclusiv în ceea ce privește responsabilitatea, au fost eliminate din domeniul de aplicare al instrumentului obligatoriu din punct de vedere juridic în cel mai recent proiect; consideră că UE și statele membre ar trebui să depună eforturi pentru ca impactul activităților comerciale asupra mediului și climei să fie inclus în domeniul de aplicare al instrumentului obligatoriu din punct de vedere juridic, în conformitate cu legislația, politicile și ambițiile UE în acest domeniu și, prin urmare, să reflecte realizarea tot mai mare a impactului activităților comerciale în ceea ce privește schimbările climatice și degradarea mediului, care, la rândul lor, au un impact asupra drepturilor omului;

22.

subliniază că instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic ar trebui să ofere un cadru ambițios, cuprinzător, reactiv și obligatoriu pentru a preveni încălcarea drepturilor omului de către corporații, în special obligând statele părți să adopte măsuri legislative, de reglementare și de altă natură adecvate și eficace pentru a preveni abuzurile comise de întreprinderi și pentru a asigura exercitarea obligației de diligență în materie de drepturi ale omului și de mediu de către toate întreprinderile; constată, în acest sens, că a oferi statelor părți flexibilitatea de a-și adapta cadrele preventive la propriile sisteme juridice, menținând în același timp supremația drepturilor omului, ar fi un factor-cheie în asigurarea unei aderări pe scară largă la instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic;

23.

invită UE și statele membre să se asigure, în conformitate cu dispozițiile din Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului, că cadrul de prevenire a instrumentului obligatoriu din punct de vedere juridic obligă actorii corporativi să exercite diligența necesară sporită atunci când își desfășoară activitatea în zone în care există un risc crescut de încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv prin adăugarea unor trimiteri la dreptul internațional umanitar, la dreptul penal internațional și la dreptul internațional cutumiar în domeniul de aplicare al instrumentului obligatoriu din punct de vedere juridic; consideră că instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic ar trebui să abordeze, de asemenea, aspecte legate de activitățile întreprinderilor în zonele afectate de dezastre sau în legătură cu comunitățile vulnerabile la schimbările climatice, care devin din ce în ce mai relevante în contextul crizei climatice;

24.

consideră că obligația întreprinderilor de a adopta o abordare bazată pe riscuri și de a efectua evaluări periodice ale impactului asupra drepturilor omului înainte și pe parcursul operațiunilor și de a ține seama de nevoile persoanelor expuse unui risc sporit constituie elemente deosebit de importante pentru cadrul de prevenire a instrumentului obligatoriu din punct de vedere juridic, inclusiv prin integrarea unei perspective de gen, dar și luând în considerare aspectele legate de grupurile expuse riscului de vulnerabilitate sau marginalizare, cum ar fi comunități indigene și tradiționale, minorități și apărători ai drepturilor omului și a mediului;

25.

solicită ca instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic să ofere un rol central părților interesate afectate, în special prin obligația de a promova participarea activă și semnificativă a acestora, inclusiv a sindicatelor, a organizațiilor neguvernamentale, a popoarelor indigene și a organizațiilor comunitare, precum și a sectorului privat, la punerea în aplicare a legislației, a politicilor și a altor măsuri, acordând o atenție deosebită accesului la justiție și căilor de atac;

26.

cere ca instrumentul obligatoriu juridic să ofere o definiție pentru participarea activă și semnificativă a părților interesate relevante, inclusiv printr-o implicare interactivă, desfășurată cu bună credință, în mod continuu, cu o monitorizare adecvată, implicând identificarea și eliminarea potențialelor bariere din calea implicării și asigurând participarea în condiții de siguranță a părților interesate, fără teama de represalii;

27.

subliniază că este important ca UE și statele membre să se asigure că instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic include datoria de a proteja drepturile și siguranța apărătorilor drepturilor omului, a apărătorilor mediului, a jurnaliștilor, a lucrătorilor și a popoarelor indigene și a altor grupuri marginalizate și de a integra luarea în considerare a acestor grupuri în întregul instrument; insistă, în special, că este important să se consacre principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză al popoarelor indigene;

28.

invită UE și statele membre să sprijine includerea în instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic a combaterii corupției în conformitate cu Convenția ONU împotriva corupției, recunoscând că corupția facilitează, perpetuează și instituționalizează încălcările drepturilor omului;

29.

este preocupat de riscurile de căutare a instanței celei mai favorabile și de impactul acesteia asupra condițiilor de concurență echitabile, inclusiv în contextul UE; solicită să se adopte instrumente la nivelul UE pentru a atenua aceste riscuri, inclusiv un mecanism de monitorizare; subliniază, prin urmare, că trebuie să se garanteze că țările pun în aplicare mecanisme solide și eficace, dar practice și proporționale, de monitorizare a aplicării și respectării legislației; insistă, de asemenea, asupra cerinței ca statele părți să efectueze raportări periodice și aprofundate; ia act, în acest sens, de rolul potențial al proceselor adoptate pentru a elabora planuri naționale de acțiune privind afacerile și drepturile omului; ia act de faptul că mandatul UE ar trebui să garanteze că cerințele sunt concepute în așa fel încât să poată fi aliniate la legislația actuală a UE în acest domeniu;

30.

se așteaptă ca UE și statele membre să promoveze dispoziții solide privind accesul la justiție, inclusiv accesul la căi de atac judiciare statale, în cadrul instrumentului obligatoriu din punct de vedere juridic, în conformitate cu angajamentul lor de a proteja victimele, de a combate impunitatea și de a susține Principiile directoare ale ONU;

31.

subliniază că dispozițiile instrumentului obligatoriu din punct de vedere juridic privind drepturile victimelor și ale deținătorilor de drepturi trebuie să precizeze modalitățile de a garanta dreptul la un acces la justiție echitabil, adecvat, rapid, nediscriminatoriu, oportun și care să ia în considerare dimensiunea de gen, la despăgubiri individuale sau colective și la căi de atac eficace în ceea ce privește încălcările drepturilor omului cauzate de întreprinderi sau la care acestea au contribuit; ia act de faptul că acest lucru ar trebui să includă dreptul la acțiuni colective, accesul la asistență judiciară, dreptul de a fi audiat în toate etapele procedurilor, accesul la informațiile deținute de întreprinderile comerciale, astfel cum sunt definite în jurisdicțiile în cauză, precum și protecția împotriva represaliilor și a revictimizării; consideră că, pentru a facilita dreptul victimelor de a accede la o cale de atac, ar trebui prevăzute mecanisme de reducere a sarcinii probatorii asupra victimelor; consideră, de asemenea, că statele părți ar trebui să permită adoptarea de măsuri provizorii sau asigurătorii în cazuri urgente;

32.

insistă asupra faptului că instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic ar trebui să includă obligația ca statele părți să dezvolte un sistem cuprinzător și adecvat de răspundere juridică, care să răspundă nevoilor victimelor în ceea ce privește căile de atac și să fie proporțional cu gravitatea abuzului, evitând înlesnirea revendicărilor abuzive; insistă, de asemenea, asupra faptului că instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic ar trebui să stabilească condițiile în care răspunderea întreprinderilor poate fi stabilită în mod corespunzător pentru prejudiciile pentru care sunt responsabile;

33.

insistă asupra faptului că instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic ar trebui să abordeze obstacolele practice și procedurale cu care se confruntă victimele abuzurilor comise de întreprinderi atunci când solicită justiției să facă dreptate, printre altele prin abordarea provocărilor cu care se confruntă instanțele în ceea ce privește revendicarea competenței în alte situații și prin garantarea faptului că termenele de prescripție sunt adecvate și nu sunt restrictive în mod nejustificat; insistă asupra faptului că este important să se acorde atenția cuvenită persoanelor sau grupurilor vulnerabile sau marginalizate în acest context;

34.

salută propunerea de a institui un fond internațional pentru victime în temeiul instrumentului obligatoriu din punct de vedere juridic, care să ofere asistență juridică și financiară victimelor care doresc să acceadă la căi de atac;

35.

insistă asupra faptului că instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic ar trebui să confere suficiente competențe Conferinței părților pentru a institui mecanisme de monitorizare a punerii în aplicare a acestuia și pentru a formula recomandări pentru posibile măsuri ulterioare; consideră că comisia înființată în baza instrumentului obligatoriu juridic ar trebui să aibă competența de a primi și de a examina comunicări și plângeri din partea unor persoane fizice, comunități sau reprezentanți ai acestora cu privire la încălcări ale drepturilor omului comise de întreprinderi acoperite de instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic și care sunt contrare dispozițiilor din acest instrument și cu privire la încălcarea de către un stat parte a oricăruia dintre drepturile prevăzute în acesta;

36.

invită Comisia să își intensifice sprijinul financiar și tehnic acordat autorităților naționale din țările din afara UE în ceea ce privește afacerile și drepturile omului, în special prin (i) adoptarea și punerea în aplicare a planurilor naționale de acțiune în cadrul Principiilor directoare ale ONU, (ii) dezvoltarea unor mecanisme extrajudiciare, cum ar fi birourile ombudsmanului sau punctele de contact naționale, (iii) inițiative legislative menite să protejeze avertizorii și să reglementeze activitățile comerciale legate de drepturile omului și obligațiile legate de mediu și (iv) promovarea și furnizarea de căi de atac accesibile și eficiente pentru victime; încurajează Comisia să își intensifice sprijinul acordat organizațiilor societății civile în aceste domenii;

° °

37.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Președintelui Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și președintelui GLID.

(1) Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, „
Improving access to remedy in the area of business and human rights at the EU level
”, 2017.

(2) Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, „
Business And Human Rights – Access To Remedy
”, 2020.

(3)
JO C 215, 19.6.2018, p. 125.

(4)
JO C 11, 13.1.2020, p. 36.

(5)
JO C 214, 16.6.2023, p. 77.

ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/5731/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)

Top