OJ:C_202405734: P9_TA(2024)0045 – Aplicarea politicii comune în domeniul pescuitului și perspective de viitor – Rezoluția Parlamentului European din 18 ianuarie 2024 referitoare la stadiul actual al aplicării politicii comune în domeniul pescuitului și perspective de viitor (2021/2169(INI))

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 18/01/2024
Emitent: Parlamentul European
Formă: Jurnalul Oficial UE

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

Seria C

C/2024/5734

17.10.2024

P9_TA(2024)0045

Aplicarea politicii comune în domeniul pescuitului și perspective de viitor

Rezoluția Parlamentului European din 18 ianuarie 2024 referitoare la stadiul actual al aplicării politicii comune în domeniul pescuitului și perspective de viitor (2021/2169(INI))

(C/2024/5734)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 3, 4, 5, 11, 13, 38, 39, 43 și 349,

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului (PCP) (1),

—	având în vedere Directiva 2014/89/UE din 23 iulie 2014 a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim (Directiva privind amenajarea spațiului maritim) (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la pescuitul costier la scară mică, pescuitul artizanal și reforma politicii comune în domeniul pescuitului (3),

—	având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 intitulată „Mai mult pește în mări? Măsuri de promovare a unei refaceri a stocurilor dincolo de nivelul producției maxime durabile (MSY), inclusiv în zonele de refacere a stocurilor de pește și în zonele marine protejate” (4),

—	având în vedere rezoluția sa din 18 mai 2021 referitoare la realizarea obiectivelor în materie de obligații de debarcare în temeiul articolului 15 din Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului (5),

—	având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2021 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre” (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 16 septembrie 2021 intitulată „Viitorii pescari: atragerea unei noi generații de lucrători în industria pescuitului și crearea de locuri de muncă în comunitățile costiere” (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2021 referitoare la strategia „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2022 referitoare la viitorul pescuitului în Canalul Mânecii, Marea Nordului, Marea Irlandei și Oceanul Atlantic în contextul retragerii Regatului Unit din UE (9),

—	având în vedere rezoluția sa din 7 iunie 2022 intitulată „Punerea în aplicare a articolului 17 din Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului” (10),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2023 referitoare la situația pescuitului la scară mică în UE și la perspectivele viitoare (11),

—	având în vedere Rezoluția Consiliului din 3 noiembrie 1976 privind anumite aspecte externe ale creării unei zone de pescuit de 200 mile în Comunitate începând cu 1 ianuarie 1977 (12) (Rezoluția de la Haga din 1976), în special anexa VII,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2007 intitulată „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană” (COM(2007)0575),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 februarie 2023 intitulată „Politica comună în domeniul pescuitului în prezent și în viitor: un pact privind pescuitul și oceanele pentru o gestionare a pescuitului sustenabilă, bazată pe date științifice, inovatoare și favorabilă incluziunii” (COM(2023)0103),

—	având în vedere raportul Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) din 26 septembrie 2019 intitulat „Social data in the EU fisheries sector (CSTEP 19-03)” [Date sociale în sectorul pescuitului din UE (CSTEP 19-03)] ,

—	având în vedere raportul CSTEP din 10 decembrie 2020, intitulat „Social dimension of the CFP (STECF 20-14)” [Dimensiunea socială a PCP (CSTEP 20-14)],

—	având în vedere studiul realizat pentru Comisia pentru pescuit în iulie 2021 și intitulat „Impacts of the COVID-19 pandemic on EU fisheries and aquaculture” (Impactul pandemiei de COVID-19 asupra pescuitului și acvaculturii din UE),

—	având în vedere raportul CSTEP din 8 decembrie 2021 intitulat „The 2021 Annual Economic Report on the EU Fishing Fleet (STECF 21-08)” [Raportul economic anual pe 2021 privind flota de pescuit a UE (CSTEP 21-08)],

—	având în vedere buletinul economic privind afacerile maritime nr. 8/2020 din 9 martie 2021 intitulat „The EU fishing fleet 2020: Trends and economic results” (Flota de pescuit a UE în 2020: Tendințe și rezultate economice)”, elaborat de Direcția Generală Afaceri Maritime și Pescuit a Comisiei,

—	având în vedere raportul Agenției Executive Europene pentru Climă, Infrastructură și Mediu a Comisiei Europene din 7 octombrie 2022 intitulat „Schimbările climatice și politica comună în domeniul pescuitului” (13),

—	având în vedere raportul din 2017 al Băncii Mondiale intitulat „The Sunken Billions Revisited – Progress and Challenges in Global Marine Fisheries” (Miliardele duse pe apa Sâmbetei: Progrese și provocări în domeniul pescuitului marin mondial),

—	având în vedere avizul Consiliului pentru pescuit din Galicia din 8 februarie 2022 privind revizuirea politicii comune în domeniul pescuitului,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A9-0357/2023),

întrucât, având în vedere că Parlamentul și-a exprimat deja punctul de vedere cu privire la mai multe caracteristici specifice ale PCP, prezentul raport se bazează pe rapoartele sectoriale anterioare și oferă o evaluare politică generală a funcționării PCP și o reflecție asupra perspectivelor viitoare, concentrându-se în special pe conservarea resurselor marine vii și pe gestionarea pescuitului în cadrul PCP;

întrucât articolul 39 din TFUE prevede că PCP, în toate domeniile sale, în special conservarea resurselor biologice marine, trebuie, printre altele, să asigure un nivel de trai echitabil pentru comunitatea pescarilor, precum și siguranța aprovizionării (securitatea alimentară); întrucât articolul 11 din TFUE prevede, de asemenea, că „cerințele de protecție a mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile”;

întrucât PCP urmărește să garanteze că „activitățile de pescuit și de acvacultură asigură condiții de mediu sustenabile pe termen lung și sunt gestionate de o manieră consecventă cu obiectivele de a realiza beneficii economice, sociale și de ocupare a forței de muncă”; întrucât PCP include și obiectivul de a contribui la „disponibilitatea aprovizionării cu alimente” și menționează obiectivele de a pune în aplicare „abordarea ecosistemică în gestionarea pescuitului cu scopul de a garanta că impactul negativ al activităților de pescuit asupra ecosistemului marin este redus la minimum”, de a contribui la „nivel de trai echitabil pentru persoanele care depind de activitățile de pescuit, ținând seama de pescuitul costier și de aspectele socioeconomice”, precum și de a promova „activitățile de pescuit în zonele de coastă, ținând seama de aspectele socioeconomice”;

D.	întrucât nu este suficient să se asigure conservarea stocurilor exploatate și îndeplinirea obiectivelor de mediu ale PCP în general pentru a concluziona că PCP a reușit;

E.	întrucât este oportun să se mențină un echilibru între cei trei piloni ai sustenabilității și să se abordeze lacunele din dimensiunea socială a PCP;

F.	întrucât PCP trebuie să contribuie și la aprovizionarea pieței UE cu alimente sustenabile și la reducerea dependenței pieței UE de importurile de alimente;

întrucât securitatea alimentară este unul dintre obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD); întrucât proteinele din pește au o valoare strategică extraordinară și sunt esențiale pentru securitatea alimentară; întrucât pescuitul de captură se numără printre sistemele de producție de proteine animale cu cel mai scăzut impact;

întrucât Comisia a identificat ca obiectiv strategic necesitatea de a produce mai multe alimente provenite din oceane; întrucât un raport al Grupului științific la nivel înalt din 2017, stabilit de Karmenu Vella, comisar în acel moment, recomandă să se integreze paradigma culturii responsabile a „produselor alimentare provenite din oceane” în marile programe politice de la nivel mondial și de la nivelul UE;

întrucât pescuitul din UE reprezintă un sector strategic al UE, care asigură un număr semnificativ de locuri de muncă directe și indirecte în zonele de pescuit și costiere, contribuie la garantarea securității alimentare și menține o economie sustenabilă prin crearea de legături între ocuparea forței de muncă și mijloacele de subzistență ale populației, pe de o parte, și teritoriu și conservarea tradițiilor culturale, pe de altă parte;

J.	întrucât pescuitul creează locuri de muncă atât pe mare, cât și pe uscat; întrucât unele regiuni depind de debarcările la nivel local pentru a asigura viabilitatea multor întreprinderi și pentru a menține dinamismul comunităților costiere;

K.	întrucât producătorii de alimente de origine acvatică și industriile conexe joacă un rol vital pentru societate și pentru comunitățile pe care le sprijină;

L.	întrucât pescuitul are o contribuție indispensabilă la securitatea alimentară în UE;

M.	întrucât obiectivele de asigurare a aprovizionării cu alimente din sectorul pescuitului din UE și de asigurare a unui nivel de trai echitabil ar trebui să joace un rol mai proeminent în procesul decizional;

N.	întrucât un sector al pescuitului european sănătos este esențial pentru a reduce dependența de țări terțe, cum ar fi China, în ceea ce privește aprovizionarea cu alimente a UE;

O.	întrucât oceanul trebuie recunoscut ca un bun comun al umanității în cadrul negocierilor internaționale desfășurate sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite;

întrucât UE ar trebui să promoveze obiectivele PCP la nivel internațional, stabilind condiții de concurență echitabile și cooperând cu țările terțe și cu organizațiile internaționale pentru a obține o conformitate mai strictă cu normele internaționale, inclusiv cu măsurile de combatere a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, pe baza celor mai bune cunoștințe științifice disponibile;

întrucât trebuie să se stabilească o politică de gestionare a resurselor piscicole care să respecte accesul colectiv la acestea, să se bazeze în primul rând pe aspectele biologice ale acestora și să ia forma unui sistem de co-gestionare a pescuitului care să țină seama de condițiile specifice ale resurselor piscicole și zonelor maritime respective, cu participarea efectivă a celor care lucrează în sector;

întrucât, în Comunicarea sa intitulată „Politica comună în domeniul pescuitului în prezent și în viitor: un pact privind pescuitul și oceanele pentru o gestionare a pescuitului sustenabilă, bazată pe date științifice, inovatoare și favorabilă incluziunii”, Comisia nu propune revizuirea PCP, ci o punere în aplicare mai bună a ei;

întrucât, atunci când au adoptat planuri multianuale regionale succesive începând cu 2016, Parlamentul European și Consiliul au decis să solicite utilizarea nivelurilor de mortalitate prin pescuit pe baza MSY numai pentru principalele stocuri vizate; întrucât aceste planuri prevăd, de asemenea, o anumită flexibilitate necesară suplimentară în privința acestor niveluri de referință ale mortalității, în special pentru a ține seama de interacțiunile dintre stocuri și pescării (efectele speciilor de blocaj); întrucât, în planul multianual pentru vestul Mării Mediterane, legiuitorul a decis, de asemenea, să amâne termenul pentru aplicarea nivelurilor de mortalitate prin pescuit pe baza MSY până în 2025;

T.	întrucât oamenii de știință recunosc că, în practică, este imposibil să se atingă în mod simultan MSY pentru toate stocurile;

U.	întrucât sănătatea stocurilor de pește variază între diferitele ape ale UE;

V.	întrucât măsurile de gestionare a pescuitului adoptate în cadrul PCP dau roade, deoarece numărul stocurilor piscicole exploatate la niveluri sustenabile este în creștere, ceea ce face posibilă creșterea randamentelor pentru stocurile supraexploatate;

întrucât UE nu a respectat termenul fixat în 2020 pentru atingerea ratei de exploatare a MSY pentru toate stocurile de pește; întrucât, cu toate acestea, s-au înregistrat progrese considerabile în direcția atingerii obiectivului MSY, în special în Atlanticul de Nord-Est și în Marea Baltică, unde, în 2020, 99 % din debarcările gestionate exclusiv de UE și pentru care au fost disponibile avize științifice erau „stocuri gestionate în mod sustenabil”;

X.	întrucât UE s-a angajat să pună în aplicare Agenda 2030 a ONU, care include ODD 14 „conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă”;

întrucât revizuirea PCP din 2013 a condus la o schimbare majoră de paradigmă a deceniilor de gestionare a pescuitului, impunând ca toate capturile, în special cele de specii care nu fac obiectul cotelor sau cele de pește sub dimensiunile minime, să fie păstrate la bordul navelor și debarcate; întrucât, cu toate acestea, acest instrument, care a fost menit să contribuie la punerea în aplicare a obiectivului eliminării progresive a aruncării înapoi în mare a capturilor nedorite în cadrul activităților de pescuit pare să fi devenit un obiectiv în sine;

întrucât obligația de debarcare face ca multe activități de pescuit mixte să nu fie profitabile, în special din cauza faptului că pescarii trebuie să sorteze și să stocheze la bord pește cu valoare mică sau necomercializabil, ceea ce necesită mai multă muncă și reduce timpul de odihnă și spațiul de depozitare la bord; întrucât obligația de debarcare riscă, de asemenea, să conducă la o subutilizare a posibilităților de pescuit legitime pentru anumite stocuri, deoarece navele trebuie să înceteze orice activitate de pescuit odată ce cota lor pentru un stoc (specii de blocaj) a fost epuizată;

AA.

întrucât nivelul capturilor nedorite variază foarte mult în cadrul diferitelor activități de pescuit; întrucât punerea în aplicare a diferitelor flexibilități prevăzute la articolul 15 din Regulamentul de bază al PCP a condus la derogări numeroase, complexe, în continuă schimbare și incontrolabile de la obligația de debarcare;

AB.	întrucât cele mai reușite politici de reducere și eliminare a aruncării înapoi în mare a capturilor din întreaga lume au fost puse în aplicare prin abordări treptate, în care politica a evoluat pe baza experienței;

AC.	întrucât sunt necesare noi tehnici cu unelte de pescuit selective pentru un pescuit sustenabil, care să asigure, de asemenea, randamente bune;

AD.	întrucât PCP și Regulamentul privind măsurile tehnice merg mână în mână și, prin urmare, este necesară o revizuire a acestui regulament pentru a facilita autorizarea uneltelor inovatoare;

AE.

întrucât numărul de capturi totale admisibile (TAC) ar trebui adaptat la cele necesare pentru gestionarea întregului sector al pescuitului; întrucât ICES a indicat că o serie de capturile totale admisibile ar putea fi eliminate din sistemul UE fără a submina gestionarea generală a resurselor piscicole (14);

AF.

întrucât principiul stabilității relative, stabilit pentru prima dată în Regulamentul de bază al PCP din 1982 și pus în practică prin Regulamentul privind TAC și cotele din 1983, a stabilit o cheie de repartizare a TAC pentru fiecare stat membru pe baza principiilor de alocare a capturilor istorice (1973-1978), consacrate în preferințele de la Haga din 1976;

AG.	întrucât stabilitatea relativă este foarte importantă pentru previzibilitatea și continuitatea flotei de pescuit în Uniunea Europeană;

AH.	întrucât Brexitul a afectat distribuția drepturilor de pescuit în UE și a avut un impact socioeconomic;

AI.

întrucât UE trebuie să realizeze obiectivele Acordului de la Paris de combatere a schimbărilor climatice și de neutralitate climatică până în 2050, precum și să îndeplinească angajamentele Organizației Maritime Internaționale (OMI), creând în același timp locuri de muncă și creștere durabilă într-un mod care să nu pună în pericol producția de alimente, aprovizionarea cu alimente și securitatea alimentară;

AJ.

întrucât, deși pescuitul nu este activitatea care provoacă cele mai multe accidente, dintre toate navele maritime, navele de pescuit sunt cele mai des implicate; întrucât, în 2018, s-a înregistrat o creștere cu 40 % a numărului de incidente care au implicat nave de pescuit în comparație cu anul precedent;

AK.

întrucât numărul de incidente tinde totuși să scadă, marea majoritate a lor fiind provocate de factori umani (62,4 %), deficiențele de sistem/echipamente fiind a doua cauză (23,2 %); întrucât primii trei factori raportați cel mai frecvent, responsabili de producerea accidentelor pe navele de pescuit ca urmare a acțiunilor umane sunt lipsa de informare cu privire siguranță, lipsa de cunoștințe și folosirea unor metode de lucru inadecvate de către personalul aflat la bord; întrucât toți acești factori nu pot fi abordați separat de rentabilitatea sectorului pescuitului, care trebuie asigurată pentru a putea investi mai mult în condiții de muncă sigure;

AL.

întrucât, în fiecare an, sectorul pescuitului înregistrează 32 000 de decese la nivel mondial, fără a calcula miile de victime cauzate de accidente; întrucât, în plus, după cum au subliniat și organizațiile din domeniu, în ultimii ani s-a înregistrat o creștere îngrijorătoare a bolilor profesionale în rândul persoanelor care desfășoară această activitate atât de dificilă;

AM.

întrucât pescuitul este o activitate dificilă, care presupune riscuri serioase pentru sănătatea și integritatea fizică a pescarilor; întrucât Organizația Internațională a Muncii a recunoscut această stare de fapt într-o convenție din 2007 și a solicitat țărilor care au ratificat-o să garanteze siguranță și locuri de muncă decente persoanelor care își desfășoară activitatea în acest sector; recunoaște că bunăstarea lucrătorilor de la bordul navelor de pescuit este esențială pentru viitorul industriei;

AN.	întrucât ar trebui subliniat că activitățile de pescuit maritim joacă un rol important în îmbunătățirea nivelului de trai al comunităților de pescari;

AO.

întrucât Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEAMPA) oferă sprijin financiar pentru trecerea la un pescuit mai sustenabil, inclusiv sprijin pentru creșterea eficienței energetice a navelor de pescuit sau pentru inovare cu scopul de a obține unelte de pescuit cu impact redus;

AP.

întrucât, cu toate acestea, acest sprijin nu este suficient; întrucât restricțiile privind capacitatea de pescuit, precum și marjele limitate de care dispun unele state membre în cadrul plafoanelor lor naționale nu permit îmbunătățirea condițiilor de siguranță, de muncă și de viață la bordul navelor de pescuit; întrucât noile sisteme de propulsie fără emisii de dioxid de carbon necesită mai mult spațiu la bord decât motoarele și rezervoarele de combustibil tradiționale;

AQ.	întrucât Regulamentul de bază privind PCP prevede că planurile multianuale trebuie adoptate cu prioritate; întrucât această abordare contribuie, fără îndoială, la o mai bună gestionare a resurselor și la o relativă certitudine pentru sector;

AR.	întrucât anumite stocuri se extind în zone maritime incluse în domeniul de aplicare al diferitelor planuri multianuale regionale și, prin urmare, sunt necesare măsuri coerente pentru întreaga lor arie de răspândire;

AS.	întrucât PCP nu este încă pe deplin pusă în aplicare și unele dintre măsurile sale, cum ar fi instituirea unor zone de refacere a stocurilor de pește, nu au fost utilizate;

AT.

întrucât regionalizarea oferă o oportunitate unică de a evita microgestionarea de la Bruxelles și de a adapta procesul decizional la particularitățile regionale și locale, la structurile tradiționale (cum ar fi „cofradias”) și la activități specifice (cum ar fi pescuitul în picioare și recoltarea de crustacee și moluște);

AU.

întrucât consultarea și implicarea timpurie și eficace a sectoarelor vizate sunt fundamentale pentru o legislație bună, funcțională, echitabilă, bine acceptată și de succes, precum și pentru punerea în aplicare și respectarea acesteia; întrucât, în acest context, rolul consiliilor consultative (CC) este vital, iar consilierea pe care acestea o furnizează este de o importanță crucială în procesul decizional;

AV.	întrucât consiliile consultative pot deveni organe esențiale pentru gestionarea bazată pe rezultate sau pentru cogestionare;

AW.	întrucât, deși Comisia publică periodic analize ex post privind situația economică a flotelor de pescuit ale UE, inițiativele sale privind strategiile sau legislația referitoare la gestionarea pescuitului nu dispun adesea de o evaluare socioeconomică ex ante adecvată;

AX.	întrucât știința, experiența pescarilor și evaluările complete ale impactului garantează o bază obiectivă pentru luarea deciziilor, iar deciziile bazate pe acestea sunt mai solide și mai ușor acceptate de sectoarele în cauză;

AY.	întrucât pescuitul și acvacultura sunt sectoare economice relativ mici, însă sunt strategice datorită rolului lor socioeconomic și de asigurare a securității alimentare, după cum s-a dovedit în timpul pandemiei de COVID-19 și al recentelor evoluții geopolitice internaționale;

AZ.	întrucât Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 include obiectivul de a reduce impactul negativ al activităților de pescuit și de extracție asupra habitatelor și speciilor marine sensibile, inclusiv asupra fundului marin, în vederea atingerii unei stări ecologice bune;

BA.	întrucât obiectivele Strategiei UE privind biodiversitatea includ reducerea capturilor accidentale ale speciilor la un nivel care să permită refacerea și conservarea lor;

BB.	întrucât pe piața internă se comercializează deja produse exclusiv vegetale sub denumirea comercială de „pește” sau de diferite specii de pește;

BC.	întrucât pescarii la scară mică, pescarii artizanali și sectorul crustaceelor și moluștelor joacă un rol strategic în disponibilitatea aprovizionării cu alimente și au un rol socioeconomic vital în multe comunități costiere;

BD.	întrucât pescuitul la scară mică, inclusiv pescuitul artizanal, are caracteristici și provocări specifice;

BE.

întrucât ar fi posibil ca PCP și regulamentele care decurg din aceasta să nu abordeze în mod adecvat particularitățile pescuitului la scară mică și ale pescuitului artizanal și, în acest caz, s-ar putea să nu ofere răspunsul adecvat, suficient și necesar la mai multe dintre problemele cu care acestea se confruntă în prezent;

BF.

întrucât activitățile profesionale din domeniul maritim sunt considerate, în general, cu grad ridicat de risc și de periculozitate, în special pescuitul, și întrucât 85 % din navele din UE sunt nave de pescuit costier la scară mică (cu o lungime totală sub 12 metri), care, din acest motiv, sunt expuse unor riscuri și mai mari cauzate de condiții meteorologice nefavorabile și de exploatarea în zone apropiate de țărm;

BG.	întrucât este, de asemenea, mai dificil pentru navele costiere de mici dimensiuni să asigure spații de protecție și să îmbunătățească condițiile de muncă, existând, de asemenea, riscuri legate de vârsta înaintată a unei părți semnificative a acestei flote;

BH.	întrucât, mai mult, provocările recente, cum ar fi Brexitul, pandemia de COVID-19 și războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, au afectat grav în special pescuitul la scară mică;

BI.

întrucât Regulamentul privind FEAMPA definește „pescuitul costier la scară mică” drept activități de pescuit desfășurate de nave de pescuit marine și continentale cu o lungime totală mai mică de 12 m și care nu utilizează unelte de pescuit tractate, precum și de pescari care practică pescuitul în picioare, cum ar fi culegătorii de crustacee și moluște; întrucât aceasta este singura definiție a pescuitului costier la scară mică din legislația UE;

BJ.

întrucât, în numeroase state membre și forumuri internaționale, caracteristicile definitorii ale pescuitului la scară mică ies din cadrul definiției date de FEAMPA, deoarece se aplică o serie de criterii suplimentare, legate inclusiv de uneltele de pescuit permise, lungimea maximă a navei, puterea motorului, durata maximă a campaniilor de pescuit, distanța față de port până la care pot opera navele, zona de operare, durata maximă permisă a călătoriei și proprietarul navei;

BK.

întrucât Consiliul are responsabilitatea să stabilească posibilitățile de pescuit, care sunt apoi repartizate statelor membre în conformitate cu principiul stabilității relative; întrucât, în conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre sunt responsabile de repartizarea posibilităților de pescuit diferitelor flote;

BL.

întrucât, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul privind PCP, la repartizarea posibilităților de pescuit de care dispun, statele membre utilizează criterii transparente și obiective, inclusiv criterii de mediu, sociale și economice și depun eforturi pentru a oferi stimulente navelor de pescuit din Uniune care utilizează unelte de pescuit selective sau tehnici de pescuit cu impact redus asupra mediului;

BM.	întrucât pot exista diferențe mari între sectoarele din diferite țări și, prin urmare, o abordare universală nu este de dorit;

BN.

întrucât potrivit ultimei evaluări CSTEP a dimensiunii sociale a PCP, numai 16 din 23 de state membre costiere au răspuns la solicitarea Comisiei de a o informa cu privire la metoda de alocare utilizată; întrucât mai multe răspunsuri au fost prea puțin utile, deoarece cuprindeau doar descrieri generale ale flotei naționale de pescuit și subliniau pur și simplu alocările lor preconizate, fără a prezenta criteriile „transparente și obiective” utilizate;

BO.	întrucât, în diverse ocazii, Parlamentul a solicitat Comisiei și statelor membre să prevadă măsuri de sprijin specifice pentru sectorul pescuitului costier la scară mică;

BP.	întrucât FEPAM acordă sprijin financiar tinerilor pescari care se lansează în activități de pescuit, deși nu există nicio garanție ulterioară pentru obținerea posibilităților de pescuit;

BQ.	întrucât organizațiile de producători joacă un rol esențial în punerea în practică și în îndeplinirea obiectivelor PCP și ale OCP în sectorul pescuitului și acvaculturii;

BR.

întrucât și celelalte structuri tradiționale, precum breslele, sunt actori-cheie în sistemele alimentare din unele state membre, unde funcționează ca entități non-profit ale economiei sociale care reprezintă sectorul pescuitului și, în special, flota de pescuit costier la scară mică și culegătorii de crustacee și moluște, îndeplinind funcții de guvernanță asociativă în beneficiul pescuitului maritim și al lucrătorilor din sectorul pescuitului, dar și sarcini de natură economică, cum ar fi comercializarea produselor și furnizarea de servicii de consiliere și gestiune;

BS.

întrucât în opinia publică, sectorul pescuitului este încă asociat unor stereotipuri negative privind impactul pescuitului asupra vieții marine, în pofida eforturilor, a rezultatelor pozitive și a disponibilității continue a sectorului de a îmbunătăți sustenabilitatea pescuitului; întrucât această percepție negativă influențează modelul de consum de produse pescărești și atractivitatea locurilor de muncă într-un sector al pescuitului din UE care se confruntă, de asemenea, cu o provocare uriașă în ceea ce privește reînnoirea generațiilor;

BT.	întrucât reînnoirea generațiilor depinde de atractivitatea sectorului și întrucât generațiile mai tinere aspiră să lucreze în sectoare sustenabile și profitabile;

BU.

întrucât pescuitul este considerat în general o profesie riscantă, la care se adaugă natura dificilă a muncii pe navele de pescuit și veniturile imprevizibile; întrucât acești factori contribuie în mod considerabil la lipsa de interes a tinerilor față de profesie, punând astfel în pericol reînnoirea generațiilor în sectorul pescuitului și viitorul sectorului pescuitului în ansamblu;

BV.	întrucât îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă și a siguranței pescarilor este un obiectiv social primordial, esențial pentru a atrage tinerii și a asigura reînnoirea generațiilor;

BW.	întrucât tinerii care doresc să își înceapă propria afacere ca pescari se confruntă cu obstacole considerabile;

BX.	întrucât instrumentele PCP care pot contribui la creșterea atractivității profesiilor din domeniul pescuitului și acvaculturii sunt insuficiente;

BY.

întrucât PCP nu menționează preocupări societale majore, cum ar fi schimbările climatice, Brexitul, Pactul verde, criza energetică și nu abordează impactul asupra securității alimentare a numărului tot mai mare de zone marine protejate, a extinderii siturilor de energie din surse regenerabile offshore și a tranziției energetice;

BZ.

întrucât, cu toate acestea, majoritatea statelor membre și a partenerilor din sectorul economic al pescuitului menționează adesea că nesiguranța veniturilor obținute din activitățile de pescuit în anumite segmente influențează lipsa de interes a tinerilor față de activitatea de pescuit, o tendință care s-a accentuat în ultimii ani și care face și mai dificilă menținerea activităților afectate de pierderea de locuri de muncă în comunitățile costiere;

CA.

întrucât, cu toate acestea, majoritatea statelor membre și a partenerilor din sectorul economic al pescuitului menționează adesea lipsa de interes a tinerilor față de activitatea de pescuit, fapt recunoscut pentru prima dată în urmă cu cel puțin două decenii și care creează dificultăți suplimentare pentru întregul sector și agravează problemele sociale ale comunităților costiere din Europa continentală și din regiunile de peste mări;

CB.

întrucât un număr semnificativ de persoane care lucrează în sectorul pescuitului sunt femei, majoritatea fiind angajate în activități terestre, adesea în mod informal, în sprijinul activităților maritime, în special în cazul pescuitului la scară mică; întrucât, în pofida contribuției lor semnificative la acest sector, rolul femeilor nu este încă suficient recunoscut;

CC.

întrucât combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) contribuie la asigurarea unor condiții de concurență echitabile între UE și anumite flote străine cu standarde sociale și de mediu mai scăzute, care ar putea submina competitivitatea producătorilor din UE atunci când își vând produsele pe piața UE; întrucât, cu toate acestea, legislația anti-INN nu poate asigura singură condiții de concurență echitabile;

CD.	întrucât apărarea și promovarea modelului de durabilitate al UE sunt perfect compatibile cu apărarea sectoarelor UE și ar trebui să meargă mână în mână cu apărarea intereselor sectoarelor Uniunii;

CE.

întrucât întreprinderile mixte la care UE participă cu capital contribuie la difuzarea valorilor și obiectivelor PCP în materie de sustenabilitate și joacă un rol important în cooperarea pentru dezvoltarea țărilor terțe, contribuind la îmbunătățirea economiei, a condițiilor de muncă și a securității alimentare în țările în care sunt stabilite;

CF.	întrucât pescuitul a jucat un rol foarte important în campania pentru referendumul din 2016 privind retragerea Regatului Unit din UE;

CG.	întrucât creșterea contingentelor tarifare autonome (ATQ) pentru fileul de ton a adus beneficii industriei chineze, care nu garantează informații de trasabilitate și beneficiază de subvenții;

CH.

întrucât regiunile ultraperiferice (RUP) se confruntă cu provocări specifice legate de îndepărtarea lor, de topografie, de piețele mici de care dispun și de climă, astfel cum se menționează la articolul 349 din TFUE; întrucât caracteristicile specifice ale pescuitului în RUP sunt insuficient luate în considerare în cadrul PCP;

CI.

întrucât pescuitul artizanal în RUP este un motor economic major, o sursă de suveranitate alimentară și o activitate tradițională care face parte din cultura acestor teritorii, creează locuri de muncă pe mare și în sectorul prelucrării și contribuie la dinamismul industriei turistice, care constituie un motor economic important al acestor regiuni;

CJ.

întrucât, pentru a asigura supraviețuirea sectorului pescuitului în RUP și în conformitate cu principiile tratamentului diferențiat pentru insulele și teritoriile mici menționate în ODD nr. 14, ar trebui să fie posibilă sprijinirea, în temeiul articolului 349 din TFUE, a reînnoirii navelor de pescuit artizanal ale RUP care își debarcă toate capturile în porturile din RUP și contribuie la dezvoltarea durabilă locală;

CK.	întrucât indicatorii pentru a stabili dacă capacitatea de pescuit corespunde posibilităților de pescuit disponibile nu sunt adaptați caracteristicilor flotelor locale ale RUP;

CL.

întrucât trebuie recunoscute și luate în considerare caracteristicile speciale și constrângerile structurale permanente ale RUP; subliniază că sectorul pescuitului joacă un rol important în situația socioeconomică, în ocuparea forței de muncă și în promovarea coeziunii economice și sociale a acestor regiuni și că există un potențial de creștere a ocupării forței de muncă în economia albastră sustenabilă; subliniază că localizarea geografică plasează regiunile ultraperiferice într-o poziție privilegiată în ceea ce privește monitorizarea și controlul zonelor costiere și oceanice și ar trebui folosită pentru eforturile UE de combatere a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat;

CM.	întrucât schimbările climatice reprezintă o provocare majoră pentru conservarea resurselor acvatice și pentru mijloacele de subzistență viitoare ale operatorilor care depind de pescuit;

CN.	întrucât pescarii sunt victime ale schimbărilor climatice;

CO.

întrucât schimbările climatice au un impact direct și semnificativ asupra speciilor marine deoarece le modifică populația, diversitatea, distribuția și modelele de migrație și influențează negativ alimentația, dezvoltarea și reproducerea acestora, dar și relațiile dintre specii; întrucât aceste schimbări au un impact asupra PCP și a gospodăririi apelor UE;

CP.	întrucât reziliența și starea bună de sănătate a ecosistemelor marine sunt esențiale atât pentru reglarea climei, cât și pentru conservarea stocurilor de pește;

CQ.	întrucât conservarea și regenerarea ecosistemelor de carbon albastru sunt esențiale pentru reziliența comunităților costiere și a sectorului pescuitului,

Obiectivele generale ale PCP

reamintește că PCP trebuie să garanteze că activitățile de pescuit și de acvacultură asigură condiții de mediu sustenabile pe termen lung și sunt gestionate de o manieră consecventă cu obiectivul de a realiza beneficii economice, sociale și de ocupare a forței de muncă și cu obiectivul de a contribui la disponibilitatea aprovizionării cu alimente; reamintește, de asemenea, că articolul 39 din TFUE prevede că PCP trebuie să garanteze disponibilitatea aprovizionării și să asigure un nivel de trai echitabil pentru comunitățile pescărești și de acvacultură;

regretă că, începând din 2014, punerea în aplicare a PCP nu a acordat suficientă atenție aspectelor socioeconomice, disponibilității aprovizionării cu alimente sau abordării ecosistemice, toate aceste elemente fiind necesare pentru a asigura gestionarea sustenabilă a stocurilor;

consideră că impactul negativ rezultat asupra sectorului pescuitului a fost exacerbat de apariția unor noi provocări fără precedent care nu ar fi putut fi prevăzute în 2012, când a fost elaborată PCP, cum ar fi Brexitul, pandemia de COVID-19 și criza energetică; subliniază impactul grav al războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, care are efecte negative asupra unor domenii precum securitatea maritimă, provocând perturbarea activităților de pescuit, în special în Marea Neagră, din cauza minelor care plutesc în derivă, și ducând la o pierdere a biodiversității, reflectată în special de creșterea alarmantă a mortalității cetaceelor din Marea Neagră;

salută adoptarea rapidă de către UE a unor măsuri menite să sprijine și să ajute acest sector în perioade dificile; subliniază, cu toate acestea, că efectele cumulative ale acestei situații au condus numeroase flote la pragul colapsului și au subminat rentabilitatea a mii de întreprinderi până la punctul în care însăși supraviețuirea lor este pusă în pericol, cu efecte potențial devastatoare asupra ocupării forței de muncă și a coeziunii sociale în zonele de coastă;

subliniază că punerea în aplicare a PCP va trebui să se adapteze la provocarea reprezentată de combaterea schimbărilor climatice, în temeiul căreia UE s-a angajat să fie neutră din punct de vedere climatic până în 2050;

prin urmare, consideră că PCP trebuie să continue să fie pusă în aplicare și, după caz, reformată și adaptată în consecință;

subliniază că fructele de mare reprezintă o sursă de proteine de foarte înaltă calitate și o parte esențială a unei alimentații sănătoase, care are, în general, o amprentă de carbon mai mică decât alimentele de origine terestră; observă valoarea strategică a fructelor de mare în contextul Pactului verde european și pentru a contribui la mai multe ODD, cum ar fi ODD 2 „Fără foamete”, ODD 3 „Sănătate și bunăstare”, ODD 12 „Consumul și producția responsabile”, ODD 13 „Politici climatice” și ODD 14 „Viața subacvatică”;

consideră că PCP trebuie să respecte în mod egal toate obiectivele de politică; subliniază necesitatea de a menține un echilibru între cei trei piloni ai sustenabilității în cadrul PCP; prin urmare, sprijină consolidarea, abordarea lacunelor și creșterea nivelului de ambiție în ceea ce privește dimensiunile socioeconomice și de securitate alimentară ale PCP, precum și aplicarea deplină a unei abordări ecosistemice și atingerea unor condiții de concurență echitabile în dimensiunea sa internațională;

consideră că printre obiectivele unei politici în domeniul pescuitului ar trebui să se numere garantarea aprovizionării cu pește a populației – ca parte a garantării securității și suveranității alimentare – dezvoltarea comunităților costiere, precum și promovarea profesiilor din sectorul pescuitului, recunoașterea rolului social pe care îl joacă acestea în crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea condițiilor de viață ale pescarilor;

10.

invită Comisia, în acest scop, să efectueze în mod sistematic evaluări de impact ex ante și ex post complete, inclusiv analize socioeconomice, înainte de a propune orice strategie sau act legislativ sau de a lua decizii politice, cu consultarea tuturor părților interesate din domeniul pescuitului;

11.

ia act de faptul că, deși Regulamentul de bază privind PCP evidențiază obiectivele de mediu, socioeconomice și de securitate alimentară ale politicii, Regulamentul (UE) 2016/2336 privind stocurile de specii de adâncime se referă exclusiv la aspectele de mediu; consideră că, în viitor, toate regulamentele subordonate regulamentului de bază ar trebui să includă pe deplin aspectele socioeconomice și de securitate alimentară;

12.

invită Comisia și Consiliul ca, în procesul de elaborare a politicilor, să prețuiască mai mult importanța pescuitului în ceea ce privește contribuția sa la securitatea alimentară prin furnizarea de produse pescărești de înaltă calitate, în special în situații de criză precum pandemia de COVID-19, precum și în ceea ce privește contribuția sa la structura economică și socială și la patrimoniul cultural, turistic și gastronomic în comunitățile costiere și insulare ale Europei;

13.

subliniază rolul strategic al pescarilor și al producătorilor din domeniul acvaculturii în lanțul valoric alimentar și în securitatea alimentară, precum și rolul femeilor, fie că sunt pescari sau comandanți de nave, fie că repară plase, desfășoară activități de asistență de pe țărm sau ambalează produsele pescărești etc., și insistă că este necesar ca acest rol să fie recunoscut;

14.

reamintește că toate mările și oceanele reprezintă un bun comun mondial și că resursele marine sunt o resursă publică naturală, că activitățile de pescuit și gestionarea lor reprezintă un avantaj bazat pe aceste resurse și aparțin patrimoniului nostru comun și că aceste resurse ar trebui gestionate pe baza unor avize științifice fiabile, într-un mod care să garanteze cele mai mari beneficii pe termen lung pentru întreaga societate;

15.

consideră că plafonul ajutoarelor de minimis pentru întreprinderile de prelucrare a produselor pescărești și de acvacultură ar trebui să fie aliniat la regimul aplicabil întreprinderilor agricole de prelucrare a produselor agricole, pentru a asigura coerența și a garanta securitatea alimentară; salută, prin urmare, amendamentele adoptate de Comisie la schema de minimis în această privință;

Captura maximă durabilă (MSY):

16.

reamintește că PCP urmărește, printre altele, „să garanteze că exploatarea resurselor biologice marine vii duce la refacerea și menținerea populațiilor de specii recoltate peste nivelurile care permit obținerea capturii maxime durabile” și că rata de exploatare a capturii maxime se obține „cel târziu până în 2020 pentru toate stocurile” și până în 2025 pentru stocurile care fac obiectul planului de gestionare a stocurilor demersale din vestul Mării Mediterane; subliniază, cu toate acestea, că în cazul pescuitului de specii multiple, nu se poate aplica gestionarea speciilor pe baza modelului MSY, chiar dacă este vorba despre activități de pescuit bine cunoscute și documentate din punct de vedere științific;

17.

consideră că introducerea MSY ca punct de referință pentru gestionarea pescuitului a fost un factor determinant pentru îmbunătățirea stării generale a stocurilor de pește; reamintește că, de-a lungul anilor de aplicare a PCP, industria pescuitului a depus eforturi semnificative pentru a reduce presiunea exercitată de pescuit, astfel încât, în 2020, rata globală a mortalității prin pescuit (F/FMSY) a scăzut sub unu în Atlanticul de Nord-Est;

18.

subliniază că este esențial să se continue și să se accelereze activitatea de refacere și de menținere a stocurilor de pește peste nivelurile MSY, în special în Marea Mediterană unde F/FMSY rămâne peste unu, asigurându-se, în același timp, că sunt produse niveluri maxime durabile de produse pescărești, pentru a asigura securitatea alimentară și beneficii sociale și economice pozitive pentru pescari și comunitățile costiere;

19.

consideră, în acest sens, că obiectivul MSY ar trebui pus în aplicare având în vedere realitatea practică și ținând seama de dimensiunile socioeconomice, de proporționalitate și de securitate alimentară consacrate în tratat și în Codul de conduită al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO);

20.

consideră, de asemenea, că MSY ar trebui dezvoltată ca parte a unui model ecosistemic care să cuprindă toți factorii care influențează starea stocurilor, inclusiv interacțiunile dintre specii, încălzirea globală și poluarea, pentru a se asigura că epuizarea stocurilor nu este atribuită doar sectorului pescuitului;

21.

invită Comisia ca, în urma unei consultări ample a părților interesate, să examineze posibilitatea de a introduce obiective de gestionare a pescuitului care să garanteze atât niveluri optime ale stocurilor de pește, cât și performanțele economice ale flotelor;

22.

invită, în acest sens, statele membre care doresc să inițieze proiecte, inclusiv alte tipuri de măsuri de gestionare, cum ar fi randamentul economic maxim, după caz, să lanseze consultări pentru a stabili unde s-ar putea desfășura cel mai bine astfel de proiecte experimentale;

Obligația de debarcare și reducerea capturilor nedorite

23.

reiterează opiniile exprimate în rezoluția sa din 18 mai 2021 referitoare la obligația de debarcare; reamintește că unele capturi nedorite sau accidentale sunt inevitabile, în special în cadrul activităților de pescuit mixt, deoarece peștele poate fi deteriorat sau nu poate fi comercializat, poate fi sub dimensiunile minime sau adecvat pentru consumul uman dar interzis pentru vânzare etc.; reamintește, de asemenea, că, în pofida eforturilor continue și a colaborării dintre toate părțile interesate, obligația de debarcare nu poate fi pusă în aplicare în mod corespunzător dacă nu sunt corectate unele deficiențe, cum ar fi lipsa capacității de stocare la bord sau a instalațiilor de colectare în port, precum și utilizarea adecvată a derogărilor; subliniază că aceste deficiențe împiedică punerea în aplicare corespunzătoare, ceea ce duce la o colectare insuficientă a datelor privind stocurile și îngreunează estimarea exactă a capturilor, împiedicând astfel o estimare științifică fiabilă a stocurilor de pește;

24.

subliniază că obligația de debarcare nu este un obiectiv în sine, ci un instrument de reducere la minimum a capturilor nedorite; subliniază, în acest sens, că, datorită selectivității sporite obținute în ultimii ani, s-a înregistrat o reducere considerabilă a capturilor accidentale nedorite; subliniază că acest lucru este rezultatul eforturilor depuse de pescari în colaborare cu comunitatea științifică, care a aplicat cunoștințele pentru a sprijini dezvoltarea unor tehnici și unelte de pescuit mai selective; subliniază, prin urmare, că trebuie să se concentreze mai multe eforturi asupra finanțării dezvoltării, precum și asupra utilizării unor unelte de pescuit care contribuie la selectivitate și la o mai bună colectare a datelor;

25.

reamintește că Parlamentul a invitat Comisia să realizeze o evaluare a punerii în aplicare a obligației de debarcare, în care să includă o evaluare a impactului socioeconomic al obligației de debarcare care trebuie efectuată pentru toate activitățile de pescuit, inclusiv pentru cele la scară mică;

26.

consideră, de asemenea, că:

—

obligația de debarcare actuală ar trebui aplicată într-un mod pragmatic, ținând seama de caracteristicile specifice ale fiecărei activități de pescuit; subliniază importanța experienței pescarilor care știu când și unde să pescuiască, evitând în același timp capturile nedorite, și insistă că ar trebui valorificate eforturile lor de îmbunătățire a selectivității;

—	ar trebui să se încurajeze schimburile de cote între statele membre și între organizațiile de producători, prin intermediul rezervelor de cote, precum și selectivitatea tehnică și spațio-temporală;

—

ar trebui recunoscută importanța de a menține excepțiile existente de la obligația de debarcare, pe baza celor mai bune avize științifice disponibile, precum și de a reduce sarcina administrativă legată de punerea în aplicare a obligației de debarcare; Comisia ar trebui să țină seama de acest lucru atunci când le revizuiește;

—	punerea în aplicare a obligației de debarcare, inclusiv domeniul său de aplicare, ar trebui revizuit pentru a limita problemele speciilor de blocaj și derogările complexe;

—

obligația de debarcare ar trebui să fie controlată și aplicată în mod eficace și, în același timp, ar trebui să devină mai atractivă pentru a îmbunătăți asumarea responsabilității de către operatori și, prin urmare, conformitatea, în special prin stimulente, de exemplu pentru a încuraja utilizarea instrumentelor de inteligență artificială cu scopul de a îmbunătăți selectivitatea și identificarea speciilor, precum și pentru a aduce îmbunătățiri și adaptări adecvate porturilor europene; invită statele membre să utilizeze pe deplin posibilitățile și sprijinul FEAMPA în acest scop;

27.

insistă asupra faptului că obiectivul de reducere la minimum a capturilor nedorite nu poate fi realizat în mod satisfăcător prin intermediul obligației de debarcare și ar trebui să fie îndeplinit în primul rând prin utilizarea unor măsuri tehnice și ar trebui să fie sprijinit printr-o mai bună documentare a capturilor, pe baza celor mai bune avize științifice disponibile; invită Comisia să evalueze alte alternative la reducerea la minimum a capturilor nedorite, precum și să propună acțiuni pentru ca obligația de debarcare să funcționeze mai bine, continuând, totodată, să caute diferite modalități de a pune în aplicare obligația de debarcare și de a dezvolta unelte mai selective;

Măsuri de conservare

Posibilități de pescuit

28.

reamintește că TAC și cotele reprezintă modalitatea cea mai directă de gestionare a mortalității prin pescuit, dar TAC-urile pentru un singur stoc pot fi problematice în cadrul pescuitului mixt (din cauza efectului de blocaj);

29.

subliniază că este necesar ca, atunci când se stabilesc TAC-urile, să se îmbunătățească avizele științifice pentru pescuitul mixt, având în vedere și impactul schimbărilor climatice asupra oceanelor, precum și luând în considerare componența capturilor și deplasarea speciilor din cauza schimbărilor climatice;

30.

subliniază că, în pescuitul supus gestionării cotelor, problema speciilor de blocaj ar putea opri operațiunile de pescuit înainte de sfârșitul sezonului, cu implicații economice potențial semnificative pentru pescari; invită Comisia și statele membre să utilizeze posibilitățile actuale ale PCP, cum ar fi schimburile de cote sau flexibilitățile interanuale și interspecii, subliniind, în acest sens, că un sistem de cote adecvat ar trebui să includă un grad echitabil de flexibilitate, deoarece aceasta ar permite pescarilor care au nevoie de cote suplimentare pentru o specie de blocaj și pescarilor care au cote disponibile să ajungă la un rezultat reciproc avantajos;

31.

invită Comisia și Consiliul să ia în considerare stabilirea TAC pentru perioade mai lungi decât cele anuale sau bianuale, în special pentru principalele stocuri vizate, întotdeauna pe baza celor mai bune avize științifice disponibile, pentru a oferi pescarilor mai multă previzibilitate și certitudine pe termen lung și în conformitate cu principiul MSY; invită Comisia și Consiliul să caute cele mai bune avize științifice disponibile cu privire la posibilitatea de a elimina TAC pentru anumite stocuri, asigurându-se, în același timp, că stocul în cauză rămâne în limitele biologice de siguranță pe termen scurt și mediu;

32.

subliniază că stabilitatea relativă, instaurată în urmă cu patru decenii, este acceptată pe scară largă ca instrument esențial pentru a asigura previzibilitatea și continuitatea pe termen lung în partajarea stocurilor de pește între țări;

Gestionarea flotelor

33.

evidențiază că, în ciuda eforturilor internaționale și comunitare de a îmbunătăți condițiile de siguranță la bordul navelor de pescuit, încă mai sunt deficiențe, și anume faptul că, convențiile internaționale de stabilire a regulilor și a sistemelor de protecție pentru nave și persoanele aflate la bord se aplică în principal navelor mai mari;

34.

reiterează faptul că condițiile de muncă și de viață la bord nu pot fi considerate separate de condițiile de siguranță; consideră că condițiile bune de muncă și de viață pe nave și modernizarea adecvată a acestora îmbunătățesc siguranța, precum și timpul de odihnă pentru pescari; consideră că aceste aspecte au implicații directe pentru siguranța la bord, dat fiind că un procent mare de accidente și incidente pe navele de pescuit continuă să fie legate de erori umane, cauzate fie de lipsa de cunoștințe, de formare, fie de oboseală;

35.

îndeamnă Comisia și statele membre să asigure cele mai înalte standarde de securitate la bordul navelor, indiferent de mărimea acestora; încurajează sectorul să implementeze cele mai bune condiții pentru siguranța la bord;

36.

având în vedere posibilitățile actuale ale FEAMPA de a sprijini sănătatea, siguranța, condițiile de muncă și eficiența energetică la bordul navelor de pescuit, insistă asupra faptului că utilizarea actuală a tonajului brut ca etalon pentru măsurarea capacității de pescuit în UE ar putea împiedica îmbunătățirea eficienței energetice, a siguranței și a confortului navelor, deoarece limitează posibilitățile de a le înlocui și de a le moderniza sau de crește spațiul, chiar dacă nu se mărește capacitatea navelor de a pescui mai mult; subliniază că acest lucru, la rândul său, împiedică îmbunătățirea caracteristicilor menționate mai sus, care, în cele din urmă, ar promova ocuparea forței de muncă, dezvoltarea comunităților costiere și atractivitatea sectorului, în special pentru tineri și femei;

37.

ia act de Comunicarea Comisiei privind tranziția energetică a sectorului pescuitului și acvaculturii din UE (15), care urmărește să garanteze că sectorul pescuitului contribuie la neutralitatea climatică a UE în 2050, asigurând că pescuitul în UE este sustenabil din punct de vedere social, economic și ecologic; subliniază că această tranziție se confruntă cu o serie de obstacole, cum ar fi definiția actuală și limitele capacității de pescuit; reamintește că motoarele pe bază de hidrogen, amoniac sau electrice sunt, în general, motoare mai grele și mai mari decât motoarele diesel echivalente și că instalarea lor la bord necesită, prin urmare, un tonaj brut suplimentar și subliniază că nu există tehnologii adaptate, că costurile lor sunt ridicate și nu există acțiuni de cercetare și dezvoltare axate în mod specific pe sectoarele pescuitului și acvaculturii; regretă că aceste obstacole nu sunt tratate în comunicarea Comisiei;

38.

invită Comisia să propună măsuri pentru a răspunde necesității de a facilita decarbonizarea industriei pescuitului, de a soluționa problema îmbătrânirii navelor de pescuit și de a îmbunătăți siguranța și condițiile de muncă; consideră că astfel de măsuri ar putea include, după caz:

—	utilizarea integrală a tonajului brut disponibil în limita plafoanelor naționale de capacitate;

—	redefinirea capacității de pescuit, de exemplu prin excluderea tonajului „social și de siguranță” din calculul capacității de pescuit;

—	creșterea limitelor capacității de pescuit în ceea ce privește tonajul brut și puterea motorului, fără a crește capacitatea navelor de a captura mai mult pește;

39.

invită Comisia și statele membre să faciliteze accesul profesioniștilor din industrie la fondurile FEAMPA;

40.

invită, de asemenea, Comisia și statele membre să accelereze cercetarea și dezvoltarea, să adapteze politica privind ajutoarele de stat și, în sinergie cu FEAMPA, să ofere o finanțare adecvată și suficientă, astfel încât sectorul să poată realiza decarbonizarea flotei UE în termenul strâns impus de Pactul verde european și de alte obligații conexe;

41.

invită, de asemenea, Comisia să revizuiască FEAMPA în conformitate cu Acordul OMC privind subvențiile pentru pescuit, adoptat în cadrul celei de a 12-a Conferințe ministeriale (CM12) din 17 iunie 2022, cu scopul de a atinge neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon; cere să fie posibilă finanțarea noilor nave, în limitele stabilite în acordurile internaționale în domeniul pescuitului;

42.

solicită, de asemenea, dezvoltarea unei asistențe de tranziție economică pentru a promova decarbonizarea, care să acopere toate segmentele de flotă; insistă că această asistență ar trebui utilizată, cum flota este foarte veche, și pentru a înlocui navele existente cu nave mai eficiente, mai sigure, dotate cu mai multe inovații tehnologice și mai spațioase, care să mărească atractivitatea sectorului și să promoveze reînnoirea generațiilor;

43.

invită Comisia și statele membre să completeze finanțarea din FEAMPA, de exemplu prin Fondul pentru o tranziție justă, RePower EU și Orizont Europa, pentru a facilita decarbonizarea și a finanța cercetarea, cu scopul de a înlesni o tranziție ecologică justă, care să nu lase pe nimeni în urmă;

44.

îndeamnă Comisia și statele membre să colaboreze pentru a sprijini cercetarea și a autoriza unelte și tehnici inovatoare de pescuit selectiv care să contribuie la reducerea substanțială a emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil;

Planuri multianuale regionale

45.

recunoaște că planurile multianuale joacă un rol esențial ca principale cadre pentru gestionarea regională a pescuitului pe termen lung, pe baza celor mai bune avize științifice, tehnice și economice disponibile, dar regretă că acestea nu și-au atins întregul potențial;

46.

invită Comisia să evalueze cât de eficace sunt puse în aplicare planurile multianuale actuale cu scopul de a se asigura că acestea contribuie la realizarea obiectivelor PCP; consideră că, dacă este necesar, aceste planuri ar trebui actualizate și îmbunătățite, astfel încât să țină seama de considerentele socioeconomice și de condițiile în schimbare;

47.

invită Comisia să analizeze, în coordonare cu alți parteneri din zonă, și anume țările din afara UE și organizațiile regionale de gestionare a pescuitului pertinente (ORGP), dacă ar putea fi propuse planuri multianuale, similare celor în vigoare în alte bazine maritime, pentru celelalte ape ale UE, în special în estul Mării Mediterane și în Marea Neagră, precum și modul în care acestea pot completa instrumentele de gestionare deja existente în aceste bazine maritime și colabora cu ele;

48.

subliniază necesitatea de a asigura sinergii între planurile multianuale regionale și politicile maritime specifice pentru fiecare bazin;

49.

consideră că este imperativ ca toate autoritățile locale și regionale competente în domeniul gestionării pescuitului, precum și consiliile consultative, care au un rol fundamental în acest sens, să fie implicate pe deplin în definirea, dezvoltarea și punerea în aplicare a planurilor multianuale în conformitate cu PCP;

50.

subliniază că pescuitul este sectorul care depinde în cea mai mare măsură de stocuri și ecosisteme marine sănătoase, productive și reziliente și că aceste ecosisteme sunt afectate, de asemenea, de multe alte utilizări ale mediului marin și de activități care au loc în acest mediu, cum ar fi transportul maritim și turismul, dezvoltarea urbană și costieră, exploatarea materiilor prime și a surselor de energie, inclusiv exploatarea fundului mării, și suferă, de asemenea, de efectele poluării marine și ale schimbărilor climatice; subliniază, prin urmare, că este necesar să se îmbunătățească punerea în aplicare a abordării ecosistemice la nivel regional, național și european, unde planurile multianuale și alte instrumente de gestionare joacă un rol esențial;

51.

subliniază că este necesar să se adopte măsuri coerente de gestionare a pescuitului în ceea ce privește stocurile transzonale din regiunile acoperite de mai multe planuri multianuale, precum și pentru regiunile care nu fac obiectul planurilor multianuale;

Guvernanța

52.

recomandă Comisiei cu toată convingerea, având în vedere importanța strategică a pescuitului și acvaculturii ca sursă de alimente sănătoase, bogate în proteine și de înaltă calitate, să dea acestei politici recunoașterea strategică suplimentară pe care o merită și să își doteze serviciile competente cu un număr adecvat de experți în pescuit și acvacultură;

53.

solicită ca, în viitoarea componență a colegiului comisarilor, să figureze un comisar dedicat exclusiv pescuitului, acvaculturii și afacerilor maritime;

54.

subliniază că este important ca Comisia să includă informații suficient de detaliate în rapoartele sale anuale menționate la articolul 50 din PCP, pentru ca punerea în aplicare a PCP să fie monitorizată și evaluată în mod eficace; invită, de asemenea, Comisia ca, la revizuirea PCP, să modifice articolul 49 pentru a stabili un termen limită pentru prezentarea unui raport Parlamentului European și Consiliului la 10 ani după revizuire și, ulterior, o dată la cinci ani;

55.

invită Comisia să sprijine mai bine statele membre să pună în aplicare și să asigure respectarea și îndeplinirea obiectivelor PCP; subliniază că este esențial ca statele membre și Comisia să fie transparente în gestionarea resurselor piscicole; subliniază că gestionarea transparentă este esențială pentru asigurarea unui nivel ridicat de încredere în rândul cetățenilor UE și pentru menținerea bunei reputații a sectorului pescuitului din UE;

56.

propune Comisiei și Consiliului ca Parlamentul European să beneficieze de statutul de observator, asigurând o reprezentare politică deplină, la negocierile anuale privind posibilitățile de pescuit;

Regionalizarea / participarea părților interesate

57.

subliniază că este important să se consolideze regionalizarea în cadrul PCP, permițând regiunilor și autorităților locale să participe în mai mare măsură la elaborarea, dezvoltarea și evaluarea programelor operaționale naționale pentru pescuit și, în general, la gestionarea pescuitului, valorificând în același timp pe deplin posibilitățile actuale ale PCP;

58.

subliniază că este important să se țină seama de particularitățile regionale, aplicând în același timp o abordare armonizată a gestionării pescuitului în întreaga UE; încurajează statele membre să își intensifice cooperarea în cadrul grupurilor regionale, împreună cu părțile interesate relevante, cu consiliile consultative și cu autoritățile locale și regionale, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul de bază al PCP, pentru a elabora măsuri regionale de conservare prin intermediul unor recomandări comune care să fie mai bine adaptate la caracteristicile specifice fiecărui bazin maritim;

59.

subliniază rolul fundamental al consiliilor consultative pentru a consolida cooperarea părților interesate și a asigura participarea lor adecvată și echitabilă la procesul decizional al UE;

60.

subliniază, de asemenea, că consiliile consultative sunt esențiale pentru a oferi experiență și cunoștințe Comisiei Europene și statelor membre, precum și pentru a formula recomandări cu privire la chestiuni legate de gestionarea pescuitului și aspecte socioeconomice și de conservare a pescuitului și acvaculturii, precum și pentru a explica problemele sectorului și ale altor părți interesate, cu scopul de a sprijini și a îmbunătăți legislația;

61.

subliniază că consiliile consultative joacă, de asemenea, un rol esențial în contextul regionalizării;

62.

invită Comisia să se asigure părțile interesate și consiliile consultative regionale participă într-o mai mare măsură la negocierile și consultările cu țările terțe, în special cu Regatul Unit și Norvegia; accentuează că Comisia este responsabilă de organizarea negocierilor cu țările terțe astfel încât să permită interacțiuni și schimburi directe între părțile interesate de ambele părți;

63.

sprijină componența consiliilor consultative, cu o reprezentare majoritară a operatorilor socioeconomici în comparație cu alte grupuri de interese;

64.

subliniază că este important ca părțile interesate să participe în mod activ în consiliile consultative, într-un mediu de lucru bun, bazat pe respect, pe includerea tuturor opiniilor diferitelor grupuri de părți interesate, pe secretariate imparțiale, pe rotația președinților și pe evaluări externe, periodice și independente ale performanței;

65.

subliniază importanța de a implica consiliile consultative în activitatea Parlamentului European și propune, prin urmare, organizarea unor schimburi periodice între consiliile consultative și comisiile pertinente ale Parlamentului European;

66.

regretă nivelul insuficient de monitorizare și de transparență privind modul în care recomandările consiliilor consultative sunt luate în considerare în procesul decizional; invită Comisia să elaboreze o procedură pentru a oferi consiliilor consultative o mai bună înțelegere a rezultatelor recomandărilor lor, cum ar fi un eventual raport anual, precum și includerea unor explicații, în propuneri specifice ale Comisiei, cum ar fi în considerentele actelor legislative relevante, cu privire la modul în care au fost luate în considerare recomandările consiliilor consultative;

67.

invită Comisia să participe în mod sistematic și activ la reuniunile consiliilor consultative și să comunice mai bine cu privire la valoarea recomandărilor lor și solicită statelor membre să ofere sprijin adecvat pentru funcționarea consiliilor consultative;

68.

consideră că gestionarea în comun este un model participativ și de responsabilitate comună, bazat pe o abordare ascendentă, care este transparentă, proactivă și democratică și care contribuie la amplificarea schimbului de cunoștințe în materie de gestionare a pescuitului, în cadrul unei culturi a responsabilității, creând o rețea de încredere și contribuind la reducerea conflictelor și la depășirea obstacolelor din calea punerii în aplicare a inovațiilor și a măsurilor necesare în gestionarea pescuitului, precum și în crearea, punerea în aplicare și gestionarea zonelor marine protejate, acolo unde s-a dovedit a avea un mare succes;

69.

salută propunerea Comisiei anunțată în comunicarea sa privind PCP în prezent și în viitor de a derula, între primăvara anului 2023 și vara anului 2024, un proiect prospectiv participativ la nivelul UE privind „pescuitul viitorului”, bazat pe interviuri pe teren;

Decizii bazate pe știință și studii de impact

70.

invită Comisia să își bazeze toate inițiativele politice și legislative (inclusiv actele de punere în aplicare care stabilesc restricții asupra pescuitului) pe cele mai bune avize științifice, tehnice și economice (inclusiv cunoștințele empirice ale pescarilor) și pe consultarea și participarea sectorului pescuitului și alte părți interesate relevante, precum și pe evaluări prealabile ale impactului socioeconomic, cu ajutorul unor instrumente inovatoare, cum ar fi cele dezvoltate în cadrul proiectului CABFishman, care analizează impactul pescuitului asupra zonelor de coastă;

71.

invită statele membre să își consolideze resursele umane și materiale, permițându-le să desfășoare campanii și proiecte științifice adecvate, cu scopul de a cunoaște în mod corespunzător speciile vizate de politicile de conservare;

72.

solicită FEAMPA să ofere un sprijin eficace pentru tehnici de pescuit mai selective și cu un impact mai redus pentru flotele de pescuit ale UE și, în special, să sprijine pescarii cei mai afectați de restricții, pe baza unor evaluări științifice ale impactului privind utilizarea unor tehnici de pescuit specifice; încurajează Comisia să promoveze conceptul științific de „pêchécologie” (pescuit ecologic), care vizează reconcilierea măsurilor de conservare cu utilizarea durabilă a resurselor marine vii;

73.

consideră că consiliile consultative ar trebui să aibă posibilitatea de a contribui la solicitările de aviz adresate de Comisie Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) și Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), pentru a încuraja o colaborare mai strânsă între oamenii de știință și părțile interesate;

74.

invită Comisia să informeze în mod sistematic Parlamentul European cu privire la aceste solicitări, în special cu privire la modul în care ele contribuie la obiectivele PCP;

Integrarea pescuitului într-un context politic mai larg

75.

subliniază că este necesar să se garanteze că pescuitul și acvacultura beneficiază de un loc echitabil în comparație cu alte sectoare în elaborarea politicilor și în amenajarea teritoriului; reamintește că este necesar să se stabilească un echilibru mai bun între diferitele activități economice legate de economia albastră, pentru a reduce și a evita conflictele și a promova sinergiile, în special cu infrastructurile de energie marină din surse regenerabile (16), prin intermediul Directivei privind amenajarea spațiului maritim (17); subliniază că acest lucru necesită o participare largă și incluzivă a părților interesate;

76.

reamintește că cerințele de protecție a mediului trebuie integrate în PCP pentru a promova dezvoltarea durabilă, în conformitate cu TFUE;

77.

subliniază că este imposibil să se gestioneze pescuitul ca politică de sine stătătoare și solicită Comisiei să pună în aplicare PCP în sinergie cu toate politicile publice ale UE privind hidrosfera și ținând seama de toate provocările asociate zonelor maritime ale Europei;

78.

subliniază că, în special, PCP trebuie să fie coerentă cu legislația UE în domeniul mediului, în special cu obiectivul de a atinge o stare ecologică bună, astfel cum este prevăzut în Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” (18), și să fie pusă în aplicare respectând în egală măsură cei trei piloni ai sustenabilității;

79.

subliniază că este necesar ca alte politici și strategii ale UE să țină seama în mod suficient de PCP și să fie coerente cu aceasta;

80.

ia act de necesitatea unei abordări holistice, care să asigure un sprijin adecvat sectorului pescuitului și acvaculturii, atunci când se pun în aplicare măsuri menite să îmbunătățească condițiile pentru mediul marin;

81.

reamintește că articolul 13 din TFUE prevede că, la elaborarea și punerea în aplicare a politicii UE în domeniul pescuitului, UE și statele sale membre ar trebui să țină seama pe deplin de cerințele privind bunăstarea animalelor, respectând în același timp dispozițiile legislative și administrative și obiceiurile statelor membre.

82.

invită Comisia să consolideze în continuare cunoștințele științifice privind bunăstarea animalelor acvatice și să țină seama de cercetarea în domeniu în viitoarele evoluții ale politicii din domeniul pescuitului și acvaculturii; subliniază că orice evoluție viitoare a politicilor ar trebui să țină seama și de fezabilitatea practică în gestionarea pescuitului și acvaculturii și de eventualul impact economic și operațional asupra operatorilor și activităților și ar trebui, de asemenea, să ia în considerare necesitatea de a asigura condiții de concurență echitabile la nivel internațional;

83.

consideră că comercializarea produselor exclusiv vegetale sub denumirea comercială „pește” sau specii de pește poate crea o anumită confuzie în rândul consumatorilor la momentul cumpărării; afirmă că denumirea comercială „pește” sau specii de pește ar trebui rezervată pe piața internă pentru produsele pescărești sau de acvacultură de origine animală;

84.

invită Comisia să revizuiască, să actualizeze și să confere conținut normativ conceptului de „zonă foarte dependentă de pescuit”, astfel încât această recunoaștere să ofere un tratament diferențiat vizând menținerea pescuitului în aceste zone printr-o repartizare preferențială a cotelor de pescuit; sprijină opinia potrivit căreia definiția actualizată a conceptului de „zonă foarte dependentă de pescuit” ar trebui să includă elemente precum producția de proteine animale de calitate, contribuția la securitatea alimentară sau asigurarea unei valori adăugate ridicate pentru capturi și alte produse marine, precum și importanța socială a activității;

Pescuitul la scară mică

85.

constată că este posibil ca unele aspecte ale PCP să nu țină seama în mod adecvat de sectorul pescuitului la scară mică și că trebuie garantate rolul socioeconomic vital al acestuia în multe comunități costiere și rolul său strategic în ceea ce privește disponibilitatea aprovizionării cu alimente;

86.

consideră că PCP ar trebui să țină seama în mod corespunzător de diversitatea, de caracteristicile specifice și de problemele sectorului pescuitului la scară mică și al crustaceelor și moluștelor;

87.

atrage atenția asupra nevoii ca profesioniștii din domeniul pescuitului la scară mică să se implice și să participe într-o mai mare măsură în administrarea, definirea și punerea în aplicare a politicii în domeniul pescuitului;

88.

consideră că o revizuire a PCP ar trebui să includă o definiție comună, cuprinzătoare și adecvată a pescuitului la scară mică, artizanal și costier; subliniază că această definiție ar trebui să fie pragmatică, măsurabilă și clară; subliniază, de asemenea, că această definiție ar trebui să rezulte dintr-o evaluare adecvată care să țină seama de caracteristicile și criteriile specifice ale segmentului pescuitului la scară mică, mai degrabă decât să se concentreze exclusiv pe lungimea navei, pentru a se ajunge la o definiție a pescuitului la scară mică care să reflecte mai bine realitatea segmentului;

89.

invită Comisia ca, împreună cu consiliile consultative, să propună o definiție armonizată care să fie inclusă într-o revizuire a Regulamentului de bază privind PCP, pentru ca aceasta să acopere întreaga legislație a UE în domeniul pescuitului, după caz; consideră că nicio modificare menționată mai sus nu ar trebui să afecteze implementarea FEAMPA în perioada bugetară actuală;

90.

subliniază necesitatea de a modifica Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului privind măsurile de gestionare pentru exploatarea durabilă a resurselor halieutice în Marea Mediterană, cunoscut și sub denumirea de „Regulamentul privind Marea Mediterană”, care stabilește norme privind caracteristicile tehnice ale uneltelor de pescuit și utilizările acestora și care, din păcate, este depășit și, ca atare, reprezintă un obstacol în calea îndeplinirii principalelor obiective ale politicii comune în domeniul pescuitului, în special a celor legate de pescuitul la scară mică;

Repartizarea cotelor

91.

subliniază că, în temeiul articolului 17, la repartizarea posibilităților de pescuit disponibile pentru flota lor, statele membre trebuie să utilizeze criterii transparente și obiective, inclusiv criterii de mediu, sociale și economice; subliniază că depinde de statele membre să stabilească criteriile pe care le folosesc atunci când repartizează posibilitățile de pescuit;

92.

salută faptul că metodele actuale de repartizare, bazate în mare parte pe drepturi istorice, permit un anumit nivel de stabilitate economică în sectorul pescuitului, ceea ce poate fi o condiție care să permită operatorilor să inoveze și să adopte tehnici mai sustenabile;

93.

subliniază că un sistem de posibilități de pescuit ușor accesibil, însoțit de criterii transparente de repartizare și garantând transparența aplicării sale practice, permite un control mai bun, condiții de concurență echitabile, șanse egale pentru toate părțile interesate și mai multă previzibilitate, stabilitate și securitate juridică pentru pescari;

94.

regretă absența transparenței în ceea ce privește repartizarea posibilităților de pescuit în anumite state membre și solicită ca criteriile să fie făcute publice, în conformitate cu legislația în vigoare privind protecția datelor;

95.

consideră că metodele de repartizare ar trebui elaborate și aplicate cu implicarea comunităților de pescari, a autorităților regionale și a altor părți interesate relevante, garantându-se că toate segmentele de flotă, organizațiile de producători (OP-uri) și organizațiile lucrătorilor sunt reprezentate în mod echitabil, pe baza celor mai bune avize științifice disponibile, și că acestea ar trebui să includă garanții, cum ar fi perioade de preaviz, pentru a permite pescarilor să se adapteze în cazul în care statele membre decid să își modifice metoda de repartizare;

96.

îndeamnă Consiliul să țină seama de particularitățile și nevoile fiecărui segment de flotă, inclusiv ale segmentului pescuitului la scară mică, atunci când repartizează posibilitățile de pescuit;

97.

reamintește rolul articolului 17 din PCP ca instrument de stimulare a pescuitului la scară mică și cu impact redus și subliniază că statelor membre le revine sarcina de a utiliza posibilitățile oferite de acesta, cum ar fi stimulentele pentru utilizarea unor unelte de pescuit mai selective sau a unor tehnici de pescuit cu consum redus de energie sau cu impact redus asupra habitatelor;

98.

ia act de faptul că Comisia va iniția discuții între statele membre și părțile interesate în vederea pregătirii unui vademecum privind repartizarea posibilităților de pescuit pentru a îmbunătăți transparența, a promova practicile de pescuit sustenabile în întreaga UE și a sprijini pescuitul la scară mică și costier;

Organizații de producători și bresle

99.

subliniază rolul pe care îl joacă organizațiile de producători, promovând sustenabilitatea, contribuind la disponibilitatea aprovizionării cu alimente și la stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă în sectoarele pescuitului și acvaculturii, în special prin:

—	gestionarea și punerea în aplicare a acțiunilor colective;

—	conectarea producătorilor, a primilor cumpărători și a consumatorilor din lanțul de aprovizionare;

—	promovarea unor produse de pescuit viabile și sustenabile pentru consumatori prin participarea la sisteme de certificare;

—	promovarea respectării reglementărilor în domeniul pescuitului, sprijinind trasabilitatea și îmbunătățind transparența și calitatea datelor din declarațiile de captură, cu scopul de a lupta împotriva pescuitului INN;

—	distribuirea și gestionarea, în unele state membre, a cotelor de pescuit;

100.

constată, de asemenea, că în multe state membre, doar un număr relativ redus de mici pescari fac parte din organizații de producători și un număr și mai redus de mici pescari au organizații proprii de producători, fapt ce le limitează capacitatea de a beneficia acest canal de acces la posibilitățile de pescuit; încurajează, prin urmare, Comisia și statele membre să faciliteze și să încurajeze crearea de organizații de producători pentru și de către micii pescari;

101.

subliniază că asociațiile de pescari, cum ar fi breslele, care urmăresc principalele obiective ale unei organizații de producători în cadrul organizării comune a piețelor (19), ar trebui să fie eligibile pentru a primi ajutor financiar pe picior de egalitate cu organizațiile de producători recunoscute în prezent; insistă, în acest sens, ca statele membre în cauză, Comisia și breslele să ia în considerare, în mod concertat, opțiunile și soluțiile pertinente;

Reînnoirea generațiilor și rolul femeilor

102.

subliniază că standardele PCP sunt printre cele mai ridicate la nivel mondial și aduc o contribuție importantă la sustenabilitatea ecologică, economică și socială și că, deși încă se mai pot aduce multe îmbunătățiri, progresele realizate în ultimele decenii demonstrează ce se poate face pentru a contribui mai mult, pe de o parte, la sustenabilitatea stocurilor și a habitatelor și, pe de altă parte, la creșterea veniturilor pescarilor și ale proprietarilor de nave; evidențiază că promovarea unor standarde înalte în ceea ce privește sustenabilitatea ecologică, economică și socială în sectorul pescuitului este esențială, pe lângă alți factori, pentru a atrage o nouă generație de pescari și pentru a asigura stabilitatea economică pe termen lung în acest sector;

103.

constată că protecția mediului preocupă tot mai mult europenii, îndeosebi generațiile mai tinere; subliniază că este important să se gestioneze în mod sustenabil pescuitul pentru a atrage pescari tineri; solicită, în acest sens, să se promoveze pescuitul cu impact redus;

104.

invită, de asemenea, Comisia să se asigure că și o parte din contribuțiile financiare prevăzute de acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil sunt alocate, în măsura posibilităților, pentru o mai bună integrare a tinerilor și a femeilor în sectoarele pescuitului și acvaculturii, pentru refacerea mediului marin și pentru îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la starea climei și a mediului marin;

105.

subliniază că trebuie atrași tinerii nu numai către activitățile de pescuit maritim, ci și către gestionarea întreprinderilor de pescuit și acvacultură, cu scopul de a asigura reînnoirea generațiilor în întregul sector alimentar acvatic;

106.

subliniază că reînnoirea generațiilor este importantă pentru a contracara provocările demografice cu care se confruntă zonele de coastă și zonele rurale înconjurătoare, în special, și va contribui la conservarea patrimoniului cultural al acestora;

107.

salută faptul că FEAMPA 2021-2027 oferă asistență și sprijin pentru tinerii pescari care achiziționează prima lor navă sau întreprindere de pescuit; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să promoveze reînnoirea generațiilor, sprijinind persoanele care doresc să înceapă o carieră în sectorul pescuitului și eliminând obstacolele, cum ar fi înfruntarea unor costuri ridicate la înființarea unei întreprinderi, instabilitatea veniturilor, inegalitatea de gen și absența stabilității în carieră;

108.

invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să prevadă noi măsuri și invită sectorul să adopte măsuri care să stimuleze integrarea tinerilor și a femeilor la toate nivelurile sectorului și să promoveze mai bine reînnoirea generațiilor, în special prin transformarea tuturor locurilor de muncă din lanțul valoric al pescuitului și acvaculturii în locuri de muncă mai atractive, mai sigure și mai bine remunerate;

109.

subliniază că este important să se asigure o informare și o formare adecvate, în special pentru tineri, pentru a asigura schimbul de cunoștințe, îndeosebi în ceea ce privește contribuția pescuitului la aspectele legate de sustenabilitate; consideră că acest lucru este important pentru a le garanta atât situația personală, contribuind la îmbunătățirea veniturilor lor, cât și, prin extensie, coeziunea comunităților lor locale, în special în regiunile costiere cele mai izolate, cu mai puține oportunități de angajare;

110.

subliniază că reînnoirea generațiilor trebuie să țină seama de obiectivele Pactului verde european și de necesitatea de a asigura tranziția digitală și într-o economie albastră sustenabilă; consideră totuși că reînnoirea generațiilor nu trebuie să conducă la un conflict între generații și că ar trebui să includă pescarii de toate vârstele, garantând echilibrul în tranziția ecologică și digitală, pentru a se asigura că moștenirea experienței dobândite nu se pierde; solicită, de asemenea, îmbunătățirea posibilităților de mobilitate și de ocupare a forței de muncă în întreaga UE, fără dificultăți sau restricții în ceea ce privește recunoașterea competențelor și formarea pescarilor;

111.

recunoaște rolul important pe care îl au femeile în asistența logistică și administrativă a navelor de pescuit, precum și în comercializarea și prelucrarea peștelui; subliniază, cu toate acestea, că acest rol este adesea neglijat sau puțin vizibil, în special ca pescari sau comandanți de nave, precum și rolul lor în știință;

112.

invită, prin urmare, Comisia să lanseze inițiative pentru a recunoaște munca femeilor în domeniul pescuitului și a îmbunătăți vizibilitatea rolului acestora, favorizând integrarea lor în diferitele sale domenii și sprijinind o mai bună reprezentarea femeilor în toate organizațiile și entitățile reprezentative, precum și să garanteze o remunerație egală între femei și bărbați;

113.

reamintește că Strategia privind egalitatea de gen pentru perioada 2020-2025 prevede ca fondurile relevante ale UE, precum FEAMPA, să sprijine echilibrul dintre viața profesională și cea privată în rândul femeilor și participarea lor la piața muncii, să promoveze investițiile în structurile de îngrijire, să sprijine antreprenoriatul feminin și să combată segregarea de gen;

114.

invită Comisia și statele membre să depună eforturi pentru a se asigura că toate programele și acțiunile care vizează atragerea tinerilor în sectorul pescuitului, desfășurate în cadrul PCP, contribuie la realizarea egalității de gen;

Dimensiunea externă a PCP și guvernanța oceanelor

115.

invită Comisia să depună mai multe eforturi pentru a promova PCP ca model de politică pentru guvernanța oceanelor, folosindu-se de poziția Uniunii în cadrul ORGP, al acordurilor de liber schimb și al acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil și, în general, în cadrul forumurilor internaționale; subliniază că acest lucru va fi esențial pentru a asigura condiții echitabile de concurență pentru operatorii din UE și pentru a apăra interesele sectoarelor pescuitului și acvaculturii din UE la nivel mondial;

116.

invită Comisia să monitorizeze distribuirea contribuțiilor financiare ale UE, asigurându-se că acestea sunt alocate sectoarelor pescuitului și acvaculturii;

117.

solicită consolidarea rolului ORGP și invită Comisia să propună un cadru general pentru mandatele de negociere privind participarea la aceste organizații; invită, de asemenea, Comisia să asigure participarea Parlamentului la primele etape de elaborare a măsurilor și recomandărilor de adoptare în cadrul ORGP, într-un mod care să nu submineze poziția de negociere a UE;

118.

consideră că nu ar trebui să existe nicio zonă oceanică și nicio resursă piscicolă pertinentă care să nu fie acoperită de ORGP pertinentă; invită Comisia să promoveze, în forurile internaționale, crearea de noi ORGP-uri, dacă este necesar, precum și adaptarea celor existente, pentru a ocroti mai bine stocurile de pește și a asigura o gestionare mai sustenabilă a resurselor piscicole și pentru a apăra activitatea sustenabilă a flotelor care operează în aceste zone;

119.

subliniază că APPS cu țări din afara UE oferă beneficii reciproce atât pentru UE, cât și pentru țările partenere; subliniază că acordurile recente de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil includ clauze privind drepturile omului și integrează nevoile populațiilor locale;

120.

consideră că este imperativ ca Comisia să respecte pe deplin toate aspectele dreptului internațional atunci când se angajează în dimensiunea externă a PCP;

121.

invită Comisia să se asigure că obiectivele PCP sunt integrate pe deplin în poziția UE în toate forurile internaționale din domeniul mediului, cum ar fi Convenția privind diversitatea biologică (CBD) sau Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES), în care se discută chestiuni legate de resursele biologice marine;

Importuri și comerț și pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat

122.

consideră că produsele alimentare de origine acvatică importate trebuie să facă obiectul unor proceduri riguroase de monitorizare și certificare, pentru a se asigura că provin din activități de pescuit sustenabile, precum și unor standarde sanitare, de mediu și sociale ridicate, care să fie la fel de stricte ca cele aplicate produselor din UE; consideră că acest lucru ar trebui impus prin clauze specifice în noile acorduri comerciale negociate de UE;

123.

subliniază că sistemul de trasabilitate pentru produsele alimentare de origine acvatică proaspete, congelate și prelucrate importate în Uniune, inclusiv pentru fileurile de ton importate în cadrul regimului contingentelor tarifare autonome (ATQ) este esențial pentru a răspunde așteptărilor consumatorilor, oferind informații cu scopul de a îmbunătăți siguranța alimentară și de a permite controlul importurilor din țări terțe, alături de măsuri de reducere a pescuitului INN; solicită o abordare mai armonizată în UE în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE referitoare la pescuitul INN;

124.

reamintește că UE este cea mai mare și mai atractivă piață de import pentru fructele de mare și produsele de acvacultură; propune ca această poziție comercială de forță să fie folosită ca atu pentru a proteja interesele consumatorilor din UE promovând standarde ridicate, precum și interesele sectoarelor UE, pentru a-i împiedica pe partenerii săi comerciali să încalce acorduri sau angajamente și pentru a promova condiții de concurență loială la nivel internațional, mai ales în raport cu standardele sociale, economice și de mediu;

125.

este încântat de faptul că Acordul comercial și de cooperare dintre UE și Regatul Unit cuprinde o legătură directă între dispozițiile referitoare la comerț și cele referitoare la pescuit; roagă Comisia și Consiliul să vegheze ca negocierile în domeniul pescuitului cu Regatul Unit, precum și cu alte state riverane la Atlanticul de Nord-Est să fie și ele legate de aspecte privitoare la comerț și la accesul pe piața unică a UE;

126.

subliniază importanța politicii de toleranță zero a UE în ceea ce privește pescuitul INN, având în vedere că acesta este încă prezent la nivel internațional, cu exemple care variază de la lipsa de transparență în ceea ce privește operațiunile de pescuit ilegal până la sclavia modernă, ca în cazul unor nave chineze, și regretă faptul că se continuă vânzarea fructelor de mare neautorizate pe o serie de piețe ale UE;

127.

reamintește că Comisia și statele membre trebuie să își intensifice eforturile de combatere a pescuitului INN și să se asigure că consumul de fructe de mare în UE nu contribuie la acesta;

128.

invită Comisia să consolideze rolul EFCA pentru a combate pescuit INN;

129.

solicită ca toate acordurile de liber schimb cu țările terțe să includă o secțiune privind combaterea pescuitului INN;

Regiunile ultraperiferice

130.

consideră că anumite aspecte ale PCP nu răspund suficient nevoilor specifice ale regiunilor ultraperiferice; invită Comisia și statele membre în cauză să trateze această situație în temeiul articolului 349 din TFUE și printr-o abordare regionalizată, după cum se prevede în PCP, și, dacă este necesar, să efectueze ajustările necesare;

131.

subliniază caracteristicile specifice ale sectoarelor pescuitului și acvaculturii din RUP; invită Comisia să propună un program de opțiuni specifice pentru zonele îndepărtate și insulare (POSEI) pentru pescuit și acvacultură, similar celui din agricultură;

132.

subliniază că sprijinul național și al Uniunii pentru reînnoirea flotelor artizanale are o importanță vitală pentru aceste regiuni; invită Comisia, în special, să își adapteze orientările pentru analiza echilibrului dintre capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit (COM(2014)0545) la caracteristicile regiunilor ultraperiferice;

133.

subliniază că este important să se efectueze studii solide pentru a evalua resursele biologice marine din toate apele Uniunii și, în special, din regiunile ultraperiferice;

134.

insistă asupra necesității de a sprijini metodele de pescuit selectiv, cum ar fi dispozitivele ancorate de concentrare a peștilor utilizate de flotele artizanale din regiunile ultraperiferice, cu condiția ca aceste dispozitive să contribuie la un pescuit sustenabil și selectiv;

135.

subliniază necesitatea de a furniza resursele necesare pentru a îmbunătăți cunoștințele științifice privind zonele economice exclusive ale regiunilor ultraperiferice;

Schimbările climatice și alte provocări pentru viitor

136.

subliniază că atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea reprezintă provocări-cheie care sunt insuficient abordate de actuala PCP;

137.

subliniază că eforturile depuse de industria pescuitului pentru a îmbunătăți sustenabilitatea stocurilor și pentru a se angaja să le mențină în condiții bune după atingerea unei stări bune vor fi lipsite de sens dacă schimbările climatice nu sunt abordate;

138.

subliniază cu fermitate că cercetarea științifică trebuie să se concentreze mai mult pe interacțiunile dintre schimbările de mediu cauzate de schimbările climatice și stocurile de pește, pentru a evita ca industria pescuitului să fie singura acuzată de epuizarea stocurilor;

139.

subliniază că pescarii și restul industriei de prelucrare a produselor marine nu sunt o cauză, ci mai degrabă victime ale schimbărilor climatice;

140.

consideră că sectorul acvaculturii este capabil să contribuie în mod semnificativ la serviciile ecosistemice pentru societate, precum și că acvacultura organizată în iazuri, cultivarea algelor și conchiliocultura pot contribui la decarbonizarea economiei UE și la atenuarea schimbărilor climatice; subliniază totuși că sechestrarea carbonului prin cultivarea algelor și a moluștelor este limitată în funcție e metoda de producție și de utilizare în momentul recoltării produsului; invită statele membre să promoveze lanțuri scurte și eficiente de aprovizionare, după caz, pentru a contribui la combaterea schimbărilor climatice;

141.

evidențiază că anumite practici de acvacultură, cum ar fi creșterea midiilor sau a stridiilor și policultura organizată în iazuri, ar putea reprezenta modele de succes pentru viitoarele sisteme de credite de carbon în contextul legislației UE privind clima; invită Comisia și statele membre să sprijine acest tip de întreprinderi verzi;

142.

invită statele membre să încurajeze în continuare promovarea creșterii algelor și să faciliteze utilizarea și dezvoltarea algelor ca alimente și furaje; subliniază că există un potențial neexploatat în cultivarea algelor pentru crearea de noi locuri de muncă și furnizarea de servicii ecosistemice și de alimente și furaje mai ecologice;

143.

invită Comisia Europeană să țină seama, la revizuirea politicii comune în domeniul pescuitului, de faptul că caracteristicile oceanului (temperatură, densitate, salinitate, saturație cu oxigen etc.) s-au schimbat în ultimii 10 ani;

144.

evidențiază că sunt necesare ecosisteme mai reziliente prin zone marine protejate conectate și gestionate în mod eficace, ca bază pentru sectoare economice reziliente și profitabile ale pescuitului;

145.

subliniază că, pentru pescuit, reziliența la schimbările climatice se realizează prin zone de pescuit diversificate și specii vizate;

146.

încurajează Comisia și statele membre să mărească resursele umane și financiare alocate științei pescuitului în legătură cu schimbările climatice și decarbonizarea flotei, analizând impactul schimbărilor climatice asupra stării pescuitului și a mediului;

147.

solicită inovare în monitorizarea impactului schimbărilor climatice asupra stocurilor în cadrul unei colaborări strânse între comunitatea științifică și părțile interesate, pentru a spori reactivitatea și a dezvolta instrumente de gestionare adaptate;

148.

invită Comisia să conceapă instrumente și să furnizeze suficientă finanțare pentru sectoarele afectate de schimbările climatice;

149.

invită Comisia, pentru a promova economia circulară în sectorul pescuitului, să lanseze programe europene prin care pescarii care au această posibilitate să colecteze deșeuri pe mare în perioadele în care nu pot ieși pe mare să pescuiască, completându-și astfel veniturile;

150.

invită Comisia și statele membre să abordeze și să monitorizeze toate dispozițiile PCP care nu au fost puse în aplicare;

Pescuitul recreativ

151.

subliniază că este necesar să se îmbunătățească de urgență colectarea de date despre capturile provenite din pescuitul recreativ; îndeamnă Comisia și statele membre să includă în cadrul european de colectare a datelor, instituit prin Regulamentul (UE) 2017/1004 (20), toate speciile înscrise în TAC-uri și cote, în plus față de cele incluse în planurile multianuale de gestionare și care fac obiectul obligației de debarcare;

152.

subliniază că este nevoie de date pentru a evalua impactul pescuitului recreativ al UE asupra ecosistemului marin și a resurselor biologice marine din apele UE, inclusiv date privind capturile accidentale, în special din speciile protejate în temeiul dreptului UE sau al dreptului internațional, date privind impactul pescuitului recreativ asupra habitatelor marine, inclusiv în zonele marine vulnerabile, precum și date privind impactul pescuitului asupra rețelelor trofice;

153.

subliniază că pescuitul recreativ ar putea avea un impact considerabil asupra stocurilor de pește; salută progresele înregistrate în revizuirea Regulamentului privind controlul pescuitului și invită statele membre să se asigure că pescuitul recreativ se desfășoară într-un mod compatibil cu obiectivele PCP;

Acvacultură

154.

reamintește importanța acvaculturii pentru a garanta securitatea alimentară pe termen lung și pentru a contribui la satisfacerea cererii tot mai mari de alimente de origine acvatică la nivel mondial, precum și contribuția sa la generarea de creștere economică și de locuri de muncă pentru cetățenii UE, la o mai bună conservare a ecosistemelor și a biodiversității și la o gestionare mai circulară a resurselor;

155.

subliniază că produsele obținute din acvacultură, ca sursă de proteine pentru alimente, au o amprentă de carbon mai scăzută și au necesitat o utilizare cât mai redusă a resurselor naturale decât alte animale terestre și joacă un rol important în construirea unui sistem alimentar sustenabil;

156.

recunoaște rolul orientărilor strategice și al planurilor strategice naționale multianuale pentru dezvoltarea unei acvaculturi sustenabile și reziliente;

157.

regretă că din 2014 acvacultura europeană a bătut pasul pe loc și că nu s-au înregistrat mari progrese în reducerea sarcinii administrative și integrarea acvaculturii în amenajarea spațiului maritim, costier și interior;

158.

subliniază că acvacultura europeană este departe de a-și atinge capacitatea maximă și că rata dependenței de importuri a UE este foarte ridicată, deoarece aproape 75 % din totalul de pește și fructe de mare consumate în UE sunt importate din țări terțe;

159.

invită Comisia și statele membre să promoveze creșterea acvaculturii cu impact redus asupra mediului, care include nu numai moluștele și algele, ci și peștii cu înotătoare de crescătorie de apă dulce și marină, mai degrabă decât să promoveze dezvoltarea acvaculturii de nivel trofic inferior; subliniază, în special, importanța producției de pește cu înotătoare în aprovizionarea pieței UE, având în vedere amploarea volumelor importate (94 % în 2021);

160.

reamintește că țările mari producătoare din afara UE continuă să promoveze puternic dezvoltarea sectorului lor de creștere a peștilor cu înotătoare, UE fiind principala lor piață de export;

161.

invită Comisia și statele membre să sprijine activ punerea în aplicare a orientărilor strategice revizuite și a planurilor naționale multianuale și să promoveze sustenabilitatea sa pe termen lung, punând accentul nu numai pe sustenabilitatea mediului, ci și pe sustenabilitatea economică și socială a acvaculturii din UE;

162.

regretă că actuala politica comercială a UE nu garantează condiții de concurență echitabile între producătorii din UE și cei din afara UE, care să permită sectorului acvaculturii să obțină rezultate economice sustenabile și, în schimb, să contribuie la evoluțiile sociale și economice ale regiunilor UE;

163.

ține să reamintească cât de importantă este acvacultura pentru garantarea securității alimentare pe termen lung și cât de mult contribuie la satisfacerea cererii tot mai mari de alimente de origine acvatică la nivel mondial, precum și la generarea de creștere economică și la crearea de locuri de muncă pentru cetățenii UE, la o mai bună conservare a ecosistemelor și a biodiversității și la o gestionare mai circulară a resurselor; regretă că din 2014 acvacultura europeană a bătut pasul pe loc și că nu s-au înregistrat mari progrese în reducerea sarcinii administrative și în integrarea acvaculturii în amenajarea spațiului maritim, costier și interior; subliniază că acvacultura europeană este departe de a funcționa la capacitate maximă și că 75 % din fructele de mare consumate în UE sunt cultivate în instalații din afara UE; roagă Comisia să sprijine activ aplicarea orientărilor strategice revizuite și a planurilor naționale și să promoveze sustenabilitatea lor ecologică, economică și socială pe termen lung;

° °

164.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)
JO L 354, 28.12.2013, p. 22.

(2)
JO L 257, 28.8.2014, p. 135.

(3)
JO C 419, 16.12.2015, p. 167.

(4)
JO C 456, 10.11.2021, p. 129.

(5)
JO C 15, 12.1.2022, p. 9.

(6)
JO C 67, 8.2.2022, p. 25.

(7)
JO C 117, 11.3.2022, p. 67.

(8)
JO C 184, 5.5.2022, p. 2.

(9)
JO C 434, 15.11.2022, p. 2.

(10)
JO C 493, 27.12.2022, p. 62.

(11)
JO C 214, 16.6.2023, p. 150.

(12)
JO C 105, 7.5.1981, p. 1.

(13) Comisia Europeană, Agenția Executivă Europeană pentru Climă, Infrastructură și Mediu, Bastardie, F., Feary, D., Kell, L., et al., „Climate change and the Common Fisheries policy – adaptation and building resilience to the effects of climate change on fisheries and reducing emissions of greenhouse gas from fishing: final report, (Schimbările climatice și politica comună în domeniul pescuitului – adaptarea și consolidarea rezilienței la efectele schimbărilor climatice asupra pescuitului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din pescuit: raport final), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2022,

(14) ICES (2018) Solicitarea UE ca ICES să furnizeze un aviz cu privire la o revizuire a contribuției capturilor totale admisibile la gestionarea pescuitului și la conservarea stocurilor. Avizul ICES privind cererea specială. Ecoregiunile Atlanticului de Nord-Est. sr.2018.15. Publicat la 20 septembrie 2018, https://doi.org/10.17895/ices.pub.4531.

(15) COM(2023)0100.

(16) potrivit raportului special al Curții de Conturi din 5 iulie 2023 intitulat „Energia din surse regenerabile offshore în UE”: „Este necesar să se identifice și să se abordeze mai bine eventualele consecințe negative ale dezvoltării energiei din surse regenerabile offshore asupra sectorului pescuitului.” (https://www.eca.europa.eu/ECAPublications/SR-2023-22/SR-2023-22_RO.pdf, pagina 40).

(17) Directiva 2014/89/UE din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim (JO L 257, 28.8.2014, p. 135).

(18) Directiva 2008/56/CE din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).

(19) Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură (JO L 354, 28.12.2013, p. 1).

(20) Regulamentul (UE) 2017/1004 din 17 mai 2017 privind instituirea unui cadru al Uniunii pentru colectarea, gestionarea și utilizarea datelor din sectorul pescuitului și sprijinirea consultanței științifice cu privire la politica comună în domeniul pescuitului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 199/2008 al Consiliului (JO L 157, 20.6.2017, p. 1.).

ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/5734/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)

Top

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește

Informatii

Apply Filters