OJ:C_202405744: P9_TA(2024)0034 – Rolul diplomației preventive în soluționarea conflictelor înghețate din întreaga lume – oportunități ratate sau schimbări pentru viitor? – Recomandarea Parlamentului European din 17 ianuarie 2024 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind rolul diplomației preventive în soluționarea conflictelor înghețate din întreaga lume – oportunități ratate sau schimbări pentru viitor? (2023/2050(INI))

(a)

să recunoască legătura puternică dintre politica internă și externă a UE și dimensiunile de securitate și să o reflecte în abordarea lor privind prevenirea și soluționarea conflictelor și că diplomația preventivă ar trebui să se desfășoare atât în interiorul, cât și în afara UE; să exploateze pe deplin posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona pentru a consolida mecanismele de coordonare existente; să recunoască necesitatea de a pune capăt interpretării limitate a securității și de a porni discuția pe baza unui concept care nu neglijează factori precum pericolele de mediu, pericolele reprezentate de boli, foamete, nedreptatea socială, dezinformare și violență;

(b)

să plaseze respectul pentru drepturile fundamentale, constituționale și drepturile omului și protejarea libertăților civile în centrul politicii de securitate internă și externă și eforturilor sale în domeniul diplomației preventive, deoarece capacitatea UE de a acționa ca actor global în domeniul politicii externe, ca partener internațional de încredere, ca intermediar onest și ca actor credibil în materie de securitate și apărare se bazează pe capacitatea sa de a promova aceste valori, definind, afirmând și apărând în mod proactiv interesele sale europene în lume;

(c)

să adapteze și să actualizeze periodic instrumentele UE de prevenire și soluționare a conflictelor la natura schimbătoare a conflictelor, inclusiv ca urmare a schimbărilor climatice și a dezastrelor care decurg din acestea, a instabilității geopolitice, a pericolelor de mediu, a amenințării pe care o reprezintă bolile, foametea și nedreptatea socială, a apariției noilor tehnologii, a cursei globale pentru materii prime, a creșterii inegalităților în lume și a penuriei de alimente, evaluând în permanență provocările globale emergente și promovând în mod eficient pacea, stabilitatea și securitatea;

(d)

să își consolideze rolul și implicarea semnificativă în procesele de prevenire și soluționare a conflictelor, precum și în medierea aplicării acordurilor de încetare a focului mediate de UE, pentru a asigura funcționarea eficientă a instrumentelor aplicate de UE și pentru a facilita progresele concrete;

(e)

să utilizeze pe deplin mijloacele de care dispun pentru a preveni conflictele, pentru a alinia prevenirea și soluționarea conflictelor de către UE, pentru a dezvolta în continuare instrumentele în conformitate cu agenda sa geopolitică și cu valorile UE și pentru a acționa ca garant al punerii în aplicare a acordurilor de încetare a focului mediate de UE și ca mediator echidistant și bazat pe valori în timpul crizelor și al conflictelor din întreaga lume, având în vedere faptul că UE este cunoscută pentru legitimitatea, credibilitatea, imparțialitatea și incluziunea sa; să asigure respectarea suveranității țărilor în orice act de diplomație preventivă; să reamintească faptul că UE ar trebui să joace un rol diplomatic major pentru a pune capăt conflictelor din întreaga lume;

(f)

să integreze instrumentele diplomației preventive ale UE în mecanismele și acțiunile structurale de prevenire, cum ar fi, de exemplu, acordurile politice între diferiții actori implicați în conflicte, dialogurile naționale pentru reconciliere, consolidarea păcii și justiția de tranziție, precum și comisiile pentru adevăr și reconciliere;

(g)

să integreze patrimoniul cultural în abordarea generală a UE privind managementul crizelor, ca o componentă transversală a tuturor acțiunilor din cadrul setului de instrumente al UE pentru conflicte și crize;

(h)

să invite statele membre să lase deoparte propriile lor interese în relațiile externe și să consolideze împreună capacități comune în ceea ce privește prevenirea conflictelor și medierea;

(i)

să elaboreze un set de reguli clare și practice privind acțiunea externă a UE și reprezentarea de către ÎR/HR, Președinta Comisiei și Președintele Consiliului European și să asigure coerența mandatelor lor; să îmbunătățească capacitățile de mediere ale UE prin promovarea misiunilor politice și de informare, a anchetelor și a investigațiilor;

(j)

să asigure complementaritatea efectivă și o abordare armonizată cu Parlamentul și să colaboreze îndeaproape cu acțiunile diplomatice preventive ale Parlamentului, deoarece diplomația parlamentară și activitățile Parlamentului în acest sens, cum ar fi misiunile sale oficiale în țări terțe și în forurile multilaterale, contribuie la promovarea drepturilor omului, a standardelor democratice și a pluralismului politic la nivel mondial, precum și la prevenirea conflictelor și consolidarea păcii; să prezinte Parlamentului evaluări anuale ale activităților UE privind diplomația preventivă la nivel mondial, precum și analize ale sistemului UE de alertă timpurie în caz de conflict, după caz;

Înțelegerea contextului local și cultural

(k)

să îmbunătățească înțelegerea de către UE a contextelor locale, istorice, politice, geografice, religioase, de mediu, cele din perspectiva drepturilor minorităților și cele sociale și culturale și să investească în cultivarea competențelor necesare în rândul personalului SEAE care lucrează pentru prevenirea și rezolvarea conflictelor, precum și pentru medierea și implementarea acordurilor de încetare a focului, și să elaboreze orientări în acest sens; să îmbunătățească înțelegerea și abordarea cauzelor profunde ale conflictelor pentru a preveni apariția și răspândirea conflictelor;

(l)

să diversifice corpul diplomatic al UE și al statelor sale membre pentru a se asigura că diversitatea demografică și incluziunea minorităților aduc beneficii procesului diplomatic atât din perspectivă empirică, cât și din perspectivă normativă;

(m)

să adapteze asistența pentru construcția statală la contextul cultural, istoric, local, socioeconomic, de mediu și politic al țării în cauză care o primește și să o actualizeze în permanență, ca răspuns la condițiile de pe teren, printr-o analiză politică riguroasă și detaliată pentru un răspuns strategic comun; să promoveze comunicarea deschisă și consultarea cu părțile interesate de la nivel local și cu toate părțile societății din țara relevantă, în special cu organizațiile societății civile și organizațiile neguvernamentale, pentru a înțelege mai bine contextul local și cultural, pentru a consolida încrederea, pentru a încuraja relațiile interpersonale și pentru a colecta informații de avertizare timpurie în zonele afectate;

(n)

invită Consiliul European și SEAE să consolideze în continuare vizibilitatea UE în alte țări din afara UE și partenere și să consolideze dimensiunea și activitățile UE în domeniul diplomației culturale și al relațiilor culturale internaționale ca instrument relevant pentru pace, consolidarea păcii și prevenirea conflictelor, precum și pentru abordarea provocărilor globale, și să demonstreze valoarea adăugată a UE și să promoveze cooperarea și relațiile cu aceste țări și partenerii internaționali; să folosească și să extindă componenta de protecție a patrimoniului cultural în conflicte și crize, ca factor care contribuie la dezvoltarea păcii, a reconcilierii și a înțelegerii reciproce, precum și a dialogului intercultural în zonele de conflict și postconflict; să crească sprijinul acordat de UE sectoarelor creative și artistice din țările din afara UE, inclusiv asistența pentru consolidarea capacităților; să promoveze creațiile culturale comune între țările din afara UE, inclusiv prin încurajarea schimburilor și a reședințelor culturale;

(o)

să consolideze abordarea care ia în considerare dimensiunea de gen în activitățile sale diplomatice preventive, cu scopul de a proteja mai bine drepturile femeilor și fetelor și de a spori participarea acestora la astfel de activități; să asigure egalitatea de gen în rândul reprezentanților speciali și al trimișilor speciali, în conformitate cu cadrul de politică privind egalitatea de gen, în special cu Planul de acțiune pentru egalitatea de gen III, împreună cu Strategia UE privind egalitatea de gen 2020-2025; să pună în aplicare în mod eficace Abordarea strategică a UE privind femeile, pacea și securitatea și Planul de acțiune pentru egalitatea de gen în vederea obținerii unei păci și a unei securități durabile;

(p)

să elaboreze și să integreze o analiză a conflictelor atentă la dimensiunea de gen, care să țină seama de contextul local și să recunoască factorii de gen și impactul de gen al conflictelor în toate ipotezele de planificare, pentru a consolida eforturile preventive și a atenua riscurile de recidivă a conflictelor;

(q)

să includă participarea femeilor și indicatori care țin seama de dimensiunea de gen în toate procesele de alertă timpurie, în acțiunile de prevenire a conflictelor și în eforturile de reacție timpurie;

(r)

să folosească întregul potențial al „diplomației în slujba educației” ca instrument fundamental al diplomației preventive, în special în cadrul programului Erasmus + al UE; să elaboreze activități educaționale în acest cadru cu țări din afara UE, inclusiv prin Erasmus +; să promoveze adoptarea în țările din afara UE a schimburilor de studenți și a vizitelor studenților la situri ale memoriei istorice, cu scopul de a promova dialogul intercultural;

(s)

să urmărească fragmentarea regională și să elaboreze analize ale conflictelor regionale, pentru a evalua și preveni amenințările transnaționale și tensiunile interstatale, precum și efectele de propagare existente sau potențiale;

Sistemul UE de alertă timpurie în caz de conflict

(t)

să se asigure că sistemul UE de alertă timpurie în caz de conflict este suficient de proactiv, dispune de resursele necesare și se bazează pe o analiză prospectivă, cuprinzătoare și solidă a factorilor de risc care se corelează frecvent cu izbucnirea violenței, precum și pe instrumente de gestionare care identifică, evaluează și contribuie la prioritizarea situațiilor în care există un risc de conflict violent;

(u)

să implice îndeaproape și sistematic delegațiile UE din țările și regiunile expuse riscului de conflict sau confruntate cu conflicte înghețate sau nerezolvate în monitorizarea situației de pe teren și să contribuie la sistemul UE de alertă timpurie în caz de conflict; să pledeze pentru accesul umanitar deplin și neîngrădit și pentru respectarea dreptului internațional atunci când se exercită diplomația preventivă în conflictele înghețate;

(v)

să evalueze rezultatele obținute de sistemul UE de alertă timpurie în caz de conflict și să propună ajustări pentru a-l face mai eficient, astfel încât să poată identifica factorii de risc structurali și să permită factorilor de decizie să elaboreze în timp util răspunsuri strategice pentru a atenua riscurile și a identifica oportunitățile de prevenire a conflictelor;

(w)

să se asigure că acest mecanism colaborează îndeaproape cu Centrul de situații și de analiză a informațiilor al UE (INTCEN), cu Centrul de răspuns în caz de criză al SEAE și cu Centrul Satelitar, având în vedere necesitatea unui flux pertinent de informații în acest sens; să consolideze INTCEN UE și Centrul de răspuns în caz de criză al SEAE prin înmulțirea resurselor sale umane și financiare, precum și a capacităților;

(x)

să stabilească o cooperare strânsă cu birourile și agențiile relevante ale ONU și cu alți actori internaționali, în special NATO, de pe teren, pentru a pune în comun informațiile în contextul acțiunilor de alertă timpurie;

(y)

să îmbunătățească constant protocoalele de securitate ale serviciilor de informații și/sau cu informații sensibile;

Rolul reprezentanților speciali și al trimișilor speciali în diplomația preventivă, responsabilitatea acestora și prezentarea generală a rezultatelor lor în procesul de soluționare a conflictelor

(z)

să ia în considerare contextul local, cultural și istoric atunci când numesc reprezentanți și trimiși speciali, pentru a evita apariția unor controverse în regiunile de conflict, în cazul în care numirea provine dintr-un stat membru cu legături istorice cu regiunea în cauză le-ar putea periclita reputația de mediatori onești; să țină seama de faptul că este extrem de important ca acești reprezentanți să fie familiarizați și formați în mod corespunzător în domeniul pe care îl vor evalua;

(aa)

să evalueze în detaliu, inclusiv controlul în Parlament, inițiativele pe care le-au întreprins reprezentanții și trimișii speciali ai UE și rezultatele acestora, precum și modul în care aceștia contribuie la diplomația preventivă și la procesele de soluționare a conflictelor și la implementarea acordurilor de încetare a focului mediate de UE, unde este cazul;

(ab)

să furnizeze evaluări periodice și detaliate cu privire la responsabilitatea reprezentanților și trimișilor speciali ai UE în temeiul mandatelor lor și o prezentare generală a inițiativelor pe care le-au întreprins și a rezultatelor pe care le-au obținut în cadrul proceselor de soluționare a conflictelor, precum și în medierea implementării acordurilor de încetare a focului mediate de UE;

(ac)

să îmbunătățească transparența și controlul parlamentar al activității reprezentanților și trimișilor speciali ai UE, furnizând Parlamentului rapoarte periodice și detaliate cu privire la activitățile și realizările lor în cadrul mandatelor pe care le dețin; să promoveze relații mai strânse între reprezentanții și trimișii speciali ai UE și Parlament, ținând seama de eforturile diplomatice interparlamentare;

(ad)

să se asigure că numirea reprezentanților speciali, a trimișilor speciali și a ambasadorilor UE poate fi confirmată numai după o evaluare pozitivă din partea Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului;

Lecțiile învățate din soluționarea conflictelor mediate de UE și din conflictele înghețate, din acordurile de încetare a focului mediate de UE, precum și din conflictele înghețate și nesoluționate

(ae)

să realizeze un studiu privind lecțiile învățate din acțiunile anterioare ale UE, oportunitățile ratate de aceasta pentru diplomația preventivă și din realizările sale în procesul de soluționare pașnică a conflictelor de exemplu în regiunea Sahel, Africa de Vest și Cornul Africii, Balcanii de Vest, Caucazul de Sud, Cipru, Irlanda de Nord, Afganistan, Orientul Mijlociu, Moldova și Ucraina;

(af)

să prevină, în viitor, posibilele consecințe negative ale suspendării premature a misiunilor UE în regiunile de conflict, precum și continuarea misiunilor foarte ineficiente sau a celor care pot avea efecte politice și de securitate negative;

(ag)

să extindă setul de instrumente pentru diplomația preventivă al misiunilor și operațiunilor civile și militare ale UE, precum și capacitatea și formarea personalului lor, pentru a anticipa și a reacționa mai rapid la evoluția situației de pe teren;

(ah)

să se asigure că UE își asumă un rol mai activ în sprijinirea tuturor etapelor procesului condus de ONU în problema cipriotă, cu toate mijloacele adecvate de care dispune, inclusiv prin numirea unui trimis al UE, în vederea ajungerii la o soluționare globală a problemei cipriote, în cadrul ONU, în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU, cu principiile pe care se întemeiază UE și cu acquis-ul său;

(ai)

să se bazeze pe învățămintele desprinse din lipsa de progrese în aplicarea acordurilor de încetare a focului mediate de UE, inclusiv a acordului de încetare a focului dintre Rusia și Georgia din 12 august 2008, mediat de UE;

(aj)

să sublinieze că UE trebuie să joace un rol activ ori de câte ori există încălcări ale dreptului internațional umanitar;

(ak)

să asigure o abordare coordonată între UE și statele sale membre în ceea ce privește prevenirea conflictelor și edificarea păcii, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în Afganistan, unde își desfășurau activitatea în paralel în diferite regiuni;

(al)

să consolideze capacitatea UE de a analiza și de a prevede în mod riguros și continuu situația politică și de securitate din regiunile de criză și adapteze răspunsul UE la realitățile în schimbare de pe teren, inclusiv prin asigurarea existenței unui punct focal responsabil pentru analiza conflictelor în fiecare delegație a UE; să asigure complementaritatea între eforturile de la fața locului și eforturile diplomatice dintre guverne, reprezentanți și alți actori relevanți la nivel statal;

(am)

să evalueze ceea ce lipsește din eforturile diplomatice preventive ale UE în Bosnia și Herțegovina pentru a evita tensiunile cauzate de retorica incendiară recurentă și de actele secesioniste, care subminează aspirațiile sale europene; să îndemne Bosnia și Herțegovina să ajungă de urgență la un acord politic comun pentru a respecta recomandarea Comisiei din 8 noiembrie 2023 de a se putea deschide negocierile de aderare înainte de martie 2024, ținând seama, de asemenea, de situația geopolitică volatilă și de eforturile de prevenire a influențelor externe răuvoitoare în regiune, deschizând astfel calea pentru pace și stabilitate permanente în țară și în regiune; să salute decizia Consiliului European din 14-15 decembrie 2023 de a deschide negocierile de aderare cu Bosnia și Herțegovina de îndată de aceasta respectă criteriile de aderare la UE; așteaptă cu nerăbdare raportul Comisiei privind progresele înregistrate până cel târziu în martie 2024;

(an)

să extindă misiunea EUFOR Althea în Bosnia și Herțegovina și să-și consolideze setul de instrumente de prevenire a conflictelor; să constate că este cea mai reușită misiune a UE de menținere și consolidare a păcii de până acum, care a menținut stabilitatea în regiune și a contribuit la un mediu sigur și securizat în țară;

(ao)

să instituie un mecanism pentru a verifica și a asigura punerea în aplicare a tuturor acordurilor încheiate între Serbia și Kosovo până în prezent și pentru a raporta periodic Parlamentului cu scopul de a garanta că sunt evitate noi tensiuni și de a asigura acțiuni mai eficiente de mediere și facilitare între părți, inclusiv prin alocarea mai multor resurse pentru dialogul Belgrad-Priștina facilitat de UE și printr-o orientare mai pronunțată a dialogului către cetățeni, având ca obiectiv depășirea impasului actual;

(ap)

să urmărească să prezinte lecțiile învățate din eforturile diplomatice preventive eșuate între Armenia și Azerbaidjan care au rezultat în operațiunea militară a Azerbaidjanului în Nagorno-Karabah și situații similare cu cea din timpul și de după războiul din 2020, când, după eșecul cadrului de dialog internațional al OSCE, poziția pasivă a UE a fost insuficientă pentru a împiedica revenirea la un conflict violent și a făcut ca UE să aibă un impact mai redus decât alți actori regionali, cum ar fi Rusia, Iranul și Turcia, care continuă, de asemenea, să-și exercite influența în regiune; să răspundă la instabilitatea din regiunea extinsă a Caucazului de Sud și să consolideze eforturile diplomatice ale UE în contextul dezbaterilor internaționale de la Geneva, cu scopul de a se asigura că Rusia își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul acordului de încetare a focului intermediat de UE din 12 august 2008, în special pentru a-și retrage forțele de ocupație din regiunile georgiene Abhazia și Țhinvali/Osetia de Sud;

(aq)

să abordeze cauzele profunde ale conflictului de lungă durată israeliano-palestinian, care a fost exacerbat de atacul terorist condamnabil al Hamasului împotriva Israelului din 7 octombrie 2023, care a dus la un contraatac din partea Israelului, ambele provocând mii de victime de ambele părți și suferința imensă a civililor nevinovați; să-și intensifice eforturile, în coordonare cu partenerii din regiune și cu comunitatea internațională, pentru o soluție negociată bazată pe coexistența a două state, în virtutea înțelegerii comune la nivel internațional conform căreia aceasta oferă cea mai bună șansă pentru o edificare viabilă a păcii, cu scopul de a pune capăt violențelor recurente și de a permite populației israeliene și palestiniene să trăiască în condiții de securitate, libertate, demnitate și cu drepturi egale; să se asigure că UE este considerată un mediator onest, care respectă dreptul internațional pentru a avea un rol mai eficient pe scena internațională;

(ar)

să promoveze participarea UE la medieri, consolidarea păcii și soluționarea conflictelor, cum a fost în cazul procesului de pace din Columbia, unde sprijinul Uniunii s-a axat pe abordarea cauzelor profunde ale conflictului, inclusiv a inegalităților și a încălcărilor drepturilor omului, prin eforturi de reconciliere, dezvoltare teritorială economică prin integrare rurală și dialog politic pe mai multe niveluri;

(as)

să acorde prioritate diplomației tăcute ca instrument privilegiat atunci când se iau inițiative de prevenire, să depășească decalajul inițial al acțiunilor de alertă timpurie, să crească eficiența cooperării cu alți parteneri internaționali și să îmbunătățească coordonarea în interiorul UE, inclusiv în ceea ce privește chestiunile civilo-militare, și să crească gradul de apropriere la nivel local a inițiativelor UE;

(at)

să se bazeze pe experiența UE și pe cele mai bune practici ale țărilor din afara UE privind cooperarea transfrontalieră, ca instrument extrem de util pentru o consolidare durabilă a păcii și pentru soluționarea conflictelor dintre vecini, în special după stabilizarea conflictelor;

(au)

să elaboreze o agendă/un pact/orientări ale UE pentru pace și diplomație sub auspiciile ÎR/HR;

(av)

să desemneze consilieri pentru pace și conflicte, care să coordoneze activitatea secțiunilor politice, de presă, de informare și de cooperare ale delegațiilor;

(aw)

să creeze un grup de lucru al Consiliului pentru prevenire și mediere, care să discute despre prioritizarea oportunităților de implicare preventivă, precum și despre analiza, acțiunile ulterioare și monitorizarea subsecventă;

(ax)

să propună o modernizare instituțională prin intermediul unui nou centru pentru pace și prevenire, care să acționeze ca punct unic de intrare în materie de prevenire în cadrul SEAE, o cooperare regională consolidată și o capacitate mai mare de a se implica pe teme precum conflictele, pacea, prevenirea și diplomația;

Consolidarea parteneriatelor și a coordonării internaționale

(ay)

să consolideze parteneriatele și coordonarea în sectorul diplomației preventive cu actorii internaționali, regionali și subregionali, cum ar fi ONU, OSCE și Biroul său pentru instituții democratice și drepturile omului, NATO, Uniunea Africană și componentele sale regionale, organizațiile regionale africane (cum ar fi ECOWAS), Organizația Statelor Americane și Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est; să ia act de faptul că un parteneriat mai strâns cu ONU și cu organismele sale, în special cu Comisia pentru consolidarea păcii, poate conduce la o coordonare consolidată în prevenirea conflictelor la nivel mondial;

(az)

să asigure o abordare coordonată, dinamică și multilaterală a alertei timpurii, a prevenirii conflictelor și a medierii între UE și alte organizații internaționale, cum ar fi ONU, Comisia pentru Consolidarea Păcii, Consiliul Europei, OCDE și OSCE; să se asigure că delegațiile UE colaborează constant cu mecanismele ONU la fața locului, cum ar fi coordonatorul rezident al ONU pe teren, atunci când este cazul;

(ba)

să utilizeze mijloace diplomatice și să coopereze cu platformele multilaterale pentru pace pentru a consolida relațiile anticipative înainte de apariția conflictelor, în special cu Comisia ONU pentru consolidarea păcii și Departamentul pentru afaceri politice și de consolidare a păcii, Dialogul internațional al OCDE privind consolidarea păcii și consolidarea statală și Centrul de prevenire a conflictelor al OSCE;

(bb)

să reitereze că parteneriatul UE-ONU ar trebui să utilizeze rezoluțiile existente și lecțiile învățate pentru prevenirea conflictelor și să colaboreze pentru a crea noi politici, prin consultări și schimburi de practici periodice; să sublinieze rolul vital pe care această coordonare îl poate juca pentru strategiile de prevenire a conflictelor;

(bc)

să salute Noua agendă pentru pace a ONU și rolul și acțiunile Comisiei de consolidare a păcii în ceea ce privește protecția drepturilor omului și eforturile de consolidare a păcii; să propună coordonarea strategiilor naționale de prevenire a conflictelor cu SEAE și prezentarea acestora pe agenda Comisiei pentru Consolidarea Păcii, precum și o colaborare mai strânsă cu ONU; să ia act de faptul că aceste schimburi și un parteneriat mai bun cu instituțiile financiare internaționale și regionale ar putea contribui substanțial la prevenirea conflictelor în domeniile de interes ale UE, dar și misiunile preventive mai mici, care ar putea evalua instabilitatea după retragerea misiunilor civile din țările afectate de conflicte sau din țările cu un risc potențial de conflict, urmărind eliminarea factorilor care amenință securitatea și siguranța;

(bd)

să se asigure că UE contribuie în cea mai mare măsură la sistemul ONU și adoptă poziții de conducere în cadrul ONU, proporțional cu valoarea contribuțiilor sale la organizație, care acoperă 30 % din costurile sale și 33 % din cheltuielile misiunilor ONU de menținere a păcii;

(be)

să utilizeze reprezentanțele UE de la sediile ONU din New York, Viena, Geneva și Nairobi pentru a colabora activ cu alte state membre ale ONU pentru a promova și proteja ordinea diplomatică internațională bazată pe norme, întemeiată pe Carta ONU, împreună cu un sistem multilateral reformat și funcțional, în centrul căruia să se afle o Organizație a Națiunilor Unite incluzivă și eficientă;

(bf)

să urmărească schimburi de informații structurate, o analiză comună a perspectivelor, o analiză prospectivă strategică și analize ale conflictelor care iau în considerare dimensiunea de gen, pentru a asigura alinierea dintre UE și partenerii săi în interiorul și în afara UE; să ia act de faptul că aceste acțiuni ar putea aduce UE mai aproape de obiectivul de a deveni un actor principal în prevenirea și soluționarea conflictelor în întreaga lume;

(bg)

să recunoască importanța organizațiilor confesionale ca actori în soluționarea conflictelor și mediere, ceea ce le face parteneri pentru diplomația preventivă; să condamne, în acest context, atacurile asupra actorilor confesionali, în special încarcerarea episcopilor și a preoților din Nicaragua, inclusiv a monseniorului Rolando Álvarez, finalist al Premiului Saharov;

(bh)

să recunoască rolul organizațiilor regionale relevante, al părților interesate din statele membre, al partenerilor care împărtășesc aceeași viziune și al altor actori implicați, inclusiv societatea civilă și alți actori neguvernamentali, ca actori-cheie în prevenirea, medierea și soluționarea eficace, inclusiv femeile și tineretul, și ca actori ai păcii, prin utilizarea relațiilor lor istorice și a persoanelor marcante pentru a atenua posibilele crize;

(bi)

să implice tinerii în mod activ și incluziv în eforturile și cooperarea de prevenire a conflictelor și de menținere a păcii și implementeze Planul de acțiune al UE pentru tineret în acțiunea externă a UE, care sprijină punerea în aplicare a Agendei ONU privind tineretul, pacea și securitatea;

(bj)

să garanteze că delegațiile UE funcționează cu un punct focal pentru prevenirea conflictelor și consolidarea păcii; să se asigure că delegațiile UE, și în special punctele focale menționate mai sus, furnizează constant informații pe teren sistemului UE de alertă timpurie în caz de conflict, INTCEN UE și Centrului de răspuns în situații de criză al SEAE;

(bk)

să intensifice eforturile de combatere a dezinformării, a informării greșite și a operațiunilor de ingerință externă ale actorilor răuvoitori, care încearcă să alimenteze conflictele și să polarizeze comunitățile, ceea ce poate duce la destabilizarea unor regiuni întregi; să consolideze cooperarea cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune, cum ar fi NATO, în ceea ce privește combaterea dezinformării, a amenințărilor hibride și a ingerințelor străine care provin din țări din afara UE, ceea ce reprezintă o parte esențială a diplomației preventive;

Diplomația preventivă și grupurile vulnerabile sau expuse riscurilor

(bl)

să recunoască vulnerabilitățile specifice în situațiile de conflict ale grupurilor expuse riscurilor, inclusiv femeile, copiii, persoanele cu dizabilități, persoanele aflate în închisoare – în special prizonierii politici – apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii și persoanele LGBTI;

(bm)

să se asigure că eforturile diplomatice preventive ale UE țin cont suficient de aceste vulnerabilități și că abordează problemele și nevoile specifice ale grupurilor de risc;

(bn)

să recunoască vulnerabilitățile specifice în situațiile de conflict cu care se confruntă organizațiile neguvernamentale de pe teren, în special cele care lucrează cu populația expusă riscurilor și cele care se ocupă de drepturile sexuale și reproductive;

Consolidarea setului de instrumente al UE pentru diplomația preventivă

(bo)

să consolideze capacitatea UE de a acționa în situațiile în care nu are parteneri care împărtășesc aceeași viziune pentru a-și spori influența permanentă și geopolitică în prevenirea și soluționarea conflictelor și să crească rolul UE ca actor mai proactiv și mai rezilient în ordinea internațională;

(bp)

să consolideze programul tematic pentru pace, stabilitate și prevenirea conflictelor al Instrumentului IVCDCI – Europa globală pentru a permite UE să finanțeze mai bine acțiunile de promovare a păcii, stabilității și prevenirii conflictelor; să mărească fondurile disponibile pentru prevenirea conflictelor în cadrul programului tematic IVCDCI – Europa globală pentru perioada până în 2027 și să mărească capacitățile administrative relevante (ISP.2), deoarece acest lucru ar reflecta schimbările profunde aduse mediului de securitate, în special începând din februarie 2022; să pună rapid în aplicare abordarea bazată pe legătura dintre domeniul umanitar, dezvoltare și pace („legătura triplă”) pentru a sprijini eforturile de prevenire a conflictelor și a consolida reziliența comunităților din zonele afectate de conflicte înghețate care au niveluri diferite de fragilitate, insecuritate și sărăcie;

(bq)

să reamintească faptul că prevenirea conflictelor nu poate fi instrumentalizată în scopuri de securitate și geopolitice, pentru că ar risca să aibă repercusiuni contraproductive asupra păcii și securității pe termen lung;

(br)

să consolideze capacitatea UE de a vorbi cu o singură voce și de a acționa ca un actor cu adevărat global ca răspuns la crize, prin realizarea reformelor necesare a proceselor decizionale;

(bs)

să recunoască rolul diplomației UE în domeniul climei în realizarea ambiției Uniunii în ceea ce privește diplomația preventivă; să investească mai mult în sprijinirea comunităților la nivel mondial care se află în prima linie a urgenței climatice și să se pregătească pentru multiplicarea deja inevitabilă a fenomenelor meteorologice extreme, pentru a atenua intensificarea subsecventă a condițiilor care stau la baza conflictelor și violenței; să abordeze rolul penuriei de resurse legate de climă și de reacția la dezastre naturale în exacerbarea conflictelor și să ofere soluții incluzive la insecuritatea legată de climă și de resurse; să utilizeze cea de a 28-a Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (COP28) și, în special, includerea „păcii” ca temă pentru prima dată în acest an, ca o oportunitate de a conduce comunitatea internațională înspre integrarea și alinierea diplomației pentru pace și climă;

(bt)

să depună eforturi pentru a se asigura că UE preia o poziție de lider proeminentă în ceea ce privește operațiunile de menținere a păcii, instaurarea păcii și medierea, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale în întreaga lume, promovând conexiuni mai reziliente și mai durabile cu alte țări prin intermediul instrumentelor și mecanismelor sale, cum ar fi Global Gateway;

(bu)

să reamintească că un accent mai mare pe protejarea și conservarea patrimoniului cultural după conflicte și crize poate contribui la protejarea identităților, la creșterea înțelegerii reciproce și la crearea bazelor pentru o redresare viabilă, reconciliere și o pace durabilă în mediile post-conflict; să constate că aceste practici pot pune bazele unor acțiuni diplomatice preventive reușite;

(bv)

să colaboreze cu Comisia, Consiliul și Parlamentul în vederea consolidării resurselor financiare și de personal ale SEAE, atât la sediul central, cât și la delegațiile UE, pentru ca serviciul să își poată crește capabilitățile diplomatice preventive, printre altele, și pentru a fi mai bine pregătit să facă față provocărilor și conflictelor globale în curs sau emergente;

(bw)

să desfășoare dialogul Jean Monnet, dialogul interparlamentar și procesul de dialog parlamentar, care pot contribui la edificarea unei culturi parlamentare democratice și la prevenirea conflictelor în țările în curs de aderare, în special în ceea ce privește detensionarea relațiilor Serbia-Kosovo;

(bx)

să insiste asupra majorării bugetare pentru acțiunile PESC și pentru alte instrumente adecvate de răspuns la conflicte și crize, pentru a corela pe deplin activitățile și capacitățile UE cu provocările și conflictele actuale din întreaga lume;

(by)

să elaboreze o strategie cuprinzătoare a UE pentru diplomația preventivă, care să includă acțiuni și inițiative de angajament pe termen lung pentru țările din afara UE aflate în conflict; să încurajeze dezvoltarea unor structuri de guvernanță pe mai multe niveluri pentru țările din afara UE aflate în conflict, precum și integrarea acestora în organizațiile și structurile regionale, contribuind la eliminarea factorilor care declanșează violența sau escaladarea conflictelor și la soluționarea durabilă a acestora; să facă un bilanț, în acest sens, al celor mai bune practici la nivel mondial și să sprijine actorii și mecanismele interne de prevenire, oferind sprijinul politic, tehnic și financiar necesar;

(bz)

să consolideze și să actualizeze abordarea integrată a UE din 2018 în materie de conflicte și crize externe, acordând o atenție specială unor acțiuni de prevenire și soluționare a conflictelor care să combine promovarea și protecția drepturilor omului, asistența umanitară, de dezvoltare, de consolidare a păcii și de securitate, sancțiunile și angajamentul diplomatic, abordând pe deplin toate aspectele conflictului, inclusiv în parteneriat cu partenerii locali și internaționali;

(ca)

să evidențieze necesitatea de a crea un Corp civil european pentru pace, care să reunească expertiza actorilor instituționali și neinstituționali în prevenirea și soluționarea pașnică a conflictelor și reconcilierea, cu scopul de a face gestionarea crizelor civile ale UE mai credibilă, mai coerentă, mai eficace, mai flexibilă și mai vizibilă;

(cb)

să ia în considerare utilizarea – fără a ignora dimensiunile și soluțiile politice la conflicte – acțiunilor în fața unei instanțe internaționale, cum ar fi Curtea Penală Internațională sau Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării, ca metodă de diplomație preventivă;

(cc)

să-și intensifice eforturile de diplomație publică, vizibilitate și comunicare pentru a se asigura că UE este considerată un actor global pentru pace și o parte interesată esențială în diplomația preventivă și consolidarea păcii, incluzând dimensiunea prevenirii conflictelor a misiunilor și operațiunilor sale, precum și că acțiunile și poveștile sale de succes nu sunt subminate de discursuri false răspândite sau revendicate de alți actori mondiali prezenți în regiunile de conflict; să aloce resursele necesare SEAE și, în special, diviziei de comunicare strategică și de analiză prospectivă din cadrul SEAE și al delegațiilor UE, pentru a asigura incluziunea și coerența activităților lor de cooperare cu țările partenere;

(cd)

să continue profesionalizarea diplomației preventive garantând că aceasta face parte din programul de formare al structurii permanente a proiectului-pilot al Parlamentului pentru crearea Academiei diplomatice europene;

(ce)

să se bazeze pe mecanismele de cooperare existente care funcționează bine în UE, cum ar fi mecanismul de protecție civilă și misiunile și operațiunile PSAC, pentru a utiliza expertiza statelor membre și pentru a evita suprapunerea eforturilor și a resurselor; să ia în calcul faptul că statele membre ale UE ar trebui să se implice mai mult în identificarea priorităților în materie de prevenire și a opțiunilor de acțiune, ceea ce ar trebui să conducă la o mai bună partajare și coordonare între acestea;

°

° °