OJ:C_202406017: Avizul Comitetului Economic și Social European – Cadrul de impozitare pentru entitățile din sectorul economiei sociale (aviz din proprie inițiativă)

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 10/07/2024
Emitent: Comitetul Economic şi Social European
Formă: Jurnalul Oficial UE
Destinatar: Comitetul European al Regiunilor

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

Seria C

C/2024/6017

23.10.2024

Avizul Comitetului Economic și Social European

Cadrul de impozitare pentru entitățile din sectorul economiei sociale

(aviz din proprie inițiativă)

(C/2024/6017)

Raportor:

Giuseppe GUERINI

Consilier	Samuel CORNELLA (pentru raportor)

Decizia Adunării Plenare	18.1.2024
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	27.6.2024
Data adoptării în sesiunea plenară	10.7.2024
Sesiunea plenară nr.	589
Rezultatul votului (pentru/împotrivă/abțineri)	199/0/4

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE subliniază că este necesar ca sistemele fiscale ale statelor membre să nu împiedice dezvoltarea economiei sociale și salută obiectivul Comisiei Europene de a oferi sprijin statelor membre prin publicarea de orientări privind cadrele fiscale relevante aplicabile entităților din economia socială, pe baza analizei disponibile și a contribuțiilor autorităților statelor membre și a părților interesate din economia socială.

1.2.

CESE observă că cunoașterea abordărilor din diferite state membre poate fi o premisă importantă pentru aprofundarea și îmbunătățirea cadrului fiscal general al entităților din economia socială de pe piața internă.

1.3.

Deși este conștient de dificultățile serioase legate de necesitatea obținerii unanimității în cadrul Consiliului, CESE speră că în viitor va putea fi continuată armonizarea abordării fiscale a entităților din economia socială, în vederea consolidării pieței interne. Ca atare, se solicită lansarea unei reflecții avansate asupra unor posibile armonizări viitoare ale impozitării economiei sociale în UE.

1.4.

CESE sprijină mai ales măsurile fiscale naționale menite să ofere un tratament fiscal diferențiat profiturilor reinvestite în vederea atingerii unor obiective statutare sau alocate unor rezerve indivizibile ale entităților din economia socială, observând că adesea aceste rezerve nu sunt distribuite între asociați nici pe parcursul existenței societății, nici chiar după dizolvarea sa. Astfel, aceste rezultate reinvestite sau reportate din rezerve indivizibile reprezintă un instrument fundamental pentru a promova capitalizarea și constituirea patrimoniului entităților din economia socială.

1.5.

CESE își exprimă satisfacția că, în unele state membre, entitățile din economia socială sunt supuse unor cote specifice de TVA (5 % și 10 %), compatibile cu cadrul normativ al UE în materie de TVA și încurajează Comisia Europeană și statele membre să ia în considerare și cote de TVA specifice pentru activitățile de interes public desfășurate de entitățile din economia socială și de serviciile sociale, mai ales în sectorul sănătății și al asistenței sociale pentru persoane în vârstă și în sectorul serviciilor personale, al îngrijirii pe termen lung și al educației.

1.6.

CESE observă că ar trebui să se ia în considerare introducerea unei definiții a entităților din economia socială în Regulamentul general de exceptare privind ajutoarele de stat, dezvoltând în același timp mecanisme adecvate de scutire fiscală de la regulile privind ajutoarele de stat pentru entitățile din economia socială în termeni de impozitare.

1.7.

CESE recomandă ca toate statele membre să aibă registre publice, accesibile și transparente, în care să fie înregistrate entitățile din sectorul economiei sociale care primesc donații, pentru a evita unele denaturări și practici oportuniste sau de eludare. Aceste evidențe ar trebui să prevadă prezentarea situațiilor financiare și a rapoartelor de misiune, clarificând astfel activitățile de interes general desfășurate de instituție prin donații, subvenții și contribuții publice sau donații private.

2. Context general

2.1.

Planul de acțiune al UE, intitulat „Construirea unei economii în serviciul cetățenilor: un plan de acțiune pentru economia socială”
, recunoaște specificitatea economiei sociale, clarificând diferențele dintre entitățile din economia socială și întreprinderile tradiționale. Planul de acțiune recunoaște și că economia socială servește coeziunii sociale pe piața internă și echității sistemului economic european.

2.2.

Acest plan de acțiune menționează că „fiscalitatea este o componentă importantă pentru economia socială. Puține țări au elaborat un cadru fiscal specific și coerent pentru întreprinderile sociale. Multe dintre aceste țări oferă stimulente care variază de la scutiri de la plata impozitului pe profit la scutiri de TVA sau cote reduse de TVA, reducerea costurilor cu asigurările sociale/acoperirea acestora prin subvenții sau reduceri fiscale pentru donatorii privați și instituționali”.

2.3.

Aceeași comunicare menționează că există chiar și state membre cu măsuri fiscale specifice: „Cu toate acestea, accesul la aceste stimulente poate fi complex, iar diferitele acțiuni nu beneficiază întotdeauna de o coordonare adecvată”. În acest sens, se precizează: „Comisia va încuraja învățarea reciprocă și va oferi orientări și sprijin statelor membre prin […] publicarea unor orientări privind cadrele de impozitare relevante pentru entitățile din sectorul economiei sociale, pe baza analizei disponibile și a contribuțiilor furnizate de autoritățile statelor membre și de părțile interesate din cadrul economiei sociale”.

2.4.

Recomandarea ulterioară a Consiliului din 27 noiembrie 2023 privind dezvoltarea condițiilor-cadru ale economiei sociale reiterează că „[p]olitica fiscală poate avea […] un rol semnificativ în promovarea economiei sociale și în asigurarea faptului că entitățile din sectorul economiei sociale își pot permite să funcționeze alături de întreprinderile tradiționale, creând un mediu de afaceri mai echitabil, contribuind în același timp la incluziunea socială și la îmbunătățirea accesului la piața muncii”.

2.5.

Această recomandare este însoțită de două studii ample intitulate „Cadrele de impozitare relevante pentru entitățile din sectorul economiei sociale”
(1) și „Impozitarea nediscriminatorie a organizațiilor caritabile și a donatorilor acestora: principii extrase din jurisprudența UE”
(2) care se axează pe diversele legislații fiscale ale statelor membre pentru impozitarea economiei sociale și, respectiv, pe abordările jurisprudenței Curții de Justiție a UE privind donațiile transfrontaliere către organizații caritabile.

2.6.

Mai recent, „Foaia de parcurs de la Liège pentru economia socială în Uniunea Europeană”
, publicată în marja Conferinței miniștrilor europeni responsabili cu economia socială și organizată de Președinția belgiană a Consiliului UE la Liège la 12 februarie 2024, a invitat Comisia și Consiliul, printre altele, „să se asigure că sistemele fiscale nu împiedică dezvoltarea economiei sociale și să evalueze dacă sistemele fiscale încurajează suficient dezvoltarea sa”. Prin prezentul aviz, CESE intenționează să se adreseze viitorilor colegiuitori europeni și statelor membre (cei care au competență legislativă în domeniul fiscal), pentru a pune în practică aceste propuneri.

2.7.

CESE împărtășește definiția (3) economiei sociale prevăzută în Recomandarea Consiliului din 27 noiembrie 2023, care este în concordanță cu definițiile adoptate de alte instituții internaționale, cum ar fi: i) Rezoluția privind munca decentă și economia socială și solidară, adoptată de Organizația Internațională a Muncii (OIM); ii) Recomandarea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind economia socială și solidară și inovarea socială; iii) Rezoluția Organizației Națiunilor Unite (ONU) privind promovarea economiei sociale și solidare pentru dezvoltare durabilă.

3. Observații generale și observații specifice

3.1.

Necesitatea de a promova armonizarea cadrului juridic pentru entitățile din sectorul economiei sociale la nivel european a fost subliniată de mult timp, cu referire la Comunicarea Comisiei privind întreprinderile din economia socială și realizarea pieței europene fără frontiere, care datează din 1989 și este menționată și în recentul studiu privind dezvoltarea economiei sociale în Uniunea Europeană, publicat de CESE în 2016 (4).

3.2.

În acest spirit, este importantă lansarea unui proces de reflecție și asupra posibilelor modalități de armonizare a cadrului fiscal aplicabil entităților din economia socială, deși sunt cunoscute dificultățile aferente. Recunoașterea efectivă a diversității formelor de întreprinderi contribuie la apariția unor condiții concurențiale care să le permită entităților din economia socială să concureze în condiții echivalente cu cele ale altor întreprinderi, ținând seama de obligațiile legale specifice și de acordurile operaționale ale economiei sociale, cum ar fi reinvestirea excedentelor în urmărirea obiectivelor statutare, prezența unor constrângeri juridice pentru plafonarea salariilor, constrângerea juridică asupra punerii în aplicare a activităților de interes general, guvernanța democratică și participativă care implică părțile interesate.

3.3.

Aceste constrângeri condiționate, care există în multe sisteme legislative ce recunosc funcții de interes general și de interes public asigurate de entitățile din sectorul economiei sociale, sunt legate și de rolul important pe care acestea îl joacă în promovarea comunităților locale, precum și în cultivarea democrației, a inițiativei libere și a participării cetățenilor.

3.4.

În sensul prezentului aviz, va fi utilizată definiția din recomandarea Consiliului din 27 noiembrie 2023, în care „entitățile din economia socială” se referă la „un set de entități de drept privat care furnizează bunuri și servicii membrilor lor sau societății, inclusiv cooperative, societăți de ajutor reciproc, asociații (inclusiv caritabile), fundații sau întreprinderi sociale și alte forme juridice, care funcționează în conformitate cu următoarele principii și caracteristici: i) întâietatea oamenilor, precum și a obiectivului social și de mediu în raport cu profitul; ii) reinvestirea întregului profit sau a celei mai mari părți și a excedentelor în desfășurarea unor activități ce vizează propriile obiective sociale sau de mediu și interesul propriilor membri sau utilizatori («interes colectiv») sau al societății în general («interes general»); și (iii) guvernanța democratică sau participativă”. În termeni generali, CESE subliniază că sistemele fiscale ale statelor membre nu trebuie să împiedice dezvoltarea economiei sociale, ci să creeze condiții pentru ca entitățile din economia socială să se dezvolte în continuare în Europa, aducându-și propria contribuție la realizarea unei economii sociale de piață, astfel cum se prevede în tratatele fondatoare.

3.5.

Din această perspectivă, CESE salută obiectivul Comisiei Europene de a promova învățarea reciprocă și de a oferi sprijin statelor membre prin publicarea de orientări privind cadrele fiscale relevante aplicabile entităților din economia socială, pe baza analizei disponibile și a contribuțiilor autorităților statelor membre și a părților interesate din economia socială.

3.6.

În acest sens, CESE observă că cunoașterea abordărilor din diferite state membre poate fi o premisă importantă pentru îmbunătățirea cadrului fiscal general al entităților din economia socială de pe piața internă. Deși este conștient de dificultățile serioase legate de necesitatea obținerii unanimității în cadrul Consiliului, CESE speră să fie depuse eforturi pentru îmbunătățirea fiscalității entităților din economia socială și armonizarea sa treptată, în vederea consolidării pieței interne.

3.7.

CESE observă că, prin cartografierea de către Comisie a legislației fiscale a statelor membre, se arată că se aplică entităților din economia socială stimulente și norme fiscale specifice ce influențează: i) veniturile entității; ii) profiturile alocate rezervei; iii) impozitele indirecte, cum ar fi TVA-ul. Pentru că unele state membre își elaborează normele fiscale specifice în funcție de forma juridică a entității, altele în funcție de tipul de activitate desfășurată sau de trăsăturile specifice ale societății sau entității, rezultă un risc de fragmentare important.

3.8.

Impozitarea în cadrul economiei sociale este complexă, atât din cauza diferențelor mari dintre cadrele juridice naționale, cât și din cauza coexistenței unor contexte diferite în care impozitarea afectează entități din economia socială. Deși este clară distincția dintre tratamentul entităților care își desfășoară activitatea în întregime în afara pieței și cel al entităților care-și desfășoară activitatea în întregime într-un context economic, rămâne dificil de caracterizat și reglementat – inclusiv din perspectivă fiscală – o gamă largă de entități care funcționează pe baza unor criterii economice de afaceri, care urmăresc alte obiective decât profitul comercial, dar care vizează, în schimb, atingerea unor obiective sociale sau ecologice prevăzute în statutul entităților din economia socială și care desfășoară activități în interesul membrilor/utilizatorilor lor sau de interes general. Acesta este, de exemplu, cazul cooperativelor, al societăților mutuale, al fundațiilor și al întreprinderilor sociale.

3.9.

CESE sprijină mai ales măsurile fiscale naționale menite să ofere un tratament fiscal diferențiat surplusurilor reinvestite în vederea atingerii unor obiective statutare sau alocate unor rezerve indivizibile ale entităților din economia socială, observând că adesea aceste rezerve nu sunt distribuite între asociați nici pe parcursul existenței societății, nici chiar după dizolvarea sa. Aceste resurse reinvestite sau alocate unor rezerve indivizibile sunt un instrument fundamental pentru a stimula capitalizarea și constituirea patrimoniului entităților din economia socială, care se confruntă cu dificultăți similare cu cele ale IMM-urilor în accesul la credite și care nu pot avea întotdeauna acces la piețele financiare din cauza formei lor specifice de organizare.

3.10.

CESE își exprimă satisfacția că, în unele state membre, entitățile din economia socială sunt supuse unei cote de TVA favorabile (5 % și 10 %), compatibilă cu cadrul de reglementare al UE în materie de TVA și sprijină aceste măsuri, în special în domeniul asistenței sociale și medicale pentru persoanele în vârstă, al serviciilor personale și al îngrijirii pe termen lung.

3.11.

În avizele sale anterioare (5), CESE a susținut că ar trebui să se acorde o atenție deosebită sistemului de TVA pentru activitățile cu caracter social, educativ, de îngrijire și de sănătate, în special atunci când aceste activități sunt desfășurate de entități din sectorul economiei sociale.

3.12.

Mai ales în ce privește cotele reduse de TVA, CESE susține că soluțiile care prevăd un regim de TVA redus sau favorabil sunt întotdeauna de preferat scutirilor, mai ales când entitățile își desfășoară activitatea în domenii importante din punct de vedere economic. Astfel, pot apărea situații care defavorizează entitățile din economia socială, întrucât scutirea de TVA, atunci când se aplică activităților desfășurate de întreprinderi obișnuite, le conferă un avantaj concurențial în raport cu entitățile din economia socială care își desfășoară toate activitățile în afara domeniului de aplicare al TVA-ului, aflându-se astfel în poziția de „consumator final”.

3.13.

Alte discriminări de tratament apar în cazurile în care sistemul de tarifare a serviciilor de îngrijire, de sănătate sau de învățământ este conceput de autoritățile locale în cadrul sistemului „inclusiv TVA”. Acesta este, de exemplu, cazul TVA-ului aplicat în Italia activităților sociale și de sănătate prestate de cooperativele sociale, cărora le este interzis regimul de scutire, acordat însă întreprinderilor obișnuite pentru partea privind serviciile de asistență medicală. În astfel de cazuri, același serviciu, furnizat de o cooperativă socială sau de o întreprindere obișnuită, ajunge la un cost mai ridicat în cazul cooperativelor sociale, care sunt obligate, prin sistemul de tarifare, să suporte TVA-ul, care devine nu doar un cost de producție suplimentar, ci generează și o concurență neloială în favoarea întreprinderilor autorizate să aleagă regimul de scutire.

3.14.

CESE împărtășește și sprijină utilizarea stimulentelor și deducerilor fiscale acordate de cele mai multe state membre persoanelor ce fac donații entităților din economia socială, dar subliniază ca este important să se verifice dacă aceste donații și stimulente sunt alocate efectiv acelor entități din economia socială care sunt operaționale și implicate cu adevărat în activități de interes general, evitând astfel eventualele denaturări. Pentru exercitarea corespunzătoare a acestor activități de verificare, este important ca toate statele membre să dispună de registre publice, accesibile și transparente în care să fie înregistrate entitățile din sectorul economiei sociale ce primesc donații. Este important ca aceste evidențe să includă situațiile financiare și rapoartele de misiune care clarifică activitățile de interes general desfășurate de entitate prin donații, subvenții și contribuții publice sau donații private.

3.15.

CESE observă lipsa stimulentelor fiscale care să-i încurajeze pe investitori să ofere sprijin financiar entităților din economia socială. În acest sens, se subliniază că dezvoltarea stimulentelor fiscale pentru potențialii investitori în entitățile din sectorul economiei sociale ar putea duce la un acces sporit la resurse financiare pentru aceste entități.

3.16.

CESE a subliniat în avizele sale anterioare (6) că legislația UE privind ajutoarele de stat consideră serviciile sociale și de sănătate drept o subcategorie cu trăsături specifice autonome în contextul mai larg al serviciilor de interes general (SIEG), având în vedere trăsăturile specifice ale acestor servicii și obiectivele lor specifice, care sunt adesea aceleași cu entitățile din economia socială care furnizează servicii.

3.17.

Pentru a permite adoptarea unor forme specifice de finanțare ale economiei sociale, ar trebui să se aibă în vedere introducerea în Regulamentul general de exceptare privind ajutoarele de stat a unei definiții a întreprinderii sociale, dezvoltând astfel mecanisme adecvate de exceptare a finanțării entităților din economia socială de la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat.

3.18.

În acest context, CESE reamintește că, în hotărârea sa din 8 septembrie 2011 în cauzele conexate C-78/08 – C-80/08 (Paint Graphos), Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la regimul italian de scutire a cooperativelor de la plata impozitului pe venit, susținând că, tocmai din cauza trăsăturilor lor, cooperativele nu se află în aceeași situație cu societățile comerciale. Ca atare, tratamentul fiscal acordat acestor entități de dreptul italian nu poate fi considerat în mod automat un ajutor de stat selectiv.

3.19.

CESE observă că tratamentul entităților din economia socială trebuie să acopere din punct de vedere fiscal și chestiunea stimulentelor fiscale rezervate capitalului. Pe baza Directivei contabile (2013/34/UE) (7), articolul 3 alineatul (6) din Directiva privind reducerea favorizării îndatorării (DEBRA), capitalurile proprii sunt definite ca fiind „suma capitalului subscris și vărsat, a conturilor de prime de emisiune, a rezervei din reevaluare și a altor rezerve și a profitului sau pierderii reportate ale contribuabilului”. Fiind prea restrictivă, această definiție nu este adesea compatibilă cu modul de organizare a caselor de ajutor reciproc, acest aspect putându-le aduce prejudicii.

3.20.

CESE atrage atenția instituțiilor europene și statelor membre că, în mai multe studii și în avizul său pe tema „Filantropia europeană: un potențial neexploatat” (8), a arătat că fundațiile continuă să se confrunte cu probleme în ceea ce privește tratamentul fiscal al donațiilor transfrontaliere către organizații de interes public situate în alte state membre și ar dori să fie respectate principiul liberei circulații a capitalurilor pe piața internă și cel al echivalenței și nediscriminării în ceea ce privește donațiile transfrontaliere, astfel cum stipulează jurisprudența Curții de Justiție a UE.

3.21.

În fine, reflecția privind impozitarea economiei sociale ar trebui să țină seama de faptul că unele state membre le acordă cetățenilor posibilitatea de a aloca o parte predefinită din impozite lor proiectelor și inițiativelor desfășurate de entități din economia socială sau de alte entități cu scop nelucrativ, cum ar fi în cazul măsurii „cinci la mie” (5 °/°°) din Italia, prin care cetățenii își pot direcționa o parte din resurse către un obiectiv social. Aceste măsuri au nu doar avantajul de a promova alegerile și libertatea contribuabililor, ci și de a stimula entitățile din economia socială să dezvolte sisteme de raportare transparente și eficace.

Bruxelles, 10 iulie 2024.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Oliver RÖPKE

(1) SWD(2023) 211 final.

(2) SWD(2023) 212 final.

(3) Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de recomandare a Consiliului privind dezvoltarea condițiilor-cadru ale economiei sociale (JO C, C/2024/882, 6.2.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/882/oj).

(4)
https://www.eesc.europa.eu/sites/default/files/files/qe-04-17-875-ro-n.pdf.

(5) Avizul Comitetului Economic şi Social European privind propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește cotele taxei pe valoarea adăugată [COM(2018) 20 final – 2018/0005(CNS)]; propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește regimul special pentru întreprinderile mici [COM(2018) 21 final – 2018/0006 (CNS)]; propunerea modificată de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 privind măsuri de consolidare a cooperării administrative în domeniul taxei pe valoarea adăugată [COM(2017) 706 final – 2017/0248 (CNS)]; propunere de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce privește obligația de respectare a cotei standard minime (JO C 283, 10.8.2018, p. 35) și Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea măsurilor tehnice detaliate privind funcționarea sistemului definitiv de TVA pentru impozitarea comerțului dintre statele membre (JO C 159, 10.5.2019, p. 38).

(6) Avizul Comitetului Economic și Social European cu privire la normele privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general (SIEG) sociale și de sănătate într-un scenariu post-pandemie. Considerații și propuneri privind evaluarea Comisiei de modificare a pachetului legislativ din 2012 (JO C 323, 26.8.2022, p. 8).

(7) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(8) Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Filantropia europeană: un potențial neexploatat” (JO C 240, 16.7.2019, p. 24).

ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/6017/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)

Top

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește

Informatii

Apply Filters