OJ:C_202406021: Avizul Comitetului Economic și Social European – Cum se poate asigura sustenabilitatea socială, economică și din punctul de vedere a mediului a sectorului agroalimentar al UE odată cu viitoarea extindere (aviz exploratoriu la solicitarea Comisiei Europene)

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 11/07/2024
Emitent: Comitetul Economic şi Social European
Formă: Jurnalul Oficial UE
Destinatar: Comitetul European al Regiunilor, Comisia Europeană

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

Seria C

C/2024/6021

23.10.2024

Avizul Comitetului Economic și Social European

Cum se poate asigura sustenabilitatea socială, economică și din punctul de vedere a mediului a sectorului agroalimentar al UE odată cu viitoarea extindere

(aviz exploratoriu la solicitarea Comisiei Europene)

(C/2024/6021)

Raportor:

Stoyan TCHOUKANOV

Consilier	Philippe BURNY (pentru raportor, Grupul III)
Sesizare	Scrisoarea Comisiei Europene, 11.12.2023
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea NAT
Data adoptării în secțiune	28.6.2024
Data adoptării în sesiunea plenară	11.7.2024
Sesiunea plenară nr.	589
Rezultatul votului (pentru/împotrivă/abțineri)	198/1/1

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Această extindere este diferită de toate extinderile anterioare prin faptul că va avea loc în condițiile excepționale ale circumstanțelor geopolitice actuale (războiul din Ucraina) (1) și în contextul unor provocări din ce în ce mai mari, cum ar fi schimbările climatice și tranziția energetică și ecologică. CESE subliniază că acest fapt nu ar trebui însă să fie un motiv pentru a submina nivelul de pregătire al țărilor candidate, importanța reformelor legislative necesare și respectarea valorilor fundamentale ale UE.

1.2.

În cazul extinderii anterioare, au existat câștigători și perdanți. Noile state membre au îmbogățit diversitatea agricolă a UE, iar valoarea producției agricole a acestor țări s-a triplat în ultimele două decenii (2). Cu toate acestea, unele zone rurale fragile au beneficiat mult mai puțin de pe urma acestui proces decât aglomerările urbane, iar fermele europene de dimensiuni mai mici sunt pe cale să dispară. Prin urmare, CESE îndeamnă Comisia Europeană și statele membre candidate să ia în considerare și să gestioneze impactul extinderii asupra potențialilor perdanți, luând în considerare în mod specific fermele familiale și întreprinderile mici și mijlocii din sectorul agroalimentar, atât din UE, cât și din țările candidate.

1.3.

Pentru a preveni apariția unui vid și a combate în mod eficace campaniile de dezinformare (3), CESE subliniază necesitatea unor date detaliate și fiabile; prin urmare, solicită Comisiei Europene să monitorizeze îndeaproape producția agricolă și evoluțiile proceselor de reformă. CESE consideră că această monitorizare este necesară pentru a atenua preocupările actuale legate de extindere, alături de punerea în aplicare a reformelor convenite de țările candidate. Înainte de extindere, Uniunea Europeană trebuie și să fi introdus deja modificările de reglementare necesare, cu implicarea societății civile, a comunităților rurale și a agricultorilor.

1.4.

Însăși politica agricolă comună (PAC) trece printr-o transformare care reflectă dinamica realităților în schimbare de pe scena mondială. Atât la nivel național, cât și la nivelul UE, sunt în curs de desfășurare dezbateri privind noile forme de sprijin public pentru furnizarea de servicii ecosistemice (care nu mai sunt axate pe mijloace de producție, cum ar fi suprafața de teren, ci pe procese și rezultate) (4). CESE subliniază că țările candidate vor trebui, prin urmare, să se alinieze la obiectivele și valorile generale ale PAC, în timp ce reformele necesare ale PAC și cadrul financiar aferent vor trebui să fie convenite înainte ca extinderea să aibă loc. De asemenea, mecanismele de sprijin specifice vor fi evoluat până atunci, oferindu-le o imagine clară a ceea ce trebuie să respecte.

1.5.

Această extindere, care mărește în mod semnificativ suprafața agricolă a UE, prezintă oportunități de a asigura într-o mai mare măsură autonomia strategică a UE (5) și de a reduce și mai mult amprenta de mediu a sectorului – aspecte care vor trebui să fie reconciliate cu sprijinul continuu necesar pentru fermierii și zonele rurale din UE, cu constrângerile bugetare ale UE și cu consecințele războiului din Ucraina.

1.6.

Aderarea diferitelor state candidate nu va fi posibilă fără o creștere a bugetului PAC și fără consolidarea eforturilor în vederea atingerii obiectivelor politicii agricole pentru un model agricol european sustenabil, care va trebui adaptat la scara necesară pentru fiecare etapă succesivă. De la caz la caz, noile instrumente vor trebui orientate către domeniile care au nevoie de sprijin specific. Actualii contribuabili neți ar trebui să fie pregătiți să plătească un procent mai mare din PIB-ul lor către UE în noua perioadă financiară. Această listă de contribuabili se poate modifica, deoarece ponderea PAC în bugetul UE nu poate fi menținută la nivelul actual, fiindcă UE se va confrunta cu alte sarcini, uneori complet noi.

1.7.

Având în vedere diferitele niveluri de pregătire a diferitelor țări candidate (în ceea ce privește reformele legislative, pregătirea instituțională și adaptarea la normele pieței interne) și impactul noilor fluxuri comerciale asupra economiilor locale ale țărilor candidate, CESE recomandă un calendar adecvat pentru integrarea treptată, astfel încât să se prevină efectele negative ale concurenței necontrolate și să se prevadă un buget specific pentru noile state membre, separat de fondurile deja existente (6), care ar trebui să vizeze subsectoarele agroalimentare cele mai afectate, în special IMM-urile.

1.8.

Cea mai recentă reformă a PAC a consolidat principiul potrivit căruia fiecare hectar care beneficiază de sprijin trebuie, în schimb, să ofere servicii de mediu societății. Cu toate acestea, o finanțare uniformă pe hectar nu reflectă nici realitatea ecologică și nici un sprijin echitabil din punct de vedere social. CESE consideră că, în perspectiva viitoarei extinderi, PAC ar trebui să fie adaptată în continuare pentru a oferi un sprijin mai bine orientat către cei trei piloni ai sustenabilității. Acest lucru ar implica, de asemenea, înlocuirea treptată a actualului sprijin de bază pentru venit bazat pe suprafață cu stimulente financiare pentru servicii în beneficiul mediului și al societății, precum și cu plăți degresive sau cu plafoane obligatorii sau majorări pentru primele hectare în toate statele membre (7).

1.9.

Având în vedere analiza de piață preliminară privind reorientarea fluxurilor comerciale dintre UE și țările candidate (8), extinderea va aduce un beneficiu net pentru exportatorii de bunuri și servicii industriale din UE, în timp ce sectorul agroalimentar va avea de suferit ca urmare a costurilor de producție mai mici din unele dintre noile state membre. Sectorul agricol a fost cel mai direct afectat de sancțiunile adoptate de Rusia în 2014 ca măsură de represalii. De data aceasta, CESE solicită un buget adecvat, care trebuie să fie dedicat compensării corespunzătoare a efectelor negative asupra fermierilor din UE, luând în considerare și eventualele costuri sociale.

1.10.

În prezent, marii actori de pe piața produselor de bază și companiile care exploatează suprafețe mari, de până la 500 000 ha, joacă un rol major în economia alimentară mondială. CESE crede în reglementarea pieței pentru a face față financiarizării sectorului alimentar, care generează niveluri alarmante de speculă și poate pune în pericol atât sustenabilitatea întregului lanț (9), cât și modelul european de agricultură. CESE solicită ca politicile agricole și de dezvoltare rurală să se orienteze în continuare către o economie de proximitate și ca aceste principii să fie transferate noilor țări candidate.

1.11.

Riscurile unei aderări pripite pentru fermierii nepregătiți din țările candidate pot avea consecințe negative pe termen scurt și lung, nu numai pentru sectorul agricol, ci și pentru zonele rurale în general. Înmulțirea situațiilor de speculă cu terenuri ar putea produce, de asemenea, efecte imprevizibile. Prin urmare, CESE sugerează ca reformele funciare să fie monitorizate îndeaproape și puse în aplicare în întregime înainte de aderare.

1.12.

Practic, procesul de integrare a început deja, piețele UE deschizându-se pentru produsele agricole din țările candidate, ceea ce creează pentru țările UE potențiale dezavantaje, care trebuie evitate prin intermediul unor norme clare, pe care țările candidate trebuie să le respecte.

1.13.

Tensiunile geopolitice din ce în ce mai mari subliniază importanța securității aprovizionării în producția de alimente a UE. Toate regiunile UE trebuie să aibă posibilitatea de a menține producția agricolă și în viitor.

2. Prezentare generală a țărilor candidate la UE

2.1.

Viitoarea extindere a Uniunii Europene reprezintă o provocare majoră atât pentru țările candidate, cât și pentru UE și statele ei membre. Mai multe țări aspiră să devină state membre ale UE (10), însă între ele există diferențe considerabile, în funcție de dimensiunea populației lor, de ponderea lor în producția și comerțul agricol și de dezvoltarea lor socioeconomică. Pe de o parte, o țară mică precum Muntenegru nu va avea niciun impact asupra sectorului agricol și alimentar al UE; pe de altă parte, un actor important pe piața internațională a produselor agricole de bază, cum este Ucraina, poate avea un impact uriaș asupra producției și comerțului agricol actual al UE.

2.2.

Aderarea la UE este un proces îndelungat care necesită, în general, mulți ani de negocieri și de adaptare la standardele UE. La fel ca în valurile anterioare de extindere, unul dintre ultimele și cele mai dificile capitole care trebuie discutate în cadrul negocierilor de aderare este cel privind agricultura. Negocierile de aderare au început cu Serbia și Muntenegru în 2012. Pentru celelalte țări, procesul a început mai recent: Ucraina, Moldova și Bosnia și Herțegovina au devenit candidate în 2022, iar Georgia în 2023. Negocierile de aderare au început în 2022 pentru Albania și Macedonia de Nord, în 2023 pentru Ucraina și Moldova și în 2024 pentru Bosnia și Herțegovina.

2.3.

Aderarea tuturor acestor state candidate ar crește suprafața agricolă a UE cu o treime, în timp ce aderarea doar a Ucrainei ar crește-o cu un sfert (11) (suprafața agricolă a Ucrainei fiind la fel de mare ca suprafețele agricole ale Germaniei și ale Poloniei la un loc). În 2021, producția de porumb (42), grâu (32) și orz (9) din Ucraina a atins 83 de milioane de tone (12), reprezentând peste 30 % din cele 270 de milioane de tone de cereale, inclusiv orez, produse în UE-27 (13). În sectorul bovinelor, ponderea relativă a țărilor candidate la aderare (excluzând Turcia) este mult mai mică, în jur de 7,5 % din numărul total de bovine vii din UE (14). În domeniul producției de porcine, țările candidate la aderare (excluzând Turcia) dețin aproximativ 7 % din numărul total de porci vii din UE-27 (15). Sectorul avicol este semnificativ în Ucraina (180 de milioane de capete (16), reprezentând aproximativ 12 % din numărul total de păsări vii din UE în 2020 (17)). Țările candidate din sud-estul Europei prezintă o producție la scară mică și fragmentată, în care dimensiunea medie a exploatațiilor agricole variază între 1,2 ha și 6,2 ha (cea mai mică înregistrându-se în Albania și cea mai mare în Serbia), Serbia fiind un exportator net de produse agricole, iar celelalte țări fiind importatoare nete (în special Albania și Muntenegru) (18).

2.4.

Provocările și oportunitățile extinderii diferă foarte mult între diversele țări în curs de aderare. Datorită zonei sale agricole extinse, aderarea Ucrainei ar asigura într-o măsură și mai mare autonomia strategică a UE. Cu toate acestea, producția Ucrainei va concura cu producția actuală a fermierilor din UE, în special în ceea ce privește carnea de pasăre, ouăle, cerealele și zahărul. În plus, având în vedere situația actuală de război din Ucraina, este posibil ca această țară să nu fie capabilă să atingă standardele de mediu ale UE pe termen mediu din cauza poluării apei, a aerului și a solului și a lipsei de instrumente de producție adecvate (de exemplu, utilaje și energie) și, prin urmare, ar trebui să se concentreze pe refacerea mediului. Celelalte țări candidate, cu toate că reprezintă un nivel mai redus de producție agricolă, ar putea oferi produse de nișă pe piața UE și ar trebui să se concentreze mai ales pe modernizarea instrumentelor lor de producție12. De exemplu, în 2023, UE a importat fructe și fructe cu coajă lemnoasă în valoare de 443 milioane EUR din Serbia (19) (Serbia este principalul exportator din Balcanii de Vest, exportând aproximativ o cincime din producția sa agricolă (20)), 290 milioane EUR de semințe oleaginoase și culturi proteice din Moldova (21) și 90 milioane EUR de tutun, trabucuri și țigarete din Macedonia de Nord (22).

2.5.

Cele două decenii de la extinderea UE din 2004 arată că, dincolo de argumentele morale și geopolitice, există argumente economice puternice, deoarece țările candidate reprezintă noi piețe și oportunități pentru produsele agricole europene. În cursul procesului de preaderare anterior (1994-2004), schimburile comerciale dintre statele membre ale UE și viitorii membri au crescut de trei ori, cu o balanță comercială pozitivă pentru UE. Dat fiind că au o populație de aproximativ 60 milioane de persoane (2023), țările candidate actuale prezintă un potențial semnificativ de export nu numai pentru tehnologii și know-how, ci și pentru agricultură. Astfel, Ucraina a fost a treia țară de destinație pentru care exporturile agroalimentare din UE au crescut cel mai mult în comparație cu 2022, cu o creștere de 447 milioane EUR (+ 19 %), pentru majoritatea categoriilor de produse [exporturile către Ucraina au ajuns la 2,8 miliarde EUR (valoare cumulată) în perioada ianuarie-octombrie 2023, cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani (23)].

3. Context general

3.1.

Povestea extinderilor UE este una de succes, deși cu rezultate inegale și probleme nerezolvate din punct de vedere social și economic. Adesea, extinderile s-au confruntat de la început cu o opoziție considerabilă: președintele francez Charles de Gaulle s-a opus aderării Regatului Unit; mai târziu, președintele François Mitterrand s-a opus aderării Greciei, Spaniei și Portugaliei. Motivele pentru care primele state membre au depus cereri de aderare și au fost acceptate au fost în primul rând economice, în timp ce a doua extindere a avut mai mult o natură politică. Țările sud-mediteraneene tocmai ieșiseră din dictaturi și doreau să își protejeze sistemele democratice prin intermediul CEE de atunci, iar CEE dorea să se asigure că vecinii din sud rămân stabili și aliniați la NATO. Aceste două forțe principale, câștigul economic și securitatea politică, au stat la baza extinderilor de atunci și până în prezent.

3.2.

În 2004, zece țări, printre care Polonia și Ungaria – doi producători agricoli importanți – au devenit membre ale UE. În 2007, a venit rândul României și al Bulgariei. Fermierii din UE-15 de atunci se temeau de concurența din partea acestor noi state membre cu costuri de producție mai mici. Cu toate acestea, piața agricolă extinsă s-a stabilizat rapid, iar relațiile comerciale dintre statele membre existente și cele recent admise nu s-au schimbat dramatic în general, deși unele sectoare (precum producția de carne de pui din Franța) au fost destabilizate din cauza creșterii importurilor. Aderarea la UE a avut un impact economic pozitiv asupra noilor state membre și a sectorului lor agricol, oferind fermierilor și operatorilor din sectorul prelucrării produselor alimentare noi oportunități pe o piață unică mai mare, permițându-le să ajungă la consumatori cu un venit mai mare pe cap de locuitor și să beneficieze, de asemenea, de investiții în modernizare. În același timp, fermierii și operatorii din sectorul prelucrării produselor alimentare din vechile state membre au beneficiat, la rândul lor, de noi piețe și oportunități de investiții. Rezultatul a fost că majoritatea fermierilor și a operatorilor din sectorul prelucrării produselor alimentare din UE au devenit mai competitivi, comerțul intracomunitar s-a extins, iar UE și-a consolidat poziția pe piața mondială. Această evoluție a fost la fel de profitabilă și pentru consumatorii din UE.

3.3.

După aceste extinderi substanțiale, opinia publică din Europa s-a opus într-o măsură mai mare unei noi extinderi. S-a recunoscut că extinderea are limitele sale. Fostul președinte al Comisiei, Romano Prodi, s-a pronunțat în favoarea faptului de a acorda statelor vecine „totul, mai puțin instituțiile”, permițându-le să coopereze strâns, fără a pune o presiune suplimentară asupra cadrului instituțional. Acest lucru a fost promovat în special de Franța și Germania, sub forma unui parteneriat privilegiat pentru Turcia, a cărei aderare a întâmpinat o opoziție considerabilă din motive culturale și practice. Dezbaterile privind reforma instituțională a UE și reforma PAC sunt încă în desfășurare.

3.4.

Având în vedere războiul actual dus de Rusia împotriva Ucrainei, UE reiterează valoarea strategică a extinderii, ca motor pentru îmbunătățirea condițiilor economice și sociale ale cetățenilor europeni, promovând în același timp valorile pe care se bazează Uniunea (24). În realitate, Uniunea dispune de puține alte instrumente politice pentru a răspunde la provocările de securitate de la periferia sa. UE nu dispune nici de o armată permanentă, nici de capacități comune în domeniul serviciilor de informații – o situație care va trebui să se schimbe.

3.5.

Actualul proces de extindere diferă de cele anterioare din două motive esențiale. În primul rând, el se caracterizează printr-o abordare treptată, spre deosebire de extinderile anterioare. De exemplu, unele țări candidate au obținut și vor continua să aibă acces deschis la piața unică – un privilegiu care nu a fost acordat în cadrul procesului de aderare anterior. În al doilea rând, situația din Ucraina reprezintă o provocare unică. Este pentru prima dată când UE se confruntă cu un război în desfășurare în timpul unui proces de extindere.

3.6.

Prin urmare, UE trebuie să analizeze cu atenție contextul geopolitic actual și să aloce resurse pentru a-și consolida poziția în Europa. În special, sectorul agricol al UE și-a demonstrat angajamentul prin reducerea semnificativă a vânzărilor de produse agroalimentare către Rusia după „unificarea” ilegală a Crimeei cu Rusia (25) – o decizie costisitoare care a semnalat sprijinul pentru aderare și a contribuit la eforturile de reconstrucție. Având în vedere acești factori care caracterizează actualul proces de extindere, este esențială o revizuire aprofundată a bugetului PAC. Pot apărea dezechilibre dacă PAC rămâne neschimbată, în special în ceea ce privește viitoarea aderare a Ucrainei. Prin urmare, Consiliul UE, noul Parlament European și noua Comisie Europeană trebuie să stabilească un cadru bugetar clar pentru a aborda aceste provocări.

3.7.

Extinderea va oferi Uniunii ocazia de a obține o mai mare autonomie în domeniul producției alimentare și de a deveni un partener comercial agroalimentar și mai important la nivel mondial, diseminând în același timp standardele sale înalte în materie de sustenabilitate (sustenabilitatea socială, de mediu și economică a sectorului agroalimentar). Cu toate acestea, procesul și condițiile de extindere vor trebui să garanteze că viitoarea extindere este benefică atât pentru fermierii din țările candidate, cât și pentru cei din UE, și contribuie efectiv la realizarea obiectivelor de sustenabilitate ale UE și a Agendei 2030. Tensiunile geopolitice din ce în ce mai mari subliniază importanța securității aprovizionării în producția de alimente a UE. Toate regiunile UE trebuie să aibă posibilitatea de a menține producția agricolă și în viitor.

4. Observații generale

Sustenabilitatea economică

4.1.

Chiar dacă viitorul buget al PAC ar beneficia de o majorare semnificativă (adaptată la rata de inflație), ar fi tot limitat; prin urmare, va fi nevoie de numeroase măsuri, inclusiv plafonarea plăților directe sau consolidarea plăților redistributive, pentru a asigura o distribuție echitabilă a sprijinului pentru venit în rândul fermierilor și pentru a garanta că structura actuală a agriculturii UE poate fi menținută după extindere. UE are o proporție ridicată de ferme familiale (26) (94,8 % în 2020) și de ferme de mici dimensiuni (76 % din exploatațiile agricole gestionând mai puțin de 10 ha) (27).

4.2.

CESE constată că, în cazul unora dintre țările în curs de aderare, calitatea datelor economice reprezintă o problemă și că asupra majorității analizelor planează incertitudinea în ceea ce privește rezultatul războiului din Ucraina, precum și influența Rusiei și a Chinei asupra Balcanilor de Vest.

4.3.

În timp ce agricultura UE a ajuns de la 11 % din PIB în 1991 la 1,4 % în 2022, toate țările candidate au ca trăsătură comună faptul că agricultura reprezintă o pondere relativ mare din PIB-ul lor (de exemplu, 22,9 % în Albania, 8 % în Muntenegru și 7,5 % în Serbia (28)), cifre care includ și agricultura de subzistență și semisubzistență. Ca atare, la sfârșitul procesului de extindere, ponderea agriculturii în PIB-ul UE extinse va fi crescut. Impactul acestor noi fluxuri comerciale asupra economiilor locale ale țărilor candidate ar trebui evaluat și gestionat cu atenție pentru a se evita efectele negative asupra întreprinderilor locale.

4.4.

Distribuția dimensiunilor fermelor și organizarea pieței mijloacelor de producție agricolă sunt destul de diferite între diversele țări luate în considerare și vor trebui avute în vedere la pregătirea PAC pentru extindere. În Ucraina, 80 % dintre ferme – care acoperă 25 % din suprafața agricolă – au mai puțin de 120 ha și își vând produsele pe piața internă. Pe de altă parte, sectorul agricol ucrainean se caracterizează, de asemenea, prin ferme foarte mari (sunt frecvente fermele care au în exploatare o suprafață cuprinsă între 15 000 ha și 50 000 ha, cu o dimensiune medie a fermei de aproximativ 96 ha, în comparație cu dimensiunea medie de 17 ha în UE), care sunt direct legate de piața mondială. În plus, cooperativele joacă un rol important, printre altele, prin cumpărarea de mijloace de producție agricolă, cum ar fi semințele și îngrășămintele.

4.5.

Viitorul PAC după 2027 depinde de faptul că alte sectoare, de la apărare la energie, solicită cu insistență o parte mai mare din bugetul UE, din care agricultura primește în prezent un sfert (29). Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că extinderea va reprezenta un câștig net pentru UE, cu exporturi preconizate de bunuri industriale și de diverse tipuri de servicii către piețele nou deschise, care vor eclipsa nu numai temutele importuri de cereale ucrainene, ci și povara bugetară a creșterii fondurilor structurale și de investiții. În aceste condiții, este corect ca fermierii ambelor părți să fie sprijiniți în mod adecvat pentru a ține pasul cu normele de producție mai stricte și, respectiv, pentru a rezista impactului pe piețe al unor concurenți care au costuri de producție mai mici.

4.6.

În orice caz, din perspectiva extinderii, pe termen mediu și lung, UE trebuie să se asigure că ponderea valorii lanțului alimentar care le revine fermierilor crește, astfel încât fermierii își pot permite un trai decent de pe urma muncii lor și oferind în același timp cetățenilor UE alimente la prețuri accesibile.

4.7.

Având în vedere dezechilibrele regionale și noile țări candidate la aderarea la UE, CESE recomandă analizarea convergenței externe și înlocuirea treptată a actualului sprijin de bază pentru venit bazat pe suprafață cu stimulente financiare în beneficiul mediului și al societății în locul compensării, în timp ce fermele familiale mici ar trebui să aibă posibilitatea de a alege să mențină sprijinul pentru venit calculat în funcție de plățile la suprafață și de unitățile de muncă din cadrul exploatației (30). CESE insistă asupra faptului că aceste reforme necesare trebuie să fie convenite înainte ca extinderea să aibă loc și înainte să se ia decizia cu privire la cadrul financiar.

Sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului

4.8.

Schimbările climatice amenință producția de alimente, după cum a subliniat recent Agenția Europeană de Mediu (31), care a emis un avertisment privind riscurile catastrofale pentru culturile din sudul Europei din cauza căldurii record înregistrate zece luni la rând. Ne confruntăm, de asemenea, cu criza iminentă a apei (32), cu pierderea serviciilor ecosistemice și a productivității și, ca aspect extrem de important, cu concurența tot mai mare din partea țărilor care sunt pe cale să își exploateze poziția geografică mai favorabilă în ceea ce privește încălzirea globală.

4.9.

Din cauza schimbărilor climatice, UE își pierde o parte dintre avantajele economice, care sunt fundamentale pentru securitatea sa alimentară și autonomia sa strategică. Trecerea la o agricultură regenerativă și adaptarea la consecințele schimbărilor climatice și la metode de producție mai puțin poluante sunt singurele modalități de a preveni un viitor distopic, în care alimentele și resursele de apă sunt utilizate ca armă. UE mai are la dispoziție patru ani (până la încheierea planurilor strategice actuale) pentru a-și modifica politica agricolă comună și pentru a le oferi fermierilor un rol în transformarea securității și în tranziția energetică a Europei. Pentru ca fermierii să ajute Europa la îndeplinirea acestor misiuni, iar agricultura să devină mai rezilientă, UE trebuie să reorienteze sprijinul acordat în cadrul PAC (33).

4.10.

Aderarea la UE trebuie însoțită de respectarea standardelor înalte de sănătate și de mediu ale UE, care trebuie monitorizate îndeaproape în toate statele membre candidate [nivelul de punere în aplicare a legislației privind siguranța alimentară și protecția plantelor (SPS), reglementările UE privind utilizarea PPP și a îngrășămintelor etc.] . Regenerarea zonelor direct afectate de război, care suferă din cauza poluării aerului, apei și solului, va fi costisitoare. În ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de dezvoltare rurală pentru a face față problemelor de mediu și climatice, cofinanțarea de către statele membre ar putea fi o problemă reală, în special în Ucraina.

4.11.

Confruntându-se cu o lipsă de resurse energetice pe timp de război, ucrainenii au extins utilizarea alternativelor ecologice, ceea ce va contribui la reconstruirea unei țări mai avansate și mai ecologice (de exemplu, utilizând energie solară, biocombustibili, granule combustibile).

4.12.

Creșterea semnificativă a suprafeței agricole ca urmare a extinderii UE va oferi oportunități pentru a spori contribuția UE la îndeplinirea obiectivelor privind clima și biodiversitatea, cum ar fi captarea dioxidului de carbon și producția ecologică. De exemplu, agricultura ecologică reprezintă în prezent doar o mică parte din suprafața agricolă a Ucrainei (FAO estimează că producția ecologică este de 422 000 ha (34) – aproximativ 1 % din suprafața agricolă a Ucrainei – în timp ce Ministerul Politicii Agrare și Alimentației din Ucraina o estimează la 263 600 ha (35) (date din 2022), iar alte surse menționează 93 825 ha în 2023 (36)), ceea ce demonstrează potențialul de extindere a suprafețelor ecologice numai în această țară. În Serbia, 13 423 ha au fost cultivate în mod ecologic în 2017, reprezentând 0,38 % din totalul terenurilor agricole utilizate (37). O zonă „verde” mai cuprinzătoare în Uniunea Europeană extinsă va avea un impact mai mare la nivel mondial.

Sustenabilitatea socială

4.13.

Realitățile sociale variază foarte mult de la o țară candidată la alta. În țările candidate la aderare, agricultura este un sector socioeconomic important, cu o forță de muncă numeroasă în raport cu dimensiunea populației active. Extinderea ar putea afecta structura sectorului agroalimentar, făcând ca agricultura la scară mică să dispară parțial în noile state membre, iar lucrătorii agricoli să migreze către statele membre învecinate. În același timp, în Ucraina, rata șomajului era de aproximativ 20 % în 2023; rata inflației a urcat la 26 % în 2022, dar a scăzut la 5 % în 2023. Ca o consecință a războiului, puterea de cumpărare a populației s-a deteriorat brusc (40 % are nevoie de ajutor alimentar), iar populația însăși a scăzut cu aproximativ 10 milioane de persoane. Într-o astfel de situație, exporturile agricole sunt foarte importante pentru bugetul național.

4.14.

Respectarea drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor și asigurarea unor condiții de viață decente și echitabile, a drepturilor la pensie și a unor salarii minime pentru lucrătorii agricoli comparabile cu cele din alte sectoare ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru a asigura viitorul sectorului agricol din UE.

4.15.

Proporția femeilor fermier este în general mai mare în țările în curs de aderare decât în statele membre ale UE (38). Procesul de aderare ar trebui să țină cont de acest lucru și să sprijine femeile fermier și antreprenor pentru a preveni părăsirea sectorului.

4.16.

În UE, declinul ocupării forței de muncă în sectorul agricol european crește nevoia de lucrători sezonieri din UE și din afara UE în sezonul de vârf al activităților de plantare și recoltare. Libertatea și dreptul cetățenilor UE de a munci în întreaga Uniune permit economiei de piață să funcționeze corect, oferind forță de muncă acolo unde și când este nevoie. Cu toate acestea, după 30 de ani de piață unică, condițiile sociale ale acestor lucrători sezonieri trebuie îmbunătățite (39), iar consecințele și oportunitățile procesului de extindere trebuie luate în considerare în mod corespunzător.

4.17.

De asemenea, extinderea ar putea duce la dispariția fermelor familiale, atât în UE, în componența sa actuală, cât și în viitoarele țări în curs de aderare, ceea ce ar putea transforma fundamental peisajul agricol al UE și ar putea genera provocări economice și sociale. Din acest motiv, UE trebuie să acorde prioritate modelelor agricole care trebuie sprijinite în mod specific în viitor.

4.18.

Reformele funciare din țările în curs de aderare ar trebui să fie monitorizate îndeaproape și puse în aplicare integral înainte de aderare, în timp ce acapararea terenurilor și specula cu terenuri ar trebui ținute sub control. În Ucraina, Codul funciar din 2001 a acordat fermierilor loturi mici de teren (de aproximativ 4 ha fiecare) și a introdus un moratoriu asupra vânzărilor de terenuri. Cu toate acestea, în 2021, piețele funciare au fost deschise ca parte a condițiilor de împrumut ale Fondului Monetar Internațional (FMI). În ianuarie 2024, plafonul pentru vânzările de terenuri a fost ridicat la 10 000 ha. Acest lucru a declanșat un val de investiții speculative, oligarhii și marile companii din sectorul agroindustrial controlând în prezent peste 28 % din terenurile arabile ale țării, iar investitorii se pregătesc să achiziționeze terenuri agricole suplimentare în urma ultimei relaxări a restricțiilor (40). În urma acestei privatizări, micii proprietari de terenuri par să se confrunte cu mai multe dificultăți în ceea ce privește exploatarea lor, singura soluție pentru unii dintre ei fiind aceea de a-și vinde terenurile unor întreprinderi mari.

Capacitatea administrativă

4.19.

Existența unei economii de piață funcționale se bazează pe drepturi de proprietate clare, pe piețe funcționale și transparente, pe liberalizarea prețurilor și pe stabilitatea macroeconomică. Pentru a rezista presiunilor concurențiale pe piața internă, noile state membre trebuie să prevadă standarde de comercializare adecvate, raportarea prețurilor și intervenția publică.

4.20.

Din cauza dificultăților financiare, administrațiile publice din Ucraina sunt lipsite de personal și au nevoie de expertiză; în prezent, ele nu ar fi în măsură să înființeze o agenție de plăți pentru PAC. În celelalte țări candidate la aderare, administrațiile nu sunt încă pe deplin pregătite, în special în ceea ce privește elaborarea, punerea în aplicare și controlul politicii agricole (41).

4.21.

Standardele de calitate a alimentelor, cum ar fi cele pentru producția ecologică și indicațiile geografice, trebuie să fie monitorizate în mod corespunzător de administrațiile publice și de organismele private de certificare. Acest lucru necesită laboratoare competente și independente, capabile să efectueze controale pe teren și pe piață.

Fluxurile comerciale

4.22.

Dintre țările candidate, Ucraina este de departe cel mai important partener comercial al UE-27. În ultimii zece-douăzeci de ani, Ucraina și-a crescut puternic exporturile de cereale, semințe oleaginoase, uleiuri vegetale și carne de pasăre și a devenit unul dintre principalii actori pe piețele mondiale de cereale și semințe oleaginoase. Din 2014, exporturile Ucrainei către UE-27 au crescut semnificativ pentru porumb (10 milioane de tone în medie pentru perioada 2019-2021), rapiță (2,2 milioane de tone), ulei de floarea-soarelui (1,8 milioane de tone), zahăr și carne de pasăre. După liberalizarea comerțului, în 2022, s-au observat importuri mai mari în UE de porumb, grâu, orz, tărâțe și reziduuri, amidon, cereale prelucrate, carne de pasăre, ouă și albumine, dar creșterea importurilor de cereale se datorează mai degrabă problemelor de ordin logistic cauzate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și de nevoile sporite ale UE în materie de importuri (recolte scăzute în unele state membre învecinate cu UE și seceta severă din Spania, de exemplu).

4.23.

În țările UE care se învecinează cu Ucraina, creșterea importurilor în perioada martie 2022 – mai 2023 a dus la scăderea prețurilor locale.

4.24.

Principalele importuri agricole ale UE din celelalte țări candidate sunt în principal legume, uleiuri vegetale, fructe, nuci și tutun în cantități moderate.

Bruxelles, 11 iulie 2024.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Oliver RÖPKE

(1)
Declarația de la Granada – Consilium (europa.eu).

(2)
De 20 de ani împreună: date și cifre despre beneficiile extinderii pentru UE – Comisia Europeană (europa.eu).

(3) Aviz Comitetul Economic și Social European – Protejarea democrației împotriva dezinformării (JO C, C/2024/4052, 12.7.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/4052/oj).

(4)
Viitorul agriculturii. O agendă comună .(bmel.de); și Scenar 2030 (europa.eu).

(5) Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Autonomia strategică, securitatea alimentară și durabilitatea” (JO C 105, 4.3.2022, p. 56).

(6) Regulamentul (UE) 2021/1529 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 septembrie 2021 de instituire a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA III) (JO L 330, 20.9.2021, p. 1).

(7) Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Promovarea unei producții alimentare autonome și durabile: strategii pentru politica agricolă comună post-2027” (JO C, C/2024/2099, 26.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/2099/oj).

(8)
Free market access for Ukraine to the EU: Consequences for the agricultural and food sector [Accesul liber al Ucrainei pe piața UE: Consecințele pentru sectorul agricol și alimentar] | CESE (europa.eu).

(9) Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Criza prețurilor la alimente: rolul speculațiilor și propuneri concrete de acțiune ca urmare a războiului din Ucraina” (JO C 100, 16.3.2023, p. 51).

(10) Albania, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Republica Moldova, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia, Turcia și Ucraina.

(11)
Arhivă: Politica europeană de vecinătate – Est – Statistici referitoare la agricultură.

(12)
Serviciul de Stat pentru Statistică din Ucraina / Державна служба статистики України.

(13)
Producția de cereale (tone metrice).

(14)
Populația de bovine în UE în 2021 (mii de capete), rapoartele Comisiei Europene din 2023 privind extinderea.

(15)
Populația de porcine în UE în 2021, rapoartele Comisiei Europene din 2023 privind extinderea.

(16)
Serviciul de Stat pentru Statistică din Ucraina / Державна служба статистики України.

(17)
Statistici privind păsările de curte.

(18)
Study on the research, innovation and technology transfer capacities and on the recent agricultural policy developments in the context of the EU approximation process in the pre-accession countries [Studiu privind capacitățile de cercetare, inovare și transfer tehnologic, precum și evoluțiile recente ale politicii agricole în contextul procesului de apropiere de UE în țările aflate în etapa de preaderare] (europa.eu).

(19)
AGRI-FOOD TRADE STATISTICAL FACTSHEET – European Union -Serbia.

(20)
Opportunities and challenges for the EU-agri-food sector with EU enlargement: views from candidate countries [Oportunități și provocări pentru sectorul agroalimentar din UE generate de extinderea UE: puncte de vedere din țările candidate].

(21)
Fișă statistică privind comerțul cu produse agroalimentare – Uniunea Europeană – Moldova.

(22)
Fișă statistică privind comerțul cu produse agroalimentare – Uniunea Europeană – Macedonia de Nord.

(23)
Monitorizarea comerțului cu produse agroalimentare.

(24)
Declarația de la Granada.

(25)
AGRI-FOOD TRADE STATISTICAL FACTSHEET – European Union – Russia.

(26) O fermă familială este o exploatație agricolă gestionată și operată de o gospodărie, mâna de lucru fiind furnizată în mare măsură de gospodăria respectivă (FAO).

(27)
Ferme și terenuri agricole în Uniunea Europeană – statistici.

(28)
Agricultura în țările implicate în procesul de aderare.

(29)
Cheltuielile PAC.

(30) Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Promovarea unei producții alimentare autonome și durabile: strategii pentru politica agricolă comună post-2027” (JO C, C/2024/2099, 26.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/2099/oj).

(31)
Evaluarea europeană a riscurilor climatice.

(32) Avizul CESE „Gestionarea durabilă a apei și urgența de natură climatică: soluția circulară și alte soluții pentru sistemul agricol și alimentar în cadrul unui viitor «Pact albastru»
” (JO C 349, 29.9.2023, p. 80).

(33) Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Promovarea unei producții alimentare autonome și durabile: strategii pentru politica agricolă comună post-2027” (JO C, C/2024/2099, 26.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/2099/oj).

(34)
Alimentația și agricultura mondială – Anuarul statistic 2023 (fao.org).

(35) Comunicare personală – date din 2022 de la Ministerul Politicii Agrare și Alimentației din Ucraina.

(36) Comunicare personală din partea dlui dr. Stefan Dreesmann, șef de proiect la „German-Ukrainian Cooperation in Organic Agriculture”, AFC.

(37)
Producția ecologică în Serbia.

(38)
Statistici | Eurostat (europa.eu) și World Food and Agriculture – Statistical Yearbook 2023 (Alimentația și agricultura mondială – Anuarul statistic 2023) (fao.org).

(39) Studiu CESE: https://www.eesc.europa.eu/ro/our-work/publications-other-work/publications/collecting-data-situation-social-protection-seasonal-workers-agriculture-and-food-sectors-eu-member-states-after-covid.

(40)
Land Squeeze, What is driving unprecedented pressures on farmland and what can be done to achieve equitable access to land? [Pământuri strânse cu menghina – Cine exercită presiuni fără precedent asupra terenurilor agricole și ce se poate face pentru a obține un acces echitabil la terenuri?].

(41)
DG Politica europeană de vecinătate și negocieri privind extinderea (DG NEAR).

ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/6021/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)

Top