OJ:C_202406978: Publicarea unei modificări standard aprobate a caietului de sarcini al unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate din sectorul produselor agricole și alimentare, menționată la articolul 6b alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei

Prezenta comunicare este publicată în conformitate cu articolul 6b alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei (1).

COMUNICAREA APROBĂRII UNEI MODIFICĂRI STANDARD A CAIETULUI DE SARCINI AL UNEI DENUMIRI DE ORIGINE PROTEJATE SAU AL UNEI INDICAȚII GEOGRAFICE PROTEJATE ORIGINARE DINTR-UN STAT MEMBRU

„Miel d’Alsace”

Nr. UE: PGI-FR-0150-AM01 – 4.9.2024

DOP ( ) IGP (X)

1. Denumirea produsului

„Miel d’Alsace”

2. Statul membru căruia îi aparține aria geografică

Franța

3. Autoritatea din statul membru care comunică modificarea standard

Ministerul Agriculturii și Suveranității Alimentare

—

4. Descrierea modificării (modificărilor) aprobate

Explicația motivului pentru care modificarea (modificările) se încadrează în definiția unei modificări standard, astfel cum este prevăzută la articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012: Cererea de modificare a IGP „Miel d’Alsace” nu implică niciuna dintre cele trei situații care constituie o modificare la nivelul Uniunii, și anume:

a)	nu include o modificare a denumirii de origine protejate;

b)	nu ar exista posibilitatea să anuleze legătura cu mediul geografic;

c)	nu presupune restricții suplimentare asupra comercializării produsului.

Prin urmare, autoritățile franceze consideră că această cerere vizează o modificare standard.

1. Descrierea produsului

Scopul este stabilirea unor criterii analitice pentru a se garanta caracteristicile speciale ale diferitelor tipuri de miere, pentru a se evita defectele (umiditatea) și pentru a se garanta că florile provin din aria geografică.

Conținutul de apă este de 18 %, mai strict decât standardul de 20 % stabilit pentru toate tipurile de miere în normele existente, pentru a se preveni fermentarea mierii.

Conținutul de HMF (hidroximetilfurfural) este de 15 mg/kg pentru toate tipurile de miere până la sfârșitul anului calendaristic. La încheierea anului calendaristic, conținutul maxim de HMF este de 30 mg/kg pentru produsul ambalat în borcane sau depozitat în butoaie.

Această limită este mai strictă decât cea din normele existente, care stabilesc o limită de 40 mg/kg. Analizarea conținutului de HMF permite identificarea învechirii mierii ca urmare a depozitării prelungite sau a încălzirii excesive.

Se ajustează nivelurile de aciditate pentru mierea de salcâm, de castan și de brad. Nivelul de aciditate permite să se facă distincția între mierea pe bază de secreție zaharoasă și cea din inflorescență.

În cazul mierii de tei, se măresc valorile pe scara Pfund de la 45 la 55. Se recunoaște astfel fenomenul de transpirație a arborilor în condiții de temperatură foarte ridicată, care conduce la prezența secrețiilor zaharoase, conferind mierii o culoare mai închisă. Acest fenomen nu reduce calitatea mierii, însă îi afectează culoarea.

Se adăugă o listă a tipurilor de polen cu rol de indicator din aria geografică. Produsul „Miel d’Alsace” trebuie să conțină cel puțin unul dintre aceste tipuri de polen ca polen predominant (> 45 %) sau secundar (între 15 % și 45 %).

Este posibil ca unele loturi de miere de salcâm să nu conțină tipuri de polen predominante sau secundare. În acest caz, cel puțin unul dintre tipurile de polen cu rol de indicator, care trebuie să includă Robinia pseudoacacia, trebuie să fie prezent ca polen izolat.

În vederea deschiderii către noi piețe fără periclitarea calității mierii, se permite ambalarea în vrac, în recipiente sigilate destinate angrosiștilor sau ambalatorilor.

Modificarea afectează documentul unic.

2. Metoda de obținere

La rubrica „Extracția mierii”

Pentru a nu afecta calitatea mierii, se specifică o valoare maximă a temperaturii de 40 °C.

Se includ opțiunile de decantare și/sau de filtrare, pentru a se obține o miere fără impurități. Ultrafiltrarea este interzisă.

La rubrica „Filtrare/decantare”

Mierea este decantată în cisterne, butoaie sau găleți, care permit ridicarea la suprafață a particulelor și a bulelor de aer. Mierea poate fi filtrată printr-o plasă înainte de decantare.

Ultrafiltrarea este interzisă.

La rubrica „Depozitare”

În cazul în care mierea este depozitată timp de peste 3 ani în condiții de curățenie, într-o încăpere climatizată sau într-un loc răcoros, la o temperatură sub 20 °C și ferită de lumină, conținutul maxim de HMF este de 30 mg/kg.

În cazul în care condițiile diferă, durata maximă a depozitării este de 36 de luni de la data extracției. Conținutul maxim de HMF al mierii depozitate este de 30 mg/kg.

La rubrica „Readucerea în stare lichidă”

Readucerea în stare lichidă prin creșterea temperaturii mierii este permisă înainte de ambalare. În această etapă, temperatura mierii nu trebuie să depășească 50 °C. Există o listă a materialelor autorizate.

Este interzisă încălzirea la flacără deschisă sau prin aplicarea directă a aburului, precum și pasteurizarea.

Modificarea afectează documentul unic.

3. Legătura cu aria geografică

Se revizuiește secțiunea intitulată „Legătura cu aria geografică” din caietul de sarcini în vigoare. Aceasta se reorganizează în trei părți, pentru a se diferenția caracteristicile specifice ale ariei geografice, cele ale produsului și legătura cauzală. Formularea este mai concisă și se elimină numeroase trimiteri istorice.

Modificarea afectează documentul unic.

4. Aria geografică

Lista comunelor este identică cu cea din caietul de sarcini existent.

Caietul de sarcini existent enumeră zonele de producție pentru mierea de castan, de brad și de tei. Formularea nu este precisă și nu include trimiteri la registrele cadastrale oficiale. Apicultorii își folosesc cunoștințele de specialitate atunci când amplasează stupii în cele mai bune locuri pentru asigurarea caracteristicilor specifice ale fiecărui tip de miere.

Intenția este de a se elimina orice trimitere la aceste zone. Eliminarea nu afectează aria geografică inițială.

Modificarea nu afectează documentul unic.

5. Elemente care dovedesc că produsul este originar din aria geografică

Se adaugă următoarele elemente:

—	categoria „operatori care își desfășoară activitatea în aria geografică”;

—	declarația de identificare în vederea autorizării operatorilor înainte de începerea activității în cauză.

A fost adăugat un tabel privind trasabilitatea în sens ascendent și descendent.

Modificarea afectează documentul unic.

6. Etichetare

Paragraful actual se elimină și se înlocuiește cu o teză care stabilește elementele de reglementare obligatorii.

Modificarea afectează documentul unic.

7. Altele

De asemenea, se aduc modificări de formulare următoarelor secțiuni:

—	În secțiunea „Autoritatea competentă a statului membru”, se adăugă datele de contact ale Institutului Național pentru Calitate și Origine (Institut national de la qualité et de l'origine – INAO) ca autoritate competentă a statului membru.

—	La rubrica „Grupul solicitant”, se indică datele de contact și forma juridică.

—

Secțiunea „Organismul de control” include acum datele de contact ale autorităților competente în materie de control de la nivel național: Institutul Național pentru Calitate și Origine (INAO) și Direcția Generală Concurență, Consum și Combaterea Fraudei (DGCCRF). Numele și datele de contact ale organismului de certificare pot fi consultate pe site-ul INAO și în baza de date a Comisiei Europene.

—	Secțiunea „Cerințe naționale” se prezintă sub forma unui tabel cu principalele puncte care trebuie verificate și metoda de evaluare a acestora.

Modificarea nu afectează documentul unic.

DOCUMENT UNIC

„Miel d’Alsace”

Nr. UE: PGI-FR-0150-AM01 – 4.9.2024

DOP ( ) IGP (X)

1. Denumirea (denumirile) [a (ale) DOP sau IGP]

„Miel d’Alsace”

2. Statul membru sau țara terță

Franța

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1. Codul din Nomenclatura combinată

—	04 – LAPTE ȘI PRODUSE LACTATE; OUĂ DE PĂSĂRI; MIERE NATURALĂ; PRODUSE COMESTIBILE DE ORIGINE ANIMALĂ, NEDENUMITE ȘI NECUPRINSE ÎN ALTĂ PARTE 0409 – Miere naturală

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Miel d’Alsace” reprezintă:

—	miere din inflorescență, polifloră, produsă din specii de flori

—	miere de salcâm;

—	miere de tei, obținută din nectar și/sau secreție zaharoasă de tei;

—	miere de castan, obținută din nectar și/sau secreție zaharoasă de castan;

—	miere de brad, obținută din secreție zaharoasă de brad;

—

miere de pădure, polifloră, produsă din flori, fără specii predominante, și din secreție zaharoasă. Salcâm Inflorescență Castan Pădure Tei Brad Conținut de apă (%) ≤ 18 ≤ 18 ≤ 18 ≤ 18 ≤ 18 ≤ 18 Conținut de HMF în cursul anului de producție (mg/kg) ≤ 15 ≤ 15 ≤ 15 ≤ 15 ≤ 15 ≤ 15 Conținut maxim de HMF pentru mierea depozitată (mg/kg) ≤ 30 ≤ 30 ≤ 30 ≤ 30 ≤ 30 ≤ 30 Aciditate (pH) de la 3,5 la 4,5 (*1) de la 4 la 6 de la 4 la 6 de la 3,5 la 5 de la 4 la 6 Scara Pfund (în mm) 30 (*1) 50 45 55 70

Valoarea-prag este stabilită la 15 mg/kg pentru miere în cursul anului de producție, adică între data recoltării și data de 31 decembrie a anului de recoltare.

Începând cu data de 1 ianuarie care urmează datei recoltării, valoarea-prag stabilită pentru mierea depozitată de operatori este de 30 mg/kg (miere ambalată în borcane sau în așteptarea ambalării).

Caracteristici organoleptice

Descrierea tipurilor de miere

	Aspect	Aromă	Gust	Textură
Brad	Culoare maro-intens, poate prezenta reflexii verzi, aspect destul de întunecat	Ușor miros de rășină, de sirop de tuse Intensitate medie	Note balsamice, cu note de bază de lemn și de rășină Intensitate și persistență medii	Fluidă, vâscoasă
Castan	Culoare maro, care variază de la deschis la închis	Aromă lemnoasă caldă Intensitate ridicată	Note lemnoase, ca de prăjit; la degustare, gust rezidual amar pronunțat Intensitate ridicată, gust rezidual persistent	Fluidă sau cristalizată
Salcâm	Foarte străvezie	Aromă florală și delicată de salcâm Intensitate scăzută	Note florale de salcâm, cu note de bază fine, ușor vanilate Intensitate scăzută, foarte dulce	Fluidă
Tei	De la galben-deschis la galben-închis	Note mentolate proaspete Intensitate ridicată	Note proaspete și mentolate, cu note de bază lemnoase; la degustare, gust rezidual amar pronunțat; intensitate ridicată, gust rezidual persistent	Fluidă sau cristalizată
Pădure	Culoare stabilă, de la chihlimbariu-deschis la chihlimbariu-închis	Note malțate, cu note de bază lemnoase Intensitate medie	Note de fructe coapte, cu note de bază ușor lemnoase; intensitate și persistență medii	Fluidă sau cristalizată
Inflorescență	Culoare care variază de la deschisă la închisă	Arome multiple datorate unui amestec de nectaruri	Gust complex, armonios, foarte dulce	Fluidă sau cristalizată

Caracteristici melisopalinologice

Următoarele șapte tipuri de polen sunt indicatori ai ariei geografice a IGP: castan, tei, Robinia pseudoacacia, mur, păducel, arțar și rapiță. Produsul „Miel d’Alsace” trebuie să conțină cel puțin unul dintre aceste tipuri de polen ca polen predominant sau secundar.

Este posibil ca unele loturi de miere de salcâm să nu conțină tipuri de polen predominante sau secundare. În acest caz, cel puțin unul dintre tipurile de polen cu rol de indicator, care trebuie să includă Robinia pseudoacacia, trebuie să fie prezent ca polen izolat.

Tabelul de mai jos prezintă tipurile de polen întâlnite cel mai frecvent în mierea „Miel d’Alsace”. Aceste tipuri de polen sunt prezente în diferite combinații și proporții în produsul „Miel d’Alsace”.

Miere	Tipuri de polen predominante (> 45 %)	Tipuri de polen secundare (între 15 % și 45 %)	Tipuri de polen izolate (< 15 %)
Salcâm		Salcâm (Robinia pseudoacacia), legume crucifere, arțari, pomi fructiferi	Crin, bob, mac, păducel, crușin, viță-de-vie, Robinia pseudoacacia, legume crucifere, arțari, pomi fructiferi, salcie, flori de soc, facelia, mușețel, sânger, pătlagină, trifoi alb, stejar, țintaură
Castan	Castan (Castanea sativa)		Crin, sânger, trifoi, mur, lemn-câinesc, viță-de-vie, iarbă-de-șoaldină, legume crucifere, pomi fructiferi, păpădii, iarba-șarpelui, tei, țintaură, ghizdei, pătlagină, sunătoare, sparcetă, mac, cenușar, arțar, verigar, crețușcă, castan sălbatic
Tei	Tei (Tilia sp), castan (Castanea sativa), Crin	Tei, castan, crin, mur, facelia	Crin, mur, facelia, sulfină, trifoi, pomi fructiferi, tei, castan, legume crucifere, salcâm, păducel, sunătoare, mac, viță-de-vie, iarba-șarpelui, arțar, pătlagină
Brad	Castan (Castanea sativa)	Balsam, castan, pătlagină, crețușcă	Balsam, castan, pătlagină, crețușcă, mur, legume crucifere, viță-de-vie, arțar, salcie, tei, pelin
Inflorescență (polifloră)	Rapiță (Brassica napus), castan (Castanea sativa) Arțari (Acer sp)	Robinia pseudoacacia, legume crucifere, muri, pomi fructiferi, păducel, facelia, verigar, tămâiță, rapiță, castan, arțari, salcie	Crin, mac, păducel, verigar, viță-de-vie, Robinia pseudoacacia, legume crucifere, arțari, pomi fructiferi, salcie, flori de soc, facelia, mușețel, sânger, pătlagină, trifoi alb, țintaură, tei, iarba-șarpelui
Pădure (polifloră)	Tei (Tilia sp), castan (Castanea sativa) Pomi fructiferi	Crini, pomi fructiferi, arțar, tei, castan sălbatic, trifoi alb, legume crucifere, facelia, viță-de-vie, muri, crușin	Crini, pomi fructiferi, arțar, tei, castan sălbatic, trifoi alb, legume crucifere, facelia, viță-de-vie, mur, crușin, crețușcă, păducel, balsam, Robinia pseudoacacia, măcriș, cenușar, verigar

3.3. Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

—

3.4. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

„Miel d’Alsace” se produce exclusiv din miere recoltată de la stupinele amplasate în aria geografică delimitată. Etapele de extracție, de depozitare și de ambalare pot avea loc în afara ariei geografice.

3.5. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată

—

3.6. Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

În cazul în care mierea este etichetată de un ambalator sau de un comerciant, identitatea producătorului trebuie să figureze pe etichetă cu:

—	numele și prenumele (scrise complet sau inițialele)

—	și/sau NAPI (numărul unic de identificare al apicultorului)

—	și/sau codul ambalatorului (dacă este cazul).

4. Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică a produsului „Miel d’Alsace” cuprinde întregul teritoriu al comunelor din departamentele Bas-Rhin (67) și Haut-Rhin (68).

5. Legătura cu aria geografică

Caracteristicile specifice ale IGP „Miel d’Alsace” se bazează pe factorii naturali ai ariei și pe iscusința istorică a apicultorilor.

Factorii naturali

Alsacia are o climă semicontinentală caracterizată de ierni reci și uscate și de veri calde și furtunoase, ca urmare a prezenței munților Vosges în vest. Precipitațiile anuale sunt scăzute. Regiunea se bucură de protecția munților și de efectul de föhn rezultat.

Clima, topografia și natura solului modelează peisajele din Alsacia. Acestea sunt foarte diferite de la o zonă la alta, fiind caracterizate de o mare varietate de medii naturale și de prezența unor ecosisteme diverse:

—	o zonă muntoasă acoperită în mare parte de păduri de conifere;

—	la poalele munților, o zonă cu dealuri și platouri acoperite cu viță-de-vie, pajiști permanente și păduri de fagi și castani;

—	o zonă de câmpie cu culturi diversificate, pajiști naturale și dealuri împădurite.

Factorii umani

Apicultorii cunosc foarte bine mediul natural specific, ceea ce le permite să amplaseze stupii în diferite locuri, astfel încât să țină seama de dezvoltarea vegetației pe tot parcursul sezonului apicol.

Așadar, apicultorii aleg locuri adecvate în funcție de tipul de miere pe care doresc să îl producă. În timpul sezonului, pe măsură ce condițiile meteorologice se schimbă, aceștia își pot muta coloniile de albine prin aria geografică sau pot alege un loc fix pentru a permite acumularea mai multor fluxuri de nectar.

Pentru a beneficia de cele mai bune condiții pentru tipul de miere vizat, apicultorii aleg zone în care predomină speciile de flori adecvate.

Priceperea apicultorilor este la fel de importantă și atunci când aceștia lucrează cu mierea. Etapele de extracție a mierii și de depozitare a acesteia sunt importante pentru conservarea conținutului de umiditate și a caracteristicilor organoleptice ale produsului.

Specificitatea produsului

„Miel d’Alsace” cuprinde o gamă largă de tipuri de miere. Fiecare dintre acestea are o identitate proprie, cu caracteristici gustative conferite de flora diversă din arie.

Miere din inflorescență: culoarea variază de la deschisă la închisă; aromele sale sunt multiple, datorită amestecului de nectaruri (origine polifloră).

Miere de salcâm: culoarea este foarte deschisă, iar aroma amintește de floarea de Robinia („salcâm fals”). Mierea are un miros caracterizat de arome slabe de vanilie și un gust foarte dulce.

Miere de tei: culoarea variază de la galben-deschis la galben-închis, în funcție de originea nectarului și/sau a secreției zaharoase de tei. Mirosul și aromele sale sunt mentolate, notele de bază fiind lemnoase.

Miere de castan: aspectul acestei mieri de culoare maro variază de la destul de deschis la foarte închis, în funcție de originea nectarului și/sau a secreției zaharoase de castan. Mirosul este cald și lemnos. Aromele sale prezintă note lemnoase, de prăjit și un postgust amar pronunțat.

Miere de brad: culoarea este maro-închis. Are un ușor miros de rășină și de sirop antitusiv, cu note balsamice; notele de bază sunt note lemnoase și de rășină.

Miere de pădure: culoarea variază de la chihlimbariu-deschis la chihlimbariu-închis. Are o aromă de malț, cu note de bază lemnoase (în funcție de originea nectarului și/sau a secreției zaharoase). La degustare, prezintă note de fructe coapte, cu note de bază ușor lemnoase (originea polifloră variază în funcție de an și de aria de producție).

Legătura cauzală dintre aria geografică și caracteristicile produsului „Miel d’Alsace”

Dovezile scrise arată că, între secolele al VIII-lea și al XII-lea, terenurile care aparțineau abațiilor erau exploatate în mod sistematic pentru resursele lor. Călugării și călugărițele utilizau foarte des ceara din stupi pentru a produce lumânări, iar mierea era singura sursă directă de hrană care conținea zahăr.

Resursele forestiere semnificative din arie le-au permis apicultorilor să își instaleze coloniile de albine în stupi fixați în trunchiurile copacilor. Într-adevăr, în secolele al XII-lea și al XIII-lea, zonele împădurite aflate în imediata apropiere a satelor erau adesea împărțite în loturi de către autorități și alocate apicultorilor care, începând din această perioadă, erau organizați în asociații.

În secolul al XIX-lea, peisajele din Alsacia au început să se dezvolte către forma lor din prezent. Mai multe secole de defrișări au micșorat în mod semnificativ pădurea și au mărit suprafețele cultivate cu cereale și pajiștile. Prin urmare, apicultorii au utilizat noi resurse pentru obținerea mierii, pentru a oferi o gamă mai largă de produse.

Apicultura din Alsacia a luat cu adevărat avânt în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când practica a fost profesionalizată. Au fost creați stupii cu cadre mobile, care încă se utilizează și în prezent. În 1868, a fost creată societatea apicolă din Alsacia și Lorena (Moselle), pentru promovarea apiculturii de calitate.

La începutul secolului al XX-lea, în Alsacia existau peste 50 000 de stupi, iar piața acestei mieri era în plină expansiune. Producția apicultorilor era distribuită în principal la nivel local: prin intermediul piețelor, inclusiv al piețelor de Crăciun, și datorită dezvoltării foarte semnificative a turismului în zonă.

Apicultorii sunt organizați în asociații profesionale locale. În fiecare an, aceste asociații organizează o competiție regională de amploare a mierii din Alsacia. Organizarea remarcabilă compensează natura fragmentată a numărului atât de mare de operatori dispersați. Toți acești operatori sunt organizați în asociații profesionale locale, care se reunesc în două federații la nivel de departament (Haut-Rhin și Bas-Rhin). Aceste federații sunt, la rândul lor, unite în cadrul unei confederații a asociațiilor profesionale ale apicultorilor din Alsacia.

De asemenea, produsul „Miel d’Alsace” se bucură de o reputație deosebită. Având în vedere zona extinsă în care se consumă la nivel local, distribuția acestui produs rămâne predominant regională. Consumatorii din Alsacia doresc să vadă dovezi că produsul este „Miel d’Alsace”. Prin urmare, producătorii au satisfăcut întotdeauna această cerință prin furnizarea unor recipiente sau a unor etichete pe care se poate afirma că mierea provine din Alsacia. Cele mai vechi borcane de sticlă înregistrate datează din anii 1930 și prezintă o gravură în relief care identifică mierea ca provenind din Alsacia. În anii 1960, producătorii de miere care erau membri ai asociațiilor profesionale foloseau un sistem colectiv de etichetare pentru identificarea mierii din Alsacia.

În aria geografică, diversitatea florei melifere permite ca perioada de producție să se desfășoare începând cu primăvara și până toamna. Prin urmare, este posibil să se ofere o gamă largă de variante tipice de miere „Miel d’Alsace”.

Fiecare tip de miere corespunde unei anumite perioade de recoltare și unui anumit ecosistem.

Mierea din inflorescență este obținută din nectaruri recoltate de la pomi fructiferi, arbuști de pe pajiști și culturi producătoare de nectar.

Mierea de salcâm reprezintă a doua recoltă a anului. Aceasta este obținută din nectaruri de la plante din genul Robinia, denumite în mod curent „salcâmi falși”. Salcâmii falși cresc în număr foarte mare în zonele de câmpie, în special de-a lungul căilor ferate și al cursurilor de apă.

Mierea de tei este obținută de la populațiile de tei prezente în majoritatea pădurilor de câmpie.

Mierea de castan este obținută de la populațiile de castani, aflate în principal la marginea plantațiilor viticole din zonele împădurite de la poalele munților Vosges și chiar pe pantele mai joase ale munților.

Mierea de brad provine din zonele muntoase acoperite în mare parte de păduri de rășinoase. Zonele în care predomină coniferele de tip Abies și Picea sunt deosebit de adecvate.

Mierea de pădure provine din zone muntoase în care coniferele sunt prezente alături de diverse plante adecvate, printre care se pot număra zburătoarea, dumbețul și iarba-neagră, nefiind însă necesară prezența acestora. Prin urmare, această miere este produsă atât din flori de munte, cât și din secreții zaharoase.

Diversitatea produsului „Miel d’Alsace” este legată atât de diversitatea florilor utilizate în producție, cât și de priceperea apicultorilor, care cunosc în detaliu mediile naturale ale ariei. Apicultorii caută în permanență locuri adecvate cu fluxuri de nectar pentru obținerea diferitelor tipuri de miere.

Apicultura reprezintă atât un aspect uman, cât și unul natural al acestei arii, fiind caracterizată de importanța vegetației, care este, la rândul său, strâns legată de condițiile climatice și topografice.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

https://info.agriculture.gouv.fr/gedei/site/bo-agri/document_administratif-03a77b5a-e6b8-410f-ad41-8efc3ebd77b4

---

(1)  
JO L 179, 19.6.2014, p. 17.

(*1)  Parametri irelevanți pentru acest tip de miere