OJ:L_202402495: Regulamentul (UE) 2024/2495 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 septembrie 2024 de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1806 în ceea ce privește titularii de pașapoarte sârbești eliberate de Direcția de coordonare sârbă (Koordinaciona uprava)

(1)

Regulamentul (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilește lista țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină o viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre („obligația de a deține viză”) și lista țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de obligația de a deține viză pentru șederi a căror durată totală nu depășește 90 de zile în decursul unei perioade de 180 de zile („exonerarea de obligația de a deține viză”).

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1244/2009 al Consiliului (3), Serbia a fost transferată pe lista țărilor ai căror resortisanți sunt exonerați de obligația de a deține viză. Regulamentul respectiv a exclus de la exonerarea de obligația de a deține viză deținătorii de pașapoarte sârbești eliberate de Direcția de coordonare sârbă (în limba sârbă: Koordinaciona uprava).

(3)

În urma adoptării Regulamentului (UE) 2023/850 al Parlamentului European și al Consiliului (4), prin care Kosovo (*1) a fost transferat din partea 2 a anexei I în partea 4 a anexei II la Regulamentul (UE) 2018/1806, titularii de pașapoarte sârbești eliberate de Direcția de coordonare sârbă rămân singurii cetățeni din regiunea Balcanilor de Vest cărora le revine obligația de a deține viză.

(4)

Pentru a se asigura că întreaga regiune a Balcanilor de Vest face obiectul aceluiași regim de vize, titularii de pașapoarte sârbești eliberate de Direcția de coordonare sârbă ar trebui, prin urmare, să fie incluși în referința la Serbia din partea 1 a anexei II la Regulamentul (UE) 2018/1806.

(5)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6).

(6)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se află sub incidența articolului 1 punctele B și C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8).

(7)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se află sub incidența articolului 1 punctele B și C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).

(8)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (11); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(9)

În ceea ce privește Cipru, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003,