SENTINȚA nr. 57 din 27 aprilie 2023

Dosar nr. 687/64/2022<!–>Completul compus din:Președinte: Tiberiu-Adrian Vîrgolici – judecător–>Grefier: Mihaela Cincan<!–>–>Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamanta Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin ministru, având ca obiect „anulare act administrativ“.<!–>Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30.03.2023, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 6.04.2023, 13.04.2023, apoi pentru data de 20.04.2023 și 27.04.2023.–>
CURTEA,<!–>–>deliberând, constată următoarele:<!–>Prin Cererea înregistrată la această instanță la data de 29.12.2022 cu nr. 687/64/2022, reclamanta Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, anularea Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoș de munte (Tetrao urogallus), pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 3 octombrie 2022, precum și anularea anexei Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoș de munte (Tetrao urogallus), pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 3 octombrie 2022.–>În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are un interes personal, născut, actual și direct în promovarea acțiunii și, în consecință, calitate procesuală activă, conform dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) și s), art. 8 alin. (11) și (12) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 („Legea nr. 554/2004“), Deciziei RIL nr. 8/2.03.2020 (numită în continuare „RIL“), dar și dispozițiilor art. 5 și art. 20 alin. (1) și alin. 6) din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului și prevederile preambulului, art. 1, art. 2 pct. 15, 31, 32, 38, 60, art. 3, art. 49, art. 75 din OUG nr. 195/2005. Totodată, subscrisa invocăm în subsidiar și interesul public în promovarea acțiunii, conform art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004.<!–>Ulterior publicării RIL nr. 8/2.03.2020, interesul personal în promovarea unor acțiuni similare (ca, de exemplu, acțiunea de suspendare și acțiunea de anulare a cotelor de recoltă/vânătoare la speciile de păsări sălbatice aprobate prin Ordinul MMAP nr. 1.400/2020, acțiunea de anulare a cotelor de recoltă/vânătoare la speciile de păsări sălbatice aprobate prin Ordinul MMAP nr. 1.460/2021 sau chiar acțiunea de suspendare a cotei de recoltă pentru specia cocoș de munte aprobate prin OMMAP nr. 2.482/2022) a fost recunoscut/consacrat de Curtea de Apel Brașov (dosarele nr. 326/64/2020, nr. 452/64/2020, nr. 565/64/2021, nr. 553/64/2022).–>Din dispozitivul Deciziei RIL nr. 8/2.03.2020, dar și din considerentele acesteia (în special din considerentele de la punctele 75, 78, 79, 80, 81, 82 și 90) rezultă în esență că, pentru a avea capacitatea procesuală activă într-un litigiu în materia contenciosului administrativ, organizațiile neguvernamentale trebuie să invoce în principal un interes propriu și personal în promovarea acțiunii, interes care trebuie să decurgă din scopurile și obiectivele statutare, iar obiectivele/scopurile statutare trebuie să aibă un nivel de specificitate suficient de mare pentru ca între ele și actul administrativ contestat să se poată stabili o legătură clară și neechivocă.<!–>A invocat reclamanta, în principal, interesul privat și doar în subsidiar interesul public. Interesul privat al promovării acțiunii decurge din scopurile și obiectivele statutare ale reclamantei care au un nivel de specificitate mai mult decât suficient pentru a se stabili o legătură minimă, neechivocă între ele și conținutul actului administrativ pe care îl contestăm, după cum urmează:Prin dispozițiile Ordinului MMAP nr. 2.482/2022 se stabilesc/se aprobă cote de recoltă/vânătoare pentru specia cocoș de munte, Tetrao urogallus, prin adoptarea unui act administrativ normativ care, în opinia reclamantei, încălcă legislația națională și comunitară privitoare la vânătoarea și protecția mediului și biodiversității (OUG nr. 57/2007 și Directiva „Păsări“) și care permite uciderea ilegală și nonnecesară, prin vânătoare recreativ-sportivă a aproape 239 de exemplare de cocoș de munte, fapt echivalent cu: încălcarea normelor comunitare în domeniul protecției mediului (Directiva „Păsări“), exploatarea excesivă a fondului cinegetic și faunei, folosirea animalelor sălbatice în scopuri care nu sunt vitale, încălcarea dreptului animalelor sălbatice de a trăi și de a se reproduce în libertate în mediul lor natural.–>Or, între obiectul și consecințele actului administrativ contestat (Ordinul MMAP nr. 2.482/2022), pe de o parte, și scopurile statutare ale reclamantei, pe de altă parte, există o corelație evidentă, în condițiile în care:Potrivit actelor constitutive, reclamanta este o organizație neguvernamentală constituită și cu scopul prevenirii și combaterii abuzurilor împotriva: (…); mediului înconjurător (protecția mediului); animalelor (protecția animalelor), iar prin prisma statutului ACAB sunt considerate abuzuri împotriva animalelor și mediului: vânătoarea sportivă, exploatarea excesivă a fondului cinegetic și faunei; periclitarea prin orice metodă a existenței unor ecosisteme, orice act de încălcare a legislației de mediu naționale, a legislației și recomandărilor comunitare; creșterea animalelor în vederea „recoltării prin împușcare“ în exploatații împrejmuite, adoptarea și/sau neabrogarea unor acte normative care încalcă „Declarația universală a drepturilor animalelor.<!–>–>Suplimentar, din perspectiva dispozițiilor speciale ale OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului (care transpun și Convenția de la Aarhus), reclamanta, în calitate de ONG care promovează protecția mediului, are calitate procesuală activă în orice litigiu având ca obiect protecția mediului, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu, prin efectul prevederilor speciale ale art. 5 lit. d) din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului și mai ales prin efectul prevederilor art. 20 alin. (1) și alin. (6) din OUG nr. 195/2005 care derogă de la dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 în ceea ce privește interesul promovării unei acțiuni care privește protecția mediului.<!–>Prezentul litigiu este în mod evident un litigiu care are ca obiect protecția mediului, în condițiile în care, potrivit punctelor 3, 4 și 5 din preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice – Directiva „Păsări“, protecția eficientă a păsărilor este o problemă tipică de mediu.->Speciile de păsări sălbatice reprezintă o componentă importantă a biodiversității, iar „biodiversitatea“ este o componentă esențială a mediului.<!->Din interpretarea textelor convenției mai sus citate reiese indubitabil că dreptul special al accesului la justiție în probleme de mediu este instituit prin Convenția de la Aarhus în manieră generică, fără a se face distincție între problemele de mediu, astfel încât, potrivit principiului Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, promovarea oricărei acțiuni în justiție având ca obiect un litigiu de mediu, inclusiv promovarea prezentei acțiuni, beneficiază de protecția convenției.–>Într-o situație de afectare a mediului sub aspectul biodiversității, lezarea materială imediată nu se produce asupra unor categorii de persoane fizice, ci asupra indivizilor aparținând unor specii de animale. Or, pentru că aceste animale nu pot fi titularele unor drepturi sau interese subiective, ci doar obiect al protecției și conservării exercitate de terțe ființe, adică de subiecți umani, rezultă că în materia litigiilor de asemenea natură organismul social interesat nu se substituie, prin delegare, unor persoane fizice titulare ale drepturilor și intereselor subiective lezate direct și imediat (a căror identificare exactă ar stabili reperele esențiale ale contenciosului a cărui „clonă“ este organismul social interesat). Titularul dreptului subiectiv lezat este, în acest caz, chiar organismul social interesat, dar și orice altă persoană, în condițiile în care, așa cum am arătat, afectarea biodiversității reprezintă o lezare a dreptului la un mediu sănătos, adică o lezare a unui drept subiectiv, recunoscut ca atare tuturor persoanelor, ce au astfel posibilitatea consacrată prin lege de a revendica acest drept, de a semnala orice încălcare a legii, inclusiv prin acțiuni în instanță, prin acțiuni exercitate fie în nume propriu, fie prin intermediul asociațiilor care promovează protecția mediului.<!–>În subsidiar, reclamanta a invocat și faptul că prevederile în discuție reprezintă o lezare a interesului legitim public reprezentat de: imperativul conservării mediului, sub aspectul biodiversității care are ca și componentă importantă speciile de păsări și animale sălbatice; imperativul prevenirii și combaterii epizootiilor (în special a pestei porcine africane), respectiv a sănătății animalelor de interes economic (suinele) și a siguranței alimentare.–>Din moment ce specia cocoș de munte care face obiectul acestei cereri se regăsește la anexa nr. 1 a Legii nr. 407/2006, rezultă că specia respectivă face parte din „fauna de interes cinegetic“ [așa cum este aceasta definită la art. 1 lit. m) din Legea nr. 407/2006], faună care, potrivit art. 2 din Legea nr. 407/2006, „este resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național și internațional“. Prin urmare, protecția și gestionarea durabilă a faunei de interes cinegetic reprezentate de speciile de păsări sălbatice din România reprezintă un interes legitim public.<!–>Mai mult decât atât, specia care face obiectul prezentei acțiuni este protejată prin Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva „Păsări“) și de alte convenții sau acorduri europene, astfel încât este evident că protecția acestor animale reprezintă un interes legitim public.->În consecință, administrând fauna de interes cinegetic care este, potrivit legii, „bun public de interes național și internațional“ (astfel încât protecția și gestionarea durabilă a acesteia reprezintă un interes legitim public), pârâtul [care este autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004] asigură/furnizează serviciul public al administrării și protecției faunei de interes cinegetic [întrucât reprezintă o activitate organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică (pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor), în scopul satisfacerii unui interes legitim public în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004], serviciu public reglementat de lege care presupune, printre altele, și stabilirea/aprobarea cotelor de recoltă.>–>Ulterior publicării în Monitorul Oficial a Hotărârii RIL nr. 8/2.03.2020, Curtea de Apel Brașov a statuat consacrat interesul personal al subscrisei în promovarea unor acțiuni similare (acțiunea de suspendare și acțiunea de anulare a cotelor de recoltă/vânătoare la speciile de păsări sălbatice aprobate prin Ordinul MMAP nr. 1.400/2020, acțiunea de anulare a cotelor de recoltă/vânătoare la speciile de păsări sălbatice aprobate prin Ordinul MMAP nr. 1.400/2020, acțiunea de suspendare a cotei de recoltă pentru specia cocoș de munte, aprobată prin OMMAP nr. 2.482/2022) în dosarele nr. 326/64/2020, nr. 452/64/2020, nr. 565/64/2021 și nr. 553/64/2022.–>Anterior formulării prezentei cereri, în data de 27.10.2022, reclamanta a trimis la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin poștă electronică, o plângere prealabilă, formulată în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, în care am solicitat reexaminarea actului normativ în sensul revocării prevederilor enumerate mai sus, pentru mai multe motive de nelegalitate.<!–>Plângerea a fost înregistrată la emitentul actului administrativ contestat – Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor cu nr. 2/R/15.712/27.10.2022.->În data de 23 noiembrie 2022, pârâtul MMAP i-a trimis prin poștă răspunsul la plângerea prealabilă, Adresa nr. 2/R/15.712/23/11.2022, respingând plângerea, cu susțineri nefondate.<!->În data de 3 octombrie 2022 a fost publicat în Monitorul Oficial Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoș de munte (Tetrao urogalus) pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022.–>Conform anexei OMMAP nr. 2.482/2022, cota de recoltă totală, aprobată pentru specia cocoș de munte, este de 239 de exemplare, reprezentând exclusiv masculi [așa cum reiese din Referatul de aprobare DGB nr. 104.657/11.07.2022, pag. 1, ultimul paragraf, specia cocoș de munte figurează la: anexa nr. II a Directivei „Păsări“; anexa nr. 1 B pct. 8 din Legea nr. 407/2006; anexa nr. 5 C a OUG nr. 57/2007; anexa III la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979 (ratificată de România prin Legea nr. 13/1993, publicată în Monitorul Oficial nr. 62 din 25 martie 1993)].<!–>Conform precizărilor făcute de Societatea Ornitologică Română din Adresa nr. 1.162/31.07.2020, specia cocoș de munte este o specie sedentară/rezidentă în România.->Ordinul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoș de munte (Tetrao urogallus) pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, a fost emis cu Avizul nr. 9/2022 al Consiliului Național de Vânătoare, în care se menționează doar faptul că 11 dintre membrii consiliului au votat „pentru“ avizarea favorabilă a proiectului de ordin.>–>În formula introductivă a ordinului sunt invocate Referatul de aprobare DGB nr. 104.657/11.07.2022 și Referatul de aprobare DGB nr. 104.937/13.09.2022.–>Referatul de aprobare nr. DGB nr. 104.657/11.07.2022 trimite la Instrucțiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului. Adresa MMAP nr. 550.005/17.01.2021 (la care sunt atașate anexa G 3, centralizatorul I 3 și centralizatorul E9) trimite la rândul ei la Ordinul MAAP nr. 478/2002, Ordinul MAPDR nr. 512/2004, Ordinul nr. 393/2003 și la Instrucțiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a MAPPM, acestea din urmă nefiind publicate în Monitorul Oficial, așa cum reiese din Adresa nr. 6.369/6.09.2022 a RA Monitorul Oficial.<!–>Aceste instrucțiuni sunt invocate de MMAP în aproape toate referatele de aprobare ale ordinelor prin care se stabilesc cote de recoltă ca bază de evaluare a efectivelor de faună sedentară. Decizia propriu-zisă (prin care s-au aprobat instrucțiunile) nu poate fi accesată nicăieri și nici MMAP nu a prezentat-o/trimis-o către gărzile forestiere împreună cu instrucțiunile pe care le aprobă (trimise gărzilor forestiere odată cu Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2022).->Ordinul nr. 478/2002 al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor privind aprobarea Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului este adoptat în baza vechii Legi nr. 103/1996 (abrogată încă din anul 2006 prin Legea nr. 407/2006, a vânătorii și protecției fondului cinegetic) și nu a fost modificat/revizuit după intrarea în vigoare a Legii nr. 407/2006 și prevede (art. 3 și 4) că studiile propriu-zise sunt întocmite de către persoane fizice sau juridice atestate (și nu de către gestionarii fondurilor cinegetice).>–>Totodată, studiile prevăzute de acest ordin nu sunt intitulate studii de evaluare a efectivelor de faună (ci studii de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului) și nu se întocmesc anual, ci pentru perioada de valabilitate a contractului.–>Pe de altă parte, acest ordin nu are relevanță pentru stabilirea cotei de recoltă la specia cocoș de munte, nefiind invocat în acest sens de MMAP în referatele de aprobare. De altfel, formula de calcul al cotelor de recoltă din acest ordin nu putea fi aplicată speciei cocoș de munte, pentru că formula respectivă implică folosirea „sporului natural“ al speciei cocoș de munte, care nu a fost calculat/prevăzut în ordinul respectiv.<!–>Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 512/2004 privind aprobarea efectivelor optime pentru principalele specii de vânat din România (cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreț, iepure, potârniche, cocoș de munte și râs) este adoptat tot în baza vechii Legi nr. 103/1996 (abrogată încă din anul 2006 prin Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic) și nu a fost modificat/revizuit după intrarea în vigoare a Legii nr. 407/2006 și reglementează stabilirea efectivelor optime la 9 specii de interes cinegetic, și anume, cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreț, iepure, potârniche, cocoș de munte și râs.–>Principiul legalității activității administrative rezidă în obligația autorităților de a nu eluda prevederile legale, dar și în necesitatea ca toate deciziile respectivelor autorități să se întemeieze pe lege. Astfel, principiul legalității impune, în egală măsură – precizează Înalta Curte într-o decizie, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.<!–>Ordinul MMAP nr. 2.482/2022 și anexele acestui ordin reprezintă o categorie de acte administrative specifice organelor centrale ale puterii executive, ele se adoptă pentru organizarea executării legilor și nu pot contraveni principiilor și dispozițiilor cuprinse într-o lege. Având în vedere existența unei ierarhii prestabilite a actelor normative, legea conformă cu Constituția situându-se în fruntea acestei ierarhii, toate celelalte acte normative emise în baza legilor trebuind să fie conforme cu acestea. În această modalitate se asigură conformitatea tuturor actelor juridice cu legea, ca o consecință a principiului supremației legii, cu aplicabilitate vizând orice act ce emană de la alte organe.–>Prin Decizia nr. 105/2019, pronunțată la data de 24.10.2019 în Dosarul cu nr. 502/64/2019, Curtea de Apel Brașov a suspendat cotele de recoltă pentru anul 2019-2020 la 4 specii de păsări migratoare: ciocârlia de câmp, sturzul viilor, rața sunătoare și rața cu capul negru, iar prin Hotărârea nr. 37/25.06.2020 (definitivă), pronunțată la data de 25.06.2020 în Dosarul cu nr. 622/64/2019, Curtea de Apel Brașov a anulat cotele de recoltă/vânătoare pentru anul 2019-2020 la speciile: ciocârlia de câmp, sturzul viilor, rața cu capul negru și rața sunătoare.<!–>Prin Sentința nr. 55/2020, pronunțată la 20 august 2020 în Dosarul cu nr. 326/64/2020 (menținută de ICCJ în ceea ce privește suspendarea cotelor de recoltă la speciile de păsări), Curtea de Apel Brașov a suspendat executarea anexelor nr. 3, nr. 4 și nr. 5 ale Ordinului Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1.400/2020 (anexe care conțin cotele de recoltă/vânătoare aprobate pentru perioada 2020-14 iunie 2021, la 36 de specii de păsări sălbatice, și anume la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, guguștiuc, ieruncă, prepeliță, ciocârlie de câmp, graur, sturzul de vâsc, sturzul cântător, sturzul viilor, sturzul de iarnă și stăncuță, gâscă de vară, gârliță mare, rață mare, rață mică, rață fluierătoare, rață cu cap castaniu, rață moțată, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar, rață sulițar, rață cârâitoare și rață cu cap negru, lișiță, găinușă de baltă, sitar de pădure, becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară de semănătură, coțofană, gaiță).–>Prin Sentința nr. 111/2020, pronunțată la 18 decembrie 2020 în Dosarul cu nr. 452/64/2020, Curtea de Apel Brașov a anulat executarea anexelor nr. 3, nr. 4 și nr. 5 ale Ordinului Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1.400/2020, adică a anulat cotele de recoltă la cele 36 de specii de păsări care fuseseră suspendate prin Sentința nr. 55/2020, pronunțată la 20 august 2020 în Dosarul cu nr. 326/64/2020.<!–>Prevederile și anexa din Ordinul nr. 2.482/2022, a căror anulare a solicitat-o, sunt nefundamentate, nemotivate corespunzător și contravin unor acte normative de nivel superior, unele dintre ele transpunând în legislația internă directive europene și convenții internaționale.–>Încă din iulie 2020, chiar pârâtul MMAP recunoaște faptul că evaluarea efectivelor de faună nu se mai poate face pe baza instrucțiunilor vechi de 27 de ani.<!–>Astfel, la 5 februarie 2021 MMAP a postat pe site-ul propriu, în vederea consultării publice, proiectul de ordin privind aprobarea Instrucțiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare, împreună cu Referatul de aprobare nr. 149.148/27.07.2020.–>În referatul respectiv pârâtul MMAP justifică necesitatea adoptării proiectului mai sus menționat, susținând că, „în prezent, evaluarea efectivelor din fauna cinegetică admisă la vânătoare se realizează anual de către gestionarii fondurilor cinegetice sub coordonarea gărzilor forestiere (structuri teritoriale de specialitate ale Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor), pentru fiecare fond cinegetic, în conformitate cu prevederile Deciziei Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 10.152/1995 pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat și de calcul al propunerilor de cote de extras. Însă acestea, pe lângă faptul că nu au un caracter normativ, nu mai pot fi aplicate în contextul actual al administrării și gestionării faunei cinegetice“. Totodată, pârâtul susține că „se dorește implementarea unor reglementări suficiente, fără echivoc, adaptate legislației în vigoare“, ceea ce înseamnă că, în viziunea aceluiași pârât, „vechea reglementare“, respectiv „Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 10.152/1995 pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat și de calcul al propunerilor de cote de extras“, este insuficientă, echivocă și neadaptată legislației în vigoare. MMAP susține același lucru și în Referatul nr. DGB/104.650/11.07.2022.<!–>Aceste instrucțiuni sunt aprobate printr-o decizie „fantomă“ despre care se susține că a fost adoptată acum 27 de ani, în baza Legii nr. 26/1976, pe care, însă, nici măcar MMAP nu a fost capabil să o prezinte și pe care nimeni nu poate să o acceseze, nici în format fizic și nici în format electronic (nefiind nici publicată în Monitorul Oficial). Prin urmare, nimeni nu a putut lectura Decizia propriu-zisă nr. 10.152/1995 pentru a putea stabili dacă era o decizie normativă, măcar în sensul Metodologiei generale de tehnică legislativă, aprobată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 16 din 3 februarie 1976 (și/sau pentru a stabili dacă era semnată de Ministru, așa cum prevedeau dispozițiile imperative ale art. 33 din Metodologia generală de tehnică legislativă, aprobată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 16 din 3 februarie 1976, sau dacă era emisă în baza unei prevederi exprese a Legii nr. 26/1976).–>În primul rând, nu există dovada că aceste instrucțiuni sunt aprobate printr-un act normativ, neexistând nicio versiune a Deciziei nr. 10.152/1995, iar dacă această versiune ar exista situația ar fi aceeași, pentru că instrucțiunile aprobate prin respectiva decizie ar fi oricum abrogate/eliminate din circuitul normativ, încă din anul 1998, prin efectul art. 50 alin. (2) din Legea nr. 103/1996, care dispune că „Actualele regulamente, instrucțiuni și norme tehnice privind vânatul și vânătoarea, emise în baza Legii nr. 26/1976, rămân valabile până la înlocuirea acestora, dar nu mai târziu de 2 ani de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României“.<!–>Și în ipoteza în care această decizie nu și-ar fi pierdut valabilitatea/nu ar fi fost abrogată încă din anul 1998, prin efectul Legii nr. 103/1996, evaluarea efectivelor de faună cinegetică în baza ei tot ar fi fost contrară dispozițiilor art. 17, art. 56 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 coroborate cu art. 11 din Legea nr. 24/2000, din interpretarea cărora reiese că studiile de evaluare a efectivelor speciilor de interes cinegetic, prevăzute de art. 17 din lege, (care sunt o activitate de gestionare, obligatorie, durabilă a respectivei faune) trebuie să fie efectuate conform unor acte administrative emise de administratorul faunei – MMAP (instrucțiuni, regulamente sau norme tehnice), aflate evident în vigoare (în condițiile în care, în vederea intrării lor în vigoare, aceste acte administrativ-normative sunt publicate în Monitorul Oficial potrivit art. 11 din Legea nr. 24/2000). După momentul 1995 au fost adoptate două noi legi ale vânătorii, care au și abrogat legile anterioare (în anul 1996 a fost adoptată Legea nr. 103/1996 a fondului cinegetic și protecției vânatului, publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996, lege care a și abrogat Legea nr. 26/1976; iar în anul 2006 a fost adoptată Legea nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 944 din 22 noiembrie 2006, lege care la rândul ei a abrogat Legea nr. 103/1996). Or, este evident că fundamentarea OMMAP nr. 2.842/2022 nu poate fi una temeinic fundamentată (așa cum prevăd normele de tehnică legislativă), câtă vreme MMAP pretinde că așa-zisa evaluare a efectivelor speciilor de faună cinegetică (printre care se numără și specia cocoș de munte) s-ar fi realizat în baza unor instrucțiuni vechi de 27 de ani, a căror cădere în desuetudine este de netăgăduit.–>Scrisoarea MMAP nr. 55.005/17.01.2022 nu este un act normativ prin care se aprobă vreo reglementare tehnică privind „evaluarea efectivelor“, ci o circulară, o informare trimisă de minister către inspectorii-șefi ai gărzilor forestiere, nefiind indicată în Referatul de aprobare nr. DGB/104.657 din 11.07.2022 ca fiind un act normativ administrativ, și nu este publicată în Monitorul Oficial, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 din Legea nr. 24/2000 ca o condiție a intrării în vigoare a actelor administrativ-normative, nici la data de 17 ianuarie 2022 și nici la o dată ulterioară.<!–>Semnificativă în cauză este și Hotărârea nr. 150/2022, pronunțată la data de 10.11.2022 în Dosarul cu nr. 553/64/2022, prin care Curtea de Apel Brașov a suspendat executarea dispozițiilor și a anexei Ordinului ministrului apelor, pădurilor și mediului nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoș de munte (Tetrao urogallus), pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022 până la pronunțarea instanței de fond.–>Ordinul încalcă normele de tehnică legislativă care reglementează motivarea și fundamentarea temeinică a actelor normative [prevederile art. 6, art. 7, art. 20 alin. (1) și alin. (3), art. 21, art. 22 coroborate cu art. 30 și art. 31 din Legea nr. 24/2000, dar și art. 13 din Legea nr. 24/2000 raportat la art. 56 din Legea nr. 407/2006], în sensul că evaluarea efectivelor de cocoș de munte (pe baza căreia s-a stabilit cota de recoltă) nu s-a făcut în temeiul unor acte administrative normative (regulamente, instrucțiuni, norme tehnice) în vigoare, ci conform unor instrucțiuni vechi de 27 de ani (Instrucțiunile tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat și de calcul al propunerilor de cote de extras, aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului), emise în baza Legii nr. 26/1976, instrucțiuni nepublicate în Monitorul Oficial, a căror valabilitate a expirat încă din anul 1998. Acesta este un prim indiciu evident de nelegalitate a ordinului atacat, a menționat reclamanta, întrucât instrucțiunile aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995, pe lângă faptul că nu au un caracter normativ, nu mai pot fi aplicate în contextul actual al administrării și gestionării faunei cinegetice, fiind insuficiente, echivoce și neadaptate legislației în vigoare. Însuși pârâtul MMAP a recunoscut, încă din anul 2020, că evaluarea efectivelor de faună nu se mai poate face pe baza instrucțiunilor menționate, vechi de 27 de ani, pentru ca acum, același pârât să susțină că evaluarea efectivelor de cocoș de munte pentru stabilirea cotelor de recoltă s-a făcut în baza acelorași instrucțiuni.<!–>Mai mult decât atât, o sumară lectură a documentelor de fundamentare a ordinului relevă faptul că acestea conțin susțineri contradictorii și incoerente referitor la acțiunile de evaluare a efectivelor de faună, înțelegându-se inclusiv faptul că, uneori, nu au fost respectate nici măcar instrucțiunile la care s-a făcut referire.->Evaluarea speciei cocoș de munte nu s-a făcut în perioada prevăzută de instrucțiunile aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995.<!->MMAP nu a respectat formatul observațiilor prevăzute de instrucțiunile aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995.->Evaluarea efectivelor de cocoș de munte nu s-a efectuat potrivit Deciziei nr. 10.152/1995, adică în lunile aprilie-mai, nefiind respectat formatul instrucțiunilor aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995.<!->Centralizatorul G 3 este semnificativ diferit de centralizatorul B al efectivelor de cocoș de munte din instrucțiunile aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995, în sensul că nu conține mai multe rubrici conținute de centralizatorul B.->În timp ce atât fișa A, cât și centralizatorul B din instrucțiunile aprobate prin Decizia MAPPM nr. 10.152/1995 prevăd observarea defalcată pe sexe a exemplarelor speciei cocoș de munte (cuprinzând rubrici separate pentru „masculi“ și „femele“), în tabele/graficele din anexa la Referatul de aprobare nr. 104.657/11.07.2022, dar și din anexele G 3, centralizatorul E 9 și anexa 13 la Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2022 nu există această defalcare pe sexe/rubrici separate pentru masculi și femele.<!->Așadar, mențiunile din referatele de aprobare ale ordinului sunt contrazise de mențiunile din Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2022 și instrucțiunile (ieșite din uz) aprobate prin Decizia MAPPM nr. 10.152/1995 sunt modificate ad-hoc prin indicațiile și anexele transmise prin Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2017, astfel încât este nereală susținerea că s-ar fi respectat instrucțiunile în cauză.->Deși în referate se afirmă că studiile de evaluare a faunei s-ar fi desfășurat în iunie 2021, din Scrisoarea nr. 55.005/2022 reiese că aceste evaluări se puteau face doar în lunile februarie și martie 2022. De asemenea, în Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2022 MMAP susține că, pentru specia cocoș de munte, gestionarii fondurilor cinegetice trebuie să completeze anexa G 3, centralizatorul 9 și anexa I 3; însă aceste anexe/centralizatoare modifică structura fișei A și a centralizatorului B din instrucțiunile aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995, în sensul că elimină defalcarea observațiilor pe sexe, ceea ce relevă că așa-zisa evaluare s-a făcut și cu încălcarea Deciziei nr. 10.152/1995.<!->Prin Adresa nr. 55.005/17.01.2022, MMAP modifică ad-hoc instrucțiunile aprobate prin Decizia MAPPM nr. 10.152/1995 și în sensul înlocuirii persoanelor însărcinate cu centralizarea, finalizarea, controlul și verificarea lucrărilor de evaluare a faunei, diminuând totodată controlul și verificarea acestor evaluări efectuate pe fondurile cinegetice.->Astfel, în timp ce potrivit capitolului III din instrucțiunile aprobate prin Decizia MAPPM nr. 10.152/1995, centralizarea și finalizarea lucrărilor se fac prin constituirea la fiecare filială silvică a Romsilva RA a unei comisii județene de evaluare [alcătuita din 8 membri – directorul filialei silvice – președinte, conducătorul AJVPS – vicepreședinte, responsabilul cu problemele cu vânătoarea – secretar I, secretarul AJVPS – secretar II și 4 specialiști (2 din cadrul filialei silvice și 2 de la AJVPS)], prin Scrisoarea nr. 55.005/2022 MMAP stabilește (la punctul 3) că această centralizare și verificare va fi făcută de personalul de specialitate al gărzilor forestiere.<!->Mai mult decât atât, în timp ce, potrivit capitolului III din instrucțiunile aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995, comisia județeană de evaluare mai sus menționată trebuie să se constituie la începutul anului, să activeze pe parcursul întregului an, îndrumând și controlând evaluările și verificând efectiv 24 de fonduri de vânătoare pe județ (minimum 3 fonduri de fiecare membru al comisiei), potrivit Scrisorii MMAP nr. 55.005/2022, personalul de specialitate al gărzilor forestiere este desemnat să se ocupe de această verificare doar în perioada februarie-martie, urmând să verifice efectiv doar minimum 5 fonduri cinegetice pe județ.->Reclamanta a susținut că fundamentarea ordinului este precară și, astfel, contrară art. 6, art. 7 și art. 20 din Legea nr. 24/2000, la baza adoptării ordinului stând niște instrucțiuni tehnice ieșite din vigoare și o scrisoare/adresă (Scrisoarea MMAP nr. 55.005/17.01.2022, care nu este un act administrativ normativ, ci o simplă adresă de corespondență către gărzile de mediu).>–>Prevederile OMMAP nr. 2.482/2022 încalcă Directiva 2009/147/CE a Consiliului – Directiva „Păsări“, în special prevederile pct. 10 și pct. 13 din preambul, art. 2, art. 4 alin. (2), art. 7 alin. (1) și alin. (4), art. 10, anexa nr. V, precum și normele naționale de transpunere a Directivei, respectiv art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, art. 37 alin. (1), art. 33 alin. (8) și anexa nr. 8 la OUG nr. 57/2007 – norme care condiționează vânătoarea de stabilirea unor limite compatibile cu menținerea speciilor vânate la un nivel de conservare favorabil. Prin actul normativ contestat se stabilesc cote de vânătoare nefundamentate științific pe studiile prevăzute de Directivă, cote care nu pot fi compatibile cu menținerea speciei cocoș de munte într-o stare de conservare favorabilă, având în vedere că această specie se află într-o stare de conservare nefavorabilă, fiind încadrată la statusul „epuizat“ (depleted), stare de conservare a păsărilor la nivelul UE stabilită în urma raportărilor statelor membre în baza art. 12 din Directivă.–><!–>Ordinul contestat stabilește cote de vânătoare nefundamentate științific pe studiile prevăzute de lege (Directivă) și care nu pot fi compatibile, de principiu, cu menținerea speciei cocoș de munte (Tetrao urogallus) într-o stare de conservare favorabilă, pentru că, potrivit statusului de conservare în baza Directivei, această specie se află într-o stare de conservare nefavorabilă, fiind încadrată la statutul „epuizat“ („depleted“), după cum urmează:Este de notorietate faptul că norma care guvernează protecția, managementul și utilizarea/exploatarea durabilă a speciilor de păsări sălbatice (printre care se numără și cocoșul de munte) este Directiva 2009/147/CE a Consiliului – Directiva „Păsări“, în raport cu care Legea nr. 407/2006 este doar o normă subordonată și de transpunere. Cocoșul de munte (Tetrao urogallus) figurează la anexa nr. II a Directivei. Pe de altă parte, transpunerea în dreptul național a Directivei „Păsări“ se face și prin dispozițiile OUG nr. 57/2007. În acest sens, art. 19 alin. (1) din legea vânătorii trimite explicit la normele de protecție a păsărilor sălbatice, care sunt reglementate de art. 31, art. 32, art. 33 alin. (8), art. 34, art. 37 și anexa nr. 8 din OUG nr. 57/2007, normă care transpune în legislația națională dispozițiile art. 2, art. 7, art. 9, art. 10, anexei V și punctelor nr. 10 și nr. 13 din preambulul Directivei „Păsări“).–>Nerespectarea Directivei „Păsări“ este evidențiată de absența oricăror mențiuni despre această normă comunitară în cele două referate de aprobare ale Ordinului MMAP nr. 2.482/2022.<!–>În cele două referate se menționează că stabilirea cotelor s-a făcut în concordanță cu potențialul productiv cinegetic al fondurilor cinegetice și cu condițiile specifice activității de management cinegetic din România, ca și când aceste aspecte (care țin strict de legislația cinegetică) ar fi singulare și esențiale în economia exploatării speciilor de păsări sau ca și cum această exploatare nu ar trebui să se raporteze în primul rând la norma europeană care guvernează protecția, managementul și utilizarea populațiilor de păsări, adică la Directiva „Păsări“.->Un indiciu de nerespectare a Directivei „Păsări“ îl reprezintă absența oricăror mențiuni despre această normă comunitară în cele două referate de aprobare a Ordinului nr. 2.482/2022, precum și omisiunea MMAP de a indica statusul de conservare al speciei, potrivit Directivei. Prin cele două referate, pârâtul MMAP înlocuiește referirile la statusul de conservare al speciei cocoș de munte cu referiri la raportul dintre efectivele evaluate de cocoș de munte și efectivele „optime“ (stabilite prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 512/2004, adoptat în baza vechii legi a vânătorii, nr. 103/1996), susținând, în esență, că statutul de conservare al speciei nu ar fi afectat dacă efectivele evaluate de gestionarii fondurilor cinegetice ar fi mai mare decât efectivul optim al speciei cocoș de munte stabilit printr-un ordin emis anterior aderării României la UE. Or, o asemenea susținere contravine flagrant prevederilor art. 148 din Constituție care consacră principiul aplicării prioritare a normelor europene.>–>Aprobarea, prin ordinul contestat, a cotelor de recoltă pentru specia Tetrao urogallus, aflată într-o stare de conservare nefavorabilă (statusul „epuizat“), încalcă în mod evident prevederile Directivei „Păsări“ și ale normelor de aplicare, respectiv art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007. În acest sens s-a pronunțat anterior și Curtea de Apel Brașov prin considerentele Sentinței nr. 29/23.02.2022 (nedefinitivă), pronunțată în Dosarul nr. 565/64/2021 (având ca obiect anularea Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care s-au stabilit cote de recoltă la 25 de specii de păsări sălbatice pentru sezonul 2021-2022), Curtea statuând, în esență, că statusurile de conservare întocmite în baza raportărilor statelor comunitare potrivit art. 12 din Directiva „Păsări“ trebuie avute în vedere la stabilirea cotelor de recoltă și că Directiva permite vânarea păsărilor sălbatice (prevăzute la anexa nr. II din Directiva „Păsări“ și la anexa nr. 5 a OUG nr. 57/2007) numai dacă această vânătoare este compatibilă cu menținerea populației din speciile respective într-o stare de conservare favorabilă, astfel încât aprobarea de cote de recoltă pentru specii de păsări aflate într-o stare de conservare nefavorabilă contravine Directivei „Păsări“.–>Singurele evaluări ale stării/statusurilor de conservare a populațiilor de păsări sălbatice întocmite la nivelul teritoriului statelor comunității europene (UE 28) care au fundament juridic sunt cele realizate de Agenția Europeană de Mediu (E.A.A.) pe baza datelor furnizate de statele membre UE, în baza art. 12 din Directiva „Păsări“.<!–>Reclamanta a invocat Metodologia de evaluare a stării de conservare a păsărilor în UE în temeiul art. 12 din Directiva UE privind păsările 2013-2018, metodologie promovată de către Agenția Europeană de Mediu, conform căreia criteriile Listei roșii IUCN sunt insuficiente din perspectiva obiectivului Directivei „Păsări“, întrucât această listă roșie identifică doar riscul imediat de dispariție a speciilor, în timp ce art. 2 din Directivă vizează mult mai mult decât evitarea dispariției, impunând obligația menținerii speciilor de păsări la niveluri de conservare favorabile/satisfăcătoare.–>Conform metodologiei, sistemul de statusuri de conservare aferente raportărilor în baza art. 12 din Directivă, promovat de Agenția Europeană de Mediu, a adaptat categoria „Preocuparea cea mai mică“ (Least concern) a IUCN, pe care a împărțit-o în categoriile: „În declin“, „Epuizat“ și „Securizat“, dintre care numai categoria „Securizat“ (secured) indică o stare de conservare favorabilă/bună, celelalte două categorii reprezentând stări de conservare nefavorabile.<!–>Potrivit aceleiași metodologii, primul pas în procesul de evaluare a stării de conservare a populației de păsări în UE este evaluarea taxonilor amenințați la nivel regional sau aproape amenințați, adică dacă se întâlnesc sau sunt aproape de a se întâlni criteriile Listei roșii IUCN la nivelul UE. Analiza la nivelul UE a art. 12 din directivă implică o combinare a seturilor naționale de date furnizate de fiecare țară. Al doilea pas îl reprezintă aplicarea criteriilor Listei roșii IUCN la setul de date UE, iar pasul 3, aplicarea unor criterii suplimentare la setul de date UE. În această din urmă etapă de evaluare, pentru a identifica o listă mai largă de specii care prezintă interes pentru conservare și care au relevanță pentru Directiva „Păsări“, au fost identificate două criterii suplimentare de evaluare: „În scădere“ (în declin), vizând populații de păsări europene care au scăzut substanțial din anii 1970, evidențierea acestor specii fiind importantă, urmând a se acționa pentru a le opri declinul înainte ca acestea să devină specii amenințate, și „Epuizat“, categorie introdusă în anul 2004 pentru a evidenția speciile ale căror declinuri anterioare (1970-1990) au încetat sau au încetinit în perioada 1990-2000, dar ale căror populații au rămas sub nivelul prevăzut la art. 2 din Directiva „Păsări“. Prin urmare, evidențiază speciile care au suferit deja un declin de tipul celui pe care directiva intenționează să îl prevină și care nu și-au revenit încă, deși nu mai sunt în scădere.–>Reclamanta a arătat că prevederile art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 (care transpune și prevederile pct. 10 din preambul și ale art. 7 alin. 1 și alin. 4 din Directivă) condiționează exploatarea speciilor de păsări sălbatice prevăzute la anexa nr. II din Directiva „Păsări“ și la anexa nr. 5 a OUG nr. 57/2007 de compatibilitatea acestei exploatări cu menținerea populației din speciile respective într-o stare de conservare favorabilă, ceea ce înseamnă că nu pot fi vânate speciile aflate într-o stare de conservare nefavorabilă, cel puțin până când statusul lor de conservare nu redevine unul favorabil.<!–>–>A invocat reclamanta punctele/paragrafele 3, 5, 6 și nr. 10 din preambul, art. 1, art. 2, art. 4 alin. (2), art. 7 alin. (4) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 1 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (numită Directiva „Păsări“), art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 (care transpune și prevederile pct. 10 din preambulul Directivei) și art. 7 alin. (1) și (4) din Directivă.<!–>Din interpretarea sistematică, logică și teleologică a art. 7 alin. (1) și (4), a prevederilor punctului 10 din preambul și art. 2 din Directiva „Păsări“, dar și a normelor de transpunere [art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007] rezultă că speciile menționate în anexa II a Directivei pot face obiectul vânătorii în cadrul legislației naționale, în măsura în care se stabilesc și se respectă anumite limite, astfel de acțiuni de vânătoare trebuind să fie compatibile cu menținerea populației din speciile respective la un nivel satisfăcător sau într-o stare de conservare favorabilă. Statele membre se asigură că vânarea acestor specii nu aduce atingere eforturilor de conservare în aria lor de răspândire și se asigură că practicarea vânătorii respectă principiile de utilizare rațională și de control echilibrat ecologic al speciilor de păsări respective și că această practică este compatibilă cu menținerea populației speciilor de păsări vânate la un nivel care să îndeplinească condițiile ecologice, științifice și culturale, ținând seama în același timp de condițiile economice și de recreere.–>Din analiza semantică a sintagmelor cu ajutorul cărora Directiva și norma de transpunere din OUG nr. 57/2007 (art. 37 alin. 1) descrie condiționările vânătorii sau „nivelul“ populațiilor de păsări cu care trebuie să fie compatibile limitele vânătorii (sintagmele „nivel satisfăcător“, „nivel de conservare satisfăcător“, „eforturi de conservare în aria de răspândire“, „nivel de conservare favorabilă“, „nivel care îndeplinește condițiile ecologice, științifice și culturale“, „control echilibrat ecologic“) rezultă că „menținerea populațiilor la un «nivel satisfăcător» înseamnă „menținerea populațiilor la un «nivel de conservare satisfăcător», iar „nivel de conservare satisfăcător“ înseamnă „stare de conservare favorabilă“. Totodată, „acest nivel de conservare satisfăcător/favorabil“ al populațiilor de păsări este singurul „nivel“ care poate „îndeplini condițiile ecologice, științifice și culturale“ în contextul în care dezideratul/imperativul ecologic, științific sau cultural nu poate viza decât menținerea sau aducerea unei specii la un nivel de conservare favorabil, adică într-o stare de conservare favorabilă. [În acest sens este semnificativ și conținutul punctului 3 din preambulul Directivei „Păsări“, potrivit căruia „declinul populațiilor de păsări sălbatice reprezintă o amenințare gravă pentru conservarea mediului natural, în special din cauza echilibrelor biologice care sunt astfel amenințate“, ceea ce înseamnă că „declinul populațiilor de păsări“, respectiv nivelul lor de „conservare nefavorabil“, are ca efect amenințarea „echilibrelor biologice“. Or, întrucât conceptul de „echilibru biologic“ are în esență aceeași semnificație cu conceptul de „echilibru ecologic“ (definit la art. 1 pct. 24 din OG nr. 195/2005 ca fiind: „ansamblul stărilor și interrelațiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menținerea structurii, funcționarea și dinamica ideală a acestuia“), înseamnă că nivelul de conservare nefavorabil al speciilor de păsări este o amenințare la adresa „echilibrului ecologic“. Per a contrario, nivelul de conservare favorabil al unei populații de păsări este o condiție și o premisă a menținerii „echilibrului ecologic“, ceea ce înseamnă că numai un „nivel de conservare favorabil“ al unei populații de păsări poate fi asimilat unui „nivel care îndeplinește și condițiile ecologice, științifice sau cultural“.]<!–>Pe de altă parte, din textul Directivei [dar și din textul art. 1 lit. x) din Legea nr. 407/2007] reiese că acest „nivel de conservare satisfăcător“ la care trebuie să se afle populațiile de păsări (care e în același timp și un nivel ce îndeplinește condițiile ecologice, științifice) este condiția prioritară a vânătorii, condițiile „economice și de recreere“ neputând fi luate în calcul ca și premise ale vânătorii decât în măsura în care sunt corelate cu existența „stării de conservare favorabile a populațiilor“.–>Un alt motiv de nelegalitate a OMMAP nr. 2.482/2022 sub aspectul încălcării Directivei „Păsări“ este acela al aprobării cotei de recoltă nefundamentate pe studiile și cercetările prevăzute de art. 10, anexa nr. V și pct. 13 din Directivă [transpuse de art. 33 alin. (8) și anexa nr. 8 din OUG nr. 57/2007], obligație relevată inclusiv prin 3 hotărâri definitive ale Curții de Apel Brașov, relevante în speța de față.<!–>Pârâtul MMAP, în calitatea sa de administrator al fondului cinegetic, era obligat să elaboreze, să aprobe și să revizuiască (în concordanță cu legea și cu reglementările internaționale la care statul român este parte, ori de câte ori este necesar) regulamente, instrucțiuni și reglementări tehnice care să aibă ca obiect inclusiv stabilirea/calcularea cotelor de recoltă la speciile de păsări pe baza studiilor și cercetărilor prevăzute la art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007.–>Întrucât stabilirea/aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de păsări sălbatice în baza art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 este deci un act/o decizie aparținând „regimului cinegetic/regimului juridic al vânării unor mamifere sau păsări“, adică un act/o decizie circumscris(ă) materiei conservării, protecției, managementului, gestionării, utilizării speciilor de interes cinegetic, acestea trebuie să fie corelate cu art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 și să fie fundamentate pe/să țină seama de cercetările și studiile științifice prevăzute de art. 33 alin. (8) și de anexa nr. 8 a OUG nr. 57/2007).<!–>Având în vedere faptul că specia cocoș de munte este o specie sedentară, în stabilirea cotelor de recoltă sunt necesare cel puțin datele provenite din studiile prevăzute de anexa nr. 8 lit. d) a OUG nr. 57/2007, respectiv studiile de evaluare a influenței metodelor de capturare a păsărilor sălbatice asupra efectivelor populaționale. Aceste studii sunt cu atât mai necesare cu cât, potrivit susținerii ministerului pârât, specia cocoș de munte nu a mai fost vânată de mai mult de 10 ani, astfel că impactul acestei vânători ar trebui documentat serios, în condițiile în care capturarea nu se reduce doar la vânarea autorizată a păsărilor, ci și braconarea acestora, capturarea/uciderea lor accidentală sau capturarea/uciderea în baza derogărilor de la art. 9 din Directivă.–>Obligativitatea efectuării studiilor și cercetărilor prevăzute de art. 10 din Directiva „Păsări“ este relevată și în jurisprudența CJUE – Hotărârea din data de 13 decembrie 2007, Cauza Comisia vs. Irlanda, C-418/04, prin care Curtea a obligat Irlanda să transpună în legislația națională prevederile art. 10 din Directiva „Păsări“, reținând că efectuarea cercetărilor prevăzute la art. 10 și la anexa nr. V este obligatorie, și nu facultativă.<!–>Nu există vreo dovadă că instrucțiunile aprobate prin așa-numita Decizie MAPPM nr. 10.152/1995 ar avea vreo fundamentare științifică.–>Nu există un act normativ emis în temeiul art. 56 din Legea nr. 407/2006 prin care să se stabilească modalitatea concretă în care MMAP coordonează efectuarea studiilor de evaluare a faunei sedentare, de către personalul tehnic al gestionarului, conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 407/2006.<!–>Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2022 a MMAP nu îndeamnă gărzile forestiere să efectueze o veritabilă coordonare a acțiunilor de evaluare a efectivelor de faună (printre care se numără și cocoșul de munte), iar MMAP, în calitate de administrator, trebuie să aibă el însuși un rol concret în această „coordonare“ a efectuării studiilor de evaluare de către gestionarii fondurilor cinegetice. Or, așa cum se poate observa din conținutul Scrisorii nr. 55.005/17.01.2022, MMAP se degrevează complet de orice rol/atribuție aferent(ă) acestei coordonări, mulțumindu-se să plaseze această coordonare în sarcina gărzilor forestiere (în acest sens, MMAP nici nu verifica în vreun fel centralizarea acestor așa-zise evaluări de efective, verificare pe care o delegă tot gărzilor forestiere, ci se limitează doar la actul formal al aprobării cotelor de recoltă propuse de gestionari și de gărzile forestiere).->Ordinul nr. 478/2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, precum și Ordinul nr. 512/2004 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, indicate în referatul de aprobare a OMMAP nr. 2.482/2022, ca reglementări în baza cărora au fost calculate cotele de recoltă la unele specii de interes cinegetic, au ieșit din vigoare (au fost abrogate) cel mai târziu în anul 2009, prin efectul art. 56 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 (în forma în care a fost adoptată inițial și publicată în MOF în anul 2006) și/sau prin efectul art. III din Legea nr. 215/2008 de modificare a Legii nr. 407/2006.>–>Împrejurarea că art. 6 și 7 din Legea nr. 24/2000 se aplică și Ordinului MMAP nr. 2.482/2022 rezultă însă chiar din conținutul articolelor respective, dar și din conținutul art. 30 alin. (1) din aceeași lege.–>În drept, reclamanta a invocat prevederile: art. 2 alin. (1) lit. a) și următoarele din Legea nr. 554/2004; art. 3, art. 4, art. 6, alin., art. 7, art. 8, art. 13, art. 22, art. 20 alin. (1) și (3), art. 21, art. 30, art. 31, art. 42 și art. 77 din Legea 24/2000; pct. 3-8, 10, 11 și 13 din preambul, art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 7 și art. 10 din anexa nr. II B și anexa nr. V din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva „Păsări“); preambulul, art. 33 alin. (3), alin. (4) și alin. (8), art. 37 alin. (1), art. 38, anexa 5 C și anexa 8 din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice; art. 1, art. 2, art. 6 alin. (1), art. 16, art. 17, art. 19 alin. (1), art. 26, art. 34, art. 36 și anexa nr. 1 lit. B din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic; Convenția privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, ratificată prin Legea nr. 58 din 13 iulie 1994; hotărârile CJUE date în Cauza Comisia vs. Irlanda, C-418/04, C-674/17, C-60/05, C-88/19; Convenția pentru diversitate biologică (CBD); art. 191 din TFUE; Codul de procedură civilă; art. 148 din Constituție.<!–>În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile anexate acțiunii.->Pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat, la data de 2.12.2023, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii deduse judecății.<!->Pe cale de excepție, pârâtul a invocat lipsa de interes a reclamantei, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii, ca fiind lipsită de interes.->În motivarea excepției, pârâtul a arătat că interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare o acțiune civilă, care, potrivit legislației procesual civile, trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.<!->Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală și interesul sunt două condiții distincte ale acțiunii civile, iar analiza lor se impune independent și consecutiv.–>Referitor la lipsa de interes a reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) din Codul de procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.<!–>Astfel, reclamanta se poate considera persoană vătămată și se poate adresa instanței de contencios administrativ doar în situația în care justifică un drept subiectiv sau interes legitim propriu, deoarece numai prin încălcarea acestora de către autoritatea publică se naște un raport de drept administrativ.->Existența interesului este urmărită pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci și în cazul tuturor celorlalte acte procedurale îndeplinite de părți pe parcursul desfășurării procesului. Prin urmare, dacă activitatea judiciară nu îi poate procura părții un interes practic, cererea sa va fi respinsă pentru lipsa acestei cerințe.<!->Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că interesul, înțeles ca o condiție de exercițiu al acțiunii civile, nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanța dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca și a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic.->Actualmente, condiție sine qua non, interesul constituie o condiție de ordin subiectiv recunoscută reclamantului, dar și pârâtului ori terților intervenienți care au abilitatea legală a unui drept la acțiune.<!->Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes de către persoana care solicită instanței de judecată soluționarea unei cereri. Justificarea interesului judiciar revine reclamantului și vizează, în principal, momentul inițial al procesului. Spre exemplu, este necesar ca cel care critică actul administrativ să justifice și interesul de a-l ataca.->"Interesul“ este calificat unanim în doctrină și în jurisprudență ca fiind o condiție de exercițiu al acțiunii civile și de promovare a oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acesteia, nefiind suficientă afirmarea existenței unui drept actual, ci justificarea folosului practic urmărit prin punerea în mișcare a acțiunii judiciare. Prin urmare, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.<!->Prin urmare, dispozițiile Legii nr. 554/2004 își găsesc suportul în prevederile Legii fundamentale, iar din analiza acestora reiese că instanțele de contencios administrativ au obligația de a analiza și de a se pronunța și prin prisma existenței interesului legitim, nu doar a dreptului subiectiv.–>A menționat pârâtul că art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că: „Persoanele fizice și juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului privat.“<!–>Referindu-se la acest text de lege, Curtea Constituțională a reținut, în considerentele Deciziei nr. 66/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 4.03.2009, faptul că prin acțiunea introdusă în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, după care să susțină în sprijinul cererii și vătămarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat.–>Reclamanta nu probează existența încălcării unui drept personal, născut și actual recunoscut de lege, prin adoptarea actului administrativ normativ a cărui anulare o solicită, sau a unui interes legitim, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. o) și lit. p) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motivele prezentate putând fi incluse cel mult în categoria interesului general.<!–>Pe fond a arătat pârâtul că Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoș de munte (Tetrao urogallus), pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, îndeplinind condițiile de fond și formă cerute pentru validitatea actelor administrative.–>Prin Legea nr. 171/2022 pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 au fost modificate prevederile anexei nr. 1 la Legea nr. 407/2006, în sensul stabilirii perioadei de recoltare la specia cocoș de munte.<!–>Ca urmare a acestei modificări, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor avea obligația aprobării de cote de recoltă la specia cocoș de munte.->De la intrarea în vigoarea a OUG nr. 102/2010 privind modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 și până în prezent autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare nu a mai aprobat cotă de recoltă la specia cocoș de munte.>–>După redactarea proiectului de ordin în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, acesta a fost postat în data de 27.07.2022 pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor împreună cu anexa și Referatul de aprobare nr. DMRC/104.657/11.07.2022.–>În procedura de consultare publică nu au fost formulate observații sau propuneri și nu s-a solicitat organizarea unei dezbateri publice.<!–>După consultare, în baza procedurilor interne a fost întocmit și Referatul de aprobare nr. 104.937/13.09.2022, referat care este menționat în preambulul Ordinului nr. 2.482/2022 împreună cu Referatul de aprobare nr. 104.657/11.07.2022.–>În toată această perioadă reclamanta nu a întreprins niciun demers pentru îmbunătățirea proiectului de ordin sau prin care să își manifeste nemulțumirea față de conținutul acestuia.<!–>Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, coroborată cu prevederile Ordonanței de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului, precum și Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, la care se face referire în acțiune, transpun prevederile convențiilor și tratatelor internaționale, fără a conține prevederi contrare acestora, aceste acte normative fiind în vigoare și nu au făcut obiectul acțiunii în instanță pentru suspendare sau anulare, nici de amendare din partea forurilor europene.–>De altfel, la emiterea ordinului în cauză s-au avut în vedere studiile succesive de evaluare a populațiilor de cocoș de munte realizate de către gestionarii fondurilor cinegetice în decursul ultimilor 9 ani în care nu s-au acordat de către subscrisul cote de recoltă la specia cocoș de munte, centralizatoarele transmise de gărzile forestiere fiind emise înainte de modificarea Legii nr. 407/2006 prin Legea nr. 171/2022.<!–>A citat pârâtul art. 33 alin. (2), (3) și (4) din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, anexa nr. 5 C la O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare, intitulată „Specii de interes comunitar a căror vânătoare este permisă“, anexa nr. 5 E la OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare, art. 33 alin. (2) din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare, art. 17 alin. (4) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, precizând că, în ariile naturale protejate în care este interzisă practicarea vânătorii, nici vânarea cocoșului de munte nu se poate realiza, iar avizul Agenției Naționale pentru Arii Protejate nu mai este necesar.–>În ceea ce privește poluarea sau deteriorarea habitatelor, considerăm că recoltarea unui exemplar din specia cocoș de munte nu poate fi asimilată și nu poate avea efectele unei poluări reale sau ale deteriorării habitatelor, așa cum susține reclamantul.<!–>Art. 38 din OUG nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare, reglementează procedura și condițiile în care se pot acorda derogări pentru recoltarea anumitor specii din fauna și flora sălbatică.–>Prevederile invocate de reclamantă nu pot fi și nu sunt încălcate prin ordinul criticat, deoarece perioada de vânare pentru fiecare dintre speciile de păsări sedentare sau migratoare este stabilită, în acord cu prevederile OUG nr. 57/2007 și ale Directivei „Păsări“, prin anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare.<!–>Reclamanta, prin alegațiile făcute, nu face decât să ducă instanța în eroare, încadrând specia cocoș de munte ca fiind periclitată, amenințată cu dispariția etc., ceea ce este total eronat. Cocoșul de munte, așa cum a fost prezentat în referatul de aprobare al actului atacat, prezintă efective de circa 11.900 de exemplare la nivelul țării, fiind cuprins în anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, adică în anexa a căror vânare este permisă.–>Recoltarea unui număr de 239 de exemplare de cocoș de munte (masculi), în raport cu efectivele evaluate, nu poate pune în pericol populația acestei specii în România, astfel că nu este încălcat principiul precauției și al prevenției. Ba mai mult, prin art. 4 din ordin se limitează posibilitatea recoltării la un singur exemplar pe zi/vânător.<!–>Rotitul (ritualul de împerechere) cocoșului de munte începe la sfârșitul iernii, cel mai adesea de pe la mijlocul lunii aprilie, în locurile deschise din pădure, unde se adună mai mulți masculi împreună cu femele. În perioada de împerechere cocoșii devin foarte teritoriali și agresivi.–>Susținerile reclamantei cu privire la lipsa protejării acestei specii sunt lipsite de fundament, întrucât protecția speciei cocoș de munte este asigurată chiar prin Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, coroborată cu prevederile OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, în temeiul cărora sunt înființate 13 parcuri naționale, 15 parcuri naturale, 383 situri de importanță comunitară și, în mod special pentru păsări, 148 de situri de protecție avifaunistică. În toate aceste arii protejate, practicarea vânătorii se realizează cu respectarea planurilor de management sau este interzisă.<!–>Gestionarea faunei cinegetice reprezintă activitatea de gospodărire durabilă a faunei de interes cinegetic din fondurile de vânătoare, realizată de gestionari în baza contractelor de gestiune, pe riscul și răspunderea lor, pentru perioada stabilită prin contractele de gestiune potrivit art. 1 lit. r) din același act normativ, iar regimul cinegetic, conform art. 1 lit. x), reprezintă ansamblul de norme tehnice, juridice și economice prin care fauna de interes cinegetic este administrată și gestionată durabil, în scopul conservării biodiversității, menținerii echilibrului ecologic.–>Totodată, rugăm onorata instanță să rețină faptul că nu există absolut niciun risc pentru oameni și pentru mediul înconjurător, având în vedere faptul că exercitarea vânătorii asupra cocoșului de munte a fost interzisă timp de 9 ani (așa cum se menționează și în Referatul de aprobare nr. DGB/104.657/11.07.2022 ce a stat la baza ordinului contestat), cota de recoltă fiind stabilită în raport cu situația la nivel național a efectivelor de cocoș de munte în raport cu efectivul optim stabilit prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 512/2004 privind aprobarea efectivelor optime pentru principalele specii de vânat din România (cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreț, iepure, fazan, potârniche, cocoș de munte și râs), precum și a modului de calcul al cotelor de recoltă prezentat prin Referatul de aprobare nr. 104.657/11.07.2022.<!–>Față de cele anterior prezentate, se constată faptul că mărimea cotelor de recoltă nu influențează statutul de conservare al speciei, nivelurile populaționale fiind stabile sau în creștere, efectivele evaluate fiind mai mari decât efectivele optime.->În ceea ce privește nerespectarea prevederilor din TFUE și Directiva „Păsări“ invocate de reclamantă, solicită să se constate că acestea sunt nefondate, la emiterea ordinului contestat au fost respectate atât principiul precauției, cât și principiul prevenției.>–>Pârâtul a acționat în consecință, având ca scop asigurarea echilibrului ecologic și ameliorarea calității populațiilor faunei de interes cinegetic, iar dacă o specie se înmulțește în exces, la un moment dat va urma și declinul, pentru că nu va avea suficientă sursă de hrană.–>Cu privire la invocarea de către reclamantă a practicii judiciare a Curții de Apel Brașov, supune atenției instanței de fond faptul că, în pofida unei uzanțe extinse de justificare a opiniilor juridice pe baza unor hotărâri judecătorești (hotărâri care sunt menționate uneori ca argumente în motivarea altor hotărâri judecătorești), în sistemul românesc de drept hotărârile judecătorești nu au calitate de izvor de drept, neavând caracter general obligatoriu.<!–>În conformitate cu art. 5 alin. (4) din noul Cod de procedură civilă (aprobat prin Legea nr. 134/2010), potrivit căruia „este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății“ – dispoziție care reia principiul enunțat de art. 4 din vechiul Cod civil, conform căruia „este oprit judecătorul de a se pronunța, în hotărârile ce dă prin cale de dispoziții generale și reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse“.–>Astfel spus, jurisprudența unei instanțe naționale nu constituie izvor de drept și nu este obligatorie, cu excepția deciziilor Curții Constituționale – conform art. 147 alin. (4) din Constituția României -, precum și a soluțiilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii sau în procedura reglementată de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, în care instanța supremă este competentă să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.<!–>De asemenea, Curtea Constituțională a subliniat în Decizia nr. 23 din 20.01.2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016, paragraful 16, faptul că „în sistemul continental, jurisprudența nu constituie izvor de drept așa încât înțelesul unei norme să poată fi clarificat pe această cale, deoarece într-un asemenea caz, judecătorul ar deveni legiuitor“.–>O hotărâre judecătorească exprimă un raționament juridic strict individualizat în raport cu o situație de fapt determinată și cu argumentele părților litigante, care nu coincide în totalitate cu argumentele ce pot fi invocate în alte cauze cu elemente de similaritate. De aici rezultă și relativitatea raționamentului juridic exprimat printr-o hotărâre judecătorească, care nu exprimă o judecată general valabilă, ci una determinată în funcție de împrejurările speței soluționate și de apărările formulate, ceea ce implică inaptitudinea unui astfel de raționament de a fi invocat și în alte spețe.<!–>În drept, pârâtul a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, ale Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 407/2006.–>În probațiune, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.<!–>Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, reclamanta Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ a învederat instanței că excepția lipsei de interes și apărările invocate prin întâmpinare sunt nefondate.–>Astfel, cu privire la interesul în promovarea acțiunii, reclamanta a precizat că a expus, pe larg, prin cererea de chemare în judecată, și a justificat temeinic existența interesului promovării acțiunii și, în consecință, existența calității procesuale în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) și s), art. 8 alin. (11) și (12) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ale Decizia RIL nr. 8/2.03.2020, dar și în raport cu dispozițiile art. 5 și art. 20 alin. (1) și alin. (6) din OUG nr. 195/2005 și ale art. 1, art. 2 pct. 15, 31, 32, 38, 60, art. 3, art. 49, art. 75 din OUG nr. 195/2005. Totodată, reclamanta a invocat în subsidiar și interesul public în promovarea acțiunii, conform 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, invocând în sprijinul susținerilor și practică judiciară, respectiv hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Brașov în dosarele nr. 326/64/2020 și nr. 565/64/2021, menținute în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție.<!–>Au fost reluate de către reclamantă susținerile referitoare la temeinicia acțiunii și la faptul că afirmațiile pârâtului nu sunt fondate.->La data de 2.03.2023 reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care completa motivele de nelegalitate, arătând, în esență, că opune lucrul judecat al hotărârilor pronunțate în litigiul care a făcut obiectul Dosarului nr. 326/64/2020, în care s-a pronunțat Sentința nr. 55/20.08.2020 de către Curtea de Apel Brașov, menținută în parte prin deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2.506/1/2020 și nr. 452/64/2020. A invocat reclamanta încălcarea art. 36 și art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007.>–>A fost încuviințată de instanță proba cu înscrisurile solicitate de părți.–>La termenul de judecată din data de 30.03.2023 instanța a unit cu fondul excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.<!–>Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:Prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoș de munte (Tetrao urogallus), pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 3 octombrie 2022, au fost aprobate cotele prevăzute în anexa la respectivul ordin, menționându-se că se realizează cotele pe fiecare fond cinegetic de către gestionarii acestora, conform art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, iar în situația în care gestionarii sunt înlocuiți, pe perioada gestionării unor fonduri, în contractele de gestionare, cotele de recoltă nerealizate revin noilor gestionari de la momentul preluării dreptului de gestionare, cotele realizându-se pe suprafețele din fondurile cinegetice unde este permisă vânătoarea, potrivit Legii nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, fiind permisă recoltarea unui exemplar/zi/vânător, controlul respectării prevederilor ordinului realizându-se de către personalul de specialitate din cadrul autorității publice centrale care răspunde de vânătoare și al structurilor teritoriale ale acesteia, care vor verifica ori de câte ori este necesar, ca urmare a unor sesizări, îndeplinirea de către gestionarii fondurilor cinegetice a prevederilor ordinului, situația centralizată constatată transmițându-se autorității publice centrale.–>În anexa la Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.482/2022 s-a prevăzut situația cotelor de recoltă la specia cocoș de munte (mascul).<!–>În preambulul ordinului se precizează că la emiterea ordinului au fost avute în vedere prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) și alin. (4) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, art. 57 alin. (1), (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.–>Ordinul a fost emis având în vedere referatele de aprobare nr. DGB/104.547 din 11.07.2022 și nr. DGB/104.937 din 13.09.2022 ale Direcției generale biodiversitate.<!–>Reclamanta Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ Brașov a adresat pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor o plângere prealabilă, la data de 27.10.2022, prin care a solicitat acestuia revocarea Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.482/2022.–>Plângerea prealabilă a fost respinsă de pârât prin Adresa nr. 2/R/15.712/23.11.2022, astfel încât reclamanta a promovat prezenta cerere de chemare în judecată.<!–>Instanța reține că esența prezentului litigiu decurge din nemulțumirea reclamantei referitoare la modul în care pârâtul a înțeles să procedeze la stabilirea respectivelor cote.–>Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de pârât, instanța reține că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată în calitate de organism social interesat, în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, justificându-și legitimarea procesuală în cauză prin scopul stabilit de statutul asociației și legătura acestuia cu obiectul cauzei, invocând ca temei de drept în acest sens dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.<!–>Din cuprinsul dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că au legitimare procesuală activă pentru a formula cerere de anulare a actului administrativ persoanele pretins vătămate în drepturile sau în interesele lor legitime de actul administrativ vizat, în sintagma „persoană vătămată“ fiind cuprinse, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, inclusiv organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.–>Conform art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, organisme sociale interesate sunt inclusiv asociațiile care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative.<!–>Potrivit art. 2 alin. (1) lit. r) din aceeași lege, prin interes legitim public se înțelege „interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice“.–>Art. 8 alin. (11) și (12) din Legea nr. 554/2004 instituie o condiționare a formulării de către persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat a unor cereri în contencios administrativ prin care invocă apărarea unui interes legitim public, în sensul că un astfel de interes poate fi invocat numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, iar acțiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorității pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operațiune administrativă.<!–>Prin Decizia nr. 8/2.03.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a arătat că:În vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociațiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate și scopul direct și obiectivele asociației, potrivit statutului“. De asemenea, în explicitarea interpretării sale, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în considerentele deciziei (pct. 90, fraza ultimă) că „Verificarea existenței acestei legături urmează să se facă de instanțe de la caz la caz, prin raportare la elementele raportului juridic dedus judecății, nefiind suficientă menționarea în statut a activității de «apărare a interesului public», ca scop principal al respectivului organism social interesat.->>–>Instanța reține că, în speță, este necesar ca reclamanta, pe lângă invocarea vătămării unui interes legitim public, să invoce și un interes legitim privat, vătămat prin emiterea actului administrativ.–>În concret, prezenta cerere de chemare în judecată a fost promovată de reclamantă ca organizație neguvernamentală constituită în condițiile OG nr. 26/2000, având ca scop, conform statutului anexat la dosar, inclusiv prevenirea și combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător (protecția mediului) și a animalelor (protecția animalelor), aceasta desfășurând activități și acțiuni de combatere a abuzurilor în realizarea acestor scopuri declarate.<!–>Conform statutului, sunt considerate abuzuri împotriva animalelor: „(…) adoptarea și/sau neabrogarea unor acte normative care încalcă Declarația Universală a Drepturilor Animalelor, articolul 13 din Tratatul de la Lisabona, precum și recomandările comunitare, în sensul că promovează, favorizează sau tolerează relele tratamente și cruzimile față de animale; supunerea animalelor la rele tratamente și cruzimi așa cum sunt acestea definite în Declarația Universală a Drepturilor Animalelor, în legislația comunitară și în legislația națională privind protecția animalelor; vânătoarea sportivă (…)“, „orice act de încălcare a legislației de mediu naționale, a legislației și recomandărilor comunitare, precum și a prevederilor Protocolului de la Kyoto“, precum și „distrugerea și/sau exploatarea excesivă a fondului forestier, a fondului cinegetic, fondului piscicol, a florei și faunei; periclitarea prin orice metodă a existenței unor ecosisteme; neluarea măsurilor pentru refacerea ecosistemelor respective“.–>Între scopul asociației reclamante indicat în statut și cererea de anulare a Ordinului ministrului apelor, pădurilor și mediului nr. 2.482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoș de munte și a anexei la acesta există legătură, căci scopul declarat al asociației nu are un caracter generic, ci are în vedere combaterea abuzurilor împotriva animalelor și protecția mediului, protecția fondului cinegetic și combaterea vânătorii sportive, iar actul administrativ cu caracter normativ în discuție reglementează recoltarea exemplarului cocoș de munte mascul și limitele în care se desfășoară această recoltare.<!–>Prin urmare, instanța constată că reclamanta a invocat un interes legitim privat, așa cum a fost acesta explicitat prin Decizia nr. 8/2.03.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.–>De altfel, în acest sens s-au pronunțat instanțele și în dosarele la care a făcut reclamanta trimitere atunci când a invocat efectul pozitiv al lucrului judecat, ca apărare de fond.<!–>Ținând seama de aspectele expuse, instanța reține că reclamanta justifică interesul necesar pentru promovarea prezentei cereri, motiv pentru care excepția invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor va fi respinsă.–>Pe fondul cauzei, instanța reține că cererea reclamantei de anulare a actului administrativ cu caracter normativ în discuție este întemeiată.<!–>Ca temei al adoptării ordinului în discuție sunt indicate în acesta Referatul de aprobare nr. DGB nr. 104.657/11.07.2022 și Referatul nr. DGB/104.937 din 13.09.2022.–>Cel dintâi referat (filele 115-118 din dosar, vol. I) face trimitere la Instrucțiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului.<!–>Aceeași este situația și cu privire la Referatul nr. DGB/104.937 din 13.09.2022 (filele 119-120 din dosar, vol. I).–>Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 10.152/1995 (filele 134-155 din dosar, vol. I) nu a fost publicată în Monitorul Oficial, așa cum reiese din Adresa nr. 6.369/6.09.2022 a RA Monitorul Oficial, fiind căzută în desuetudine, la baza emiterii stând Legea nr. 26/1976.<!–>Art. 50 alin. (2) din Legea nr. 103/1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996, dispune că: „Actualele regulamente, instrucțiuni și norme tehnice privind vânatul și vânătoarea, emise în baza Legii nr. 26/1976, rămân valabile până la înlocuirea acestora, dar nu mai târziu de 2 ani de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României“.–>Așadar, Instrucțiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, nu pot fi considerate a fi în vigoare, astfel încât să fundamenteze emiterea ordinului în discuție.<!–>După cum în mod corect a arătat reclamanta, la 5 februarie 2021 MMAP a postat pe site-ul propriu, în vederea consultării publice, proiectul de Ordin privind aprobarea Instrucțiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare, împreună cu Referatul de aprobare nr. 149.148/27.07.2020 (fila 158 din dosar, vol. I).–>În referatul respectiv, pârâtul MMAP justifică necesitatea adoptării proiectului mai sus menționat, arătând că: „în prezent, evaluarea efectivelor din fauna cinegetică admisă la vânătoare se realizează anual de către gestionarii fondurilor cinegetice sub coordonarea gărzilor forestiere (structuri teritoriale de specialitate ale Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor), pentru fiecare fond cinegetic, în conformitate cu prevederile Deciziei Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 10.152/1995 pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat și de calcul al propunerilor de cote de extras. Însă acestea, pe lângă faptul că nu au un caracter normativ, nu mai pot fi aplicate în contextul actual al administrării și gestionării faunei cinegetice“. Pârâtul a mai menționat că „se dorește implementarea unor reglementări suficiente, fără echivoc, adaptate legislației în vigoare“.<!–>Așadar, chiar pârâtul a apreciat că Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 10.152/1995 pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat și de calcul al propunerilor de cote de extras este insuficientă, echivocă și neadaptată legislației în vigoare.–>Același aspect îl arată pârâtul și în Referatul nr. DGB/104.650/11.07.2022 (filele 159-160 din dosar, vol. I).<!–>În Scrisoarea nr. 55.005/17.01.2022 a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (filele 122-126 din dosar, vol. I, indicată în referatele de aprobare nr. DGB nr. 104.657/11.07.2022 și nr. DGB/104.937 din 13.09.2022), emisă ca o informare trimisă de minister către inspectorii-șefi ai gărzilor forestiere, sunt menționate lămuriri cu privire la modul în care ar trebui să se facă evaluarea vânatului și propunerea cotelor de recoltă, prin trimiteri către acte normative precum Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. 478/2002, Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 512/2004, Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. 393/2002 sau Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 10.152/1995.–>Niciunul dintre aceste acte la care se face referire nu vizează în mod direct situația actuală a cocoșului de munte, nefiind dovedit că respectiva situație a fost corect și temeinic evaluată.<!–>De altfel, în acest sens se observă că chiar pârâtul a arătat că la emiterea ordinului în cauză s-au avut în vedere studiile succesive de evaluare a populațiilor de cocoș de munte realizate de către gestionarii fondurilor cinegetice în decursul ultimilor 9 ani în care nu s-au acordat de către subscrisul cote de recoltă la specia cocoș de munte, centralizatoarele transmise de gărzile forestiere fiind emise înainte de modificarea Legii nr. 407/2006 prin Legea nr. 171/2022.–>Or, într-o atare situație, nu se poate reține că ar exista o fundamentare de actualitate care să stea la baza emiterii ordinului în discuție, respectiv a practicării vânătorii cu respectarea unui plan de management de actualitate, care să asigure protejarea speciei cocoș de munte.<!–>În concluzie, este întemeiată susținerea reclamantei în sensul că fundamentarea ordinului este precară, fiind contrară art. 6, art. 7 și art. 20 din Legea nr. 24/2000.–>Prevederile OMMAP nr. 2.482/2022 încalcă și Directiva 2009/147/CE a Consiliului – Directiva „Păsări“, respectiv prevederile pct. 10 și pct. 13 din preambul, art. 2, art. 4 alin. (2), art. 7 alin. (1) și alin. (4), art. 10, anexa nr. V, precum și normele naționale de transpunere a directivei, respectiv art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, art. 37 alin. (1), art. 33 alin. (8) și anexa nr. 8 la OUG nr. 57/2007, norme care condiționează vânătoarea de stabilirea unor limite compatibile cu menținerea speciilor vânate la un nivel de conservare favorabil, câtă vreme specia cocoș de munte se află într-o stare de conservare nefavorabilă, fiind încadrată la nivelul UE la statusul „epuizat“ (depleted).<!–>Este indiferent faptul că în procedura de consultare publică nu au fost formulate observații sau propuneri și nu s-a solicitat organizarea unei dezbateri publice. Acest aspect nu poate conduce la adoptarea unui act administrativ cu caracter normativ care să aibă la bază o decizie desuetă și care nu este fundamentat conform prevederilor legale.->Aceeași este situația și cu privire la pasivitatea reclamantei în perioada de mai sus.<!->Având în vedere argumentele menționate, instanța va admite cererea formulată de reclamanta Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, și va anula Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.482/16.09.2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoș de munte (Tetrao urogallus) pentru perioadă septembrie-30 noiembrie 2022, precum și anexa la acest ordin, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 3.10.2022.–><!–>
PENTRU ACESTE MOTIVE->
În numele legii<!->
HOTĂRĂȘTE:->>–>Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.–>Admite cererea formulată de reclamanta Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor“ în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.<!–>Anulează Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.482/16.09.2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoș de munte (Tetrao urogallus) pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, precum și anexa la acest ordin, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 3.10.2022.–>Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Curtea de Apel Brașov.<!–>Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin grefa instanței, în condițiile art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă, azi, 27.04.2023.–>
PREȘEDINTE<!–>
TIBERIU ADRIAN VÎRGOLICI–>
Grefier,<!–>
Mihaela Cincan–>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește