ANEXA din 6 octombrie 1997

*) Clasificarea activităților din economia naționala – CAEN – a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656 din 6 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 5 noiembrie 1997Notă …

Conform articolului 1 din ORDINUL nr. 601 din 26 noiembrie 2002, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 908 din 13 decembrie 2002, se aprobă actualizarea Clasificării activităților din economia națională – CAEN, potrivit anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.
Conform articolului 1 din ORDINUL nr. 337 din 20 aprilie 1997, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 293 din 3 mai 2007, se aprobă actualizarea Clasificării activităților din economia națională – CAEN, potrivit anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.
CLASIFICAREA
ACTIVITĂȚILOR DIN ECONOMIA NAȚIONALA – CAEN<!–>
PRINCIPII DE ELABORARE ȘI UTILIZARE–><!–>I.–>PREZENTARE GENERALĂActivitatea productiva denumita în continuare []activitate", este acțiunea rezultată dintr-o anumită combinație a factorilor de producție care conduc la crearea de bunuri sau servicii determinate. O activitate se caracterizează prin intrari de produse (bunuri și servicii), un proces de producție și produse create.<!–>Clasificarea activităților din economia naționala (CAEN) asigura identificarea tuturor activităților și codificarea lor într-un sistem unitar. Aceasta permite organizarea, rationalizarea și informatizarea fluxurilor informationale economico-sociale, crearea facilităților de prelucrare pentru integrarea în sistemele național și internațional de prezentare și analiza a informațiilor.–>În CAEN, activitățile economico-sociale sunt grupate pe cinci trepte (secțiuni, subsectiuni, diviziuni, grupe și clase), potrivit schemei de mai jos. Acestea sunt constituite după principiul omogenitatii ca totalitate de activități care au drept caracteristici comune:– natura bunurilor și serviciilor prestate (componenta lor fizica, stadiul de fabricație, necesitățile pe care le pot satisface); … – modul de folosire a bunurilor și serviciilor de către agenții economici (consum intermediar, consum final, formarea capitalului etc.); … – materia prima, procesele tehnologice, organizarea și finanțarea producției. … <!–>Importanța acestor caracteristici variaza în funcție de gradul de detaliere a categoriilor din CAEN.–>Aplicarea clasificarii se referă la unități care funcționează în calitate de unități economice sau instituționale, fără a se face distincție de forma de proprietate, forma juridică sau modul de exploatare. Unitățile care desfășoară același tip de activitate se includ în aceeași categorie de clasificare indiferent dacă sunt persoane juridice sau persoane fizice. Ca urmare, în procesul construirii clasificarii, criteriile de ordin juridic nu au fost luate în considerare ca atare, de exemplu: cooperativele care au ca activitate principala comerțul se regăsesc la Secțiunea H – Comerț cu ridicată și amănuntul; repararea și întreținerea autovehiculelor, motocicletelor și a bunurilor personale și casnice, cele care au activități principale altele decât comerțul, se regăsesc, indiferent de statutul lor, după caz, în diviziunile corespunzătoare.<!–>Prezenta clasificare satisface obiectivul prioritar, conform prevederilor H.G. nr. 575 bis/1992, de armonizare a Nomenclatorului activităților din Comunitatea Europeană (NACE – rev. 1) și, cu toate ca oferă unele elemente de continuitate, generează, o ruptura față de Clasificarea ramurilor din economia naționala (CREN) care a funcționat în baza H.C.M. nr. 483/1962. Ca urmare, principiile de elaborare a noii clasificari a activităților țin seama de corespondenta cu clasificarile internaționale și, în special, cu cea europeană, în cadrul unui sistem unic. Spațiul statistic european este extins acum la țările AELS și la cea mai mare parte a țărilor din Europa Centrala. Pentru prima data, datele statistice sunt culese pe baza aceleiași structuri de clasificare, NACE rev. 1 fiind transpus direct în CITI/ISIC rev. 3, iar CAEN în NACE rev. 1 prin intermediul tabelelor de trecere. Fața de CITI/ISIC rev. 3 și NACE rev. 1, CAEN cuprinde categorii de clasificare, astfel:–>

*) Cuprinde și secțiunile care nu au subsectiuni.<!–>Așa cum se observă din schemele de mai sus, structurile clasificărilor comparate sunt echivalente, diferă numai gradul de detaliere, însă trunchiul diviziunilor este neschimbat, păstrându-se codificarea identică pentru a se asigura o cât mai largă identitate de coduri de la nivel de diviziune în jos.–> … II.<!–>DELIMITARI SECTORIALE ALE CLASIFICARII ACTIVITĂȚILORCAEN permite clasificarea tuturor activităților în categorii, dar impune o serie de limitări și convenții care țin de natura bunurilor și serviciilor, ca de exemplu combinatii complexe de servicii ce rezultă din numeroase activități, cum este cazul turismului, ce poate fi constituit ca o secțiune derivata (transporturile, hotelurile, restaurantele, serviciile recreative, serviciile culturale sau sportive). Efectuarea unor astfel de agregari este posibila pe baza componentelor elementare ale activităților.–>Descrierea activităților pentru fiecare clasa nu poate defini complet clasele respective și, de aceea, s-a simtit nevoia ca în cazul unor secțiuni, diviziuni și chiar grupe, pentru a se evita repetarile, să se ofere și unele precizări cu caracter general, la nivel mai agregat. La recomandarea utilizatorilor, se considera necesară completarea unor descrieri, după cum urmează:<!–>1.–>Activitățile din agricultura s-au definit ca fiind legate de exploatarea resurselor naturale în scopul obținerii unor bunuri/produse rezultate din cultura plantelor și creșterea animalelor. Ele cuprind de asemenea și serviciile care se integreaza în operațiunile normale ale activității agricole, cu excepția activităților veterinare care sunt încadrate în Secțiunea P – Sănătate și asistența socială și Diviziunea 85 – Sănătate și asistența socială, întrucât activitățile veterinare sunt strâns legate și de sănătatea umană.Secțiunea A – Agricultura, exclude activitățile de prelucrare (transformare) a bunurilor obținute din agricultura care se includ în Secțiunea E – Industria prelucratoare, dar aici intervin și unele convenții, de exemplu producerea vinului în ferme proprii care nu dispun de instalații industriale de vinificație (gospodăriile populației) se încadrează în Secțiunea A – Agricultura. De asemenea, se exclud din Secțiunea A – Agricultura, activitățile de punere în valoare a pământului (lucrările de îmbunătățiri funciare – lucrări de desecări, îndiguiri, corecția torenților, amenajările pentru irigații etc.) care se includ în Secțiunea G – Construcții.<!–> … 2.–>Industria extractiva, atât în CITI rev. 3 cat și în NACE rev. 1 și CAEN este definită ca o secțiune a industriilor care au ca scop extractia și transformarea minereurilor din stare naturala în produse vandabile. Aceasta secțiune este construită din două subsectiuni (DA – Industria extractiva de produse energetice și DB – Industria extractiva de produse neenergetice) pentru a permite ca prin agregare să se creeze o secțiune derivata []Energie" în care se cuprind activitățile din Subsectiunea DA – Industria extractiva de produse energetice, activitățile din Secțiunea F – Energie electrica și termica, gaze și apa și Subsectiunea EF – Industria de prelucrare a țițeiului, cocsificarea carbunelui și tratarea combustibililor nucleari. … 3.<!–>Industria prelucratoare (Secțiunea E) cuprinde în primul rând activitățile de fabricare ce implica o transformare materială semnificativă în cursul unor procese de producere a unor bunuri.Industria prelucratoare nu are la originea producției bunurile extrase din natura (spre deosebire de agricultura, pescuit sau industria extractiva), ci materii prime sau produse cu diverse grade de transformare provenite din activitățile sectorului primar sau din industriile prelucratoare insesi.–>Activitățile de întreținere, reparare și instalare a mașinilor și echipamentelor sunt încadrate, de regula, în aceeași clasa cu cele specializate pentru producerea bunurilor respective, cu excepția reparațiilor navale și de aeronave pentru care s-au creat clase distincte, precum și cu excepțiile prevăzute la descrierea secțiunii E – Industria prelucratoare.<!–> … 4.–>Lucrările de construcții sunt ansambluri complexe ce rezultă din activitatea unei multitudini de categorii de întreprinderi care au ca scop principal producerea de bunuri imobiliare.Fabricarea materialelor de construcții sau de elemente mai complexe destinate lucrărilor de construcții este cuprinsă în industria prelucratoare, ca de exemplu: fabricarea elementelor prefabricate din beton, fabricarea structurilor din lemn și a tamplariilor, fabricarea construcțiilor și structurilor metalice etc.<!–>Montarea sau instalarea echipamentelor industriale executate de către întreprinderile care le produc se includ în industria prelucratoare, iar cele montate și instalate de către întreprinderile de construcții se includ în Secțiunea G – Construcții.–>Montarea sau instalarea echipamentelor concepute pentru funcționarea unei construcții ca atare (obiecte sanitare, instalații electrice etc.), precum și montarea elementelor prefabricate din beton, structurilor metalice și tamplariei se cuprinde în Secțiunea G – Construcții.<!–>În cazul unităților de construcții care executa elemente prefabricate pe santiere sau în ateliere, activitățile acestora se includ tot în Secțiunea G – Construcții, cu condiția ca mai mult de jumătate din cantitățile fizice realizate să fie montate în construcții executate de unitățile de construcții de care aparțin.–> … 5.<!–>Comerțul (Secțiunea H) acoperă toate formele de comercializare, precum și unele servicii (reparații de bunuri personale și gospodărești și a autovehiculelor). Obiectul comerțului îl constituie cumpărarea și vânzarea de mărfuri.Vânzarea propriei producții nu se considera activitate de comerț, ci activitate auxiliara, deci nu se încadrează la comerț. Unitățile specializate (cu gestiune separată) în vânzarea cu amănuntul a propriei producții (magazinele de prezentare) se includ în activitatea de comerț.–>În unele cazuri, delimitarea dintre comerț și industrie tine de efectuarea, de către unitățile de comerț, a unor operații asupra produselor, cum sunt: sortare, fractionare, lotizare, condiționare, antrepozitare, livrare cu instalare. Aceste operații nu afectează natura produsului și se considera ca operațiuni intermediare sub forma unor servicii efectuate de terți, ca de exemplu: antrepozitarea sau condiționarea, instalarea la clienți a unor aparate, a mobilei etc.<!–>Formele de comercializare ce nu privesc bunurile transportabile nu sunt incluse în Secțiunea H, ca de exemplu: afacerile imobiliare, tranzacții asupra bunurilor imobiliare, agențiile de voiaj, vânzarea de spații publicitare etc.–>În Secțiunea H – Comerț cu ridicată și cu amănuntul, se mai includ și repararea și întreținerea autovehiculelor, motocicletelor și a bunurilor personale și casnice, precum și activitățile de intermedieri comerciale în care se executa acțiuni comerciale în contul terților, întrucât operațiunile de intermediere conduc la vânzarea de mărfuri (comisionari, intermediari etc.).<!–>Intermediarii comerțului cu ridicată sunt evidentiati distinct în Grupa 511 – Activități de intermedieri în comerțul cu ridicată din Diviziunea 51 – Comerț cu ridicată (cu excepția autovehiculelor și motocicletelor), în timp ce intermediarii comerțului cu amănuntul nu sunt evidentiati separat în Diviziunea 52 – Comerț cu amănuntul (cu excepția autovehiculelor și motocicletelor); repararea bunurilor personale și gospodărești.–>Secțiunea H include unități cu diferite statute juridice, inclusiv cooperativele, punctele de colectare etc.<!–>În aceasta secțiune activitățile importatorilor și exportatorilor, precum și ale celor care intermediaza tranzacții de import-export în contul terților nu apar în aceasta calitate, întrucât sunt incluse în comerțul cu ridicată. Dacă este necesară crearea unei secțiuni derivate []Comerț exterior" aceasta se realizează pe baza declarațiilor vamale sau a altor tipuri de evidenta, precum și prin detalierea datelor din clasele comerțului cu ridicată în cazul unor anchete statistice speciale organizate pentru activitățile de comerț exterior.–>Problema majoră în cadrul secțiunii H este delimitarea între comerțul cu ridicată (Diviziunea 51) și comerțul cu amănuntul (Diviziunea 52).<!–>Diviziunea 50 cuprinde comercializarea autovehiculelor și a motocicletelor (cu ridicată și cu amănuntul) noi sau de ocazie, intermedierile din acest domeniu, precum și întreținerea, repararea și aprovizionarea autovehiculelor cu carburanți și piese de schimb.–>Diviziunea 51 include comercializarea cu ridicată (inclusiv intermedierile către agenții economici care fac comerț cu amănuntul sau către întreprinderi). Distincția între comerțul cu ridicată și comerțul cu amănuntul, în unele cazuri, tine seama și de natura produsului vândut întrucât anumite produse nu se vand niciodată prin comerțul cu amănuntul și, în consecința, nu poate fi vorba de un paralelism sistematic între diviziunile 51 și 52.<!–>Diviziunea 52 include comercializarea cu amănuntul, inclusiv prin intermediari, în principal către populație, fără însă a exclude posibilitatea de vânzare și către întreprinderi. Comercializarea merge până la instalarea unor bunuri la clienți.–>Repararea bunurilor personale sau casnice, activitate asociata uneori cu comercializarea, se include de asemenea în Diviziunea 52.<!–>În detaliu, diferențele între comerțul cu ridicată și comerțul cu amănuntul sunt redate în notele explicative de la diviziunile respective din descrierea activităților.–>La nivelul denumirii unor clase cat și în descrierea activităților apar notiunile de comerț specializat și comerț predominant, pentru care este necesar să se definească termenul []specializat" și []predominant".<!–>* SpecializareVânzarea cu amănuntul a bunurilor materiale noi poate face obiectul unui comerț în magazine nespecializate (cele din grupa 521, care reprezintă unități comerciale cu profil complex ca: magazin general alimentar, magazin universal, magazin mixt sătesc etc.) sau a unui comerț specializat efectuat prin magazine specializate ce se încadrează în clasele grupelor 522, 523 și 524 din CAEN.–>Pentru a determina specializarea, se pornește de la gama (clasele) produselor vândute ce se încadrează, conform CAENîn clasele grupelor 522, 523 și 524. Vom avea deci 8 game relative pentru produsele alimentare ce se încadrează în clasele grupei 522 și 11 game relative pentru produsele nealimentare ce se încadrează în clasele grupelor 523 și 524.<!–>Specializarea se determina după analizarea ponderilor din cifra de afaceri realizată de gama de produse aparținând claselor din grupele 522, 523 și 524.– dacă unei clase CAEN (din cele 18 câte sunt în cele trei grupe CAEN) îi corespunde o pondere de cel puțin 50% din vânzările realizate de magazin, magazinul este specializat în aceasta clasa CAEN; … – în cazul în care o clasa CAEN nu deține o pondere de cel puțin 50%, dar cifra de afaceri se repartizează pe cel mult 4 clase CAEN din grupele 522, 523, 524, comerțul este specializat în clasa CAEN ale carei vânzări dețin ponderea cea mai mare în cifra de afaceri; … – dacă produsele vândute se repartizează pe mai mult de 4 clase CAEN, comerțul este nespecializat și se încadrează în grupa CAEN 521. … –><!–>* PredominantaÎn cadrul comerțului nespecializat (grupa 521) se afla locul de cercetare a predominantei; exista predominanta alimentara în cazul când cifra de afaceri pentru produse alimentare, băuturi și tutun reprezintă mai mult de 35% din vânzările totale. În caz contrar predominanta este nealimentara.–>În cazul comerțului cu amănuntul în afară magazinelor (grupa 526 din CAEN) se aplică aceleași reguli pentru determinarea specializării sau a predominantei.<!–>În afară criteriilor de mai sus, pentru clasificare, se mai poate lua în considerare și suprafața comercială atunci când aceasta poate fi relevanta.–><!–> … 6.–>Hoteluri și restaurante (Secțiunea I)Serviciile de cazare se deosebesc esențial de închirierile (locatiile) de locuințe prin durata scurta de punere la dispoziție a unui loc de cazare, cu excepția unor cazari colective (cămine studențești etc.) care în mod tradițional sunt apropiate de serviciile hoteliere.<!–>Separarea între restaurant și magazin de băuturi sau între spectacole și activități recreative uneori poate fi destul de dificila. Ca procedeu general, un spectacol rămâne spectacol, chiar dacă este asociat consumului de băuturi sau mancare, după cum un bar rămâne bar chiar dacă este asociat cu spectacol muzical, potrivit funcțiunii acestora. Separarea între restaurant și magazin de băuturi și produse alimentare se face ținând seama de posibilitatea consumarii pe loc.–> … 7.<!–>Transport și depozitare (Secțiunea J)Transportul, ca serviciu în general, nu este definit decât dacă se exercită în contul terților, el poate rezultă dintr-o prestație colectivă sau individuală (taxi) ca și prin închirierea cu operator (sofer) a unui mijloc de transport.–>Activitatea de transport propriu-zis se înscrie într-un ansamblu mai vast de prestații (administrația, depozitarea, gestiunea infrastructurii). Combinatiile de servicii vizând transportul pot fi oferite prin agențiile de voiaj (pentru persoane) sau prin organizatorii de transport (pentru mărfuri).<!–> … 8.–>Posta și telecomunicații (Secțiunea K)În activitățile poștale nu se includ serviciile financiare ale poștei care se cuprind în secțiunea L.<!–>Prin telecomunicații se înțelege transmiterea de informații prin canale de telecomunicații/radiocomunicatii, fără tratarea acestor informații. Tratarea informatiei se include, după caz, în secțiunile respective, ca de exemplu: prelucrarea datelor se cuprinde în Diviziunea 72 – Informatica și activități conexe.–> … 9.<!–>Activități financiare, bancare și de asigurări (Secțiunea L)Aceasta secțiune vizează serviciile financiare (bancare, intermedieri financiare etc.), asigurările și activitățile auxiliare financiare și de asigurări, care conduc la cele 3 diviziuni (65, 66 și 67).–> … 10.<!–>Tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate în principal întreprinderilor (Secțiunea M)Diviziunea 70 (Tranzacții imobiliare) este organizată pentru a reflecta activitățile imobiliare, cu excepția construcțiilor și activităților hoteliere. În aceasta diviziune se includ activitățile de dezvoltare (promovare) imobiliară, cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare, închirierea și subînchirierea de bunuri imobiliare, activitatea agentiilor imobiliare, administrarea imobilelor.–>Cea de-a doua Diviziune, 71, se referă la Închirierea mașinilor și echipamentelor fără operator și a bunurilor personale și gospodărești. Locația cu operator se încadrează, după caz, în categoriile de clasificare ale căror activități sunt deservite de mașinile și echipamentele respective.<!–>La Diviziunea 72 – Informatica și activități conexe, trebuie să se manifeste precautie; de exemplu: a tine contabilitatea proprie pe mijloace informatice rămâne tot activitate contabila, însă întreținerea și păstrarea echipamentelor de calcul intră în aceasta diviziune cu toate ca regula generală prevede atasarea lor la construcțiile de mașini.–>Între telecomunicații și informatica limita se stabilește, în principal, dacă se efectuează un transfer sau o transformare de informații. Activitățile de documentare pe calculator desfășurate de biblioteci și arhive se includ în Clasa 9251 – Activități ale bibliotecilor și arhivelor și nu în informatica.<!–>La Diviziunea 73 – Cercetare-dezvoltare, criteriul principal pentru a distinge cercetarea și dezvoltarea de o activitate conexă acesteia este prezenta în cercetare și dezvoltare a unui apreciabil element de noutate.–>A cincea diviziune din aceasta secțiune este Diviziunea 74 – Alte activități de servicii prestate în principal întreprinderilor, care nu se bazează rigid pe un criteriu de clientela, întrucât acestea se adresează atât agenților economici cat și populației, ca de exemplu activitățile juridice. Numărul mare de clase care apar în aceasta diviziune este consecința dezvoltării activităților de servicii într-o economie moderna. Activitățile de servicii nu sunt în exclusivitate prestări de servicii. Industria prelucratoare produce anumite servicii ca: instalarea, repararea sau chiar servicii cu caracter industrial cum sunt de exemplu acoperirile metalice ce participa la ciclul de fabricație a unui produs. Invers, anumite bunuri rezultă din activități de servicii, ca de exemplu fotografiile.<!–> … 11.–>Administrația publică (Secțiunea N) cuprinde o singura diviziune (Diviziunea 75) cu același titlu. Pentru clasificarea unităților de tip administrativ în Diviziunea 75, statutul juridic sau instituțional nu este determinat. Aceasta diviziune descrie activitățile de administrație publică care, prin natura lor, nu sunt exercitate pe piața. … 12.<!–>Secțiunea O – Învățământ, cuprinde de asemenea o singura diviziune (Diviziunea 80) cu aceeași denumire. Aceasta diviziune cuprinde învățământul în sensul larg al cuvantului, de toate nivelurile și sub toate formele. În aceasta diviziune nu sunt cuprinse cursurile de natura recreativa, ucenicia la locul de muncă, întrucât prestația ucenicilor este plătită, precum și instruirea personalului la locul de muncă, pentru utilizarea unor mașini și echipamente, sau instruirea pentru protecția muncii. … 13.–>Secțiunea P – Sănătate și asistența socială, include numai Diviziunea 85 care cuprinde toate activitățile referitoare la sănătatea umană (asistența spitaliceasca și sanatoriala, ambulatorie, activități de analize medicale etc.), activitățile veterinare și asistența socială cu sau fără cazare. … 14.<!–>Secțiunea R – Alte activități de servicii colective, sociale și personale, cuprinde patru diviziuni.Diviziunea 90 – Asanarea și îndepărtarea gunoaielor; salubritate și activități similare, cuprinde epurarea apelor uzate, inclusiv întreținerea canalelor de scurgere (evacuarea apelor uzate, tratamentul și evacuarea noroaielor, dejectiilor apelor epurate, vidanjarea și curatarea haznalelor și foselor septice; colectarea, transportul, depozitarea și tratarea gunoaielor menajere și a altor deșeuri nerecuperabile).–>În aceasta diviziune nu se include activitatea de recuperare a deșeurilor reciclabile, aceasta activitate este inclusă în Diviziunea 37 – Recuperarea deșeurilor și resturilor de materiale reciclabile. De asemenea, nu se include tratarea deșeurilor radioactive care este inclusă în Diviziunea 23 – Industria de prelucrare a țițeiului, cocsificarea carbunelui și tratarea combustibililor nucleari.<!–>Diviziunea 91 – Activități asociative diverse, cuprinde activitățile asociative economice, patronale, profesionale, sindicale, religioase, politice și alte activități asociative.–>Diviziunea 92 – Activități recreative, culturale și sportive, cuprinde activitățile cinematografice și video (producția, distribuția și proiectia filmelor cinematografice și video); activitățile de radio și televiziune (producția de programe radio și televiziune); activitățile de spectacole; activitățile de gestionare a salilor de spectacole; activitățile agentiilor de presa; activitățile bibliotecilor, arhivelor, muzeelor și alte activități culturale; activitățile sportive; alte activități recreative (jocuri de noroc, parcuri de recreatii și plaje, târguri și expoziții cu caracter recreativ, pescuitul recreativ, biliard, jocuri electronice și alte jocuri, instalații de transport cu scopuri recreative etc.).<!–>În aceasta diviziune nu se includ: reproducerea filmelor și benzilor video care se include în Diviziunea 22, locația (închirierea) salilor de spectacole și a amplasamentelor de proiectie care se include în Diviziunea 70, difuzarea programelor de radio și televiziune care se include în Diviziunea 64, închirierea materialelor sportive care se include în Diviziunea 71.–>Diviziunea 93 – Alte activități de servicii, cuprinde activitățile de spalare, curatare și vopsire a textilelor și blanurilor, activitățile de frizerie și coafura și alte activități de infrumusetare, activitățile de pompe funebre inclusiv întreținerea mormintelor, serviciile de întreținere corporală (băi publice, saune, băi de aburi, cabinete de slabire și masaj), activitățile astrologice și de spiritism, activitățile agentiilor matrimoniale, serviciile lustrageriilor, parcarea autoturismelor, hamalacul etc.<!–>În aceasta diviziune nu se includ activitățile de reparații și retus ale hainelor și ale altor textile efectuate independent de curatarea lor și care se încadrează din Diviziunea 52; fabricarea perucilor, meselor etc. care se include în Diviziunea 36; serviciile religioase care se includ în Diviziunea 91.–> … 15.<!–>Secțiunea S – Activități ale personalului angajat în gospodării personale, cuprinde o singura diviziune cu aceeași denumire și include activitățile personalului angajat în gospodăriile personale.În aceasta diviziune nu se includ activitățile unităților independente, specializate în furnizarea de servicii, inclusiv persoanele care furnizează servicii în gospodăriile personale plătite cu ziua sau ora, sau care executa anumite reparații la comanda, care se încadrează în funcție de activitatea acestora, precum și personalul care acorda ajutor în cadrul acțiunilor sociale care se încadrează în Diviziunea 85.–> … 16.<!–>Secțiunea T – Activități ale organizațiilor și organismelor extrateritoriale, cuprinde de asemenea o singura diviziune cu aceeași denumire și cuprinde activitățile organizațiilor și organismelor străine cu statut diplomatic care-și desfășoară activitatea în România (ambasade sau consulate), precum și ale organizațiilor și organismelor F.M.I., Băncii Mondiale, Comunității Europene, O.N.U. etc.În aceasta diviziune nu se includ activitățile de administrare și gestiune a ambasadelor și consulatelor române în străinătate sau pe lângă secretariatele organizațiilor internaționale care se includ în Diviziunea 75 – Administrație publică.–> … … III.<!–>CLASIFICAREA UNITĂȚILOR DUPĂ ACTIVITATEActivitatea economică se realizează în unități economice cărora utilizatorii clasificarii le rețin anumite caracteristici care îi conduc, cu ajutorul convențiilor, la încadrarea în diferite categorii de clasificare.–>În termeni de activitate, sectorul este mai mult sau mai puțin omogen, după tipul de unitate luată în considerare și după gradul de agregare utilizat (o instituție este mai frecvent monoactiva decât o întreprindere și cu cat clasificarea este mai detaliată cu atât cazurile de pluriactivitate sunt mai frecvente).<!–>Sectorul de activitate reprezintă o grupare de unități care au aceeași activitate principala.–>O ramura regrupeaza, pentru o activitate data, unitățile monoactive și secțiile monoactive din unitățile pluriactive. Ramura este omogenă prin construcție.<!–>Încadrarea unei întreprinderi într-o categorie din Clasificarea activităților din economia naționala este deseori o operațiune destul de dificila, necesitand utilizarea notiunii intermediare de unitate statistica. Definirea unităților statistice de observare și analiza este determinata în funcție de scopul cercetării statistice. CAEN permite încadrarea unităților statistice (întreprindere, unitate instituțională, unități locale etc.) într-o activitate.–>Pe plan european, o tipologie a unităților statistice face obiectul Regulamentului Consiliului Europei nr. 696/1993 din 15 martie 1993 referitor la unitățile statistice de observare și analiza a sistemului productiv din Comunitatea Europeană. Acestea sunt:A.<!–>întreprinderea; … B.–>unitatea instituțională; … C.<!–>grupul de întreprinderi; … D.–>unitatea de activitate economică; … E.<!–>unitatea de producție omogenă; … F.–>unitatea locală … G.<!–>unitatea de activitate economică la nivel local; … H.–>unitatea de producție omogenă la nivel local. … <!–>Definirea acestor unități este redata în regulamentul menționat anterior. Pentru punerea în tema sunt necesare un minim de definiții.–>Întreprinderea este definită juridic, încheie bilanț contabil, are autoritate decizionala și desfășoară una sau mai multe activități pentru producerea de bunuri sau servicii. Pentru desfășurarea activității, întreprinderea are în structura una sau mai multe unități locale.<!–>Unitatea locală poate fi chiar întreprinderea sau părți ale întreprinderii (secție, atelier, uzina, magazin, mina), situate într-un loc topografic bine definit. Aceasta este reprezentată ca un ansamblu de activități economice exercitate în același loc.–>O unitate statistica exercita în mod frecvent mai multe activități. Este necesară, deci, convenirea de reguli de precizare a activității asa-zis principale. Aceasta înseamnă reținerea numai a unei părți din informațiile despre unitatea statistica respectiva, însă este modalitatea cea mai simpla de a efectua regrupari ale unităților după criteriul de activitate și de a asigura convergenta informațiilor din surse diferite asupra aceleiași populații de unități statistice.<!–>Uneori, întreprinderile și unitățile locale exercita categorii de activități care nu sunt explicit prezente în clasificarea activităților. Astfel, se pot distinge activitatea principala, activitățile secundare și activitățile auxiliare.–>Activităților principale și secundare le sunt asociate activități auxiliare ca: administrația, informatica, supravegherea, cumpărarea, vânzarea și promovarea vânzărilor, depozitarea (stocarea), repararea, transportul și reconditionarile.<!–>Aceste activități auxiliare, din cadrul unei unități, sunt exercitate pentru a permite sau facilita producția de bunuri și servicii destinate terților. Produsele activităților auxiliare nu sunt furnizate terților.–>* Activități auxiliareO activitate poate fi considerată auxiliara dacă satisface simultan următoarele patru condiții:a)<!–>servirea numai a unei unități din care face parte, ceea ce înseamnă ca bunurile sau serviciile produse nu trebuie să facă obiectul tranzacțiilor de piața; … b)–>exista și în alte unități producătoare similare; … c)<!–>conduce la producția de servicii sau în mod excepțional de bunuri nedurabile, care intră în componenta produsului final al unității (de exemplu schelele și esafodajele); … d)–>concurează la formarea costurilor curente ale unității, dar în același timp nu sunt generatoare de capital fix. … <!–>Deosebirile de principiu dintre activitățile auxiliare și activitățile principale sau secundare sunt ilustrate prin câteva exemple:– producția de mici utilaje (de exemplu: dispozitive) pentru a fi utilizate în unitate este o activitate auxiliara întrucât respecta toate cele 4 criterii; … – transportul uzinal este, în general, o activitate auxiliara; … – vânzarea producției proprii este o activitate auxiliara, întrucât regula generală este că nu se poate produce fără a se vinde. Dacă în cadrul unei întreprinderi de producție se poate identifica un punct de vânzare cu amănuntul (vânzare directa la consumatorul final) care constituie, de exemplu, o unitate locală, acest punct de vânzare poate, cu titlu de excepție (convenție) și pentru anumite analize, să fie asimilat cu o unitate de activitate economică. În aceasta situație, unitatea respectiva poate face obiectul unei duble clasificari, pe de o parte, în funcție de activitatea principala sau secundară la care se aliniaza în cadrul întreprinderii și, pe de altă parte, în funcție de activitatea sa proprie – vânzare cu amănuntul. … –>Totodată, regula generală este ca procesele de producție nu sunt, în general, posibile fără a face un număr de activități auxiliare, acestea neputându-se izola pentru formarea unei entități distincte chiar dacă aceste activități auxiliare se formează într-o entitate juridică distinctă sau într-un loc distinct și chiar dacă au o contabilitate separată. Ca urmare, activitățile auxiliare nu trebuie să fie luate în considerare pentru determinarea cadrului de activitate. Cel mai bun exemplu de entitate care exercită activități auxiliare este cel al serviciului administrativ cu rolul de administrare a unei întreprinderi.<!–>Ținând seama de cele 4 condiții care trebuie să le îndeplinească simultan, nu sunt considerate ca activități auxiliare:a)–>producerea de bunuri sau lucrări efectuate prin care se formează o parte a capitalului fix, ca de exemplu construcțiile în regie proprie care se încadrează în Secțiunea G, Diviziunea 45 – Construcții; … b)<!–>producerea de bunuri care se consuma în activitatea principala sau activitatea secundară, dacă o parte semnificativă a acestora se comercializează; … c)–>producerea de bunuri care devin o parte integrantă a activității principale sau secundare, ca de exemplu producția de lăzi, recipienți și alte ambalaje a unei secții a întreprinderii care servesc la ambalarea produselor sale; … d)<!–>producția de energie (centrale electrice sau cocserii proprii) consumată în întregime sau parțial în interesul activității principale sau secundare; … e)–>cumpărarea de bunuri pentru a fi revandute ca atare; … f)<!–>cercetarea și dezvoltarea. … –>În toate aceste cazuri, dacă dispunem de date distincte legate de aceste activități, ele trebuie tratate ca activități de sine stătătoare și în consecința recunoscute ca unități cu activitate economică.<!–>Dacă activitățile auxiliare sunt exercitate în profitul unei singure entități, aceste activități și resursele pe care le utilizează vor constitui o parte integrantă a activităților și resurselor unităților de care aparțin. Totodată, dacă activitățile unității statistice și activitățile auxiliare corespunzătoare nu se exercită în aceeași zona geografică (este vorba aici de zone delimitate), în finalul anchetelor statistice ar putea exista interesul de a culege, pentru categoriile de date ce trebuie clasificate în funcție de aceste zone geografice, informații suplimentare distincte legate de aceste unități, chiar dacă ele nu exercita decât activități auxiliare.–><!–>* Modul de atribuire a activității principaleAprecierea activității principale pornește, pe de o parte, de la reperarea tuturor activităților elementare (de baza) desfășurate (exclusiv cele auxiliare) și, pe de altă parte, de la stabilirea regulii de evaluare a acestor activități, pentru determinarea activității preponderente.–>Criteriul ideal pentru determinarea activităților este cel corespunzător valorilor adăugate pe care le creează. Acesta este un acord internațional de principiu, însă statisticienii europeni nu au adoptat încă o convenție operationala în cadrul unei gestiuni a unui repertoriu central de întreprinderi și unități locale clasate după activitatea principala.<!–>Exista însă un acord asupra utilizării și altor proprietăți (caracteristici) ca: efectivul de salariați, fondul de salarii, cifra de afaceri, fără însă a se adoptă un algoritm corespunzător care să determine în ce caz se pot utiliza unele sau altele din aceste caracteristici pentru a reflecta mai mult sau mai puțin importanța valorii adăugate.–>Fiecare unitate este clasificata ca atare pentru ea însăși; în particular, determinarea activității principale se efectuează separat pentru fiecare unitate locală și pentru întreprindere în ansamblul ei.<!–>Fiecare unitate locală este clasificata pentru activitatea ei proprie, sub rezerva precizărilor cu privire la unitățile care nu exercita decât activități auxiliare.–>Ca regula generală, activitățile de servicii nu sunt luate în calcul decât dacă aceste servicii se efectuează în contul terților. Aceasta restrictie trebuie reținută pentru serviciile industriale clasificate în industria prelucratoare, ca de exemplu: imprimarea tricourilor nu apare ca o activitate distinctă la fabricarea tricourilor în cadrul aceleiași unități, însă unitățile care imprima tricouri pentru terți sunt cuprinse în clasa specifică 1730 – Finisarea materialelor textile.<!–>Când mai multe activități sunt exercitate în cadrul aceleiași unități (exclusiv cele auxiliare), acestea sunt ordonate după valoarea adăugată bruta la costul factorilor pe care ele o generează. Se determina, astfel, activitatea principala și activitățile secundare.–>Dacă lipsesc informațiile pentru valoarea adăugată trebuie să se utilizeze alte elemente cum sunt: efectivul de salariați, cifra de afaceri, fondul de salarii etc. cu îndeplinirea condiției pentru obținerea celei mai bune aproximari posibile a clasamentului care ar putea fi obținut pe baza valorii adăugate.<!–>Prin convenție, atunci când o activitate determina peste 50% din valoarea adăugată obținută de o unitate, aceasta activitate este principala. În situația în care, într-o unitate, nici una din activități nu îndeplinește condiția menționată anterior, utilizatorul va stabili algoritmul pentru determinarea activității principale.–>Clasificarea după activitatea principala urmează un principiu ierarhic: clasificarea stabilită la nivelul cel mai detaliat trebuie să fie coerenta cu informațiile la un nivel mai agregat, cu alte cuvinte clasa trebuie să apartina grupei, diviziunii, subsectiunii și secțiunii.<!–>Pentru respectarea acestui principiu trebuie mai întâi determinate nivelurile cele mai agregate și să se treacă succesiv la niveluri din ce în ce mai puțin agregate.–>În concluzie se determina succesiv:– secțiunea sau subsectiunea din economie; … – diviziunea din secțiune sau subsectiune; … – grupa din diviziune; … – clasa din grupa. … <!–>Deci, în cazul unităților care au mai multe activități, se va determina mai întâi nivelul cel mai agregat din clasificare, apoi nivelul inferior acestuia și în final clasa.–>În cazul integrării pe verticala, clasa atașată unităților este determinata de natura produsului final, cu excepția cazurilor când conținutul unei categorii de clasificare cere o alta abordare. În acest caz, activitățile integrate din amonte dispar, iar activitatea integrată în aval determina activitatea principala. Aceasta prioritate acceptată pentru produsele din aval nu reflecta însă întotdeauna ponderea aferentă valorilor adăugate. De exemplu, fabricarea de cuverturi sau paturi prin tivirea marginilor unei stofe prezintă o valoare adăugată mult mai mica decât fabricarea stofei care s-a realizat în amonte și s-a integrat în aval. Cu toate acestea, în caz de activitate integrată, unitatea va aparea ca fabricanta de cuverturi sau paturi și nu de tesaturi.<!–>În unele descrieri privind categoriile de clasificare exista și unele particularități (conventionalitati), ca de exemplu: verificarea în fermele proprii ale gospodariilor taranesti nu se include la industria alimentara Clasa 1593 – Fabricarea vinului din struguri, ci în Clasa 0118 – Viticultura.–>O situație analoagă este și cea pentru produsele lactate obținute în fermele gospodariilor taranesti proprii sau stani etc.<!–>–>* Precizări referitoare la comercializareO unitate care vinde cu amănuntul produsele pe care le fabrica este clasificata la fabricare, încadrarea nejustificandu-se la comerț. Astfel, o brutarie producătoare și vanzatoare în același loc va fi clasificata la fabricare.<!–>Unitățile de vânzare sunt clasate întotdeauna la comerț dacă fabricarea are loc într-o alta unitate diferita. Astfel, o rețea de unități de desfacere a painii provenite de la o brutarie industriala va fi clasata la comerț.–>Unitățile producătoare de preparate din carne care vand cu amănuntul, asociate în general cu producția și vânzarea acestei producții care însă comercializează și produse cumpărate de la alți producători, printr-o convenție globală, se clasifica în funcție de unitatea de producție.<!–>–>* Reguli de stabilitateDacă activitatea principala a unei unități a fost determinata conform regulilor din paragrafele precedente, dar au loc frecvente modificări în ceea ce privește ponderea valorii adăugate, cifrei de afaceri, efectivului de salariați, în funcție de caracteristicile care s-au avut în vedere la determinarea activității principale, prin convenție s-a stabilit să se mențină același cod al activității principale atât timp cat nu se produc schimbări semnificative în ponderile activităților exercitate. Cu toate acestea, codificarea trebuie să fie realizată ținând seama de necesitatea unei stabilitati în timp cat mai mari a acesteia.<!–>Clasificarea unităților statistice după activitatea principala ridica uneori probleme delicate, din care menționăm doar trei puncte de abordare:– în primul rând, aceasta clasificare răspunde obiectivelor economico-sociale asa cum sunt detaliate ele de CAEN, cu determinarea activității principale, pornind de la informațiile furnizate de unități, care face posibila gruparea unor indicatori după criterii omogene, comparabile în timp și spațiu; … – în al doilea rând, atribuirea codului activității principale exercitate, nu creează nici drepturi și nici obligații pentru întreprinderi, adică nu antreneaza nici un efect juridic; … – în al treilea rând, dacă exista litigii determinate de atribuirea codului de activitate principala exercitată, unitatea în cauza neconsiderandu-se clasata corespunzător, aceasta poate face cunoscut punctul sau de vedere serviciilor statistice, furnizand elementele de informare utile pentru apartenența corecta la o activitate principala exercitată, definită în CAEN. … –><!–> … IV.–>UTILIZAREA ȘI INTERPRETAREA CAEN* Utilizări în scopuri statisticeO dată adoptată, prin act normativ, CAEN devine obligatorie pentru toți agenții economici și organismele dependente de administrație. Aceasta clasificare va fi utilizata în textele oficiale, decizii, documente, lucrări și studii și în sistemele informatice ale administrațiilor și instituțiilor publice ca și în lucrări efectuate de întreprinderi particulare la cererea administrației.<!–>Clasificarea activităților din economia naționala (CAEN) este un instrument oferit tuturor utilizatorilor pentru efectuarea grupărilor economice după principii unitare, indiferent de domeniul de activitate.–>Conținutul CAEN asigura compatibilitatea cu alte sisteme ale circulației informatiei; clasificarile similare elaborate de ONU și CEE, precum și alte clasificari de produse, servicii și comerț exterior, cu o mare transparenta.<!–>CAEN poate genera alte clasificari și nomenclatoare specializate, realizandu-se o strânsă legătură între acestea. Nomenclatorul de activități din CAEN nu este rigid, în baza acestuia se pot face agregari sau detalieri, într-un anumit domeniu, în vederea unei aplicari specifice.–>Clasificarile agregate se determina prin regrupari exacte ale categoriilor de clasificare din CAEN.<!–>Clasificarile detaliate se determina prin descompunerea exactă a activităților cuprinse într-o clasa CAEN. Precizam ca o detaliere a claselor din CAEN se regaseste în Clasificarea produselor și serviciilor asociate activităților (CPSA), pe doua niveluri (subclasa și subclasa elementara).–><!–>* Utilizări în alte scopuriCAEN permite ordonarea informatiei economice pe baza unui limbaj comun ce prezintă un mare interes în numeroase domenii și utilizarea ei trebuie promovata.–>CAEN poate fi utilizata într-o serie de domenii care nu au legătură directa cu statistica: reglementările fiscale sau sociale, stabiliri de prețuri, acorduri comerciale etc.<!–>Modalitățile de aplicare a clasificarii activităților de către un serviciu public în vederea unei utilizări specifice (nestatistice), în particular pentru clasificarea unităților economice în posturile specifice ale acesteia, revin în totalitate în responsabilitatea utilizatorului.–>Important este ca utilizatorii să fie constienti de faptul că nu CAEN determina obiectivele pe care le urmăresc, ci scopul pentru care trebuie aplicată, întrucât clasificarea nu este decât un cadru care pornește de la principii cu caracter economic, social și tehnic; utilizatorii sunt obligați să-și ia precautii prin care să se asigure ca obiectivele lor sunt prezente în CAEN și să poată furniza toate indicațiile necesare pentru precizarea câmpului pe care-l acoperă.<!–>–>* Interpretarea CAENDin ratiuni de claritate și concizie, clasificarea și notele sale explicative nu menționează decât activitățile cele mai semnificative deoarece nu este posibila o descriere exhaustiva.<!–>Denumirea se dorește a fi o descriere scurta și specifică esentei categoriei pe care o acoperă; pentru clarificarea conținutului este necesară consultarea notelor explicative.–>Notele explicative ale unei diviziuni sau grupe nu sunt repetate pentru fiecare clasa. Este necesar, astfel, să se "urce" în ierarhia clasificarii atât cat este necesar pentru caracterizarea completa a unei activități.<!–>Exista întotdeauna o marja de apreciere asupra a ceea ce s-a convenit să fie descris: prea multe detalii ingreuneaza căutarea, dar acestea trebuie să fie suficiente pentru o buna ghidare a utilizatorului. În același timp, trebuie avute în vedere interdependentele: o precizare care completează în modul util un comentariu precedent poate induce în eroare în cazul unei lecturi în afară contextului. Interpretarea trebuie întotdeauna efectuată, luând în considerare ansamblul, pentru a găsi clasamentul cel mai bine adaptat.–>Notele explicative nu sunt acoperite prin textul actului normativ, deci sunt mai ușor adaptabile la anumite cerințe care se dovedesc necesare.<!–>Clasificarea activităților nu clarifica toate aspectele utile la elaborarea de statistici economice sau de utilizare propriu-zisa. Din acest motiv se pot crea în cadrul sistemelor informationale codificari suplimentare prin care se identifica tipuri speciale de unități (crese, grădinițe, puncte de lucru, cabinete medicale particulare, comisionari în vama etc.), în concordanta cu obiectivele specifice ale utilizatorilor.–><!–>
STRUCTURA SECȚIUNILOR, SUBSECTIUNILOR ȘI DIVIZIUNILOR CLASIFICARII–>
ACTIVITĂȚILOR DIN ECONOMIA NAȚIONALA<!–>–>

STRUCTURA DETALIATĂ A CATEGORIILOR DE CLASIFICARE A ACTIVITĂȚILOR<!–>
DIN ECONOMIA NAȚIONALA–><!–>