Notă …
Aprobate prin Ordinul nr. 5.677 din 19 decembrie 2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 23 februarie 2018

Anexa 1 la ordinul ministrului educa'iei na'ionale nr. 5677/19.12.2017

MINISTERUL EDUCA'IEI NA'IONALE

LISTA PROGRAMELOR ,COLARE

pentru discipline de trunchi comun din învă'ământul liceal

Anexa 2 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5677 /19.12.2017

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară pentru disciplina

Limba chineză (Limba modernă 1)

Clasele a IX-a – XII-a

LICEU

Bucureşti, 2017

Notă de prezentare

Programa şcolară pentru predarea limbii chineze ca limba modernă 1 a fost elaborată pentru a permite elevilor interesaţi să studieze această disciplină şi pentru a menţine vii tradiţiile lingvistice şi culturale ale comunităţii chineze din România.

Obiectivul fundamental al studierii limbii chineze în învăţământul preuniversitar este achiziţionarea de către toţi elevii a competenţelor de comunicare într-o limbă străină de circulaţie internaţională, prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, necesare pentru o comunicare adecvată situational / acceptată social în contexte inter- şi multiculturale, precum şi pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi (LLL), determinate de accentuarea fenomenului de globalizare şi de exigenţele impuse de dinamica societăţii mileniului III.

Având în vedere că dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina zilnică, interacţiunile cu ceilalţi, organizarea mediului şi activităţile / situaţiile de învăţare, programa pentru disciplina limba chineză este structurată de aşa natură astfel încât să-i ofere elevului continuitate în învăţare, dar şi diversitate pentru o dezvoltare intelectuală armonioasă.

Disciplina Limba Chineză are un rol deosebit de important în formarea personalităţii elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare „pentru a face faţă cerinţelor societăţii şi economiei bazate pe cunoaştere şi pentru a le facilita accesul post şcolar la învăţarea pe toată durata vieţii”(Memorandumul asupra învăţării permanente, 2002).

Programa pentru disciplina Limba modernă 1, clasele a IX-a – a XII-a, care conform planului cadru de învăţământ are alocate 2 ore TC/ săptămână şi se studiază în clasa a IX-a ca an 1 de studiu, în clasa a X-a ca an 2 de studiu, în clasa a XI-a ca an 3 de studiu, în clasa a XII-a ca an 4 de studiu, propune dezvoltarea unor competenţe de comunicare care sunt compatibile cu nivelul A 2 conform Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi (CECRL), la finalul ciclului liceal. Aceasta presupune ca, la sfârşitul clasei a XII-a, elevii care studiază limba modernă 1 vor avea structurate competenţe de comunicare de nivel A2 şi vor fi început structurarea unor achiziţii incipiente specifice nivelului B1 din CECRL.

Prezentul curriculum a fost elaborat urmărindu-se:

1. A. Practica rationala a limbii . Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere, elevul va putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi înscris, mesaje corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.

2. B. Formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi capabil să utilizeze conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de interacţiune (orală şi în scris) în diverse contexte comunicative.

3. C. Dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusive Internetul.

Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situational.

Din punct de vedere structural, programa pentru limba chineza -L1 cuprinde:

1. 1. COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se formează pe întreaga durată a liceului);

2. 2. VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul învăţământului liceal pentru educarea tinerilor în spiritul valorilor europene);

3. 3. COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui an de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă, dar mai ales pentru ce anume se învaţă anumite conţinuturi.

4. 4. SUGESTII METODOLOGICE :

   •  Conţinuturi recomandate care sunt structurate, pentru fiecare limbă, în:

     • ► Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare pe parcursul orelor de limba chineză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare.)

     • ► Elemente de construcţie a comunicării (conţin categorii de structuri lingvistice care vor fi utilizate în comunicare)

     • ► Funcţii comunicative ale limbii (precizează actele de vorbire utile pentru adecvarea funcţională a comunicării).

   •  Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersului didactic).

CLASA A IX-A

1. 1. COMPETENŢE GENERALE

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare.

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare.

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă.

   4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare.

1. 2. VALORI ŞI ATITUDINI

   

   • • Dezvoltarea personalităţii în planurile moral, social, emoţional, estetic, spiritual, intelectual şi fizic.

   • • Dezvoltarea unor atitudini şi concepţii care să dezvolte respectul de sine şi respectul faţă de cei din jur.

   • • Conştientizarea rolului limbii chineze ca mijloc de acces la patrimoniul culturii asiatice.

   • • Conştientizarea rolului limbii chineze ca mijloc de acces la piaţa muncii şi la mediul de afaceri.

   • • Conştientizarea rolului culturii chineze în cultura universală.

   • • Manifestarea curiozităţii faţă de tradiţii şi obiceiuri specifice spaţiului sinic.

   • • Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba chineză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural sinic.

   • • Înţelegerea şi acceptarea diferenţelor prin abordarea critică a stereotipurilor culturale. Respectarea şi valorizarea diversităţii culturale.

   • • Manifestarea curiozităţii faţă de aspecte legate de viaţa copiilor si tinerilor din spaţiul cultural chinez.

   • • Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite situaţii de comunicare.

2. 3. COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
      1.4 Asocierea de informaţii factuale dintr-un text citit /auzit cu o imagine / un set de imagini.

      1. 1.1. Oferirea unei reacţii non verbale adecvate, la salut/ o întrebare/ instrucţiune simplă rostită clar şi rar.

      2. 1.2. Recunoaşterea unor repere spaţiale (stânga, dreapta, aici, acolo, pe, sub, în, în faţa , în spatele).

      3. 1.3. Identificarea unor aspecte culturale simple.

      •  Texte (publicitare) orale / scrise

      •  Conversaţii

      •  Dialoguri simple

      •  Prezentări orale/scrise pe teme de interes

      •  Vizionarea de generice ale emisiunilor pentru tineret

      •  Pantomima

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
      2.2 Redactarea unui text scurt despre evenimente, persoane din mediul familial, după un plan dat.

      1. 2.1. Reproducerea unor formule/ unor mesaje simple si scurte, respectând pronunţia şi intonaţia specifice.

      2. 2.2. Participarea la dialoguri simple în contexte de necesitate imediată.

      •  Dialoguri simple

      •  Paragrafe scurte

      •  Descriere simplă orală sau scrisă

      •  Pregatirea unei activitati extrascolare(petrecere, serbare)

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

      1. 3.1 Comunicare interactivă într-un schimb de informaţii simple.

      2. 3.2 Redactarea de mesaje scurte pe teme familiare în situaţii în care nu poate avea loc o interacţiune verbală orală directă.

      3. 3.3 Îndeplinirea de instrucţiuni simple, orale sau scrise, în contexte funcţionale, când acestea sunt completate şi de imagini sau scheme.

      4. 3.4 Orientarea în spaţiu pe baza unui set de instrucţiuni simple articulate clar şi rar.

      •  Dialoguri situaţionale

      •  Conversaţii simple

      •  Mesaje scurte

      •  Instrucţiuni simple

      •  Planşe cu ideograme

      •  Exerciţii de tip adevărat/fals cu alegere multiplă.

      •  Completare de texte lacunare.

   4. 4. Transferarea şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
   dicţionarului/a aplicaţiilor.

   1. 4.1 Reformularea unei replici

   2. 4.2 Traducerea unor texte funcţionale scurte din limba chineză în limba romană cu ajutorul

   3. 4.3 Sintetizarea sub forma de schemă conţinutului unui text scris sau mesaj oral.

   •  Mesaje orale (înregistrate sau emise de profesor sau elevi )

   •  Prospecte , intrucţiuni

   •  Texte de informare generală

   •  Notiţe

   •  Tehnici de utilizare a dicţionarului/a aplicaţiilor

3. 4. SUGESTII METODOLOGICE

   CONŢINUTURI RECOMANDATE

   TEME

   Se recomandă ca activităţile de învăţare să fie proiectate şi realizate în contextul

   următoarelor teme:

   •  Relaţii interumane

   •  Viaţa personală (alimentaţie, sănătate, educaţie, activităţi de timp liber)

   •  Universul tinerilor (cultura, sport)

   •  Obiective turistice în China

   •  Aspecte din viaţa contemporană (sociale, culturale etc)

   •  Mass-media

   •  Obiceiuri chinezesti

   •  Aspecte legate de profesie

   •  Activităţi din viaţa cotidiană

   •  Viaţa culturală şi lumea artelor (film, muzică, teatru, expoziţii)

   •  Repere de cultura şi civilizaţie ale spaţiului cultural sinic

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de specialitate.

Terminologia elementelor de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela la conceptualizarea unităţilor lingvisticeutilizate în situaţiile de comunicare. Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate global. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate.

Pe parcursul clasei a IX-a se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

• • Normele de pronuntie, sunetele specifice limbii chineze standard(Putonghua), ordinea scrierii caracterelor.

• • Tonurile limbii chineze

• • Interogaţia cu particulele ma şi ne, interogatia cu pronumele interogativ, interogaţia alternativă

• • Pronumele personal -forma de singular şi cea de plural, pronumele de politeţe, pronumele demonstrative, pronumele interogativ

• • Predicatul adjectival

• • Exprimarea posesiei cu sau fara ajutorul particulei de

• • CCL – exprimarea locului cu ajutorul prepoziţiei zai

• • CCT – topica unităţilor de timp în propoziţia în limba chineză/

  Exprimarea orei/ exprimarea datei

• • Numeralul de la 1 la 99

• • Clasificatorii

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:

Pe parcursul clasei a IX-a se vor exersa următoarele funcţii comunicative ale limbii:

• – A saluta;

• – A (se) prezenta (pe cineva);

• – A identifica un obiect;

• – A localiza elementar;

• – A descrie simplu ceva/ pe cineva (1-2 calităţi);

• – A felicita

• – A mulţumi

• – A număra

  SCURT GHID METODOLOGIC

  Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

• – proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;

• – transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete;

• – evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feed- back-ului obţinut.

1. I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculum-ului pe întreg anul.

   Elaborarea planificărilor pentru clasa a IX-a presupune următoarele etape:

   1. 1. Studierea atentă a programei şi a manualului .

   2. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se regăsesc.

   3. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice.

   4. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă.

   5. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate.

      Structura planificării calendaristice

      Nr. U.Î	Conţinuturi ale U.Î.	Competenţe specifice vizate	Număr de ore alocate	Săptămâna	Observaţii

      •  detalieri tematice

      •  elemente de construcţie a comunicării

      •  funcţii comunicative

2. II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

   Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.

   Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

   Detalieri ale conţinuturilor unităţii de învăţare	Competenţe specifice vizate	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare
   Ce?	De ce?	Cum?	Cu ce?	Cât? (În ce măsură?)
   -tema (detaliată pe lecţii)

   • – text / tip de text

   • – elemente de construcţie a comunicării

   • – funcţii comunicative

3. III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

      • – exerciţii de identificare

      • – exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris

      • – exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris)

      • – exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire)

      • – exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare sau literare (completare de tabele / diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente,

        • – proiecte

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

      • – exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri

      • – exerciţii de completare de formulare, text lacunar

      • – exerciţii de construire a paragrafului

      • – exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan

      • – exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare

      • – dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere

      • – discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming

      • – expunere / prezentare sub formă de monolog

      • – exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)

      • – exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat

      • – exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris)

        • – proiecte

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      • – exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj,

        scrisoare de răspuns,

      • – joc de rol, discuţie, dezbatere

      • – prezentare

      • – exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri

      • – exerciţii de formulare / construire a unei argumentări

      • – exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate

      • – exerciţii de luare de notiţe

      • – proiecte

   4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      • – exerciţii de transfer şi transformare

      • – exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)

      • – exerciţii de traducere şi retroversiune

      • – exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe

      • – exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers

      • – proiecte

4. IV. EVALUAREA

   Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului:

   • – să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor

   • – să identifice lacunele şi cauzele lor

   • – să regleze procesul de predare / învăţare

     Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Este evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare, profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.

     Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

     •  Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)

     •  Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării

     •  Proiectul

     •  Portofoliul

     •  Autoevaluarea

   CLASA A X-A

   1. 1. COMPETENŢE GENERALE

      1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare.

      2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare.

      3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă.

      4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare.

1. 2. VALORI ŞI ATITUDINI

• • Dezvoltarea personalităţii în planurile moral, social, emoţional, estetic, spiritual, intelectual şi fizic.

• • Dezvoltarea unor atitudini şi concepţii care să dezvolte respectul de sine şi respectul faţă de cei din jur.

• • Conştientizarea rolului limbii chineze ca mijloc de acces la patrimoniul culturii asiatice.

• • Conştientizarea rolului limbii chineze ca mijloc de acces la piaţa muncii şi la mediul de afaceri.

• • Conştientizarea rolului culturii chineze în cultura universală.

• • Manifestarea curiozităţii faţă de tradiţii şi obiceiuri specifice spaţiului sinic.

• • Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba chineză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural sinic.

• • Înţelegerea şi acceptarea diferenţelor prin abordarea critică a stereotipurilor culturale. Respectarea şi valorizarea diversităţii culturale.

• • Manifestarea curiozităţii faţă de aspecte legate de viaţa copiilor si tinerilor din spaţiul cultural chinez.

• • Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite situaţii de comunicare.

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

   1. 1.1 Identificarea semnificaţiei globale a unui mesaj oral clar articulat în contexte familiare.

   2. 1.2 Explorarea unor aspecte culturale simple

   3. 1.3 Desprinderea sensului global / ideii principale ale unui mesaj scurt articulat clar şi rar / dintr-un text scurt pe teme familiar

   4. 1.4 Selectarea unot informaţii relevante din texte informative scurte.

   •  prezentare orală

   •  fragmente din articole de presă

   •  imagini publicitare

   •  conversaţii

   •  dialoguri simple

   •  texte scurte, autentice sau adaptate

2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

   1. 2.1. Formularea unui mesaj simplu în situaţii uzuale, cu sprijin din partea interlocutorului

   2. 2.2. Cererea şi oferirea de informaţii referitoare la numere, la preţuri, la exprimarea orei

   3. 2.3. Descrierea simplă a unei persoane/ unui personaj

   4. 2.4. Manifestarea deschiderii pentru a participa la scurte interacţiuni sociale

   •  Paragrafe simple

   •  Descriere simplă orală sau scrisă

3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
   3.4 Orientarea în spaţiu pe baza unui set de instrucţiuni simple articulate clar şi rar

   1. 3.1. Identificarea informaţiilor din panouri şi semne aflate în locuri publice pentru facilitarea orientării.

   2. 3.2. Identificarea unor elemente importante de reperare a unui eveniment pe un afiş (inclusiv afiş digital) sau pe un alt suport.

   3. 3.3. Identificarea datelor cuprinse într-un formular simplu (nume, prenume, data naşterii, adresa)

   •  Conversaţii simple

   •  Instrucţiuni simple

   •  Funcţiile comunicative ale limbii necesare exercitării acestor competenţe

4. 4. Transferarea şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

   1. 4.1. Completarea de date personale (nume, prenume, adresă, vârstă, pasiuni, etc.)

   2. 4.2. Redactarea de mesaje simple despre sine/ despre alţii

   1. 4.3 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în scris sub formă de notiţe ca suport dat.

   2. 4.4 Reformularea, la cererea interlocutorului, a unei replici în cadrul unei conversaţii pe teme familiare.

   •  Fragmente de texte de informare generală

   •  Fişe şi instrucţiuni de lucru

   •  Dialogul şi conversaţia

   •  Înregistrări audio / video din dotarea şcolii sau realizate de profesor.

   SUGESTII METODOLOGICE

   Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu grad mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.

   CONŢINUTURI RECOMANDATE

   TEME

   Se recomandă ca activităţile de învăţare să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

   •  Relaţii interumane

   •  Viaţa personală (alimentaţie, sănătate, educaţie, activităţi de timp liber)

   •  Universul tinerilor (cultura, sport)

   •  Obiective turistice în China

   •  Aspecte din viaţa contemporană (sociale, culturale etc)

   •  Mass-media

   •  Obiceiuri chinezesti

   •  Aspecte legate de profesie

   •  Activităţi din viaţa cotidiană

   •  Viaţa culturală şi lumea artelor (film, muzică, teatru, expoziţii)

   •  Repere de cultura şi civilizaţie ale spaţiului cultural sinic

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

• • Interogaţia cu haishi

• • Substantivele post-poziţii

• • Exprimarea locului cu ajutorul verbelor zai, you şi shi

• • Reduplicarea verbelor

• • Acţiunea în curs de desfăşurare (folosirea lui zheng/zhengzai/zhengzai…ne)

• • Aspectul perfectiv al verbelor particula modală le, viitorul proxim

• • Verbele optative

• • Elementul complementar de grad

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:

1. 1. A da şi a solicita informaţii:

   • – a oferi şi a solicita informaţii privind locul de unde vin diverse persoane;

   • – a oferi informaţii despre programul zilnic / săptămânal (orar şcolar, materii şcolare etc.);

   • – a oferi informaţii despre vreme;

   • – a solicita / oferi informaţii despre diverse evenimente;

   • – a oferi şi a solicita informaţii despre preţuri, alimente etc.

2. 2. A descoperi şi a exprima atitudini

   • – a refuza o ofertă / invitaţie;

     -a exprima obligaţia de a face ceva.

3. 3. A descoperi şi a exprima atitudini morale:

   • – a da sfaturi;

   • – a cere scuze.

4. 4. A comunica în societate:

   • – a saluta;

   • – a face prezentări;

   • – a oferi un obiect în mod politicos.

     SCURT GHID METODOLOGIC

     Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

     • – proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;

     • – evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedbackului obţinut.

1. I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ

   Elaborarea planificărilor pentru clasa a X-a presupune următoarele etape:

   1. 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat.

   2. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se regăsesc.

   3. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice.

   4. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt associate prin programă.

   5. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate.

      Structura planificării calendaristice

      Nr. U.Î	Conţinuturi ale U.Î.	Competenţe specifice vizate	Număr de ore alocate	Săptămâna	Observaţii

      •  detalieri tematice

      •  elemente de construcţie a comunicării

      •  funcţii comunicative

2. II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

   Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.

   Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

   Detalieri ale conţinuturilor unităţii de învăţare	Competenţe specifice vizate	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare
   Ce?	De ce?	Cum?	Cu ce?	Cât? (În ce măsură?)
   -tema (detaliată pe lecţii)

   • – text / tip de text

   • – elemente de construcţie a comunicării

   • – funcţii comunicative

3. III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

      • – exerciţii de identificare

      • – exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris

      • – exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris)

      • – exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire)

      • – exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare sau literare (completare de tabele / diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente,

        – proiecte

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

      • – exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri

      • – exerciţii de completare de formulare, text lacunar

      • – exerciţii de construire a paragrafului

      • – exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan

      • – exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare

      • – dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere

      • – discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming

      • – expunere / prezentare sub formă de monolog

      • – exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)

      • – exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat

      • – exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris)

      • – proiecte

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      • – exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj,

        scrisoare de răspuns,

      • – joc de rol, discuţie, dezbatere

      • – prezentare

      • – exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri

      • – exerciţii de formulare / construire a unei argumentări

      • – exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate

      • – exerciţii de luare de notiţe

      • – proiecte

   4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      • – exerciţii de transfer şi transformare

      • – exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)

      • – exerciţii de traducere şi retroversiune

      • – exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe

      • – exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers

      • – proiecte

4. IV. EVALUAREA

   Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului:

   • – să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor

   • – să identifice lacunele şi cauzele lor

   • – să regleze procesul de predare / învăţare

     Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Este evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare, profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.

     Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

     •  Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)

     •  Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării

     •  Proiectul

     •  Portofoliul

     •  Autoevaluarea

   CLASELE A XI-A ŞI A XII-A

   1. 1. COMPETENŢE GENERALE

      1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare.

      2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare.

      3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă.

      4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare.

1. 2. VALORI ŞI ATITUDINI

• • Dezvoltarea personalităţii în planurile moral, social, emoţional, estetic, spiritual, intelectual şi fizic.

• • Dezvoltarea unor atitudini şi concepţii care să dezvolte respectul de sine şi respectul faţă de cei din jur.

• • Conştientizarea rolului limbii chineze ca mijloc de acces la patrimoniul culturii asiatice.

• • Conştientizarea rolului limbii chineze ca mijloc de acces la piaţa muncii şi la mediul de afaceri.

• • Conştientizarea rolului culturii chineze în cultura universală.

• • Manifestarea curiozităţii faţă de tradiţii şi obiceiuri specifice spaţiului sinic.

• • Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba chineză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural sinic.

• • Înţelegerea şi acceptarea diferenţelor prin abordarea critică a stereotipurilor culturale. Respectarea şi valorizarea diversităţii culturale.

• • Manifestarea curiozităţii faţă de aspecte legate de viaţa copiilor si tinerilor din spaţiul cultural chinez.

• • Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite situaţii de comunicare.

CLASA A XI-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
   cu viteză normală în limba standard .	Tipuri de mesaje orale şi scrise: Scris: texte / paragrafe descriptive şi narative cu conţinut operaţional: cereri, corespondenţă, formulare, prospecte.

   1. 1.1 Identificarea unor detalii din mesaje simple articulate clar şi rar în contexte cunoscute/ previzibile

   2. 1.2 Urmărirea unor instrucţiuni simple de orientare, în vederea atingerii unui obiectiv

   3. 1.3 Identificarea şi selectarea informaţiei esenţiale / ideilor principale dintr-un text de informare

   4. 1.4 Desprinderea semnificaţiei generale a unui mesaj rostit

   • – texte de lungime variabilă care conţin şi elemente de vocabular nefamiliare. Oral:

   • – mesaje emise de cei din jur

   • – conferinţe, discursuri, prezentări orale, interviuri, rapoarte orale;

   • – transmisiuni radio şi TV , talk-showuri, publicitate, anunţuri publice.

   • – texte / fragmente autentice de informare generală, pagini de internet, texte de popularizare: ştiri / articole, texte publicitare

2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
   / nu îi place, pe o temă dată

   1. 2.1 Povestirea / relatarea oral şi/sau în scris a unor experienţe / întâmplări personale, în termeni simpli cu întrebări de sprijin / pe baza unui plan dat

   2. 2.2 Formularea de întrebări şi răspunsuri şi de opinii argumentate despre ceea ce îi place

   3. 2.3 Completarea de documente de uz curent şi specifice domeniului de specializare

   •  Povestire / Prezentare orală / scrisă

   •  Paragrafe / texte scurte pe diverse arii tematice

   •  Dialoguri

   •  Formulare, chestionare şi alte documente specifice domeniului de specializare

   •  Plan de idei, schema de prezentare

   •  Eseuri şi texte funcţionale.

3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
   3.4. Manifestarea interesului pentru lectura de orientare	perechi / grup mic; la telefon,corespondenţă

   1. 3.1 Formularea de opinii / sugestii, solicitarea şi formularea de instrucţiuni în cadrul unei activităţi în grup

   2. 3.2 Oferirea de răspunsuri şi informaţii la întrebări simple în cadrul unui interviu / chestionar

   3. 3.3 Exprimarea acordului şi dezacordului într-o discuţie formală sau informală pe teme cunoscute.

   •  Discuţii, dialoguri

   •  Opinii, sugestii, sfaturi

   •  Interviuri, chestionare

   •  Scrisoare, mesaj e-mail Moduri de interacţiune: faţă în faţă, în

   •  jocuri de orientare pe hartă

   •  prospecte de produse din spaţiul de cultură chinez; instrucţiuni de jocuri în limba chineză.

4. 4. Transferarea şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
   4.4 . Redactarea unui text simplu explicativ prin transferarea informaţiilor dintr-o schemă / diagramă / tabel / desen

   1. 4.1. Manifestarea interesului pentru participarea la schimbul de mesaje scrise

   2. 4.2. Transformarea din vorbire directă în vorbire indirectă a unor mesaje foarte simple pe teme din viaţa cotidiană

   3. 4.3. Descrierea unor aspecte ale vieţii cotidiene (oameni, locuri, şcoală, familie, hobby-uri), folosind fraze simple

   •  Dialoguri simple (înregistrate sau interpretate)

   •  Opinii, comentarii simple

   •  Tehnici de utilizare a dicţionarului.

   •  Redactarea unei invitaţii/ unui mesaj de mulţumire

   •  Realizarea unui album cu hobby-urile clasei

   SUGESTII METODOLOGICE

   Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu grad mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.

   CONŢINUTURI RECOMANDATE

   TEME

   Se recomandă ca activităţile de învăţare să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

   •  Relaţii interumane

   •  Viaţa personală (alimentaţie, sănătate, educaţie, activităţi de timp liber)

   •  Universul tinerilor (cultura, sport)

   •  Obiective turistice în China

   •  Aspecte din viaţa contemporană (sociale, culturale etc)

   •  Mass-media

   •  Obiceiuri chinezesti

   •  Aspecte legate de profesie

   •  Activităţi din viaţa cotidiană

   •  Viaţa culturală şi lumea artelor (film, muzică, teatru, expoziţii)

   •  Repere de cultura şi civilizaţie ale spaţiului cultural sinic

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

Pe parcursul clasei a XI-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

• • Elementul complementar de măsură a acţiunii verbale

• • Indicarea experienţei trecute cu ajutorul particulei aspectuale guo

• • Propoziţiile impersonale (fără S)

• • Particula modală le pentru schimbarea de situaţie

• • Construcţia cong…dao, structura yi…jiu

• • Aspectul continuu al unei acţiuni verbale

• • Particula structrală de pentru formarea adverbelor

• • Comparaţia cu ajutorul prepoziţiei bi,a verbului you şi a structurii gen…yiyang

• • Elementul complementar de rezultat, elementul complementar de direcţie simplu, elementul complementar de posibilitate

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:

• – A relata la prezent, trecut

• – A exprima intenţii/ planuri de viitor

• – A descrie obiecte, activităţi

• – A prezenta activităţi generale/ obişnuite

• – A iniţia şi a menţine un schimb verbal

• – A urma indicaţii de orientare

• – A compara

• – A solicita şi a oferi informaţii despre evenimente, experienţe prezente şi trecute

• – A exprima preferiţe, gusturi

• – A exprima obligaţia, interdicţia , necesitatea

  SCURT GHID METODOLOGIC

  Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

  • – proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;

  • – evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedbackului obţinut.

1. I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ

   Elaborarea planificărilor pentru clasa a XI-a presupune următoarele etape:

   1. 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat.

   2. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se regăsesc.

   3. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice.

   4. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă.

   5. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate.

      Structura planificării calendaristice

      Nr. U.Î	Conţinuturi ale U.Î.	Competenţe specifice vizate	Număr de ore alocate	Săptămâna	Observaţii

      •  detalieri tematice

      •  elemente de construcţie a comunicării

      •  funcţii comunicative

2. II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

   Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.

   Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

   Detalieri ale conţinuturilor unităţii de învăţare	Competenţe specifice vizate	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare
   Ce?	De ce?	Cum?	Cu ce?	Cât? (În ce măsură?)
   -tema (detaliată pe lecţii)

   • – text / tip de text

   • – elemente de construcţie a comunicării

   • – funcţii comunicative

3. III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

      • – exerciţii de identificare

      • – exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris

      • – exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris)

      • – exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire)

      • – exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare sau literare (completare de tabele / diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente,

        – proiecte

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

      • – exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri

      • – exerciţii de completare de formulare, text lacunar

      • – exerciţii de construire a paragrafului

      • – exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan

      • – exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare

      • – dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere

      • – discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming

      • – expunere / prezentare sub formă de monolog

      • – exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)

      • – exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat

      • – exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris)

      • – proiecte

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      • – exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de răspuns,

      • – joc de rol, discuţie, dezbatere

      • – prezentare

      • – exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri

      • – exerciţii de formulare / construire a unei argumentări

      • – exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate

      • – exerciţii de luare de notiţe

      • – proiecte

   4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      • – exerciţii de transfer şi transformare

      • – exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)

      • – exerciţii de traducere şi retroversiune

      • – exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe

      • – exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers

      • – proiecte

4. IV. EVALUAREA

   Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului:

   • – să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor

   • – să identifice lacunele şi cauzele lor

   • – să regleze procesul de predare / învăţare

     Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Este evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare, profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.

     Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

     •  Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)

     •  Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării

     •  Proiectul

     •  Portofoliul

     •  Autoevaluarea

   CLASA A XII-A

   COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
      	-emisiuni radio / TV, înregistrări audiovideo

      1. 1.1 Identificarea semnificaţiei unor schimburi verbale pe teme familiare, clar articulate.

      2. 1.2 Desprinderea semnificaţiei globale, a ideilor generale şi a unor detalii din scurte discuţii între vorbitori nativi /înregistrări radio / TV pe subiecte de interes.

      3. 1.3 Extragerea ideilor principale şi a unor detalii din texte de informare, în vederea îndeplinirii unei sarcini de lucru.

      4. 1.4 Selectarea informaţiilor relevante din diferite fragmente / texte în vederea îndeplinirii unei sarcini de lucru.

      • – fragmente / texte de informare generală şi de specialitate

      • – rapoarte / prezentări orale / scrise de dificultate medie

      • – dialoguri, conversaţii, interviuri

      • – articole de presă publicitate

      • – mesaje scrise,cereri, reclamaţii.

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

      1. 2.1 Relatarea, oral şi/sau în scris unei activităţi desfăşurate îngrup / a unui fapt divers / eveniment / film, pe baza unui plan dat

      2. 2.2 Explicarea folosirii unui produs / a aplicării unei proceduri şi răspunsul la întrebări de clarificare

      3. 2.3 Completarea de formulare de uz curent (CV, vize)

      4. 2.4 Prezentarea unui monolog pe o tema dată, structurat,susţinut de exemple din viaţa personală sau din alte surse.

      5. 2.5 Redactarea de texte funcţionale variate, structurate după model, aducând argumente şi exemple în sprijinul opiniilor exprimate.

      •  povestire / prezentare orală / scrisă

      •  descrieri / comparări de obiecte, persoane

      •  texte pe diverse arii tematice, inclusiv de specialitate

      •  formulare

      •  eseuri şi texte funcţionale.

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
      	-mesaje orale (faţă în faţă / telefonic)

      1. 3.1 Preluarea şi transmiterea unui mesaj audiat, când este permisă cererea pentru repetarea unor cuvinte în scopul clarificării

      2. 3.2 Reformularea unui mesaj / unor instrucţiuni, la cererea interlocutorului

      3. 3.3 Redactarea unei scurte scrisori de răspuns la anunţuri din mass-media / la o scrisoare oficială

      4. 3.4 Identificarea intenţiei vorbitorului /a tipului de relaţie instituită de acesta în interacţiunea verbal

      • – dialog, discuţie, dezbatere

      • – instrucţiuni

      • – texte funcţionale: reclamă, anunţ, cerere, invitaţie

   4. 4. Transferarea şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
      	– tehnici de utilizare a dicţionarului

      1. 4.1 Transferarea informaţiilor dintr-un text în scheme,tabele, diagrame, utilizând la nevoie dicţionarul

      2. 4.2 Rezumarea, oral şi / sau în scris, a unui text cunoscut,pe baza unui plan dat

      3. 4.3 Traducerea unor mesaje simple, din limba chineză în limba maternă şi invers , în situaţii de comunicare familiare

      • – fragmente / texte de informare generală

      • – dialoguri simple (înregistrate sau interpretate)

      • – rezumat

      • – instrucţiuni

      • – discuţii pe teme profesionale

      SUGESTII METODOLOGICE GENERALE

      În clasele a IX-a – a XII-a, proiectarea didactică va avea în vedere situaţii de învăţare compatibile cu dezvoltarea de competenţe de comunicare corespunzătoare nivelului A2.1 (A1), cu precădere la clasa a XII-a fiind incluse achiziţii incipiente de nivel A2.

      Pentru un demers eficient sugerăm:

      •  Folosirea cat mai frecventa a limbii ţintă în fraze simple pentru orice situaţie de comunicare din clasă; se va evita, pe cât posibil, traducerea sau folosirea variantei familiare elevului;

      •  utilizarea non-verbalului pentru a sprijini învăţarea intuitivă, profesorul recurgând la mimă, desen, filmuleţe pentru a oferi puncte de acces relevante sau pentru a explica un concept;

      •  organizarea de activităţi pe grupe pentru a stimula interacţiunea în limba ţintă; acest context de lucru este şi un context de comunicare securizant în care elementele specifice limbii ţintă (de la acte de vorbire la aspecte fonetice , de tonalitate) capătă funcţionalitate fără niciun efort;

      •  monitorizarea activităţilor pe grupe în vederea folosirii limbii ţintă;

      •  oferirea de exemple si analogii reprezentative pentru intuirea unor regularităţi ale limbii (articularea atentă şi eventuala scriere pe tablă a unor cuvinte pentru a-i sprijini pe elevi în a observa anumite mărci gramaticale, elevii structurându-şi astfel progresiv regula); asemenea exemple nu ar trebui să facă obiectul unor lecţii sau secvenţe de lecţii separate, ci să apară în mod firesc pe parcursul diverselor activităţi de comunicare (profesorul poate propune un „stop-cadru” pentru observarea regularităţii şi poate oferi mai multe exemple, eventual solicitând elevilor să găsească şi ei ceva similar; profesorul şi clasa pot dezvolta împreună un set de semne / gesturi convenţionale care să le amintească elevilor anumite regularităţi);

      •  recurgerea la un context autentic de comunicare, creat în clasă pentru a practica actele de vorbire recomandate şi pentru a dezvolta competenţele stipulate în prezenta programă;

      •  realizarea unei lecturi de comprehensiune: accentele formative trebuie să fie puse pe semnificaţii şi pe explorarea acestora la nivelul textului; lectura este un scop explicit al învăţării, de maximă importanţă pentru cunoaştere şi pentru dezvoltarea personală a elevului; lectura nu trebuie să fie utilizată ca mijloc pentru practicarea vocabularului şi a gramaticii; totodată, lectura cu voce tare, ca activitate în sine, poate fi contraproductivă pentru comprehensiune; pronunţia şi intonaţia vor fi exersate prin activităţi de tipul: recitare de poezii, jocuri amuzante (de pronunţie), cântece;

      •  recomandăm folosirea unei varietăţi de texte care să cuprindă şi elemente iconice – afiş, plan, tabel, bandă desenată, pliante bogat ilustrate etc.;

      •  stimularea exprimării orale şi scrise simple, care se dezvoltă progresiv – de exemplu, în cadrul descrierii vom începe cu o singură trăsătură simplă (mic, mare, culori), apoi vom trece la două trăsături (de exemplu dimensiune + culoare) şi aşa mai departe;

      •  propunerea de teme motivante de lucru – teme simple pentru care se oferă sprijin în clasă sau prin intermediul TIC;

      •  propunerea de sarcini de lucru la alegere pentru a stimula implicarea tuturor elevilor; diversificarea sarcinilor de lucru se poate face în funcţie de:

        • – profilul cognitiv al elevului (de exemplu, ca răspuns la o solicitare de lectură elevii pot desena/ mima/ explica pentru a indica ceea ce au înţeles din text);

        • – nivelul de achiziţie (de exemplu, relatarea unei acţiuni sau a mai multora);

        • – interese (de exemplu, modalităţi de lucru la proiecte sau de prezentare a acestora) ;

      •  centrarea probelor de evaluare pe măsurarea nivelului de performanţă în cadrul diverselor competenţe specifice avute în vedere (de ex., sarcini de producere a unui mesaj scris, înţelegerea unui text scris sau audiat).

CONŢINUTURI RECOMANDATE

TEME

Se recomandă ca activităţile de învăţare să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

•  Relaţii interumane

•  Viaţa personală (alimentaţie, sănătate, educaţie, activităţi de timp liber)

•  Universul tinerilor (cultura, sport)

•  Obiective turistice în China

•  Aspecte din viaţa contemporană (sociale, culturale etc)

•  Mass-media

•  Obiceiuri chinezesti

•  Aspecte legate de profesie

•  Activităţi din viaţa cotidiană

•  Viaţa culturală şi lumea artelor (film, muzică, teatru, expoziţii)

•  Repere de cultura şi civilizaţie ale spaţiului cultural sinic

•  Stiluri de viaţă în lumea est-asiatică

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

Pe parcursul clasei a XII-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele

elemente de construcţie a comunicării:

• • Elementul complementar de direcţie complex

• • Interogaţia retorică

• • Construcţia de întărire shi…de

• • Prepoziţia ba

• • Propoziţia pasivă marcată si pasiva nemarcată

• • Folosirea conjuncţiilor

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:

• – A solicita şi a oferi informaţii legate de completarea unui formular

• – A solicita şi a oferi informaţii despre produse şi servicii (inclusiv despre costuri, preţuri, etc.)

• – A solicita şi a oferi informaţii despre fenomene, evenimente, experienţe, acţiuni şi activităţi profesionale

• – A formula comparaţii între caracteristici ale unor persoane, obiecte, locuri, fenomene, activităţi, evenimente, procese

• – A exprima şi a argumenta refuzul de a face o acţiune

• – A solicita şi acorda / refuza permisiunea de face ceva

• – A utiliza formule adecvate contextual de iniţiere, întreţinere şi încheiere a unei conversaţii (inclusiv telefonice)

• – A întrerupe în mod politicos

• – A solicita şi a da instrucţiuni

• – A solicita şi a da sfaturi

• – A solicita şi a formula propuneri, sugestii

• – A solicita, a oferi, a accepta sau a refuza ajutorul

• – A corecta / încuraja / avertiza pe cineva

• – A exprima acordul / dezacordul cu un curs de acţiune

• – A caracteriza persoane, fapte, acţiuni

• – A formula concluzii

• – A exprima obligaţia / necesitatea / interdicţia de a face ceva

• – A exprima diverse grade de certitudine/ incertitudine

• – A exprima condiţii

• – A exprima cauze şi consecinţe

• – A exprima intenţii, dorinţe, preferinţe

• – A exprima atitudini emoţionale: simpatie, regret, încredere, îndoială, îngrijorare, temere

• – A exprima o hotărâre sau o promisiune

• – A solicita opinii / puncte de vedere personale

• – A exprima şi a motiva acordul / dezacordul faţă de opiniile altora

• – A cere şi a da clarificări pentru înţelegerea unui mesaj

• – A cere şi a da detalii şi explicaţii

• – A solicita repetarea şi reformularea

  SCURT GHID METODOLOGIC

  Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

  • – proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;

  • – evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedbackului obţinut.

1. I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ

   Elaborarea planificărilor pentru clasa a XII-a presupune următoarele etape:

   1. 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat.

   2. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se regăsesc.

   3. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice.

   4. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt associate prin programă.

   5. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate.

      Structura planificării calendaristice

      Nr. U.Î	Conţinuturi ale U.Î.	Competenţe specifice vizate	Număr de ore alocate	Săptămâna	Observaţii

      •  detalieri tematice

      •  elemente de construcţie a comunicării

      •  funcţii comunicative

2. II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

   Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite

   logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice. Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

   Detalieri ale conţinuturilor unităţii de învăţare	Competenţe specifice vizate	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare
   Ce?	De ce?	Cum?	Cu ce?	Cât? (În ce măsură?)
   -tema (detaliată pe lecţii)

   • – text / tip de text

   • – elemente de construcţie a comunicării

   • – funcţii comunicative

3. III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

      • – exerciţii de identificare

      • – exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris

      • – exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris)

      • – exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire)

      • – exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare sau literare (completare de tabele / diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente,

        – proiecte

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

      • – exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri

      • – exerciţii de completare de formulare, text lacunar

      • – exerciţii de construire a paragrafului

      • – exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan

      • – exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare

      • – dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere

      • – discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming

      • – expunere / prezentare sub formă de monolog

      • – exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)

      • – exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat

      • – exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris)

      • – proiecte

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      • – exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj,

        scrisoare de răspuns,

      • – joc de rol, discuţie, dezbatere

      • – prezentare

      • – exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri

      • – exerciţii de formulare / construire a unei argumentări

      • – exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate

      • – exerciţii de luare de notiţe

      • – proiecte

   4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      • – exerciţii de transfer şi transformare

      • – exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)

      • – exerciţii de traducere şi retroversiune

      • – exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe

      • – exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers

      • – proiecte

4. IV. EVALUAREA

Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului:

• – să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor

• – să identifice lacunele şi cauzele lor

• – să regleze procesul de predare / învăţare

  Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Este evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare, profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.

  Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

  •  Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)

  •  Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării

  •  Proiectul

  •  Portofoliul

  •  Autoevaluarea

CONDIŢII OBLIGATORII DE APLICARE DIDACTICĂ ŞI DE EVALUARE

•  Planificările calendaristice vor fi elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului pe întreg anul.

•  Stabilirea competenţelor care vor fi vizate şi a conţinuturilor care vor fi parcurse în fiecare semestru este la latitudinea profesorilor, obligaţia acestora fiind să asigure achiziţionarea de către elevi a tuturor competenţelor prevăzute de programă la un nivel satisfăcător.

•  Corelarea competenţelor cu conţinuturile tematice, lingvistice şi funcţionale recomandate în programa şcolară va fi realizată de către profesor, în procesul de proiectare didactică, având drept repere sugestiile din ghidul metodologic.

•  Alegerea temelor, contextelor, textelor pe baza cărora se va lucra şi a funcţiilor comunicative care se vor achiziţiona şi exersa se va face în corelare cu domeniul de specializare al fiecărei clase.

•  În activitatea de învăţare-predare vor fi folosite metode comunicative, tehnici interactive şi activităţi centrate pe elev.

•  Temele pentru acasă vor fi stabilite astfel încât timpul necesar elevului pentru rezolvarea lor să nu depăşească timpul de lucru efectiv al elevilor pe parcursul orei de curs

•  Instrumentele şi probele de evaluare vor fi elaborate în strictă corelare cu competenţele din programe şi în conformitate cu recomandările privind evaluarea din ghidul metodologic.

Anexa 3 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5677 /19.12.2017

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară pentru disciplina

Limba chineză (Limba modernă 2)

Clasele a IX-a – XII-a

LICEU

Bucureşti, 2017

Notă de prezentare

Programa şcolară pentru predarea limbii chineze ca limba modernă 2 a fost elaborată pentru a permite elevilor interesaţi să studieze această disciplină şi pentru a menţine vii tradiţiile lingvistice şi culturale ale comunităţii chineze din România.

Obiectivul fundamental al studierii limbii chineze în învăţământul preuniversitar este achiziţionarea de către toţi elevii a competenţelor de comunicare într-o limbă străină de circulaţie internaţională, prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, necesare pentru o comunicare adecvată situational / acceptată social în contexte inter- şi multiculturale, precum şi pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi(LLL), determinate de accentuarea fenomenului de globalizare şi de exigenţele impuse de dinamica societăţii mileniului III.

Având în vedere că dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina zilnică, interacţiunile cu ceilalţi, organizarea mediului şi activităţile / situaţiile de învăţare, programa pentru disciplina limba chineză este structurată de aşa natură astfel încât să-i ofere elevului continuitate în învăţare, dar şi diversitate pentru o dezvoltare intelectuală armonioasă.

Disciplina Limba Chineză are un rol deosebit de important în formarea personalităţii elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare „pentru a face faţă cerinţelor societăţii şi economiei bazate pe cunoaştere şi pentru a le facilita accesul post şcolar la învăţarea pe toată durata vieţii”(Memorandumul asupra învăţării permanente, 2002).

Programa pentru disciplina Limba modernă 2, clasele a IX-a – a XII-a, care conform planului cadru de învăţământ are alocate 2 ore TC/ săptămână si care se studiaza in clasa a IX-a ca an 1 de studiu, in clasa a X-a ca an 2 de studiu, in clasa a XI-a ca an 3 de studiu, in clasa a XII-a ca an 4 de studiu, propune dezvoltarea unor competenţe de comunicare care sunt compatibile cu nivelul A 2.1 conform Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi (CECRL), la finalul ciclului liceal. Aceasta presupune ca, la sfârşitul clasei a XII-a, elevii care studiază limba modernă 2 vor avea structurate competenţe de comunicare de nivel A1 şi vor fi început structurarea unor achiziţii incipiente specifice nivelului A2 din CECRL.

Prezentul curriculum a fost elaborat urmărindu-se:

1. A. Practica rationala a limbii . Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere, elevul va putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi înscris, mesaje corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.

2. B. Formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi capabil să utilizeze conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de interacţiune (orală şi în scris) în diverse contexte comunicative.

3. C. Dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusive Internetul.

Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional.

Din punct de vedere structural, programa pentru limba chineza -L2 cuprinde:

1. 1. COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se formează pe întreaga durată a liceului);

2. 2. VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul învăţământului liceal pentru educarea tinerilor în spiritul valorilor europene);

3. 3. COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui an de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă, dar mai ales pentru ce anume se învaţă anumite conţinuturi.

4. 4. SUGESTII METODOLOGICE:

   •  Conţinuturi recomandate care sunt structurate, pentru fiecare limbă, în:

     • ► Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare pe parcursul orelor de limba chineză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare.)

     • ► Elemente de construcţie a comunicării (conţin categorii de structuri lingvistice care vor fi utilizate în comunicare)

     • ► Funcţii comunicative ale limbii (precizează actele de vorbire utile pentru adecvarea funcţională a comunicării).

   •  Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersului didactic).

CLASA A IX-A

1. 1. COMPETENŢE GENERALE

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare.

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare.

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă.

   4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare.

1. 2. VALORI ŞI ATITUDINI

   

   • • Dezvoltarea personalităţii în planurile moral, social, emoţional, estetic, spiritual, intelectual şi fizic.

   • • Dezvoltarea unor atitudini şi concepţii care să dezvolte respectul de sine şi respectul faţă de cei din jur.

   • • Conştientizarea rolului limbii chineze ca mijloc de acces la patrimoniul culturii asiatice.

   • • Conştientizarea rolului limbii chineze ca mijloc de acces la piaţa muncii şi la mediul de afaceri.

   • • Conştientizarea rolului culturii chineze în cultura universală.

   • • Manifestarea curiozităţii faţă de tradiţii şi obiceiuri specifice spaţiului sinic.

   • • Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba chineză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural sinic.

   • • Înţelegerea şi acceptarea diferenţelor prin abordarea critică a stereotipurilor culturale. Respectarea şi valorizarea diversităţii culturale.

   • • Manifestarea curiozităţii faţă de aspecte legate de viaţa copiilor si tinerilor din spaţiul cultural chinez.

   • • Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite situaţii de comunicare.

2. 3. COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
      1.4 Asocierea de informaţii factuale dintr-un text citit /auzit cu o imagine / un set de imagini.

      1. 1.1. Oferirea unei reacţii non verbale adecvate, la salut/ o întrebare/ instrucţiune simplă rostită clar şi rar.

      2. 1.2. Recunoaşterea unor repere spaţiale (stânga, dreapta, aici, acolo, pe, sub, în, în faţa , în spatele).

      3. 1.3. Identificarea unor aspecte culturale simple.

      •  □Texte (publicitare) orale / scrise

      •  □Conversaţii

      •  □Dialoguri simple

      •  Prezentări orale/scrise pe teme de interes

      •  Pantomima

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

      1. 2.1. Reproducerea unor formule/ unor mesaje simple si scurte, respectând pronunţia şi intonaţia specifice.

      2. 2.2. Participarea la dialoguri simple în contexte de necesitate imediată.

      •  Dialoguri simple

      •  Descriere simplă orală sau scrisă

      •  Pregatirea unei activitati extrascolare(petrecere, serbare)

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

      1. 3.1 Comunicare interactivă într-un schimb de informaţii simple.

      2. 3.2 Îndeplinirea de instrucţiuni simple, orale sau scrise, în contexte funcţionale, când acestea sunt completate şi de imagini sau scheme.

      3. 3.3 Orientarea în spaţiu pe baza unui set de instrucţiuni simple articulate clar şi rar.

      •  Dialoguri situaţionale

      •  Conversaţii simple

      •  Instrucţiuni simple

      •  Planşe cu ideograme

      •  Exerciţii de tip adevărat/fals cu alegere multiplă.

      •  Completare de texte lacunare.

   4. 4. Transferarea şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
   dicţionarului/a aplicaţiilor.

   1. 4.1 Reformularea unei replici

   2. 4.2 Traducerea unor texte funcţionale scurte din limba chineză în limba romană cu ajutorul

   3. 4.3 Sintetizarea sub forma de schemă conţinutului unui text scris sau mesaj oral.

   •  Mesaje orale (înregistrate sau emise de profesor sau elevi )

   •  Texte de informare generală

   •  Notiţe

   •  Tehnici de utilizare a dicţionarului/a aplicaţiilor

3. 4. SUGESTII METODOLOGICE

   CONŢINUTURI RECOMANDATE

   TEME

   Se recomandă ca activităţile de învăţare să fie proiectate şi realizate în contextul

   următoarelor teme:

   •  Relaţii interumane

   •  Viaţa personală (alimentaţie, sănătate, educaţie, activităţi de timp liber)

   •  Universul tinerilor (cultura, sport)

   •  Obiective turistice în China

   •  Aspecte din viaţa contemporană (sociale, culturale etc)

   •  Mass-media

   •  Obiceiuri chinezesti

   •  Aspecte legate de profesie

   •  Activităţi din viaţa cotidiană

   •  Repere de cultura şi civilizaţie ale spaţiului cultural sinic

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de specialitate.

Terminologia elementelor de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare. Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate global. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate.

Pe parcursul clasei a IX-a se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

• • Normele de pronuntie, sunetele specifice limbii chineze standard (Putonghua), ordinea scrierii caracterelor.

• • Tonurile limbii chineze

• • Interogaţia cu particulele ma şi ne, interogatia cu pronumele interogativ, interogaţia alternativă

• • Pronumele personal -forma de singular şi cea de plural, pronumele de politeţe, pronumele demonstrative, pronumele interogativ

• • Predicatul adjectival

• • Exprimarea posesiei cu sau fara ajutorul particulei de

• • CCL – exprimarea locului cu ajutorul prepoziţiei zai

• • CCT – topica unităţilor de timp în propoziţia în limba chineză/ Exprimarea orei/ exprimarea datei

• • Numeralul de la 1 la 99

• • Clasificatorii

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:

Pe parcursul clasei a IX-a se vor exersa următoarele funcţii comunicative ale limbii:

• – A saluta;

• – A (se) prezenta (pe cineva);

• – A identifica un obiect;

• – A localiza elementar;

• – A descrie simplu ceva/ pe cineva (1-2 calităţi);

• – A felicita

• – A mulţumi

• – A număra

  SCURT GHID METODOLOGIC

  Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

  • – proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;

  • – transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete;

  • – evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feed-back-ului obţinut.

1. I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculum-ului pe întreg anul.

   Elaborarea planificărilor pentru clasa a IX-a presupune următoarele etape:

   1. 1. Studierea atentă a programei şi a manualului.

   2. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se regăsesc.

   3. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice.

   4. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt associate prin programă.

   5. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate.

      Structura planificării calendaristice

      Nr. U.Î	Conţinuturi ale U.Î.	Competenţe specifice vizate	Număr de ore alocate	Săptămâna	Observaţii

      •  detalieri tematice

      •  elemente de construcţie a comunicării

      •  funcţii comunicative

2. II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

   Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.

   Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

   Detalieri ale conţinuturilor unităţii de învăţare	Competenţe specifice vizate	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare
   Ce?	De ce?	Cum?	Cu ce?	Cât? (În ce măsură?)
   -tema (detaliată pe lecţii)

   • – text / tip de text

   • – elemente de construcţie a comunicării

   • – funcţii comunicative

3. III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

      • – exerciţii de identificare

      • – exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris

      • – exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris)

      • – exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire)

      • – exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare sau literare (completare de tabele / diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente,

        • – proiecte

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

      • – exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri

      • – exerciţii de completare de formulare, text lacunar

      • – exerciţii de construire a paragrafului

      • – exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan

      • – exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare

      • – dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere

      • – discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming

      • – expunere / prezentare sub formă de monolog

      • – exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)

      • – exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat

      • – exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris)

        • – proiecte

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      • – exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de răspuns,

      • – joc de rol, discuţie, dezbatere

      • – prezentare

      • – exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri

      • – exerciţii de formulare / construire a unei argumentări

      • – exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate

      • – exerciţii de luare de notiţe

      • – proiecte

   4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      • – exerciţii de transfer şi transformare

      • – exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)

      • – exerciţii de traducere şi retroversiune

      • – exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe

      • – exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers

      • – proiecte

4. IV. EVALUAREA

   Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului:

   • – să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor

   • – să identifice lacunele şi cauzele lor

   • – să regleze procesul de predare / învăţare

     Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Este evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare, profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.

     Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

     •  Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)

     •  Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării

     •  Proiectul

     •  Portofoliul

     •  Autoevaluarea

   CLASA A X-A

   1. 1. COMPETENŢE GENERALE

      1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare.

      2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare.

      3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă.

      4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare.

1. 2. VALORI ŞI ATITUDINI

• • Dezvoltarea personalităţii în planurile moral, social, emoţional, estetic, spiritual, intelectual şi fizic.

• • Dezvoltarea unor atitudini şi concepţii care să dezvolte respectul de sine şi respectul faţă de cei din jur.

• • Conştientizarea rolului limbii chineze ca mijloc de acces la patrimoniul culturii asiatice.

• • Conştientizarea rolului limbii chineze ca mijloc de acces la piaţa muncii şi la mediul de afaceri.

• • Conştientizarea rolului culturii chineze în cultura universală.

• • Manifestarea curiozităţii faţă de tradiţii şi obiceiuri specifice spaţiului sinic.

• • Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba chineză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural sinic.

• • Înţelegerea şi acceptarea diferenţelor prin abordarea critică a stereotipurilor culturale. Respectarea şi valorizarea diversităţii culturale.

• • Manifestarea curiozităţii faţă de aspecte legate de viaţa copiilor si tinerilor din spaţiul cultural chinez.

• • Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite situaţii de comunicare.

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
   1.3 Selectarea unot informaţii relevante din texte informative scurte.

   1. 1.1. Identificarea semnificaţiei globale a unui mesaj oral clar articulat în contexte familiare.

   2. 1.2. Explorarea unor aspecte culturale simple

   •  prezentare orală

   •  imagini publicitare

   •  conversaţii

   •  dialoguri simple

2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

   1. 2.1. Formularea unui mesaj simplu în situaţii uzuale, cu sprijin din partea interlocutorului

   2. 2.2. Cererea şi oferirea de informaţii referitoare la numere, la preţuri, la exprimarea orei

   3. 2.3. Descrierea simplă a unei persoane/ unui personaj

   •  Paragrafe simple

   •  Descriere simplă orală sau scrisă

3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

   1. 3.1 Identificarea informaţiilor din panouri şi semne aflate în locuri publice pentru facilitarea orientării.

   2. 3.2 Identificarea datelor cuprinse într-un formular simplu (nume, prenume, data naşterii, adresa)

   3. 3.3 Orientarea în spaţiu pe baza unui set de instrucţiuni simple articulate clar şi rar

   •  Conversaţii simple

   •  Instrucţiuni simple

4. 4. Transferarea şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

SUGESTII METODOLOGICE

Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu grad mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a

sarcinilor de lucru să fie sporit.

CONŢINUTURI RECOMANDATE

TEME

Se recomandă ca activităţile de învăţare să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

•  Viaţa personală (alimentaţie, sănătate, educaţie, activităţi de timp liber)

•  Universul tinerilor (cultura, sport)

•  Obiective turistice în China

•  Aspecte din viaţa contemporană (sociale, culturale etc)

•  Mass-media

•  Obiceiuri chinezesti

•  Aspecte legate de profesie

•  Activităţi din viaţa cotidiană

•  Viaţa culturală şi lumea artelor (film, muzică, teatru, expoziţii)

•  Repere de cultura şi civilizaţie ale spaţiului cultural sinic

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

• • Interogaţia cu haishi

• • Substantivele post-poziţii

• • Exprimarea locului cu ajutorul verbelor zai, you şi shi

• • Acţiunea în curs de desfăşurare(folosirea lui zheng/zhengzai/zhengzai…ne)

• • Aspectul perfectiv al verbelor particula modală le,viitorul proxim

• • Verbele optative

• • Elementul complementar de grad

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:

1. 1. A da şi a solicita informaţii:

   • – a oferi şi a solicita informaţii privind locul de unde vin diverse persoane;

   • – a oferi informaţii despre programul zilnic / săptămânal (orar şcolar, materii şcolare etc.);

   • – a oferi informaţii despre vreme;

   • – a solicita / oferi informaţii despre diverse evenimente;

   • – a oferi şi a solicita informaţii despre preţuri, alimente etc.

2. 2. A descoperi şi a exprima atitudini

   • – a refuza o ofertă / invitaţie;

     -a exprima obligaţia de a face ceva.

3. 3. A descoperi şi a exprima atitudini morale:

   • – a da sfaturi;

   • – a cere scuze.

4. 4. A comunica în societate:

   • – a saluta;

   • – a face prezentări;

   • – a oferi un obiect în mod politicos.

     SCURT GHID METODOLOGIC

     Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

     • – proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;

     • – evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedbackului obţinut.

1. I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ

   Elaborarea planificărilor pentru clasa a X-a presupune următoarele etape:

   1. 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat.

   2. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se regăsesc.

   3. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice.

   4. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă.

   5. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate.

      Structura planificării calendaristice

      Nr. U.Î	Conţinuturi ale U.Î.	Competenţe specifice vizate	Număr de ore alocate	Săptămâna	Observaţii

      •  detalieri tematice

      •  elemente de construcţie a comunicării

      •  funcţii comunicative

2. II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

   Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.

   Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

   Detalieri ale conţinuturilor unităţii de învăţare	Competenţe specifice vizate	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare
   Ce?	De ce?	Cum?	Cu ce?	Cât? (În ce măsură?)
   -tema (detaliată pe lecţii)

   • – text / tip de text

   • – elemente de construcţie a comunicării

   • – funcţii comunicative

3. III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

      • – exerciţii de identificare

      • – exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris

      • – exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris)

      • – exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire)

      • – exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare sau literare (completare de tabele / diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente,

      • – proiecte

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

      • – exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri

      • – exerciţii de completare de formulare, text lacunar

      • – exerciţii de construire a paragrafului

      • – exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan

      • – exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare

      • – dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere

      • – discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming

      • – expunere / prezentare sub formă de monolog

      • – exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)

      • – exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat

      • – exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris)

      • – proiecte

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      • – exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj,

        scrisoare de răspuns,

      • – joc de rol, discuţie, dezbatere

      • – prezentare

      • – exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri

      • – exerciţii de formulare / construire a unei argumentări

      • – exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate

      • – exerciţii de luare de notiţe

      • – proiecte

   4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      • – exerciţii de transfer şi transformare

      • – exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)

      • – exerciţii de traducere şi retroversiune

      • – exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe

      • – exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers

      • – proiecte

4. IV. EVALUAREA

   Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului:

   • – să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor

   • – să identifice lacunele şi cauzele lor

   • – să regleze procesul de predare / învăţare

     Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Este evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare, profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.

     Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

     •  Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)

     •  Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării

     •  Proiectul

     •  Portofoliul

     •  Autoevaluarea

   CLASELE A XI-A ŞI A XII-A

   1. 1. COMPETENŢE GENERALE

      1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare.

      2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare.

      3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă.

      4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare.

1. 2. VALORI ŞI ATITUDINI

• • Dezvoltarea personalităţii în planurile moral, social, emoţional, estetic, spiritual, intelectual şi fizic.

• • Dezvoltarea unor atitudini şi concepţii care să dezvolte respectul de sine şi respectul faţă de cei din jur.

• • Conştientizarea rolului limbii chineze ca mijloc de acces la patrimoniul culturii asiatice.

• • Conştientizarea rolului limbii chineze ca mijloc de acces la piaţa muncii şi la mediul de afaceri.

• • Conştientizarea rolului culturii chineze în cultura universală.

• • Manifestarea curiozităţii faţă de tradiţii şi obiceiuri specifice spaţiului sinic.

• • Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba chineză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural sinic.

• • Înţelegerea şi acceptarea diferenţelor prin abordarea critică a stereotipurilor culturale. Respectarea şi valorizarea diversităţii culturale.

• • Manifestarea curiozităţii faţă de aspecte legate de viaţa copiilor si tinerilor din spaţiul cultural chinez.

• • Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite situaţii de comunicare.

CLASA A XI-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
   	Tipuri de mesaje orale şi scrise:

   1. 1.1 Identificarea unor detalii din mesaje simple articulate clar şi rar în contexte cunoscute/ previzibile

   2. 1.2 Urmărirea unor instrucţiuni simple de orientare, în vederea atingerii unui obiectiv

   3. 1.3 Desprinderea semnificaţiei generale a unui mesaj rostit cu viteză normală în limba standard.

   • – texte de lungime variabilă care conţin şi elemente de vocabular nefamiliare. Oral:

   • – mesaje emise de cei din jur Scris:

   • – texte / fragmente autentice de informare generală, pagini de internet, texte de popularizare: ştiri / articole, texte publicitare

2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
   / nu îi place, pe o temă dată

   1. 2.1 Povestirea / relatarea oral şi/sau în scris a unor experienţe / întâmplări personale, în termeni simpli cu întrebări de sprijin / pe baza unui plan dat

   2. 2.2 Formularea de întrebări şi răspunsuri şi de opinii argumentate despre ceea ce îi place

   •  Povestire / Prezentare orală / scrisă

   •  Paragrafe / texte scurte pe diverse arii tematice

   •  Dialoguri

   •  Formulare, chestionare şi alte documente specifice domeniului de specializare

3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
   	perechi / grup mic; la telefon, corespondenţă

   1. 3.1 Formularea de opinii / sugestii, solicitarea şi formularea de instrucţiuni în cadrul unei activităţi în grup

   2. 3.2 Exprimarea acordului şi dezacordului într-o discuţie formală sau informală pe teme cunoscute.

   •  Discuţii, dialoguri

   •  Opinii, sugestii, sfaturi

   •  Scrisoare, mesaj e-mail Moduri de interacţiune: faţă în faţă, în

4. 4. Transferarea şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

   1. 4.1. Manifestarea interesului pentru participarea la schimbul de mesaje scrise

   2. 4.2. Descrierea unor aspecte ale vieţii cotidiene (oameni, locuri, şcoală, familie, hobby-uri), folosind fraze simple

   •  Dialoguri simple (înregistrate sau interpretate)

   •  Opinii, comentarii simple

   •  Tehnici de utilizare a dicţionarului.

   SUGESTII METODOLOGICE

   Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu grad mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.

   CONŢINUTURI RECOMANDATE

   TEME

   Se recomandă ca activităţile de învăţare să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

   •  Relaţii interumane

   •  Viaţa personală (alimentaţie, sănătate, educaţie, activităţi de timp liber)

   •  Universul tinerilor (cultura, sport)

   •  Obiective turistice în China

   •  Aspecte din viaţa contemporană (sociale, culturale etc)

   •  Mass-media

   •  Obiceiuri chinezesti

   •  Aspecte legate de profesie

   •  Activităţi din viaţa cotidiană

   •  Viaţa culturală şi lumea artelor (film, muzică, teatru, expoziţii)

   •  Repere de cultura şi civilizaţie ale spaţiului cultural sinic

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

Pe parcursul clasei a XI-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

•  Indicarea experienţei trecute cu ajutorul particulei aspectuale guo

•  Propoziţiile impersonale (fără S)

•  Particula modală le pentru schimbarea de situaţie

•  Construcţia cong…dao, structura yi…jiu

•  Aspectul continuu al unei acţiuni verbale

•  Comparaţia cu ajutorul prepoziţiei bi,a verbului you şi a structurii gen…yiyang

•  Elementul complementar de rezultat, elementul complementar de direcţie simplu

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:

• – A relata la prezent, trecut

• – A exprima intenţii/ planuri de viitor

• – A descrie obiecte, activităţi

• – A prezenta activităţi generale/ obişnuite

• – A compara

• – A solicita şi a oferi informaţii despre evenimente, experienţe prezente şi trecute

• – A exprima preferiţe, gusturi

• – A exprima obligaţia, interdicţia , necesitatea

  SCURT GHID METODOLOGIC

  Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

  • – proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;

  • – evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedbackului obţinut.

1. I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ

   Elaborarea planificărilor pentru clasa a XI-a presupune următoarele etape:

   1. 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat.

   2. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se regăsesc.

   3. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice.

   4. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă.

   5. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate.

      Structura planificării calendaristice

      Nr. U.Î	Conţinuturi ale U.Î.	Competenţe specifice vizate	Număr de ore alocate	Săptămâna	Observaţii

      •  detalieri tematice

      •  elemente de construcţie a comunicării

      •  funcţii comunicative

2. II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

   Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite

   logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice. Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

   Detalieri ale conţinuturilor unităţii de învăţare	Competenţe specifice vizate	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare
   Ce?	De ce?	Cum?	Cu ce?	Cât? (În ce măsură?)
   -tema (detaliată pe lecţii)

   • – text / tip de text

   • – elemente de construcţie a comunicării

   • – funcţii comunicative

3. III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

      • – exerciţii de identificare

      • – exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris

      • – exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris)

      • – exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire)

      • – exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare sau literare (completare de tabele / diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente,

        – proiecte

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

      • – exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri

      • – exerciţii de completare de formulare, text lacunar

      • – exerciţii de construire a paragrafului

      • – exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan

      • – exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare

      • – dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere

      • – discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming

      • – expunere / prezentare sub formă de monolog

      • – exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)

      • – exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat

      • – exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris)

      • – proiecte

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      • – exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj,

        scrisoare de răspuns,

      • – joc de rol, discuţie, dezbatere

      • – prezentare

      • – exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri

      • – exerciţii de formulare / construire a unei argumentări

      • – exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate

      • – exerciţii de luare de notiţe

      • – proiecte

   4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      • – exerciţii de transfer şi transformare

      • – exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)

      • – exerciţii de traducere şi retroversiune

      • – exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe

      • – exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers

      • – proiecte

4. IV. EVALUAREA

   Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului:

   • – să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor

   • – să identifice lacunele şi cauzele lor

   • – să regleze procesul de predare / învăţare

   Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor

   activităţii şi a învăţării elevilor. Este evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare, profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.

   Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

   •  Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)

   •  Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării

   •  Proiectul

   •  Portofoliul

   •  Autoevaluarea

   CLASA A XII-A

   COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
      	-emisiuni radio / TV, înregistrări audiovideo

      1. 1.1 Identificarea semnificaţiei unor schimburi verbale pe teme familiare, clar articulate.

      2. 1.2 Desprinderea semnificaţiei globale, a ideilor generale şi a unor detalii din scurte discuţii între vorbitori nativi /înregistrări radio / TV pe subiecte de interes .

      3. 1.3 Selectarea informaţiilor relevante din diferite fragmente / texte în vederea îndeplinirii unei sarcini de lucru.

      • – fragmente / texte de informare generală şi de specialitate

      • – prezentări orale / scrise de dificultate medie

      • – dialoguri, conversaţii, interviuri

      • – mesaje scrise, cereri

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

      1. 2.1 Relatarea, oral şi/sau în scris unei activităţi desfăşurate îngrup / a unui fapt divers / eveniment / film, pe baza unui plan dat

      2. 2.2 Prezentarea unui monolog pe o tema dată, structurat, susţinut de exemple din viaţa personală sau din alte surse.

      3. 2.3 Redactarea de texte funcţionale variate, structurate după model, aducând argumente şi exemple în sprijinul opiniilor exprimate.

      •  povestire / prezentare orală / scrisă

      •  descrieri / comparări de obiecte, persoane

      •  formulare

      •  texte funcţionale.

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
      	-mesaje orale (faţă în faţă / telefonic)

      1. 3.1 Preluarea şi transmiterea unui mesaj audiat, când este permisă cererea pentru repetarea unor cuvinte în scopul clarificării

      2. 3.2 Reformularea unui mesaj / unor instrucţiuni, la cererea interlocutorului

      3. 3.3 Identificarea intenţiei vorbitorului /a tipului de relaţie instituită de acesta în interacţiunea verbală

      • – dialog, discuţie

      • – instrucţiuni

      • – texte funcţionale: reclamă, anunţ, cerere, invitaţie

   4. 4. Transferarea şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

      1. 4.1 Transferarea informaţiilor dintr-un text în scheme, tabele, utilizând la nevoie dicţionarul

      2. 4.2 Rezumarea, oral şi / sau în scris, a unui text cunoscut, pe baza unui plan dat

      3. 4.3 Traducerea unor mesaje simple, din limba chineză în limba maternă şi invers, în situaţii de comunicare familiar

      • – fragmente / texte de informare generală

      • – dialoguri simple (înregistrate sau interpretate)

      • – rezumat

      • – tehnici de utilizare a dicţionarului

      SUGESTII METODOLOGICE GENERALE

      În clasele a IX-a – a XII-a, proiectarea didactică va avea în vedere situaţii de învăţare compatibile cu dezvoltarea de competenţe de comunicare corespunzătoare nivelului A2.1 (A1), cu precădere la clasa a XII-a fiind incluse achiziţii incipiente de nivel A2.

      Pentru un demers eficient sugerăm:

      •  Folosirea cat mai frecventa a limbii ţintă în fraze simple pentru orice situaţie de comunicare din clasă; se va evita, pe cât posibil, traducerea sau folosirea variantei familiare elevului;

      •  utilizarea non-verbalului pentru a sprijini învăţarea intuitivă, profesorul recurgând la mimă, desen, filmuleţe pentru a oferi puncte de acces relevante sau pentru a explica un concept;

      •  organizarea de activităţi pe grupe pentru a stimula interacţiunea în limba ţintă; acest context de lucru este şi un context de comunicare securizant în care elementele specifice limbii ţintă (de la acte de vorbire la aspecte fonetice , de tonalitate) capătă funcţionalitate fără niciun efort;

      •  monitorizarea activităţilor pe grupe în vederea folosirii limbii ţintă;

      •  oferirea de exemple si analogii reprezentative pentru intuirea unor regularităţi ale limbii (articularea atentă şi eventuala scriere pe tablă a unor cuvinte pentru a-i sprijini pe elevi în a observa anumite mărci gramaticale, elevii structurându-şi astfel progresiv regula); asemenea exemple nu ar trebui să facă obiectul unor lecţii sau secvenţe de lecţii separate, ci să apară în mod firesc pe parcursul diverselor activităţi de comunicare (profesorul poate propune un „stop-cadru” pentru observarea regularităţii şi poate oferi mai multe exemple, eventual solicitând elevilor să găsească şi ei ceva similar; profesorul şi clasa pot dezvolta împreună un set de semne / gesturi convenţionale care să le amintească elevilor anumite regularităţi);

      •  recurgerea la un context autentic de comunicare, creat în clasă pentru a practica actele de vorbire recomandate şi pentru a dezvolta competenţele stipulate în prezenta programă;

      •  realizarea unei lecturi de comprehensiune: accentele formative trebuie să fie puse pe semnificaţii şi pe explorarea acestora la nivelul textului; lectura este un scop explicit al învăţării, de maximă importanţă pentru cunoaştere şi pentru dezvoltarea personală a elevului; lectura nu trebuie să fie utilizată ca mijloc pentru practicarea vocabularului şi a gramaticii; totodată, lectura cu voce tare, ca activitate în sine, poate fi contraproductivă pentru comprehensiune; pronunţia şi intonaţia vor fi exersate prin activităţi de tipul: recitare de poezii, jocuri amuzante (de pronunţie), cântece;

      •  recomandăm folosirea unei varietăţi de texte care să cuprindă şi elemente iconice – afiş, plan, tabel, bandă desenată, pliante bogat ilustrate etc.;

      •  stimularea exprimării orale şi scrise simple, care se dezvoltă progresiv – de exemplu, în cadrul descrierii vom începe cu o singură trăsătură simplă (mic, mare, culori), apoi vom trece la două trăsături (de exemplu dimensiune + culoare) şi aşa mai departe;

      •  propunerea de teme motivante de lucru – teme simple pentru care se oferă sprijin în clasă sau prin intermediul TIC;

      •  propunerea de sarcini de lucru la alegere pentru a stimula implicarea tuturor elevilor; diversificarea sarcinilor de lucru se poate face în funcţie de:

        • – profilul cognitiv al elevului (de exemplu, ca răspuns la o solicitare de lectură elevii pot desena/ mima/ explica pentru a indica ceea ce au înţeles din text);

        • – nivelul de achiziţie (de exemplu, relatarea unei acţiuni sau a mai multora);

        • – interese (de exemplu, modalităţi de lucru la proiecte sau de prezentare a acestora) ;

      •  centrarea probelor de evaluare pe măsurarea nivelului de performanţă în cadrul diverselor competenţe specifice avute în vedere (de ex., sarcini de producere a unui mesaj scris, înţelegerea unui text scris sau audiat).

CONŢINUTURI RECOMANDATE

TEME

Se recomandă ca activităţile de învăţare să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

•  Relaţii interumane

•  Viaţa personală (alimentaţie, sănătate, educaţie, activităţi de timp liber)

•  Universul tinerilor (cultura, sport)

•  Obiective turistice în China

•  Aspecte din viaţa contemporană (sociale, culturale etc)

•  Mass-media

•  Obiceiuri chinezesti

•  Aspecte legate de profesie

•  Activităţi din viaţa cotidiană

•  Viaţa culturală şi lumea artelor (film, muzică, teatru, expoziţii)

•  Repere de cultura şi civilizaţie ale spaţiului cultural sinic

•  Stiluri de viaţă în lumea est-asiatică

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

Pe parcursul clasei a XII-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele

elemente de construcţie a comunicării:

• • Elementul complementar de direcţie complex

• • Prepoziţia ba

• • Propoziţia pasivă marcată si pasiva nemarcată

• • Folosirea conjuncţiilor

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:

• – A solicita şi a oferi informaţii legate de completarea unui formular

• – A solicita şi a oferi informaţii despre produse şi servicii (inclusiv despre costuri, preţuri, etc.)

• – A solicita şi a oferi informaţii despre fenomene, evenimente, experienţe, acţiuni şi activităţi profesionale

• – A formula comparaţii între caracteristici ale unor persoane, obiecte, locuri, fenomene, activităţi,

  evenimente, procese

• – A exprima şi a argumenta refuzul de a face o acţiune

• – A solicita şi acorda / refuza permisiunea de face ceva

• – A utiliza formule adecvate contextual de iniţiere, întreţinere şi încheiere a unei conversaţii (inclusiv telefonice)

• – A întrerupe în mod politicos

• – A solicita şi a da instrucţiuni

• – A solicita şi a da sfaturi

• – A solicita şi a formula propuneri, sugestii

• – A solicita, a oferi, a accepta sau a refuza ajutorul

• – A corecta / încuraja / avertiza pe cineva

• – A exprima acordul / dezacordul cu un curs de acţiune

• – A caracteriza persoane, fapte, acţiuni

• – A formula concluzii

• – A exprima obligaţia / necesitatea / interdicţia de a face ceva

• – A exprima diverse grade de certitudine/ incertitudine

• – A exprima condiţii

• – A exprima cauze şi consecinţe

• – A exprima intenţii, dorinţe, preferinţe

• – A exprima atitudini emoţionale: simpatie, regret, încredere, îndoială, îngrijorare, temere

• – A exprima o hotărâre sau o promisiune

• – A solicita opinii / puncte de vedere personale

• – A exprima şi a motiva acordul / dezacordul faţă de opiniile altora

• – A cere şi a da clarificări pentru înţelegerea unui mesaj

• – A cere şi a da detalii şi explicaţii

• – A solicita repetarea şi reformularea

  SCURT GHID METODOLOGIC

  Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

  • – proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;

  • – evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedbackului obţinut.

1. I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ

   Elaborarea planificărilor pentru clasa a XII-a presupune următoarele etape:

   1. 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat.

   2. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se regăsesc.

   3. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice.

   4. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă.

   5. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate.

      Structura planificării calendaristice

      Nr. U.Î	Conţinuturi ale U.Î.	Competenţe specifice vizate	Număr de ore alocate	Săptămâna	Observaţii

      •  detalieri tematice

      •  elemente de construcţie a comunicării

      •  funcţii comunicative

2. II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

   Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.

   Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

   Detalieri ale conţinuturilor unităţii de învăţare	Competenţe specifice vizate	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare
   Ce?	De ce?	Cum?	Cu ce?	Cât? (În ce măsură?)
   -tema (detaliată pe lecţii)

   • – text / tip de text

   • – elemente de construcţie a comunicării

   • – funcţii comunicative

3. III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

      • – exerciţii de identificare

      • – exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris

      • – exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris)

      • – exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire)

        – proiecte

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

      • – exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri

      • – exerciţii de completare de formulare, text lacunar

      • – exerciţii de construire a paragrafului

      • – exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan

      • – exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare

      • – dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere

      • – discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming

      • – expunere / prezentare sub formă de monolog

      • – exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)

      • – exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat

      • – exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris)

      • – proiecte

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      • – exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj,

        scrisoare de răspuns,

      • – joc de rol, discuţie, dezbatere

      • – prezentare

      • – exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate

      • – exerciţii de luare de notiţe

      • – proiecte

   4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      • – exerciţii de transfer şi transformare

      • – exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)

      • – exerciţii de traducere şi retroversiune

      • – proiecte

4. IV. EVALUAREA

Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului:

• – să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor

• – să identifice lacunele şi cauzele lor

• – să regleze procesul de predare / învăţare

  Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Este evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare, profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.

  Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

  •  Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)

  •  Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării

  •  Proiectul

  •  Portofoliul

  •  Autoevaluarea

CONDIŢII OBLIGATORII DE APLICARE DIDACTICĂ ŞI DE EVALUARE

•  Planificările calendaristice vor fi elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului pe întreg anul.

•  Stabilirea competenţelor care vor fi vizate şi a conţinuturilor care vor fi parcurse în fiecare semestru este la latitudinea profesorilor, obligaţia acestora fiind să asigure achiziţionarea de către elevi a tuturor competenţelor prevăzute de programă la un nivel satisfăcător.

•  Corelarea competenţelor cu conţinuturile tematice, lingvistice şi funcţionale recomandate în programa şcolară va fi realizată de către profesor, în procesul de proiectare didactică, având drept repere sugestiile din ghidul metodologic.

•  Alegerea temelor, contextelor, textelor pe baza cărora se va lucra şi a funcţiilor comunicative care se vor achiziţiona şi exersa se va face în corelare cu domeniul de specializare al fiecărei clase.

•  În activitatea de învăţare-predare vor fi folosite metode comunicative, tehnici interactive şi activităţi centrate pe elev.

•  Temele pentru acasă vor fi stabilite astfel încât timpul necesar elevului pentru rezolvarea lor să nu depăşească timpul de lucru efectiv al elevilor pe parcursul orei de curs

•  Instrumentele şi probele de evaluare vor fi elaborate în strictă corelare cu competenţele din programe şi în conformitate cu recomandările privind evaluarea din ghidul metodologic.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește