CELEX:02024R1735-20250817: Regulamentul (UE) 2024/1735 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european de producere de tehnologii zero net și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1724 (Text cu relevanță pentru SEE)

Redacția Lex24
Publicat in Repertoriu EUR-Lex, 15/10/2025


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

02024R1735 — RO — 17.08.2025 — 001.001Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial...

Informatii

Data documentului: 17/08/2025
Data intrării în vigoare: 17/08/2025
Emitent: Not available
Formă: Repertoriu EUR-Lex

02024R1735 — RO — 17.08.2025 — 001.001


Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B

REGULAMENTUL (UE) 2024/1735 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 13 iunie 2024

de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european de producere de tehnologii „zero net” și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1724

(Text cu relevanță pentru SEE)

(JO L 1735 28.6.2024, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

Jurnalul Oficial

NR.

Pagina

Data

►M1

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2025/1463 AL COMISIEI
din 23 mai 2025

L 1463

1

28.7.2025

Rectificat prin:

►C1

Rectificare, JO L 90111, 5.2.2025, p. 1 (2024/1735)


▼B

REGULAMENTUL (UE) 2024/1735 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 13 iunie 2024

de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european de producere de tehnologii „zero net” și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1724

(Text cu relevanță pentru SEE)

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect

(1)

Obiectivul general al prezentului regulament este de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin instituirea unui cadru care să asigure accesul Uniunii la o aprovizionare sigură și durabilă cu tehnologii „zero net”, inclusiv prin extinderea capacității de producere de tehnologii „zero net” și a lanțurilor lor de aprovizionare pentru a le proteja reziliența, contribuind în același timp la realizarea obiectivelor climatice și a obiectivului privind neutralitatea climatică ale Uniunii, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2021/1119, în vederea decarbonizării economiei și a societății Uniunii, precum și prin contribuția la crearea de locuri de muncă de calitate în domeniul tehnologiilor „zero net”, îmbunătățind astfel și competitivitatea Uniunii.
(2)

Pentru a realiza obiectivul general menționat la alineatul (1), prezentul regulament stabilește măsuri care vizează:

(a)

reducerea riscului de perturbări ale aprovizionării legate de tehnologiile „zero net” susceptibile să denatureze concurența și să fragmenteze piața internă, în special prin identificarea posibilității de extindere a capacității de producție a tehnologiilor „zero net” și a lanțurilor lor de aprovizionare și prin sprijinirea acestei extinderi;

(b)

instituirea unei piețe a Uniunii pentru serviciile de stocare a CO2;

(c)

încurajarea cererii de tehnologii „zero net” durabile și reziliente prin proceduri de achiziții publice, licitații și alte forme de intervenții publice;

(d)

consolidarea competențelor prin sprijinirea academiilor, protejând și creând astfel locuri de muncă de calitate;

(e)

sprijinirea inovării prin crearea unor spații de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”, prin coordonarea activităților de cercetare și inovare prin intermediul Grupului de coordonare pentru Planul strategic privind tehnologiile energetice, precum și prin utilizarea achizițiilor înainte de comercializare și a achizițiilor publice de soluții inovatoare;

(f)

îmbunătățirea capacității Uniunii de a monitoriza și de a atenua riscurile în materie de aprovizionare cu tehnologii „zero net”.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)

Cu excepția articolelor 33 și 34 din prezentul regulament, care se aplică tehnologiilor inovatoare „zero net” și altor tehnologii inovatoare, prezentul regulament se aplică tehnologiilor „zero net”. Materiile prime critice care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2024/1252 sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(2)

În cazul instalațiilor de producție integrată care acoperă producția de materiale care intră atât sub incidența Regulamentului (UE) 2024/1252, cât și a prezentului regulament, regulamentul aplicabil se stabilește în funcție de produsul finit al instalațiilor.
(3)

Cu excepția articolelor 5, 25, 26 și 28, prezentul regulament se aplică proiectelor de decarbonizare ale industriei mari consumatoare de energie care fac parte din lanțul de aprovizionare al unei tehnologii „zero net” și care reduc în mod semnificativ și permanent ratele de emisii de CO2 echivalent ale proceselor industriale într-o măsură fezabilă din punct de vedere tehnic.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„tehnologii «zero net»” înseamnă tehnologiile enumerate la articolul 4, în cazul în care acestea sunt produse finale, componente specifice sau utilaje specifice utilizate în principal pentru fabricarea produselor respective;

2.

„componentă” înseamnă o parte a produsului finit al unei tehnologii „zero net”, care este fabricată și comercializată de o întreprindere, inclusiv materialele prelucrate;

3.

„tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile” înseamnă tehnologii care produc energie din surse regenerabile;

4.

„energie din surse regenerabile” înseamnă energie din surse regenerabile sau energie regenerabilă în sensul definiției de la articolul 2 al doilea paragraf punctul 1 din Directiva (UE) 2018/2001;

5.

„stocarea energiei” înseamnă stocarea energiei electrice și termice, precum și alte forme de stocare care sunt utilizate pentru stocarea energiei fără combustibili fosili;

6.

„combustibili de origine nebiologică produși din surse regenerabile” înseamnă combustibili de origine nebiologică produși din surse regenerabile în sensul definiției de la articolul 2 al doilea paragraf punctul 36 din Directiva (UE) 2018/2001;

7.

„combustibili alternativi durabili” înseamnă combustibili de aviație durabili, combustibili de aviație sintetici cu emisii scăzute de dioxid de carbon sau hidrogen pentru aviație, în sensul definiției de la articolul 3 punctul 7, 13 sau 17 din Regulamentul (UE) 2023/2405, destinați sectorului aviației sau combustibili destinați sectorului maritim, astfel cum sunt identificați în conformitate cu criteriile definite la articolul 10 alineatul (1) și alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/1805;

8.

„tehnologii industriale transformatoare pentru decarbonizare” înseamnă extinderea capacității de producție a tehnologiilor industriale transformatoare care sunt utilizate pentru a reduce în mod semnificativ și permanent ratele emisiilor de CO2 echivalent ale unei instalații comerciale a unei întreprinderi mari consumatoare de energie, în sensul definiției de la articolul 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului (1), în sectoarele oțelului, aluminiului, metalelor neferoase, substanțelor chimice, cimentului, varului, sticlei, ceramicii, îngrășămintelor, precum și în sectoarele celulozei și hârtiei, în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic;

9.

„soluții biotehnologice în domeniul climei și al energiei” înseamnă tehnologii ancorate în utilizarea microorganismelor sau a moleculelor biologice, cum ar fi enzimele, rășinile sau biopolimerii, care sunt capabile să reducă emisiile de CO2 prin înlocuirea factorilor de producție fosili sau chimici energointensivi în procesele de producție industrială relevante, printre altele, pentru captarea dioxidului de carbon, producția de biocombustibili și producția de materiale de origine biologică, în conformitate cu principiile economiei circulare;

10.

„utilizate în principal” înseamnă produse finite și componente specifice, care sunt esențiale pentru producția de tehnologii „zero net”, astfel cum sunt prevăzute în anexă, sau produsele finite, componentele specifice și mașinile specifice care sunt esențiale pentru producția de tehnologii „zero net”, pe baza dovezilor furnizate unei autorități naționale competente de către inițiatorul proiectului, cu excepția proiectelor de decarbonizare ale industriei mari consumatoare de energie pentru care nu sunt necesare astfel de dovezi;

11.

„material prelucrat” înseamnă un material care a fost prelucrat astfel încât să fie adecvat pentru o funcție specifică în cadrul unui lanț de aprovizionare al tehnologiei „zero net”, cu excepția materiilor prime critice definite în temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) 2024/1252;

12.

„tehnologii inovatoare «zero net»” înseamnă tehnologii „zero net” care cuprind inovații autentice care nu sunt disponibile în prezent pe piață și care sunt suficient de avansate pentru a fi testate într-un mediu controlat;

13.

„alte tehnologii inovatoare” înseamnă tehnologii din domeniul energiei sau climei cu potențial dovedit de a contribui la decarbonizarea sistemelor industriale sau energetice și de a reduce dependențele strategice, care includ inovații autentice care nu sunt disponibile în prezent pe piața Uniunii și care sunt suficient de avansate pentru a fi testate într-un mediu controlat;

14.

„achiziție înainte de comercializare” înseamnă achiziția de tehnologii „zero net” într-o fază precomercială, care presupune partajarea riscurilor și beneficiilor în condiții de piață și dezvoltarea concurențială în etape;

15.

„achiziții publice de soluții inovatoare” înseamnă o procedură de achiziții publice în cadrul căreia autoritățile contractante sau entitățile contractante acționează în calitate de client de lansare pentru tehnologiile „zero net” și care poate include testarea de conformitate;

16.

„proiect de producere de tehnologie «zero net»” înseamnă o instalație comercială planificată sau o extindere ori reafectare a unei instalații existente în vederea producerii de tehnologii „zero net” sau un proiect de decarbonizare a industriei mari consumatoare de energie;

17.

„proiecte de decarbonizare a industriei mari consumatoare de energie” înseamnă construirea sau transformarea instalației comerciale a unei întreprinderi mari consumatoare de energie în sensul definiției de la articolul 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/96/CE în sectoarele oțelului, aluminiului, metalelor neferoase, substanțelor chimice, cimentului, varului, sticlei, ceramicii, îngrășămintelor, precum și în sectoarele celulozei și hârtiei care fac parte din lanțul de aprovizionare al unei tehnologii „zero net” și care reduc în mod semnificativ și permanent ratele de emisii de CO2 echivalent ale proceselor industriale într-o măsură fezabilă din punct de vedere tehnic;

18.

„proiect strategic «zero net»” înseamnă un proiect de producere de tehnologie „zero net”, un proiect de captare a CO2, un proiect de stocare a CO2 sau un proiect de infrastructură de transport al CO2 situat în Uniune, pe care un stat membru l-a recunoscut drept proiect strategic „zero net” în temeiul articolelor 13 și 14;

19.

„procedură de acordare a autorizațiilor” înseamnă o procedură care vizează toate autorizațiile relevante pentru construirea, extinderea, modificarea și exploatarea proiectelor de producere de tehnologie „zero net” și a proiectelor strategice „zero net”, inclusiv autorizațiile de construcție, de utilizare a substanțelor chimice și de conectare la rețea, evaluările și autorizațiile de mediu, dacă sunt necesare, și care cuprinde toate cererile și procedurile de la confirmarea faptului că cererea este completă până la notificarea deciziei exhaustive privind rezultatul procedurii de către punctul unic de contact în cauză, precum și în ceea ce privește stocarea geologică a CO2, procedura de acordare a autorizațiilor de stocare, care vizează prelucrarea tuturor autorizațiilor necesare pentru instalațiile de suprafață în vederea exploatării unui sit de stocare, inclusiv autorizațiile de construcție și autorizațiile privind conductele și a autorizației de mediu pentru injectarea și stocarea CO2, finalizată în conformitate cu Directiva 2009/31/CE;

20.

„decizie exhaustivă” înseamnă decizia sau ansamblul deciziilor luate de autoritățile statelor membre care stabilește dacă unui inițiator al proiectului i se acordă sau nu autorizarea pentru implementarea unui proiect de producere de tehnologie „zero net”, fără a aduce atingere niciunei decizii luate în contextul unei căi de atac;

21.

„inițiator al proiectului” înseamnă orice întreprindere sau consorțiu de întreprinderi care dezvoltă un proiect de producere de tehnologie „zero net” sau un proiect strategic „zero net”;

22.

„spațiu de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile «zero net»” înseamnă un sistem care le permite întreprinderilor să testeze tehnologii inovatoare „zero net” și alte tehnologii inovatoare într-un mediu real controlat, în cadrul unui plan specific, elaborat și monitorizat de o autoritate competentă;

23.

„procedură de achiziții publice” înseamnă oricare dintre următoarele:

(a)

orice tip de procedură de atribuire reglementată de Directiva 2014/24/UE pentru încheierea unui contract de achiziție publică sau de Directiva 2014/25/UE pentru încheierea unui contract de achiziții de produse, lucrări și servicii;

(b)

o procedură de atribuire a unei concesiuni de lucrări sau de servicii, reglementată de Directiva 2014/23/UE;

24.

„autoritate contractantă” înseamnă, în contextul procedurilor de achiziții publice, o autoritate contractantă astfel în sensul definiției de la articolul 6 din Directiva 2014/23/UE, de la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/24/UE și de la articolul 3 din Directiva 2014/25/UE;

25.

„entitate contractantă” înseamnă, în contextul procedurilor de achiziții publice, o entitate contractantă în sensul definiției de la articolul 7 din Directiva 2014/23/UE și la articolul 4 din Directiva 2014/25/UE;

26.

„contract” înseamnă, în contextul procedurilor de achiziții publice, contracte de achiziții publice în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24/UE, „contracte de achiziții de produse, lucrări și servicii” în sensul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Directiva 2014/25/UE și „concesiuni” în sensul definiției de la articolul 5 punctul 1 din Directiva 2014/23/UE;

27.

„licitație” înseamnă un mecanism pentru proceduri competitive de atribuire vizând sprijinirea producției sau a consumului de energie din surse regenerabile, care nu intră sub incidența Directivei 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) sau a Directivelor 2014/23/UE, 2014/24/UE sau 2014/25/UE;

28.

„capacitate de injectare de CO2” înseamnă cantitatea anuală de CO2 care poate fi injectată într-un sit de stocare geologică operațional, autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE, cu scopul de a reduce emisiile sau de a spori absorbțiile de carbon, în special cele provenite de la instalațiile industriale de mari dimensiuni, măsurată în tone pe an;

29.

„infrastructură de transport al CO2” înseamnă rețeaua de conducte, inclusiv stațiile de comprimare conexe, pentru transportul CO2 la situl de stocare, precum și orice nave, moduri de transport rutier sau feroviar, inclusiv dispozitive de lichefiere și instalații de stocare temporară, dacă este necesar, pentru transportul CO2 către instalațiile portuare și situl de stocare;

30.

„integrarea sistemului energetic” înseamnă soluții pentru planificarea și funcționarea sistemului energetic în ansamblul său, cu implicarea mai multor purtători de energie, infrastructuri și sectoare de consum, prin crearea de legături mai strânse între aceștia cu obiectivul de a furniza servicii energetice fără combustibili fosili, flexibile, fiabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, la cel mai mic cost posibil pentru societate, economie și mediu;

31.

„parteneriat industrial pentru tehnologii «zero net»” înseamnă un angajament între Uniune și o țară terță de a intensifica cooperarea în ceea ce privește tehnologiile „zero net”, care este stabilit printr-un instrument fără caracter juridic obligatoriu care prevede acțiuni concrete de interes reciproc;

32.

„de pionierat” înseamnă o instalație de tehnologie „zero net” nouă sau modernizată în mod substanțial care aduce o inovare în ceea ce privește procesul de producere a tehnologiei „zero net” și care nu este încă prezentă în mod substanțial sau cuprinsă în procesele de fabricație din Uniune;

33.

„capacitate de producție” înseamnă volumul total al capacității de producție a tehnologiilor „zero net” produse în cadrul unui proiect de producere sau, în cazul în care un proiect de producere fabrică componente specifice sau utilaje specifice utilizate în principal pentru fabricarea unor astfel de produse, mai degrabă decât produsele finite propriu-zise, capacitatea de producție a produselor finite pentru care sunt fabricate astfel de componente sau utilaje specifice.

Articolul 4

Lista tehnologiilor „zero net”

(1)

Tehnologiile „zero net” care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament sunt:

(a)

tehnologii solare, inclusiv tehnologii fotovoltaice, electrotermice solare și termosolare;

(b)

tehnologii de energie eoliană onshore și de energie din surse regenerabile offshore;

(c)

tehnologii din domeniul bateriilor și tehnologii de stocare a energiei;

(d)

pompe de căldură și tehnologii de energie geotermală;

(e)

tehnologii pe bază de hidrogen, inclusiv electrolizoare și pile de combustie;

(f)

tehnologii durabile pe bază de biogaz și biometan;

(g)

tehnologii de captare și stocare a dioxidului de carbon (CSC);

(h)

tehnologii din domeniul rețelelor electrice, inclusiv tehnologii de încărcare cu energie electrică pentru transport și tehnologii de digitalizare a rețelei;

(i)

tehnologii de producere a energiei prin fisiune nucleară, inclusiv tehnologiile bazate pe ciclul combustibilului nuclear;

(j)

tehnologii din domeniul combustibililor alternativi durabili;

(k)

tehnologii din domeniul energiei hidroelectrice;

(l)

tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile care nu sunt incluse în categoriile anterioare;

(m)

tehnologii de eficiență energetică legate de sistemul energetic, inclusiv tehnologii de rețea de termoficare;

(n)

tehnologii din domeniul combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică;

(o)

soluții biotehnologice în domeniul climei și al energiei;

(p)

tehnologii industriale transformatoare pentru decarbonizare care nu sunt incluse în categoriile anterioare;

(q)

tehnologii de transport și de utilizare a CO2;

(r)

tehnologii de propulsie eoliană și electrică pentru transport;

(s)

tehnologii nucleare care nu sunt incluse în categoriile anterioare.

(2)

Alineatul (1) nu aduce atingere dreptului unui stat membru de a alege între diferite surse de energie și de a stabili structura generală a aprovizionării sale cu energie.
(3)

Alineatul (1) nu aduce atingere alocării de fonduri din partea Uniunii, în special în ceea ce privește criteriile de eligibilitate sau de atribuire, astfel cum au fost adoptate în conformitate cu procedurile corespunzătoare, sau în ceea ce privește sprijinul acordat de Uniune prin intermediul BEI.

CAPITOLUL II

CONDIȚII FAVORIZANTE PENTRU PRODUCȚIA DE TEHNOLOGII „ZERO NET”

SECȚIUNEA I

Indici de referință

Articolul 5

Indici de referință

(1)

Comisia și statele membre sprijină proiectele de producere de tehnologii „zero net” în conformitate cu prezentul capitol pentru a asigura reducerea dependențelor strategice în Uniune de tehnologiile „zero net” și lanțurile lor de aprovizionare prin atingerea unei capacități de producție pentru tehnologiile respective cu:

(a)

un indice de referință de cel puțin 40 % din nevoile anuale de implementare ale Uniunii pentru tehnologiile corespunzătoare necesare pentru atingerea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie pentru 2030;

(b)

o cotă mai mare a Uniunii pentru tehnologiile corespunzătoare, cu scopul de a atinge 15 % din producția mondială până în 2040 pe baza monitorizării în temeiul articolului 42, cu excepția cazului în care creșterea capacității de producție a Uniunii ar fi semnificativ mai mare decât nevoile de implementare ale Uniunii pentru tehnologiile corespunzătoare necesare pentru atingerea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie pentru 2040.

SECȚIUNEA II

Simplificarea procedurilor administrative și de acordare a autorizațiilor

Articolul 6

Puncte unice de contact

(1)

Până la 30 decembrie 2024, statele membre stabilesc sau desemnează una sau mai multe autorități drept puncte unice de contact la nivelul administrativ relevant. Fiecare punct unic de contact este responsabil de facilitarea și coordonarea procedurii de acordare a autorizațiilor pentru proiectele de producere de tehnologie „zero net”, inclusiv pentru proiectele strategice „zero net”, și de furnizarea de informații privind raționalizarea procesului administrativ în conformitate cu articolul 7, inclusiv informații privind momentul în care o cerere este considerată completă în conformitate cu articolul 9 alineatul (10).
(2)

În cazul în care un stat membru stabilește sau desemnează mai mult de un punct de contact în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, statul membru oferă instrumente pentru a ajuta inițiatorii de proiecte să identifice punctul de contact stabilit sau desemnat adecvat pe pagina web online creată în conformitate cu articolul 7.
(3)

Un punct unic de contact stabilit sau desemnat în temeiul alineatului (1) este singurul punct de contact pentru inițiatorul proiectului în procedura de acordare a autorizațiilor pentru un proiect de producere de tehnologie „zero net”, inclusiv pentru un proiect strategic „zero net”. Acesta coordonează și facilitează prezentarea tuturor documentelor și informațiilor relevante și notifică inițiatorului proiectului rezultatul deciziei exhaustive.
(4)

Inițiatorii proiectelor pot prezenta în format electronic orice documente relevante pentru procedura de acordare a autorizațiilor.
(5)

Autoritățile competente se asigură că sunt luate în considerare toate studiile relevante efectuate, sau permisele sau autorizațiile eliberate pentru un anumit proiect și că nu sunt necesare duplicări ale studiilor, permiselor sau autorizațiilor, cu excepția cazului în care se prevede altfel în dreptul Uniunii sau în dreptul intern.
(6)

Statele membre se asigură că solicitanții au acces cu ușurință la informații privind procedurile de soluționare a litigiilor referitoare la procedura de acordare a autorizațiilor, inclusiv, după caz, la mecanismele alternative de soluționare a litigiilor, în cazul în care astfel de proceduri sunt prevăzute în dreptul intern.
(7)

Statele membre se asigură că punctul unic de contact și toate autoritățile competente responsabile de orice etapă din cadrul procedurii de acordare a autorizațiilor, inclusiv de toate etapele procedurale, dispun de suficient personal calificat și de suficiente resurse financiare, tehnice și tehnologice necesare, inclusiv, după caz, pentru perfecționare și recalificare, pentru exercitarea eficace a atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament.
(8)

Platforma menționată la articolele 38 și 39 discută periodic despre punerea în aplicare a prezentei secțiuni și a articolelor 15 și 16 și face schimb de bune practici pentru organizarea punctelor unice de contact.
(9)

Autoritățile implicate în procedura de acordare a autorizațiilor și alte autorități vizate precizează și fac cunoscute punctului unic de contact în cauză cerințele și amploarea informațiilor solicitate inițiatorului proiectului înainte de începerea procedurii de acordare a autorizațiilor.

Articolul 7

Accesibilitatea online a informațiilor

Statele membre oferă acces online și într-un mod centralizat și ușor accesibil la următoarele informații privind procedurile relevante pentru proiectele de producere de tehnologie „zero net”, inclusiv pentru proiectele strategice „zero net”:

(a)

punctele unice de contact menționate la articolul 6 alineatul (1);

(b)

procedura de acordare a autorizațiilor, inclusiv informații privind soluționarea litigiilor;

(c)

serviciile de finanțare și de investiții;

(d)

posibilitățile de finanțare la nivelul Uniunii sau al statelor membre;

(e)

serviciile de sprijin pentru întreprinderi, inclusiv, dar fără a se limita la declarațiile privind impozitul pe profit, legislația fiscală locală, dreptul muncii.

Articolul 8

Accelerarea punerii în aplicare

Statele membre oferă sprijin administrativ proiectelor de producere a tehnologiilor „zero net” de pe teritoriul lor, pentru a facilita punerea lor în aplicare în timp util și eficace, acordând o atenție deosebită IMM-urilor care participă la proiecte, inclusiv prin oferirea de:

(a)

asistență cu privire la asigurarea respectării obligațiilor administrative și de raportare aplicabile;

(b)

asistență pentru inițiatorii de proiecte să informeze publicul cu scopul de a crește gradul de acceptare a proiectului de către public;

(c)

asistență pentru inițiatorii de proiecte pe tot parcursul procedurii de acordare a autorizației, în special pentru IMM-uri.

Articolul 9

Durata procedurii de acordare a autorizațiilor

(1)

Procedura de acordare a autorizațiilor pentru proiectele de producere de tehnologie „zero net” nu depășește niciunul dintre următoarele termene:

(a)

12 luni pentru construirea sau extinderea proiectelor de producere de tehnologie „zero net” cu o capacitate de producție anuală mai mică de 1 GW;

(b)

18 luni pentru construirea sau extinderea proiectelor de producere de tehnologie „zero net” cu o capacitate de producție anuală de 1 GW sau mai mare.

(2)

Procedura de acordare a autorizațiilor pentru proiectele de producere de tehnologie „zero net” a căror capacitate de producție anuală nu se măsoară în GW nu depășește 18 luni.
(3)

În cazul în care proiectele de decarbonizare a industriei mari consumatoare de energie, inclusiv atunci când sunt recunoscute ca proiecte strategice, necesită construirea mai multor instalații sau unități într-un singur amplasament, inițiatorul proiectului și punctul unic de contact pot conveni să împartă proiectul în mai multe proiecte mai mici în scopul respectării termenelor aplicabile.
(4)

În cazul în care este necesară o evaluare a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 2011/92/UE, etapele evaluării menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) punctul (i) din directiva respectivă nu sunt incluse în durata procedurii de acordare a autorizațiilor menționată la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.
(5)

În cazul în care consultarea în temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (g) punctul (ii) din Directiva 2011/92/UE determină necesitatea completării raportului privind evaluarea impactului asupra mediului cu informații suplimentare, punctul unic de contact îi poate oferi inițiatorului proiectului posibilitatea de a prezenta informații suplimentare. În acest caz, punctul unic de contact notifică inițiatorului proiectului termenul de prezentare a informațiilor suplimentare, care nu poate fi mai mic de 30 de zile de la data notificării. Perioada cuprinsă între termenul de prezentare a informațiilor suplimentare și prezentarea informațiilor respective nu este luată în considerare pentru durata procedurii de acordare a autorizațiilor menționată la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.
(6)

În cazuri excepționale, atunci când natura, complexitatea, amplasarea sau dimensiunea proiectului de producere de tehnologie „zero net” sau a proiectului strategic „zero net” propus impun acest lucru, un stat membru poate prelungi o singură dată termenele menționate alineatele (1), (2) și (7) de la prezentul articol și la articolul 16 alineatele (1) și (2) cu cel mult 3 luni, înainte de expirarea acestora și de la caz la caz.
(7)

În cazul în care consideră că proiectul de producere de tehnologie „zero net” sau proiectul strategic „zero net” propus prezintă riscuri excepționale pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor sau a populației generale și dacă este necesar mai mult timp pentru a se stabili dacă au fost instituite măsuri de abordare a riscurilor identificabile, un stat membru poate prelungi termenele menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol și la articolul 16 alineatele (1) și (2) cu 6 luni, în termen de 6 luni de la începerea procedurii de acordare a autorizațiilor.
(8)

La aplicarea alineatului (6) sau (7), punctul unic de contact informează în scris inițiatorul proiectului cu privire la motivele prelungirii și la data la care se așteaptă decizia exhaustivă.
(9)

Punctul unic de contact menționat la articolul 6 alineatul (1) din prezentul regulament notifică inițiatorului proiectului termenul de prezentare a raportului privind evaluarea impactului asupra mediului menționat la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2011/92/UE, ținând seama de organizarea procedurii de acordare a autorizațiilor în statul membru în cauză și de necesitatea de a acorda suficient timp pentru evaluarea raportului. Perioada cuprinsă între termenul de prezentare a raportului privind evaluarea impactului asupra mediului și prezentarea raportului respectiv nu se ia în calcul pentru durata procedurii de acordare a autorizațiilor menționată la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.
(10)

În termen de cel mult 45 de zile de la primirea cererii de acordare a autorizațiilor, punctul unic de contact în cauză confirmă dacă cererea este completă sau, în cazul în care inițiatorul proiectului nu a trimis toate informațiile necesare prelucrării cererii, îi solicită inițiatorului proiectului să depună o cerere completă fără întârzieri nejustificate, indicând informațiile care lipsesc. În cazul în care cererea depusă este considerată a fi incompletă pentru a doua oară, punctul unic de contact poate, în termen de 30 de zile de la a doua depunere, să formuleze o a doua cerere de informații. Punctul unic de contact nu solicită informații în domenii care nu fac obiectul primei cereri de informații suplimentare și are dreptul de a solicita dovezi suplimentare doar pentru a completa informațiile lipsă identificate. Data confirmării caracterului complet al cererii de către punctul unic de contact menționat la articolul 6 alineatul (1) marchează începerea procedurii de acordare a autorizațiilor pentru cererea respectivă.
(11)

În termen de cel mult două luni de la data primirii cererii, punctul unic de contact întocmește, în strânsă cooperare cu alte autorități vizate, un calendar detaliat al procedurii de acordare a autorizațiilor. Acest calendar începe din momentul în care punctul unic de contact confirmă caracterul complet al cererii. Punctul unic de contact publică acest calendar pe un site internet cu acces liber.
(12)

Termenele prevăzute în prezentul articol și la articolul 16 nu aduc atingere obligațiilor care decurg din dreptul Uniunii și din cel internațional și nici căilor de atac administrative sau judiciare în fața unei instanțe judecătorești.
(13)

Termenele prevăzute în prezentul articol și la articolul 16 pentru oricare dintre procedurile de acordare a autorizațiilor nu aduc atingere unor eventuale termene mai scurte stabilite de statele membre.

Articolul 10

Evaluări și autorizații de mediu

(1)

În cazul în care este necesară efectuarea unei evaluări a impactului asupra mediului în temeiul articolelor 5-9 din Directiva 2011/92/UE, inițiatorul proiectului în cauză poate solicita, înainte de depunerea cererii, avizul punctului unic de contact cu privire la domeniul de aplicare și nivelul de detaliere a informațiilor care trebuie incluse în raportul privind evaluarea impactului asupra mediului în temeiul articolului 5 alineatul (1) din directiva menționată. Punctul unic de contact se asigură că avizul respectiv este emis cât mai rapid posibil și în termen de cel mult 45 de zile de la data la care inițiatorul proiectului a transmis cererea de aviz.
(2)

În cazul în care obligația de a efectua evaluări ale efectelor asupra mediului este prevăzută simultan într-una sau mai multe dintre Directivele 2000/60/CE, 2001/42/CE (3), 2008/98/CE, 2009/147/CE, 2010/75/UE, 2011/92/UE, 2012/18/UE sau 92/43/CEE ale Parlamentului European și ale Consiliului, statele membre se asigură că se aplică proceduri coordonate sau comune care îndeplinesc toate cerințele respectivelor acte legislative ale Uniunii.

În cadrul procedurii coordonate menționate la primul paragraf, o autoritate competentă coordonează diversele evaluări individuale ale impactului unui anumit proiect asupra mediului, prevăzute de actele legislative relevante ale Uniunii.

În cadrul procedurii comune menționate la primul paragraf, o autoritate competentă prevede o singură evaluare a impactului unui anumit proiect asupra mediului, prevăzută de actele legislative relevante ale Uniunii. Aplicarea procedurii comune sau coordonate nu afectează conținutul evaluării impactului asupra mediului.

(3)

Statele membre se asigură că autoritățile competente prezintă concluzia motivată cu privire la evaluarea impactului asupra mediului, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) litera (g) punctul (iv) din Directiva 2011/92/UE, în termen de 90 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare în temeiul articolelor 5, 6 și 7 din directiva respectivă și după finalizarea consultărilor menționate la articolele 6 și 7 din directiva respectivă.
(4)

În cazuri excepționale, atunci când natura, complexitatea, amplasarea sau dimensiunea proiectului propus impune acest lucru, statele membre pot prelungi termenul menționat la alineatul (3) cu cel mult 20 de zile, înainte de expirarea acestuia și de la caz la caz. În acest caz, punctul unic de contact în cauză informează în scris inițiatorul proiectului cu privire la motivele care justifică prelungirea și cu privire la termenul pentru concluzia sa motivată.
(5)

Termenele pentru consultarea publicului interesat, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2011/92/UE, și a autorităților menționate la articolul 6 alineatul (1) din directiva respectivă cu privire la raportul de mediu menționat la articolul 5 alineatul (1) din directiva respectivă nu depășesc 85 de zile și, în conformitate cu articolul 6 alineatul (7) din directiva respectivă, nu sunt mai scurte de 30 de zile. În cazurile menționate la articolul 6 alineatul (4) al doilea paragraf din directiva respectivă, acest termen se poate prelungi cu cel mult 90 de zile, de la caz la caz.
(6)

Statele membre se asigură că autoritățile lor competente și alte autorități desemnate în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2011/92/UE dispun de suficient personal calificat și de suficiente resurse financiare, tehnice și tehnologice necesare pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în temeiul prezentului articol.

Articolul 11

Planificarea

(1)

Autoritățile naționale, regionale și locale responsabile cu elaborarea planurilor, inclusiv a planurilor de zonare, a planurilor de amenajare a teritoriului și a planurilor de utilizare a terenurilor, să includă în aceste planuri, după caz, dispoziții pentru dezvoltarea de proiecte de producere de tehnologie „zero net”, inclusiv de proiecte strategice „zero net”, și, după caz, de văi de accelerare a industriei „zero net”, precum și infrastructura necesară. În cazul în care se are în vedere includerea unor astfel de dispoziții, se acordă prioritate suprafețelor artificiale și construite, siturilor industriale și siturilor dezafectate. Pentru a facilita dezvoltarea proiectelor de producere de tehnologie „zero net”, statele membre se asigură că toate datele relevante privind amenajarea teritoriului sunt disponibile online, în conformitate cu articolul 7.
(2)

În cazul în care planurile includ dispoziții pentru dezvoltarea unor proiecte de producere de tehnologie „zero net”, inclusiv a unor proiecte strategice „zero net”, și a infrastructurii necesare pentru acestea, și sunt supuse unei evaluări în temeiul Directivei 2001/42/CE și al articolului 6 din Directiva 92/43/CEE, evaluările respective se combină. După caz, această evaluare combinată abordează, de asemenea, impactul asupra corpurilor de apă potențial afectate menționate în Directiva 2000/60/CE. În cazul în care statele membre relevante au obligația de a evalua efectele activităților existente și viitoare asupra mediului marin, inclusiv interacțiunile dintre uscat și mare, astfel cum se menționează la articolul 4 din Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4), aceste efecte sunt incluse, de asemenea, în evaluarea combinată. Faptul că evaluările sunt combinate în temeiul prezentului alineat nu afectează conținutul sau calitatea acestora. Evaluarea combinată se efectuează astfel încât să nu ducă la o prelungire a termenelor stabilite în prezentul regulament.

Articolul 12

Aplicabilitatea convențiilor CEE-ONU

(1)

Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor prevăzute în Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu a Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU), semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, și în Convenția CEE-ONU privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier, semnată la Espoo la 25 februarie 1991, precum și în Protocolul privind evaluarea strategică de mediu la aceasta, semnat la Kiev la 21 mai 2003.
(2)

Toate deciziile adoptate în temeiul prezentei secțiuni și al articolelor 8, 15, 16 și 28 sunt puse la dispoziția publicului într-o manieră ușor de înțeles, iar toate deciziile referitoare la un proiect de producere de tehnologie „zero net” sau un proiect strategic „zero net” sunt puse la dispoziție pe același site internet.

SECȚIUNEA III

Proiecte strategice „zero net”

Articolul 13

Criterii de selecție

(1)

Statele membre recunosc drept proiecte strategice „zero net” proiectele de producere de tehnologie „zero net” situate în Uniune care contribuie la realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 1, inclusiv care contribuie la obiectivele Uniunii în materie de climă sau energie, și care îndeplinesc cel puțin unul dintre următoarele criterii:

(a)

proiectul de producere de tehnologie „zero net” contribuie la reziliența tehnologică și industrială a tehnologiilor „zero net” ale Uniunii prin creșterea capacității de producție a unei componente sau a unui segment din lanțul de aprovizionare al tehnologiei „zero net” prin:

(i)

adăugarea de capacitate de producție în Uniune pentru o tehnologie „zero net”, pentru care Uniunea depinde în proporție de peste 50 % de importurile provenite din țări terțe;

(ii)

adăugarea unei capacități de producție semnificative, care aduce o contribuție substanțială la obiectivele în materie de climă sau energie ale Uniunii pentru 2030; sau

(iii)

adăugarea de capacitate de producție sau actualizarea capacității de producție existente în Uniune pentru o tehnologie „zero net” pentru care capacitatea de producție a Uniunii reprezintă o cotă semnificativă din producția mondială și care joacă un rol esențial în reziliența Uniunii;

(b)

proiectul de producere de tehnologie „zero net” are un impact pozitiv clar asupra lanțului de aprovizionare sau asupra sectoarelor din aval ale industriei „zero net” din Uniune, oferind industriilor europene „zero net” acces la cea mai bună tehnologie „zero net” disponibilă sau la produse fabricate într-o instalație de producție de pionierat și îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:

(i)

punerea în aplicare măsuri de atragere, reținere, perfecționare sau recalificare a forței de muncă necesare în domeniul tehnologiilor „zero net”, inclusiv prin ucenicii, stagii, educație și formare continuă în strânsă cooperare cu autoritățile regionale și locale, cu instituțiile de educație și formare și cu partenerii sociali, inclusiv sindicatele;

(ii)

contribuția la competitivitatea IMM-urilor ca parte a lanțului de aprovizionare al tehnologiilor „zero net”;

(c)

proiectul contribuie la atingerea obiectivelor Uniunii în materie de climă sau energie prin producerea de tehnologii „zero net” prin practici care pun în aplicare caracteristici îmbunătățite de durabilitate și performanță de mediu sau circularitate, inclusiv practici cuprinzătoare cu emisii scăzute de carbon, eficiență energetică, a apei sau a materialelor și practici care reduc în mod semnificativ și permanent ratele emisiilor de CO2 echivalent.

(2)

Până la 1 martie 2025, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care stabilește orientări care asigură condiții uniforme pentru punerea în aplicare a criteriilor prevăzute la prezentul articol. Orientările respective includ cel puțin orientări specifice privind criteriile care trebuie utilizate pentru a evalua:

(a)

dacă capacitatea de producție adăugată se referă la capacitatea de producție de pionierat sau la cea mai bună capacitate de producție disponibilă;

(b)

dacă capacitatea de producție suplimentară poate fi considerată semnificativă.

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2).

(3)

Statele membre acordă statutul de proiecte strategice „zero net” proiectelor de stocare a CO2 care îndeplinesc cumulativ criteriile următoare:

(a)

situl de stocare a CO2 este situat pe teritoriul Uniunii, în zonele economice exclusive sau pe platoul continental al acesteia, în sensul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS);

(b)

proiectul de stocare a CO2 contribuie la realizarea obiectivului prevăzut la articolul 20;

(c)

pentru proiectul de stocare a CO2 a fost depusă o cerere de obținere a autorizației pentru stocarea geologică sigură și permanentă a CO2 în conformitate cu Directiva 2009/31/CE.

Orice proiect de captare a CO2 legat de un proiect de stocare a CO2 care îndeplinește criteriile de menționate la primul paragraf și orice proiect de infrastructură conex de transport al CO2 necesar pentru transportul CO2 capturat este, de asemenea, recunoscut drept un proiect strategic „zero net”.

(4)

Proiectele de producere de tehnologie „zero net” care corespund unei tehnologii „zero net”, care sunt situate în „regiuni mai puțin dezvoltate și de tranziție” și în teritoriile care primesc sprijin din Fondul pentru o tranziție justă și care sunt eligibile pentru a primi finanțare în temeiul normelor politicii de coeziune, sunt recunoscute de către statele membre, după finalizarea procedurii de atribuire, drept proiecte strategice „zero net” în temeiul articolului 14 alineatul (3), la cererea scrisă a inițiatorului proiectului, fără ca acesta să fie nevoit să depună o cerere formală în temeiul articolului 14 alineatul (2).
(5)

Un proiect de producere de tehnologie „zero net” situat în Uniune care contribuie la realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 1 alineatul (1) și care beneficiază de Fondul pentru inovare finanțat de UE-ETS sau care face parte din proiectele importante de interes european comun, din proiectele văilor europene de hidrogen sau din proiectele Băncii Europene pentru Hidrogen, unde fondurile sprijină investițiile în capacități de producție, este recunoscut de către statele membre drept proiect strategic „zero net” în temeiul articolului 14 alineatul (3), la cererea scrisă a inițiatorului proiectului, fără ca acesta să fie nevoit să depună o cerere oficială în temeiul articolului 14 alineatul (2).
(6)

În cazul în care un proiect strategic „zero net” contribuie la un lanț valoric pentru o tehnologie pe care un stat membru nu o acceptă ca parte a structurii generale a aprovizionării sale cu energie, statul membru respectiv poate refuza să recunoască proiectul în cauză drept proiect strategic. În cazul în care există tehnologii „zero net” pentru care un stat membru intenționează să nu recunoască proiecte drept proiecte strategice, statul membru respectiv comunică acest lucru cât mai curând posibil și în mod public.

Articolul 14

Acreditarea și recunoașterea

(1)

Cererile de recunoaștere a proiectelor de producere de tehnologie „zero net” drept proiecte strategice „zero net” se prezintă statului membru relevant de către inițiatorul proiectului.
(2)

Cererea menționată la alineatul (1) trebuie să includă elementele următoare:

(a)

dovezi relevante referitoare la respectarea criteriilor stabilite la articolul 13 alineatul (1) sau (3);

(b)

un plan de afaceri care evaluează viabilitatea financiară a proiectului în concordanță cu obiectivul creării de locuri de muncă de calitate; și

(c)

o primă propunere de calendar al proiectului, pentru a estima momentul în care proiectul ar putea contribui la valoarea de referință a Uniunii privind capacitatea de producție menționată la articolul 5 sau la obiectivul de la nivelul Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2 menționat la articolul 20.

Comisia furnizează un formular prestabilit pentru depunerea cererilor menționate la alineatul (1).

(3)

Statele membre evaluează cererea menționată la alineatul (1) în cadrul unei proceduri echitabile și transparente în termen de o lună de la primirea cererii complete. În cazul în care inițiatorul proiectului nu a trimis toate informațiile relevante și complete necesare pentru prelucrarea unei cereri, statul membru solicită, o singură dată, ca inițiatorul proiectului să prezinte informații suplimentare fără întârzieri nejustificate, pentru a se obține o cerere completă. Data confirmării caracterului complet al cererii marchează începerea procedurii de evaluare. Decizia care rezultă în urma acestei proceduri se motivează și se comunică inițiatorului proiectului și platformei menționate la articolele 38 și 39.
(4)

În cazul în care nu există nicio decizie în termenul menționat la alineatul (3), inițiatorul proiectului poate notifica statul membru și poate solicita fără întârzieri nejustificate ca statul membru să îi ofere inițiatorului proiectului un termen actualizat, care nu poate depăși 30 de zile de la termenul inițial.
(5)

Comisia poate emite un aviz cu privire la proiectele strategice „zero net” aprobate. În cazul în care un stat membru respinge cererea, solicitantul are dreptul de a prezenta cererea Comisiei, care o evaluează în termen de 20 de zile lucrătoare. Evaluarea Comisiei nu aduce atingere deciziei statului membru.
(6)

În cazul în care, în urma evaluării efectuate în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, Comisia este de acord cu respingerea cererii de către statul membru, aceasta trimite solicitantului o scrisoare de notificare cu privire la concluzia sa. În cazul în care evaluarea Comisiei este diferită de cea a statului membru, platforma menționată la articolele 38 și 39 discută proiectul în cauză.
(7)

În cazul în care Comisia sau un stat membru constată că un proiect strategic „zero net” a suferit modificări substanțiale sau nu mai respectă criteriile stabilite la articolul 13 sau în cazul în care recunoașterea acestuia ca proiect strategic „zero net” s-a bazat pe o cerere care conținea informații incorecte, Comisia sau statul membru respectiv informează inițiatorul proiectului în acest sens. După audierea inițiatorului proiectului, statul membru poate anula decizia de recunoaștere a proiectului drept proiect strategic „zero net”.
(8)

Un proiect care nu mai este recunoscut drept proiect strategic „zero net” pierde toate drepturile legate de acest statut în temeiul prezentului regulament.
(9)

Comisia întocmește și menține un registru cu acces liber al proiectelor strategice „zero net”.

Articolul 15

Statutul prioritar al proiectelor strategice „zero net”

(1)

Inițiatorii proiectelor și toate autoritățile implicate se asigură că, pentru proiectele strategice „zero net”, procedurile relevante se desfășoară în cel mai rapid mod posibil, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.
(2)

Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute de dreptul Uniunii, în cazul în care un proiect este recunoscut drept proiect strategic „zero net”, statele membre acordă proiectului strategic „zero net” respectiv statutul de proiect de cea mai mare importanță națională posibilă, dacă un astfel de statut există în dreptul intern, iar proiectul strategic „zero net” respectiv este tratat în mod corespunzător în cadrul procedurilor de acordare a autorizațiilor, inclusiv al celor legate de evaluările de mediu și, dacă sunt disponibile date, de amenajarea teritoriului.
(3)

Se consideră că proiectele strategice „zero net” contribuie la securitatea aprovizionării cu tehnologii „zero net” în Uniune și că ele servesc, prin urmare, interesului public. În ceea ce privește impactul asupra mediului sau obligațiile menționate la articolul 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE, la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/147/CE, la articolul 6 alineatul (4) și la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE și în actele legislative ale Uniunii privind restaurarea naturii, proiectele strategice „zero net” din Uniune sunt considerate proiecte de interes public și pot fi considerate ca fiind de interes public superior și ca servind sănătății și siguranței publice, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile prevăzute în actele respective.
(4)

Toate procedurile de soluționare a diferendelor, litigiile, recursurile și căile de atac legate de proiectele strategice „zero net” în fața oricăror instanțe, tribunale și comisii naționale, inclusiv medierea sau arbitrajul, în cazul în care acestea există în dreptul intern, sunt considerate urgente, dacă și în măsura în care dreptul intern privind procedurile de acordare a autorizațiilor prevede astfel de proceduri de urgență și cu condiția respectării drepturilor la apărare aplicabile în mod normal persoanelor fizice sau comunităților locale. Inițiatorii proiectelor strategice „zero net” participă la o astfel de procedură de urgență, dacă este cazul.

Articolul 16

Durata procedurii de acordare a autorizațiilor pentru proiectele strategice „zero net”

(1)

Procedura de acordare a autorizațiilor pentru proiectele strategice „zero net” nu depășește:

(a)

9 luni pentru construirea sau extinderea proiectelor strategice „zero net” cu o capacitate de producție anuală mai mică de 1 GW;

(b)

12 luni pentru construirea sau extinderea proiectelor strategice „zero net” cu o capacitate de producție anuală de 1 GW sau mai mare;

(c)

18 luni pentru toate autorizațiile necesare pentru exploatarea unui sit de stocare în conformitate cu Directiva 2009/31/CE.

(2)

Pentru proiectele strategice „zero net” a căror capacitate de producție anuală nu se măsoară în GW, procedura de acordare a autorizațiilor nu depășește 12 luni.
(3)

În cazul în care este necesară o evaluare a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 2011/92/UE, etapa evaluării menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) punctul (i) din directiva respectivă nu este inclusă în durata procedurii de acordare a autorizațiilor menționată la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.

Articolul 17

Văile de accelerare „zero net”

(1)

Statele membre pot decide să desemneze văi de accelerare „zero net” (denumite în continuare „văi”) drept zone specifice pentru accelerarea activităților industriale „zero net”, în special pentru a accelera punerea în aplicare a proiectelor de producere de tehnologie „zero net”, inclusiv a proiectelor strategice „zero net” sau a clusterelor acestora, sau pentru a testa tehnologii „zero net” inovatoare. Obiectivele văilor sunt crearea de clustere de activități industriale „zero net” și simplificarea în continuare a procedurilor administrative.
(2)

Decizia menționată la alineatul (1):

(a)

definește o sferă geografică și tehnologică clară pentru văi;

(b)

ia în considerare zonele care includ suprafețe artificiale și construite, situri industriale și situri dezafectate;

(c)

face obiectul unei evaluări de mediu în temeiul Directivei 2001/42/CE și, după caz, al unei evaluări în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE; în măsura posibilului, rezultatele acestor evaluări facilitează pregătirea unor proiecte de producere de tehnologie „zero net” sau a unor proiecte strategice „zero net” în vederea îndeplinirii obiectivelor prezentului regulament și a evitării duplicării evaluărilor; această dispoziție nu aduce atingere conformității proiectelor individuale cu dreptul Uniunii aplicabil în materie de mediu;

(d)

asigură sinergii, acolo unde este posibil, cu desemnarea zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2023/2413 a Parlamentului European și a Consiliului (5).

(3)

Decizia unui stat membru de a desemna o vale este însoțită de un plan care stabilește măsuri naționale concrete pentru creșterea atractivității acesteia ca locație pentru activitățile de producție, incluzând cel puțin următoarele scheme de sprijin economic și administrativ pentru:

(a)

facilitarea dezvoltării infrastructurii necesare în vale;

(b)

sprijinirea investițiilor private în vale;

(c)

asigurarea recalificării și perfecționării adecvate a forței de muncă locale;

(d)

punerea la dispoziție online a informațiilor despre vale, în conformitate cu articolul 7.

(4)

Investițiile publice cu scopul de a crea văi, dotarea acestora cu o infrastructură adecvată, transformarea siturilor dezafectate și dezvoltarea unei rezerve de competențe locale adecvate pot beneficia, după caz, de ratele maxime de cofinanțare în temeiul Regulamentelor (UE) 2021/1058, (UE) 2021/1056 și (UE) 2021/1057.

Articolul 18

Autorizare în văi

(1)

Secțiunile II și III se aplică proiectelor individuale din văi. Pentru fiecare vale se desemnează un punct unic de contact.
(2)

Pentru a evita duplicarea evaluărilor, atunci când emite avizul menționat la articolul 10 alineatul (1), autoritatea competentă ține seama de rezultatele evaluărilor efectuate în temeiul articolului 17 alineatul (2) litera (c).
(3)

Punctul unic de contact pune la dispoziția inițiatorilor de proiecte modele care indică autorizațiile specifice necesare pentru proiectele din văi. Modelele respective includ informații privind orice caracteristici ale proiectului și măsurile avute în vedere pentru evitarea sau prevenirea efectelor negative semnificative asupra mediului, pentru a se asigura că numai proiectele cu impact semnificativ asupra mediului fac obiectul unei evaluări în temeiul Directivei 2011/92/UE și pentru a facilita stabilirea de către o autoritate competentă dacă proiectul trebuie să facă obiectul unei evaluări în temeiul articolului 4 alineatele (2)-(6) din directiva respectivă.
(4)

Se consideră că proiectele de producere de tehnologie „zero net” din văi contribuie la securitatea aprovizionării cu tehnologii „zero net” în Uniune și că ele servesc, prin urmare, interesului public. În ceea ce privește impactul asupra mediului sau obligațiile menționate la articolul 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE, la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/147/CE, la articolul 6 alineatul (4) și la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE și în actele legislative ale Uniunii privind restaurarea naturii, proiectele de producere de tehnologie „zero net” în văile din Uniune sunt considerate proiecte de interes public și pot fi considerate ca fiind de interes public superior și ca servind sănătății și siguranței publice, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile prevăzute în actele respective.

Articolul 19

Coordonarea finanțării

(1)

Platforma, astfel cum este instituită la articolul 38, examinează blocajele și nevoile financiare la nivelul Uniunii ale proiectelor strategice „zero net”, oferă consiliere cu privire la modalitățile de coordonare a finanțării Uniunii și a finanțării naționale în ceea ce privește nevoile financiare respective și colectează bunele practici potențiale, printre altele, în scopul dezvoltării lanțurilor de aprovizionare transfrontaliere ale Uniunii, în special pe baza schimburilor periodice și a recomandărilor Grupului pentru industria „zero net” și cu alianțele industriale relevante.
(2)

La cererea inițiatorului unui proiect strategic „zero net”, platforma examinează și oferă consiliere cu privire la modalitatea de finanțare a proiectului, ținând seama de finanțarea deja asigurată și luând în considerare cel puțin următoarele elemente:

(a)

sursele private de finanțare suplimentare;

(b)

sprijinul din partea Grupului BEI sau a altor instituții financiare internaționale, inclusiv a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare;

(c)

instrumentele și programele existente ale statelor membre, inclusiv din partea băncilor naționale de promovare, a instituțiilor și a agențiilor de creditare a exportului;

(d)

fondurile și programele de finanțare relevante ale Uniunii.

(3)

Până la 30 septembrie 2024 și ulterior din doi în doi ani, platforma oferă recomandări Comisiei cu privire la modul de asigurare a unei finanțări suficiente, inclusiv de la bugetul Uniunii, pentru a urmări obiectivele prezentului regulament.
(4)

Statele membre și, dacă este cazul, Comisia întreprind activități pentru a accelera investițiile publice în proiecte de producere de tehnologie „zero net”. Fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE, aceste activități pot include acordarea de consultanță și coordonarea unui sprijin pentru proiectele de producere de tehnologie „zero net”, care se confruntă cu dificultăți în accesul la finanțare.

CAPITOLUL III

CAPACITATEA DE INJECTARE DE CO2

Articolul 20

Obiectivul de la nivelul Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2

(1)

Se stabilește o capacitate anuală de injectare de CO2 de cel puțin 50 de milioane de tone până în 2030 în situri de stocare, adică situri de stocare geologică autorizate conform Directivei 2009/31/CE, inclusiv zăcăminte de țiței și gaze depletate și acvifere saline, situate pe teritoriul Uniunii, în zonele sale economice exclusive sau pe platoul continental al acesteia, în sensul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, și care nu sunt combinate cu recuperarea intensificată a hidrocarburilor.
(2)

Toate siturile de stocare sunt proiectate astfel încât să funcționeze timp de cel puțin cinci ani și respectă principiile accesului echitabil și deschis oferit într-un mod nediscriminatoriu și transparent, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/31/CE.
(3)

Până la 30 iunie 2027 și ulterior din doi în doi ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului anual al Uniunii privind capacitatea de injectare, inclusiv situația pieței legate de capacitatea de injectare. Rapoartele includ o prezentare generală a răspândirii geografice a siturilor de stocare în Uniune. Primul raport evaluează dacă se consideră necesar să se introducă un obiectiv la nivelul Uniunii pentru 2040 sau mai devreme, dacă este nevoie.
(4)

Rapoartele menționate la alineatul (3) includ o evaluare a capacității de stocare și injectare a CO2, utilizând, în special, informațiile colectate în temeiul articolului 21 alineatul (2) și al articolului 23 alineatul (6). Rapoartele:

(a)

oferă o analiză detaliată a planificării geografice și temporale a siturilor de stocare a CO2 și a proiectelor de captare a CO2 pentru emisiile de CO2 provenite de la instalațiile industriale din Uniune, ținând seama de potențialul specific al utilizării CO2 de a contribui la stocarea permanentă a CO2;

(b)

identifică infrastructura principală necesară pentru transportul și stocarea de CO2 de la instalațiile industriale în întreaga Uniune;

(c)

furnizează o analiză detaliată a posibilelor obstacole care împiedică dezvoltarea pieței CSC.

(5)

Până la 31 decembrie 2028, Comisia poate prezenta, pe baza evaluării menționate la alineatul (3), o propunere legislativă de introducere a unui nou obiectiv la nivelul Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2 până în 2040 sau mai devreme, dacă este necesar. În cazul în care Comisia decide să nu propună o propunere legislativă pentru a introduce acest obiectiv, aceasta prezintă Parlamentului European și Consiliului motivele deciziei sale.
(6)

În termen de trei luni de la semnarea de către Uniune a unui acord internațional care privește prezentul capitol, Comisia prezintă un raport de evaluare a implicațiilor acordului internațional, în special în ceea ce privește promovarea și protejarea standardelor de mediu ale Uniunii, a obiectivelor climatice și a eventualei necesități de politici și măsuri suplimentare ale Uniunii având în vedere dispozițiile respectivului acord internațional. Pe baza acestui raport, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, după caz, o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în temeiul alineatului (1).
(7)

Comisia publică orientări care indică nivelurile adecvate de puritate a CO2 și a microelementelor din fluxul de CO2 pentru proiectele de stocare a CO2 care contribuie la obiectivul Uniunii privind capacitatea de injectare.

Articolul 21

Transparența datelor referitoare la capacitatea de stocare a CO2

(1)

Până la 30 decembrie 2024, statele membre:

(a)

pun la dispoziția publicului date privind toate zonele în care siturile de stocare a CO2 ar putea fi autorizate pe teritoriul lor, inclusiv acviferele saline, fără a aduce atingere cerințelor privind protecția informațiilor confidențiale;

(b)

obligă entitățile care dețin sau au deținut pe teritoriul lor o autorizație, astfel cum este definită la articolul 1 punctul 3 din Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), să pună la dispoziția publicului, în mod independent, datele geologice referitoare la siturile de producție care au fost dezafectate sau a căror dezafectare a fost notificată autorității competente și, dacă sunt disponibile, evaluări economice preliminare ale costurilor respective pentru a permite injectarea de CO2, cu excepția cazului în care entitatea a solicitat o autorizație de explorare în conformitate cu Directiva 2009/31/CE, inclusiv date care să indice:

(i)

dacă situl este potrivit pentru injectarea și stocarea durabilă, sigură și permanentă de CO2;

(ii)

dacă sunt disponibile sau sunt necesare o infrastructură și moduri adecvate pentru a transporta în condiții de siguranță CO2 până la sit.

În sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul alineat, datele includ cel puțin informațiile solicitate în Comunicările Comisiei privind orientările adresate statelor membre pentru planurile naționale integrate privind energia și clima notificate în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1999 și actualizările acestora transmise în temeiul articolului 14 din regulamentul respectiv (planurile naționale privind energia și clima).

(2)

Până la 30 decembrie 2024 și, ulterior, în fiecare an, fiecare stat membru prezintă Comisiei un raport care este pus la dispoziția publicului și care nu aduce atingere cerințelor privind protecția informațiilor confidențiale, și care descrie:

(a)

o cartografiere a proiectelor de captare a CO2 aflate în desfășurare pe teritoriul său sau în cooperare cu alte state membre și o estimare a nevoilor corespunzătoare în materie de capacități de injectare și stocare și de transport al CO2;

(b)

o cartografiere a proiectelor de stocare și de transport a CO2 aflate în desfășurare pe teritoriul său, inclusiv statutul autorizației de care dispun acestea în temeiul Directivei 2009/31/CE, datele preconizate pentru decizia finală de investiție (DFI) și punerea în funcțiune;

(c)

măsurile naționale de sprijin care au fost sau vor fi adoptate în vederea inițierii proiectelor menționate la literele (a) și (b) de la prezentul alineat, precum și măsurile referitoare la transportul transfrontalier de CO2;

(d)

strategia națională și obiectivele care vor fi și au fost stabilite pentru captarea CO2 până în 2030, după caz;

(e)

cooperarea bilaterală și regională care facilitează transportul transfrontalier de CO2, inclusiv implicațiile acestora pentru accesul entităților care captează CO2 la un mijloc sigur și nediscriminatoriu de transport al CO2;

(f)

proiectele de transport de CO2 în curs și o estimare a capacității viitoare necesare a proiectelor de transport al CO2 pentru a corespunde capacității corespunzătoare de captare și stocare.

(3)

În cazul în care raportul menționat la alineatul (2) arată că niciun proiect de stocare a CO2 nu este în curs de desfășurare pe teritoriul lor, statele membre raportează cu privire la planurile de facilitare a decarbonizării sectoarelor industriale. Aceasta ar trebui să includă, dacă este cazul, transportul transfrontalier de CO2 către siturile de stocare situate în alte state membre, precum și proiectele de utilizare a CO2.

Articolul 22

Infrastructura de transport al CO2

(1)

Pentru a facilita realizarea obiectivului prevăzut la articolul 20, Uniunea și statele sale membre, după caz în colaborare cu întreprinderile relevante, depun toate eforturile rezonabile pentru a dezvolta infrastructura necesară de transport al CO2, inclusiv infrastructura transfrontalieră, ținând seama totodată de beneficiile economice și de mediu ale proximității siturilor de captare și stocare.
(2)

Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite accesul la rețelele de transport al CO2 și la siturile de stocare în scopul stocării geologice a CO2 produs și captat, în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere economic sau atunci când un potențial client este dispus să plătească, în conformitate cu articolul 21 din Directiva 2009/31/CE.
(3)

În cazul în care CO2 este captat și transportat într-un stat membru și transportat și stocat în alte state membre, statele membre coordonează măsurile luate de ele în temeiul alineatului (2). Comisia poate facilita o astfel de coordonare prin înființarea de grupări regionale CSC atunci când există o cerere comună din partea statelor membre implicate.

Articolul 23

Contribuția producătorilor de petrol și gaze autorizați

(1)

Fiecare entitate care deține o autorizație în sensul definiției de la articolul 1 punctul 3 din Directiva 94/22/CE aduce o contribuție individuală la realizarea obiectivului la nivelul Uniunii privind capacitatea disponibilă de injectare de CO2 stabilită la articolul 20 din prezentul regulament. Aceste contribuții individuale se calculează proporțional cu cota din producția de țiței și gaze naturale a Uniunii deținută de fiecare entitate în perioada 1 ianuarie 2020-31 decembrie 2023 și constau în capacitatea de injectare de CO2 într-un sit de stocare autorizat în conformitate cu Directiva 2009/31/CE și pusă la dispoziție pe piață până în 2030. Entitățile care produc țiței și gaze naturale sub pragul stabilit în conformitate cu un act delegat în temeiul alineatului (12) de la prezentul articol, sunt excluse din acest calcul și nu fac obiectul obligației de a aduce o contribuție.
(2)

Până la 30 septembrie 2024, statele membre identifică și raportează Comisiei entitățile menționate la alineatul (1) și cotele aferente de producție de țiței și gaze naturale în perioada 1 ianuarie 2020-31 decembrie 2023.
(3)

După primirea rapoartelor prezentate în temeiul articolului 21 alineatul (2) și după consultarea statelor membre și a părților interesate, Comisia precizează contribuțiile entităților menționate la alineatul (1) de la prezentul articol la realizarea obiectivului Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2 până în 2030.
(4)

Până la 30 iunie 2025, entitățile menționate la alineatul (1) prezintă Comisiei un plan detaliat privind modul în care intenționează să își îndeplinească contribuția la realizarea obiectivului Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2 până în 2030. Aceste planuri:

(a)

confirmă contribuția entității, exprimată în volumul-țintă de noi capacități de stocare și de injectare de CO2 date în exploatare până în 2030;

(b)

precizează mijloacele și obiectivele intermediare pentru atingerea volumului-țintă.

(5)

Pentru a-și atinge volumele-țintă privind capacitatea de injectare disponibilă, entitățile menționate la alineatul (1) pot:

(a)

investi în proiecte de stocare a CO2 în mod individual sau în cooperare cu alte entități sau dezvolta aceste proiecte;

(b)

încheia acorduri cu alte entități menționate la alineatul (1);

(c)

încheia acorduri cu dezvoltatori sau investitori terți în proiecte de stocare pentru a-și îndeplini contribuția.

(6)

Până la 30 iunie 2026 și ulterior în fiecare an, entitățile menționate la alineatul (1) prezintă Comisiei un raport detaliat privind progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea contribuției lor. Comisia pune aceste rapoarte la dispoziția publicului.
(7)

Prin derogare de la alineatul (1), un stat membru poate solicita Comisiei să scutească entitățile menționate la alineatul respectiv de contribuțiile individuale în ceea ce privește activitățile de producție pe care le-au desfășurat pe teritoriul statului membru respectiv în perioada 1 ianuarie 2020-31 decembrie 2023, cu condiția ca:

(a)

capacitatea anuală totală de injectare a tuturor siturilor de stocare exploatate de orice entitate care a primit o autorizație de stocare în sensul Directivei 2009/31/CE și care a ajuns la o decizie finală de investiții situată pe teritoriul statului membru respectiv depășește suma contribuțiilor individuale ale entităților menționate la alineatul (1) de la prezentul articol în legătură cu activitățile de producție relevante și capacitățile anuale de injectare asociate siturilor de stocare respective corespund celor menționate în autorizațiile de stocare și în deciziile finale de investiții și contribuie la obiectivul la nivelul Uniunii privind capacitatea disponibilă de injectare de CO2 stabilit la articolul 20 din prezentul regulament;

(b)

cererea să fie depusă înainte de sfârșitul anului 2027.

(8)

Sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (7), Comisia adoptă o decizie prin care scutește entitățile în cauză de contribuția lor individuală în legătură cu activitățile de producție pe care le-au desfășurat pe teritoriul statului membru care prezintă cererea.
(9)

Entitățile scutite în temeiul alineatului (8) pot încheia acorduri în conformitate cu alineatul (5) literele (b) și (c) numai în ceea ce privește orice capacitate de injectare care depășește contribuția individuală de care sunt scutite și suma contribuțiilor individuale care au făcut obiectul unei scutiri.
(10)

La un an de la decizia de scutire și, ulterior, în fiecare an, statul membru prezintă Comisiei un raport detaliat cu privire la progresele înregistrate de entitățile scutite în temeiul alineatului (8) în direcția îndeplinirii contribuției lor la obiectivul la nivelul Uniunii privind capacitatea disponibilă de injectare de CO2 stabilită la articolul 20. Comisia pune aceste rapoarte la dispoziția publicului.
(11)

►C1 Până la 31 decembrie 2028, Comisia evaluează, pe baza rapoartelor menționate la articolul 42 alineatul (1) litera (d) și la articolul 42 alineatul (7), relația dintre cererea de capacitate de injectare provenind de la proiectele de captare a CO2 și infrastructurile principale necesare pentru transportul de CO2 care sunt în curs de implementare sau planificate să fie operaționale până în 2030 și suma contribuțiilor individuale ale entităților menționate la alineatul (1) de la prezentul articol în legătură cu activitățile de producție de pe teritoriul unui anumit stat membru. În cazul unui dezechilibru substanțial, statul membru în cauză poate solicita, în mod excepțional, Comisiei o derogare cu privire la data până la care trebuie îndeplinite contribuțiile individuale. În cazul unui dezechilibru substanțial, statul membru în cauză poate solicita, în mod excepțional, Comisiei o derogare cu privire la data până la care trebuie îndeplinite contribuțiile individuale.
(12)

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 44, acte delegate de completare a prezentului regulament referitoare la:

(a)

normele privind identificarea entităților care au obligația de a aduce o contribuție în temeiul alineatului (1), inclusiv pragul sub care entitățile sunt scutite de contribuție;

(b)

modalitățile în care acordurile încheiate între entitățile menționate la alineatul (1) și investițiile în capacitatea de stocare deținută de terți sunt luate în considerare pentru îndeplinirea contribuției individuale în temeiul alineatului (5) literele (b) și (c);

(c)

conținutul rapoartelor menționate la alineatul (6);

(d)

condițiile detaliate în care Comisia poate acorda o scutire sau o derogare entităților menționate la alineatul (7), (8) sau (11).

(13)

Până la 30 iunie 2026, statele membre stabilesc, prin intermediul unor proceduri administrative judiciare, sau ambele, sancțiunile aplicabile în cazul încălcării de către entitățile menționate la alineatul (1) în ceea ce privește obligațiile care le revin în temeiul alineatului (3). Sancțiunile respective sunt efective, proporționale și disuasive.

Articolul 24

Cadrul de reglementare a pieței pentru CO2 captat

(1)

Până la 30 iunie 2027, Comisia efectuează o evaluare a funcționării pieței pentru CO2 captat. Evaluarea respectivă se bazează pe o metodologie clară, ia în considerare rapoartele anuale menționate la articolul 21 alineatul (2) și, în special, analizează dacă:

(a)

obligațiile prevăzute la articolul 23 alineatul (1) promovează în mod eficace dezvoltarea pieței de stocare a CO2 în Uniune;

(b)

piața asigură accesul deschis, echitabil și nediscriminatoriu, precum și siguranța stocării de CO2 și a rețelei de transport;

(c)

piața asigură accesul deschis, echitabil și nediscriminatoriu la CO2 captat în scopul utilizării sau al stocării acestuia;

(d)

adecvarea rețelei de transport de CO2 și a altor infrastructuri din întreaga Uniune pentru a sprijini în mod suficient obiectivele privind capacitatea de injectare, precum și necesitatea captării CO2;

(e)

funcționarea pieței CO2 asigură un acces suficient la capacitatea de injectare pentru emisiile de CO2 greu de redus.

(2)

Pe baza evaluării menționate la alineatul (1), Comisia poate propune un act legislativ de reglementare a pieței în vederea remedierii eventualelor deficiențe identificate, în special în ceea ce privește emisiile greu de redus.

CAPITOLUL IV

ACCESUL LA PIEȚE

Articolul 25

Contribuția la durabilitate și reziliență în cadrul procedurilor de achiziții publice

(1)

Pentru procedurile de achiziții publice care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/23/UE, 2014/24/UE sau 2014/25/UE, în cazul în care obiectul acestor contracte include tehnologii strategice „zero net” care figurează în lista de la articolul 4 alineatul (1) literele (a)-(k) din prezentul regulament sau în cazul contractelor de lucrări și al concesiunilor de lucrări care includ tehnologiile menționate, autoritățile contractante și entitățile contractante aplică cerințele minime obligatorii privind durabilitatea mediului stabilite în actul de punere în aplicare menționat la alineatul (5) de la prezentul articol.
(2)

Alineatul (1) nu împiedică autoritățile contractante sau entitățile contractante să utilizeze cerințe minime sau criterii de atribuire suplimentare în legătură cu durabilitatea mediului.
(3)

În pofida alineatului (1), autoritățile contractante și entitățile contractante aplică cel puțin una dintre următoarele condiții, cerințe sau obligații contractuale pentru contractele de lucrări și concesiunile de lucrări menționate la alineatul (1):

(a)

o condiție specială care se referă la considerente sociale sau legate de ocuparea forței de muncă, care ia forma unei clauze de executare a contractului în sensul articolului 70 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 87 din Directiva 2014/25/UE și al principiilor generale ale Directivei 2014/23/UE;

(b)

cerința de a demonstra conformitatea cu cerințele de securitate cibernetică aplicabile, astfel cum sunt prevăzute într-un regulament privind reziliența cibernetică, inclusiv, dacă este cazul și dacă este disponibil, prin intermediul unui sistem european de certificare în materie de securitate cibernetică relevant;

(c)

o obligație contractuală specifică de a furniza la timp componenta contractului referitoare la tehnologii „zero net” care figurează în lista de la articolul 4 alineatul (1) literele (a)-(k), care poate da naștere obligației de a plăti o taxă adecvată în cazul în care obligația respectivă nu este îndeplinită și care depășește cerințele prevăzute în legislația națională aplicabilă, în cazul în care o astfel de legislație există.

(4)

Cerințele minime obligatorii menționate la alineatul (1), acolo unde este cazul, iau, după caz, forma unor:

(a)

specificații sau cerințe tehnice în sensul articolului 36 din Directiva 2014/23/UE, al articolului 42 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 60 din Directiva 2014/25/UE; sau

(b)

clauze de executare a contractului în sensul articolului 70 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 87 din Directiva 2014/25/UE și al principiilor generale ale Directivei 2014/23/UE.

(5)

Până la 30 martie 2025, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care specifică cerințele minime privind durabilitatea mediului pentru procedurile de achiziții publice menționate la alineatul (1).

Atunci când adoptă respectivul act de punere în aplicare, Comisia ia în considerare cel puțin următoarele elemente:

(a)

situația de piață la nivelul Uniunii a tehnologiilor relevante;

(b)

dispozițiile privind durabilitatea mediului prevăzute în alte acte legislative și fără caracter legislativ ale Uniunii aplicabile procedurilor de achiziții publice care fac obiectul obligației prevăzute la alineatul (1);

(c)

angajamentele internaționale ale Uniunii, inclusiv AAP și alte acorduri internaționale obligatorii pentru Uniune.

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2).

(6)

Un stat membru nu discriminează și nu acordă un tratament diferit nejustificat unui furnizor sau produselor „zero net” din alt stat membru.
(7)

Contribuția la reziliență a ofertei este luată în considerare în cazul procedurilor de achiziții publice care intră sub incidența Directivelor 2014/23/UE, 2014/24/UE sau 2014/25/UE în cazul în care obiectul contractelor respective include tehnologii „zero net” care figurează în lista de la articolul 4 alineatul (1) literele (a)-(k) din prezentul regulament sau în cazul contractelor de lucrări și al concesiunilor de lucrări menționate la alineatul (1) care includ tehnologiile menționate, precum și în cazul contractelor atribuite pe baza unui acord-cadru, în cazul în care valoarea estimată a acordurilor respective este mai mare sau egală cu valorile prevăzute la articolul 8 din Directiva 2014/23/UE, la articolul 4 din Directiva 2014/24/UE și la articolul 15 din Directiva 2014/25/UE, în conformitate cu prezentul alineat.

În cazul în care, la momentul publicării invitației la procedura concurențială de ofertare pentru o procedură de achiziții publice, astfel cum se menționează la alineatul (1) de la prezentul articol, sau la momentul începerii unei astfel de proceduri, Comisia a stabilit, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2), că proporția unei tehnologii specifice „zero net” sau a componentelor sale specifice principale originare dintr-o țară terță reprezintă mai mult de 50 % din aprovizionarea Uniunii cu respectiva tehnologie „zero net” specifică sau cu componentele sale specifice principale sau în cazul în care Comisia a stabilit, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2), că proporția aprovizionării în Uniune cu o tehnologie „zero net” specifică sau cu componentele sale specifice principale originare dintr-o țară terță a crescut cu cel puțin 10 puncte procentuale în medie timp de doi ani consecutivi și atinge cel puțin 40 % din aprovizionarea Uniunii, autoritățile contractante și entitățile contractante includ următoarele condiții pentru procedurile de achiziții publice menționate la alineatul (1) de la prezentul articol:

(a)

obligația, valabilă pe durata contractului, de a nu se aproviziona cu mai mult de 50 % din valoarea tehnologiei strategice „zero net” specifice menționate la prezentul alineat din fiecare țară terță în parte, astfel cum s-a stabilit de către Comisie;

(b)

obligația, valabilă pe durata contractului, ca maximum 50 % din valoarea componentelor specifice principale ale tehnologiei specifice „zero net” menționate la prezentul alineat să fie furnizate sau puse la dispoziție direct de ofertantul câștigător sau de un subcontractant din fiecare țară terță în parte, astfel cum s-a stabilit de către Comisie;

(c)

obligația de a pune la dispoziția autorităților contractante și a entităților contractante, la cererea acestora, a unor dovezi adecvate în ceea ce privește obligația de la litera (a) sau (b), cel târziu la finalizarea executării contractului;

(d)

obligația de a plăti o taxă proporțională, în cazul nerespectării condițiilor menționate la litera (a) sau (b), de cel puțin 10 % din valoarea tehnologiilor „zero net” specifice din contractul menționat la prezentul alineat.

(8)

Pentru contractele reglementate de apendicele I al Uniunii la AAP, precum și de alte acorduri internaționale relevante obligatorii pentru Uniune, autoritățile contractante și entitățile contractante nu aplică cerințele de la alineatul (7) al doilea paragraf literele (a)-(d) în cazul în care tehnologia specifică „zero net” sau principalele componente specifice ale acesteia provin din surse de aprovizionare care sunt semnatare ale acestor acorduri.
(9)

Autoritățile contractante și entitățile contractante pot decide, în mod excepțional, să nu aplice alineatele (1)-(4) în cazul în care:

(a)

tehnologia „zero net” necesară poate fi furnizată numai de un anumit operator economic și nu există o alternativă sau un substitut rezonabil, iar absența concurenței nu este rezultatul unei restrângeri artificiale a parametrilor procedurii de achiziții publice;

(b)

nu a fost depusă nicio ofertă adecvată sau nicio cerere de participare adecvată ca răspuns la o procedură similară de achiziții publice anterioară lansată de aceeași autoritate contractantă sau entitate contractantă în ultimii doi ani care preced începerea noii proceduri de achiziții publice planificate;

(c)

aplicarea acestora ar obliga autoritatea contractantă sau entitatea contractantă respectivă să achiziționeze echipamente cu costuri disproporționate sau ar duce la o incompatibilitate tehnică de exploatare și întreținere.

(10)

Diferențele de cost estimate mai mari de 20 %, pe baza unor date obiective și transparente, pot fi considerate disproporționate de către autoritățile contractante și entitățile contractante.
(11)

În cazul în care aplicarea contribuției la reziliență în temeiul alineatului (7) de la prezentul articol a condus la o situație în care nu a fost depusă nicio ofertă adecvată sau nicio cerere de participare adecvată ca răspuns la o procedură de achiziții publice, autoritățile contractante sau entitățile contractante pot, în mod excepțional:

(a)

să decidă utilizarea procedurii de negociere fără publicare prealabilă, în temeiul articolului 32 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2014/24/UE, al articolului 50 litera (a) din Directiva 2014/25/UE sau al articolului 31 alineatul (5) din Directiva 2014/23/UE; sau

(b)

să decidă să nu aplice alineatul (7) de la prezentul articol în cadrul unei proceduri de achiziții publice specifice ulterioare care urmărește să răspundă acelorași nevoi precum cele care au condus la începerea procedurii inițiale menționate la prezentul alineat.

(12)

Prezentul articol nu aduce atingere:

(a)

posibilității de a utiliza criterii nelegate de preț suplimentare;

(b)

posibilității de a exclude ofertele anormal de scăzute în temeiul articolului 69 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 84 din Directiva 2014/25/UE;

(c)

articolelor 107 și 108 din TFUE, în cazul procedurilor de achiziții publice necompetitive.

Articolul 26

Licitații pentru implementarea surselor regenerabile de energie

(1)

Pentru tehnologiile enumerate la articolul 4 alineatul (1) literele (a)-(j), care sunt tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile, statele membre includ, atunci când concep licitații pentru implementarea energiei din surse regenerabile:

(a)

criterii de precalificare legate de:

(i)

comportamentul responsabil în afaceri;

(ii)

securitatea cibernetică și securitatea datelor; și

(iii)

capacitatea de a realiza proiectul integral și la timp;

(b)

criterii de precalificare sau criterii de atribuire pentru evaluarea contribuției la durabilitate și reziliență a licitației, astfel cum se menționează la alineatul (2).

Prezentul alineat nu aduce atingere articolului 4 din Directiva (UE) 2018/2001 și articolelor 107 și 108 din TFUE și nici obligațiilor internaționale ale Uniunii.

(2)

Contribuția la durabilitate și reziliență a licitațiilor se bazează pe criteriile stabilite la prezentul alineat. Respectivele criterii sunt obiective, transparente și nediscriminatorii.

Licitațiile contribuie la reziliență, ținând seama de proporția tehnologiilor „zero net” sau a componentelor lor specifice principale originare dintr-o țară terță care reprezintă peste 50 % din aprovizionarea cu respectiva tehnologie „zero net” specifică sau cu componentele sale specifice principale în cadrul Uniunii.

În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, țara de origine se determină în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

Licitațiile contribuie de asemenea la cel puțin una dintre următoarele:

(a)

o durabilitate a mediului superioară cerințelor minime din dreptul aplicabil;

(b)

inovare prin furnizarea de soluții complet noi sau prin îmbunătățirea unor soluții comparabile de ultimă generație;

(c)

integrarea sistemului energetic.

Prezentul alineat nu împiedică statele membre să utilizeze criterii nelegate de preț suplimentare, altele decât cele menționate la prezentul alineat.

(3)

Până la 30 martie 2025, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care detaliază criteriile de precalificare și de atribuire menționate la alineatul (1).

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2).

(4)

Statele membre acordă fiecăruia dintre criteriile de evaluare a contribuției la durabilitate și reziliență a licitației, atunci când acestea sunt aplicate drept criterii de atribuire, o pondere minimă de 5 % și o pondere combinată cuprinsă între 15 % și 30 % din criteriile de atribuire. Acest lucru nu aduce atingere posibilității de a acorda o pondere mai mare criteriilor menționate la alineatul (2) al patrulea paragraf, în conformitate cu eventualele limite pentru criteriile nelegate de preț stabilite în temeiul normelor privind ajutoarele de stat.
(5)

Statele membre nu sunt obligate să aplice considerațiile legate de criteriile de precalificare și de atribuire stabilite la alineatul (1) în cazul în care, prin aplicarea criteriilor respective, ar suporta costuri disproporționate. Diferențele de cost estimate mai mari de 15 % per licitație, pe baza unor date obiective și verificabile, pot fi considerate disproporționate de către statele membre.
(6)

După caz, statele membre iau măsuri pentru a maximiza rata de execuție a proiectelor prin stimulente adecvate, de exemplu prin aplicarea indexării prețurilor. Statele membre pot evalua efectele licitațiilor negative asupra vitezei și a amplorii implementării.
(7)

Alineatele (1)-(5) se aplică pentru cel puțin 30 % din volumul licitat anual pentru fiecare stat membru sau, ca alternativă, pentru cel puțin 6 GW pe an pentru fiecare stat membru.
(8)

Până la 31 decembrie 2027 și ulterior din doi în doi ani, Comisia efectuează o evaluare cuprinzătoare a aplicării criteriilor de reziliență și durabilitate pentru licitațiile având ca obiect implementarea energiei din surse regenerabile, precum și a efectului acestora asupra implementării accelerate a tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile. În special, Comisia evaluează impactul criteriilor de reziliență și durabilitate asupra:

(a)

dezvoltării producției anuale de tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile înregistrată de către Uniune;

(b)

implementării energiei din surse regenerabile, inclusiv impactul lor financiar și impactul lor asupra vitezei de implementare, ținând seama, în același timp, de fezabilitatea sistemului, inclusiv de sarcina administrativă, și de claritatea sistemului pentru dezvoltatorii de proiecte și pentru administrația națională, pe baza datelor disponibile.

În cadrul acestei evaluări, Comisia consultă experți din statele membre în domeniul licitațiilor.

(9)

În cazul în care evaluarea menționată la alineatul (8) este pozitivă, în special dacă aplicarea criteriilor de reziliență și durabilitate nu a împiedicat în mod semnificativ implementarea energiei din surse regenerabile, Comisia prezintă, după caz, o propunere de modificare a alineatului (7) pentru a stabili cotele din volumul licitat anual pentru fiecare stat membru sau volumul absolut căruia i se aplică alineatele (1)-(5), în special în vederea măririi volumelor respective, și pentru a adapta pragul diferențelor de cost estimate menționate la alineatul (5).
(10)

În scopul calculării volumelor scoase la licitație pe an pentru fiecare stat membru, licitațiile pentru instalații cu o dimensiune maximă a proiectului de 10 MW pot fi excluse. În cazul licitațiilor pentru o anumită tehnologie cărora li se aplică alineatele (1)-(5) și care au fost subcotate ulterior, partea subcotată din volumul licitațiilor poate fi exclusă de la aplicarea alineatelor (1)-(5).
(11)

Pentru a facilita punerea în aplicare pentru toate statele membre, în special pentru cele cu un volum redus de licitații, statele membre care nu au lansat mai mult de 2 licitații pe an în ultimii 2 ani pot calcula cota licitațiilor cărora li se aplică alineatele (1)-(5) pe perioada respectivă de 2 ani.

Articolul 27

Achiziții înainte de comercializare și achiziții publice de soluții inovatoare

(1)

Statele membre urmăresc să utilizeze, după caz, achizițiile înainte de comercializare și achizițiile publice de soluții inovatoare pentru a stimula inovarea în domeniul tehnologiilor „zero net” și crearea de noi capacități de producție pentru tehnologiile „zero net” în Uniune. Atât achizițiile înainte de comercializare, cât și achizițiile publice de soluții inovatoare pot fi suplimentate cu finanțare la nivelul Uniunii în cadrul programelor existente ale Uniunii pentru achizițiile înainte de comercializare sau achizițiile publice comune în toate statele membre.
(2)

Platforma pregătește recomandări privind proiectarea achizițiilor înainte de comercializare sau a achizițiilor publice de soluții inovatoare.

Articolul 28

Alte forme de intervenție publică

(1)

Fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE și articolului 4 din Directiva (UE) 2018/2001 și în conformitate cu angajamentele internaționale ale Uniunii, atunci când decid să instituie scheme noi sau să actualizeze schemele existente în beneficiul gospodăriilor, al întreprinderilor sau al consumatorilor care să stimuleze achiziția de produse finite bazate pe tehnologie „zero net”, statele membre, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept public sau asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public concep schemele respective astfel încât să promoveze achiziționarea de către beneficiari a unor produse finite bazate pe tehnologie „zero net” cu o contribuție ridicată la durabilitate și reziliență, astfel cum se menționează la alineatul (4) de la prezentul articol, oferind compensații financiare suplimentare proporționale sau condiționând eligibilitatea schemei pe baza criteriilor stabilite la alineatul (4) de la prezentul articol, luând totodată în considerare accesibilitatea schemei pentru cetățenii care trăiesc în sărăcie energetică.
(2)

Compensația financiară suplimentară acordată de autorități în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, ca urmare a aplicării criteriilor stabilite la alineatul (4) primul paragraf teza introductivă și literele (b) și (c) de la prezentul articol, nu depășește 5 % din costul pentru consumator al produsului finit bazat pe tehnologie „zero net”, cu excepția schemelor care vizează cetățenii care trăiesc în sărăcie energetică în sensul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European și al Consiliului (8), pentru care limita este de 15 %.
(3)

Atunci când concepe și pune în aplicare o schemă în temeiul alineatului (1), autoritatea evaluează contribuția la reziliență și durabilitate a produselor finite bazate pe tehnologie „zero net” disponibile pe piață, pe baza unui proces deschis, nediscriminatoriu și transparent. Participarea la schemă a oricărui produs finit bazat pe tehnologie „zero net” poate fi solicitată în orice moment. Autoritatea precizează un punctaj minim obligatoriu pentru acordarea compensației financiare suplimentare unui produs finit bazat pe tehnologie „zero net” în cadrul schemei de sprijin.
(4)

Contribuția la durabilitate și reziliență a altor forme de intervenție publică se bazează pe contribuția lor la reziliență, ținând seama de proporția tehnologiei „zero net” sau a componentelor sale specifice principale originare dintr-o țară terță care reprezintă peste 50 % din aprovizionarea cu respectiva tehnologie „zero net” specifică în cadrul Uniunii, și cel puțin unul dintre următoarele:

(a)

o durabilitate a mediului superioară cerințelor minime din dreptul aplicabil;

(b)

contribuția la inovare prin furnizarea de soluții complet noi sau prin îmbunătățirea unor soluții comparabile de ultimă generație;

(c)

contribuția la integrarea sistemului energetic.

Criteriile menționate la primul subparagraf trebuie să fie obiective, transparente și nediscriminatorii.

Acest lucru nu împiedică statele membre să utilizeze criterii nelegate de preț suplimentare, altele decât cele stabilite la primul paragraf.

În sensul contribuției la reziliență menționate la primul paragraf teza introductivă de la prezentul alineat, țara de origine se determină în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(5)

Statele membre pun la dispoziția publicului, pe un site unic cu acces liber, toate informațiile referitoare la schemele instituite în temeiul alineatului (1) pentru fiecare produs finit bazat pe tehnologie „zero net” relevant.

Articolul 29

Coordonarea inițiativelor privind accesul la piețe

(1)

Acolo unde este cazul, Comisia oferă orientări cu privire la aplicarea criteriilor de evaluare a contribuției la reziliență și durabilitate a produselor bazate pe tehnologie „zero net” care fac obiectul formelor de intervenție publică menționate la articolele 25, 26 și 28.
(2)

În scopul evaluării contribuției la reziliență, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care include o listă cu fiecare produs finit bazat pe tehnologie „zero net” și cu componentele specifice principale ale acestora. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2).

Pe baza actului de punere în aplicare menționat la primul paragraf, Comisia furnizează informații actualizate privind cotele de aprovizionare a Uniunii aferente diferitelor țări terțe în cel mai recent an pentru care sunt disponibile date pentru fiecare dintre tehnologiile „zero net” și pentru componentele lor specifice principale. Țara de origine se determină în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(3)

Platforma discută despre măsurile adoptate de statele membre pentru a pune în aplicare articolele 25-28 și face schimb de bune practici, printre altele, în ceea ce privește utilizarea practică a criteriilor care definesc contribuția la durabilitate și reziliență în cadrul procedurilor de achiziții publice sau schemele de stimulare a achiziției de produse finite bazate pe tehnologie „zero net”.

CAPITOLUL V

CONSOLIDAREA COMPETENȚELOR PENTRU CREAREA DE LOCURI DE MUNCĂ DE CALITATE

Articolul 30

Academiile europene pentru industria „zero net”

(1)

Pe baza unei evaluări efectuate de Comisie, utilizând datele și rapoartele existente, cu privire la deficitul de competențe în industriile tehnologice „zero net” esențiale pentru transformarea industrială și decarbonizare și respectând pe deplin competența statelor membre în domeniul educației și formării, Comisia sprijină, inclusiv prin furnizarea de finanțare de tip „seed”, lansarea de academii europene pentru industria „zero net” (denumite în continuare „academii”), ca organizații, consorții sau proiecte ale părților interesate relevante, care au următoarele obiective:

(a)

să dezvolte, pentru utilizarea pe bază voluntară de către statele membre și furnizorii de educație și formare de pe teritoriul lor, programe, conținut și materiale de învățare pentru formare și educație, cum ar fi privind dezvoltarea, fabricarea, instalarea, punerea în funcțiune, operarea, întreținerea, repararea, proiectarea ecologică, reutilizarea și reciclarea tehnologiilor „zero net”, precum și privind materiile prime și aspecte relevante privind sănătatea și securitatea în muncă și competențele transversale, reflectând evaluarea deficitului de competențe și sprijinind capacitățile autorităților publice, în special ale celor competente să elibereze permisele și autorizațiile menționate în capitolul II și ale autorităților contractante și entităților contractante menționate în capitolul IV din prezentul regulament;

(b)

să promoveze utilizarea pe bază voluntară a programelor, a conținutului și a materialelor de învățare de către furnizorii de educație și formare din statele membre;

(c)

să ofere sprijin furnizorilor de educație și formare care utilizează programele, conținutul și materialele de învățare produse de academii pentru a susține calitatea formării oferite și pentru a dezvolta mecanisme de asigurare a calității formării oferite;

(d)

să dezvolte certificări, inclusiv, dacă este cazul, microcertificări, pentru utilizarea voluntară de către statele membre și de către furnizorii de educație și formare de pe teritoriile lor, pentru a facilita identificarea competențelor și, după caz, recunoașterea calificărilor, a spori transferabilitatea de la un loc de muncă la altul și de la o industrie la alta, a facilita mobilitatea transfrontalieră a forței de muncă, a promova corelarea competențelor cu locuri de muncă de calitate relevante prin intermediul unor instrumente cum ar fi Serviciul European de Ocupare a Forței de Muncă (EURES) și EURAXESS, precum și pentru a asigura vizibilitatea faptului că un program de învățare sau un conținut de învățare a fost elaborat de o academie.

(2)

Academiile implică actori relevanți, cum ar fi industria tehnologiilor „zero net”, furnizorii de educație și formare și partenerii sociali dintr-o serie de state membre. Academiile elaborează planuri de acțiune care stabilesc, printre altele, obiective intermediare, ținte, inclusiv în ceea ce privește numărul de cursanți, care să se bazeze pe evaluarea deficitului de competențe, precum și un plan financiar care vizează obținerea sustenabilității financiare. Planurile de acțiune respective acordă o atenție deosebită regiunilor aflate în proces de transformare industrială sau cu o rată ridicată a șomajului, după caz.
(3)

Academiile produc conținut echilibrat din punctul de vedere al genului, contribuie la combaterea stereotipurilor de gen și promovează accesul egal la conținut de învățare pentru toți, acordând o atenție deosebită necesității de a activa pe piața forței de muncă un număr mai mare de femei și tineri, îndeosebi tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), persoane în vârstă, lucrători cu profesii pe cale dispariție sau al căror conținut și ale căror sarcini sunt puternic transformate de noile tehnologii, persoane care lucrează în regiuni aflate în tranziție și persoane cu handicap. Academiile promovează diversitatea și incluziunea persoanelor cu handicap, a migranților și a persoanelor în situații vulnerabile.
(4)

Fără a aduce atingere competențelor respective ale autorității bugetare, se pun la dispoziție, după caz, mijloace financiare la nivelul Uniunii pentru a sprijini lansarea academiilor cu finanțarea de tip „seed” astfel cum se menționează la alineatul (1). În plus, statele membre sunt încurajate să utilizeze fondurile relevante ale Uniunii, cum ar fi FSE+, pentru a sprijini implementarea conținutului de învățare elaborat de academii.

Articolul 31

Profesiile reglementate în industriile tehnologice „zero net” și recunoașterea calificărilor profesionale

(1)

În termen de nouă luni de la finalizarea conținutului și a materialelor de învățare elaborate de o academie și, ulterior, din doi în doi ani, statele membre depun eforturi pentru a stabili dacă programele de învățare elaborate de academia respectivă sunt echivalente cu calificările specifice cerute de statul membru gazdă pentru accesul la activități reglementate într-o anumită profesie cu un interes deosebit pentru industria tehnologiilor „zero net” din statul membru respectiv. Statele membre se asigură că rezultatele evaluărilor sunt puse la dispoziția publicului și că acestea sunt ușor accesibile online. În cazul în care programele de învățare nu sunt considerate a fi echivalente cu calificările cerute de statul membru gazdă pentru accesul la activități reglementate sau în cazul în care un stat membru nu a depus eforturi pentru a stabili echivalența, statul membru respectiv informează platforma, furnizând informații relevante cu privire la:

(a)

motivele pentru care nu a finalizat exercițiul de stabilire a echivalenței; sau

(b)

diferențele dintre programele de învățare elaborate de academii și calificările specifice cerute de statul membru gazdă respectiv, precum și cu privire la modul de obținere a echivalenței.

(2)

În cazul în care un stat membru stabilește că programele de învățare elaborate de o academie sunt echivalente cu calificările specifice cerute de statul membru gazdă pentru accesul la activități reglementate, respectivul stat membru facilitează recunoașterea certificatelor eliberate de furnizorii de educație și formare pe baza programelor de învățare elaborate de academie, în temeiul titlului III capitolul I din Directiva 2005/36/CE, în cazul în care titularul unui astfel de certificat solicită accesul la o profesie reglementată în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE și de o importanță deosebită pentru industria tehnologiilor „zero net”, considerând certificatul drept titlu de calificare formală suficient, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2005/36/CE.
(3)

În cazul în care accesul la o profesie de o importanță deosebită pentru industria tehnologiilor „zero net” este reglementat în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE, statele membre depun eforturi în vederea elaborării unui set comun de cunoștințe, abilități și competențe minimale necesare pentru exercitarea respectivei profesii specifice, în scopul instituirii unui cadru comun de formare, astfel cum se menționează la articolul 49a alineatul (1) din Directiva 2005/36/CE, pentru a permite recunoașterea automată a calificărilor. De asemenea, platforma poate prezenta sugestii privind cadre comune de formare, astfel cum se menționează la articolul 49a alineatul (3) din Directiva 2005/36/CE.

Articolul 32

Platforma Europa „zero net” și competențele

Platforma sprijină și completează acțiunea statelor membre în ceea ce privește implementarea competențelor în domeniul tehnologiilor „zero net”, respectând în același timp competența acestora, prin oferirea de consiliere și asistență Comisiei și statelor membre, inclusiv autorităților competente și autorităților contractante și entităților contractante menționate în capitolele II și IV, prin următoarele mijloace:

(a)

evaluarea, monitorizarea continuă și anticiparea cererii și ofertei de forță de muncă posedând seturile de competențe necesare în domeniul tehnologiilor „zero net”, precum și a disponibilității și adoptării oportunităților de educație și formare corespunzătoare, cu scopul de a oferi contribuții la activitățile academiilor, după caz;

(b)

monitorizarea activității academiilor, pe baza datelor și a informațiilor privind numărul de persoane care au beneficiat de programele de învățare elaborate de academii, inclusiv a datelor defalcate în funcție de sectorul industrial, de gen, de vârstă și de nivelul de educație și calificare, promovând sinergiile cu alte inițiative și proiecte ale Uniunii și naționale în materie de competențe și consolidând și extinzând bunele practici, printre altele, pentru a atrage o forță de muncă diversă și pentru a asigura supravegherea generală;

(c)

analizarea cauzelor profunde ale deficitului de forță de muncă și de competențe, pe baza informațiilor și a datelor existente, inclusiv a cauzelor legate de calitatea ofertei de locuri de muncă, evaluând astfel dacă sunt necesare măsuri suplimentare pentru a atrage mai mulți lucrători cu toate nivelurile de calificare în anumite industrii;

(d)

sprijinirea mobilizării părților interesate, inclusiv a industriei, a întreprinderilor, inclusiv a IMM-urilor, a partenerilor sociali și a furnizorilor de educație și formare, cum ar fi universitățile, pentru promovarea programelor de învățare elaborate de academii și, în conformitate cu practicile naționale, pentru posibila participare a părților interesate respective la implementarea acestor programe;

(e)

sprijinirea adoptării certificatelor care atestă rezultatele învățării, elaborate de academiile din statele membre, pentru a promova identificarea competențelor și, după caz, recunoașterea calificărilor și corelarea competențelor cu locurile de muncă, printre altele promovând valabilitatea și acceptarea certificatelor pe întreaga piață a forței de muncă din Uniune;

(f)

monitorizarea adoptării și recunoașterii certificatelor care atestă rezultatele învățării și participarea la găsirea de soluții în cazul în care sunt detectate probleme de nerecunoaștere;

(g)

facilitarea, după caz, a creării unor profiluri profesionale europene, pentru utilizarea pe bază voluntară de către statele membre, care constau într-un set comun de cunoștințe, abilități și competențe pentru profesiile-cheie din domeniul tehnologiilor „zero net”, bazându-se, printre altele, pe programele de învățare elaborate de academii și, dacă este cazul, utilizând terminologia aferentă clasificării europene a aptitudinilor, competențelor, calificărilor și ocupațiilor (ESCO) pentru a facilita transparența și mobilitatea între locurile de muncă și dincolo de frontierele pieței interne;

(h)

promovarea perspectivelor de carieră și a condițiilor de muncă de calitate, inclusiv a unor salarii adecvate, în cadrul locurilor de muncă din industriile tehnologice „zero net”, a integrării pe piața forței de muncă din cadrul industriilor tehnologice „zero net” a unui număr mai mare de femei și tineri, în special NEET, persoane în vârstă, lucrători cu profesii pe cale dispariție sau al căror conținut și ale căror sarcini sunt puternic transformate de noile tehnologii, persoane care lucrează în regiuni aflate în tranziție și persoane cu handicap, precum și atragerea de lucrători calificați din țări terțe prin intermediul unor instrumente precum cartea albastră europeană și în conformitate cu competențele, dreptul și practicile naționale, realizând astfel o forță de muncă mai diversificată;

(i)

încurajarea și sprijinirea mobilității forței de muncă în întreaga Uniune și promovarea publicării de către EURES a posturilor vacante legate de tehnologiile „zero net”, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/589 al Parlamentului European și al Consiliului (9);

(j)

facilitarea coordonării mai strânse și a schimbului de bune practici și de know-how dintre statele membre și în cadrul sectorului privat, pentru a spori disponibilitatea competențelor în domeniul tehnologiilor „zero net”, inclusiv prin contribuția la politicile Uniunii și ale statelor membre ce vizează atragerea de talente noi provenind din țări terțe și având toate nivelurile de educație, în conformitate cu competențele, dreptul și practicile naționale și în coordonare cu structurile deja existente de cooperare europeană în domeniul educației și formării;

(k)

căutarea de sinergii cu programele de formare sau educație existente, vizând printre altele corelarea programelor de învățare ale academiilor cu nevoile industriei Uniunii.

CAPITOLUL VI

INOVAREA

Articolul 33

Spații de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”

(1)

Până la 30 martie 2025, statele membre stabilesc sau desemnează unul sau mai multe puncte de contact atunci când creează spații de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”. Un punct de contact unic este responsabil pentru fiecare cerere de instituire a unui spațiu de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” în temeiul prezentului articol.
(2)

Statele membre, împreună cu autoritățile locale și regionale și cu alte state membre, după caz, pot institui, din proprie inițiativă, spații de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”. Statele membre instituie spații de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”, în strânsă colaborare cu industria și, după caz, cu institutele de cercetare, cu partenerii sociali și cu societatea civilă, în conformitate cu alineatul (1), la cererea oricărei întreprinderi, organizații sau consorțiu care dezvoltă tehnologii inovatoare „zero net” și care îndeplinește criteriile de eligibilitate și de selecție stabilite la alineatul (3) al doilea paragraf litera (a) și care a fost selectat(ă) de autoritățile competente în urma procedurii de selecție menționate la alineatul (3) al doilea paragraf litera (b).
(3)

Modalitățile și condițiile de instituire și operare a spațiilor de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” în temeiul alineatului (2) se adoptă prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Modalitățile și condițiile respective sprijină flexibilitatea autorităților competente în ceea ce privește stabilirea unei ordini a priorităților între cererile de instituire a unor spații de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” și aprobarea unor astfel de cereri. Modalitățile și condițiile respective încurajează inovarea și învățarea în materie de reglementare și țin seama în special de circumstanțele și capacitățile speciale ale IMM-urilor participante și ale start-upurilor.

Actele de punere în aplicare respective includ principii de bază comune cu privire la următoarele aspecte:

(a)

criteriile de eligibilitate și procedura de selecție pentru participarea la spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”;

(b)

procedura de depunere a cererilor, participare, monitorizare, ieșire din spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” și încheiere a utilizării acestora;

(c)

clauzele și condițiile aplicabile participanților.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2).

(4)

Participarea la spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” nu afectează competențele de supraveghere și corective ale autorităților care supraveghează spațiul de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”. Testarea, dezvoltarea și validarea tehnologiilor inovatoare „zero net” sau ale altor tehnologii inovatoare au loc sub supravegherea și cu sprijinul autorităților competente. Autoritățile competente își exercită competențele de supraveghere într-un mod flexibil, în limitele dreptului relevant, adaptând practicile de reglementare existente și utilizându-și competențele discreționare atunci când pun în aplicare și asigură respectarea dispozițiilor legale pentru un proiect specific de spațiu de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”, cu scopul de a elimina barierele, de a reduce sarcina de reglementare și incertitudinea în materie de reglementare și de a sprijini de a sprijini inovarea în domeniul tehnologiilor inovatoare „zero net” sau al altor tehnologii inovatoare.
(5)

În scopul atingerii obiectivului prezentului articol, autoritățile competente iau în considerare acordarea de derogări sau scutiri în dreptul intern în măsura permisă de dreptul relevant al Uniunii. Autoritățile competente se asigură că planul privind spațiul de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” respectă cerințele dreptului Uniunii și obiectivele-cheie și cerințele esențiale ale dreptului intern. Autoritățile competente se asigură că orice risc semnificativ pentru sănătate, siguranță sau mediu identificate în timpul dezvoltării și testării unor tehnologii inovatoare „zero net” sau a altor tehnologii inovatoare este comunicat publicului și conduce la suspendarea imediată a procesului de dezvoltare și testare până la atenuarea acestui risc. În cazul în care consideră că proiectul propus prezintă riscuri excepționale pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor, a populației generale sau pentru mediu, în special din cauza faptului că pentru testare, dezvoltare sau validare sunt folosite substanțe deosebit de toxice, autoritățile competente aprobă planul privind spațiul de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” numai dacă s-au asigurat că au fost instituite garanții adecvate, proporționale cu riscul excepțional identificat.
(6)

Participanții la spațiul de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” rămân responsabili, în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii și al statelor membre în materie de răspundere, pentru orice prejudiciu material adus terților ca urmare a testării care are loc în spațiul de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”.
(7)

Durata spațiului de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” poate fi prelungită prin aceeași procedură, cu acordul autorității naționale competente.
(8)

Spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” sunt concepute și puse în aplicare astfel încât, dacă este cazul, să faciliteze cooperarea transfrontalieră între autoritățile naționale competente. Statele membre care au instituit spații de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” își coordonează activitățile și cooperează în cadrul platformei, cu scopul de a face schimb de informații relevante cu alte state membre. Platforma poate invita întreprinderile care au participat la un spațiu de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” să își împărtășească experiența dobândită în acest proces. Comisia, pe baza informațiilor furnizate de statele membre și a discuțiilor desfășurate pe platformă, prezintă un raport periodic privind rezultatele punerii în aplicare a spațiilor de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”, inclusiv bunele practici, lecțiile învățate și recomandările privind instituirea acestora și, dacă este cazul, privind aplicarea în spațiul de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net” a prezentului regulament și a altor acte legislative ale Uniunii într-un mod adaptat la contextul spațiului de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”.

Articolul 34

Măsuri pentru IMM-uri și start-upuri

(1)

Statele membre:

(a)

oferă IMM-urilor și start-upurilor acces prioritar la spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”, în măsura în care acestea îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la articolul 33;

(b)

organizează activități de sensibilizare cu privire la participarea IMM-urilor și start-upurilor la spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”;

(c)

după caz, stabilesc un canal special de comunicare cu IMM-urile și start-upurile, pentru a oferi orientări și a răspunde la întrebări legate de punerea în aplicare a articolului 33.

(2)

Statele membre iau în considerare interesele și nevoile specifice ale IMM-urilor și start-upurilor și oferă sprijin administrativ adecvat pentru participarea acestora la spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”. Fără a aduce atingere aplicării articolelor 107 și 108 din TFUE, statele membre informează IMM-urile și start-upurile cu privire la sprijinul financiar disponibil pentru activitățile desfășurate de acestea în spațiile de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”.

Articolul 35

Instituirea Grupului de coordonare pentru Planul strategic privind tehnologiile energetice

(1)

Se instituie Grupul de coordonare pentru Planul strategic privind tehnologiile energetice (Grupul de coordonare pentru Planul SET).
(2)

Grupul de coordonare pentru Planul SET îndeplinește sarcinile prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 36

Sarcinile Grupului de coordonare pentru Planul SET

(1)

Grupul de coordonare pentru Planul SET oferă orientări și îndrumări pentru Planul strategic privind tehnologiile energetice.
(2)

Comisia și statele membre desfășoară lucrări și se coordonează în cadrul Grupului de coordonare pentru Planul SET pentru a contribui la sprijinirea dezvoltării de tehnologii energetice curate, eficiente și competitive din punctul de vedere al costurilor prin coordonarea și colaborarea în materie de cercetare și inovare în domeniul energiei curate și, după caz, cu țările terțe, atunci când primesc o invitație în acest sens.
(3)

Grupul de coordonare pentru Planul SET consiliază Comisia și îi oferă asistență acesteia la elaborarea inițiativelor legate de sarcinile menționate la alineatele (1) și (2).

Articolul 37

Structura și funcționarea Grupului de coordonare pentru Planul SET

(1)

Grupul de coordonare pentru Planul SET este alcătuit din statele membre și Comisie. Acesta este prezidat de unul sau mai mulți reprezentanți ai Comisiei.
(2)

Fiecare stat membru numește un reprezentant la nivel înalt în Grupul de coordonare pentru Planul SET. Un stat membru poate numi mai mulți reprezentanți în funcție de diferitele sarcini ale Grupului de coordonare pentru Planul SET, atunci când funcția și expertiza necesare impun acest lucru. Fiecare reprezentant numit în Grupul de coordonare pentru Planul SET are un supleant.
(3)

La propunerea Comisiei, Grupul de coordonare pentru Planul SET își adoptă propriul regulament de procedură cu majoritatea simplă a membrilor săi.
(4)

Grupul de coordonare pentru Planul SET se reunește la intervale regulate pentru a asigura îndeplinirea eficace a sarcinilor care îi revin. Dacă este necesar, Grupul de coordonare pentru Planul SET se reunește ca urmare a unei cereri motivate a Comisiei sau a majorității simple a membrilor săi.
(5)

Comisia asistă Grupul de coordonare pentru Planul SET prin intermediul unui secretariat executiv care oferă sprijin tehnic și logistic.
(6)

Grupul de coordonare pentru Planul SET poate înființa grupuri de lucru permanente sau temporare și grupuri operative care să se ocupe cu chestiuni specifice și să îndeplinească sarcini precise.

CAPITOLUL VII

GUVERNANȚA

Articolul 38

Instituirea și sarcinile platformei Europa „zero net”

(1)

Se instituie platforma Europa „zero net” (denumită în continuare „platforma”).
(2)

Platforma îndeplinește sarcinile prevăzute în prezentul regulament.
(3)

Platforma poate oferi consiliere și asistență Comisiei și statelor membre în ceea ce privește acțiunile întreprinse în direcția realizării obiectivelor stabilite în capitolul I din prezentul regulament, evitând în același timp crearea unei sarcini administrative disproporționate pentru statele membre, atunci când acest lucru este fezabil, și luând în considerare planurile naționale privind energia și clima ale statelor membre.
(4)

Membrii platformei se coordonează cu privire la parteneriatele industriale pentru tehnologii „zero net” în cadrul platformei pentru a contribui la promovarea adoptării tehnologiilor „zero net” la nivel mondial, pentru a colabora la dezvoltarea de tehnologii inovatoare „zero net” și pentru a sprijini rolul capacităților industriale ale Uniunii în pregătirea terenului pentru tranziția mondială către o energie curată, în concordanță cu obiectivul general al prezentului regulament, astfel cum este stabilit la articolul 1. În cadrul platformei, se poate discuta periodic, printre altele, despre:

(a)

modalitățile de îmbunătățire și promovare a cooperării, a partajării de know-how și de tehnologie între Uniune și țările terțe de-a lungul lanțului valoric al tehnologiilor „zero net”;

(b)

reziliența, inclusiv prin sporirea competitivității, a industriilor europene care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament în ceea ce privește lanțurile valorice globale, precum și despre acțiunile recomandate pentru consolidare;

(c)

după caz, îmbunătățirea coerenței dintre prezentul regulament și alte inițiative ale Uniunii care ar putea contribui la obiectivele prezentului regulament și oportunitatea de a emite recomandări în acest sens;

(d)

progresele înregistrate în ceea ce privește lanțurile valorice pentru tehnologiile „zero net”, schimbările tehnologice și industriale în curs și potențialele lanțuri valorice strategice emergente viitoare, având în vedere obiectivele prezentului regulament;

(e)

bunele practici în ceea ce privește punerea în aplicare a secțiunii II din capitolul II și a articolelor 15 și 16, precum și despre accelerarea termenelor de autorizare;

(f)

modalitățile de eliminare a barierelor netarifare în calea comerțului, de exemplu, prin recunoașterea reciprocă a evaluării conformității sau prin angajamente de evitare a restricțiilor la export;

(g)

țările terțe cărora li s-ar putea acorda prioritate la încheierea de parteneriate industriale pentru tehnologii „zero net”, ținând seama de următoarele aspecte:

(i)

contribuția potențială la securitatea aprovizionării, luând în considerare capacitatea lor de producție de tehnologii „zero net”;

(ii)

existența unor acorduri de cooperare încheiate între o țară terță și Uniune;

(iii)

măsura în care cadrul de reglementare al unei țări terțe și punerea sa în aplicare asigură monitorizarea, prevenirea și reducerea la minimum a impactului asupra mediului, utilizarea unor practici responsabile din punct de vedere social, inclusiv respectarea drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor și colaborarea echitabilă și semnificativă cu comunitățile locale, utilizarea unor practici comerciale transparente și prevenirea efectelor negative asupra bunei funcționări a administrației publice și a statului de drept;

(iv)

existența unor capacități de injectare și de stocare de CO2 pe teritoriul lor;

(h)

modalitățile de stimulare a producției de tehnologii „zero net” în Uniune, prin abordarea finanțării, a cadrului de reglementare și a garanțiilor de investiții și de localizare;

(i)

evaluarea aplicării măsurilor comerciale în industriile „zero net”.

Prezentul alineat nu aduce atingere prerogativelor Consiliului în conformitate cu tratatele în ceea ce privește instrumentele internaționale fără caracter juridic obligatoriu.

(5)

Statele membre pot sprijini Comisia în punerea în aplicare a măsurilor de cooperare stabilite în cadrul parteneriatului industrial pentru tehnologii „zero net”.
(6)

Ținând seama de Raportul Comisiei din 24 octombrie 2023 intitulat „Progresele în materie de competitivitate a tehnologiilor energetice curate” și de Analiza anuală a sarcinii de reglementare a Comisiei din 2022, Comisia raportează platformei cu privire la evoluția sarcinii de reglementare pentru industriile „zero net” din Uniune.
(7)

Platforma se coordonează periodic cu Forumul la nivel înalt privind standardizarea pentru a discuta despre utilizarea standardizării în sprijinul dezvoltării de tehnologii „zero net” în Uniune.

Articolul 39

Structura și funcționarea platformei

(1)

Platforma este compusă din reprezentanți ai statelor membre și ai Comisiei și prezidată de un reprezentant al Comisiei.
(2)

Fiecare stat membru numește un reprezentant la nivel înalt în cadrul platformei. Un stat membru poate numi mai mulți reprezentanți în funcție de diferitele sarcini ale platformei, atunci când funcția și expertiza necesare impun acest lucru. Fiecare reprezentant numit în cadrul platformei are un supleant. Numai statele membre au drept de vot. Fiecare stat membru dispune de un singur vot, indiferent de numărul de reprezentanți.
(3)

La propunerea Comisiei, platforma adoptă propriul său regulament de procedură cu majoritatea simplă a membrilor săi.
(4)

Platforma se reunește la intervale regulate pentru a asigura îndeplinirea eficace a sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament. Dacă este necesar, platforma organizează reuniuni extraordinare ca urmare a unei cereri motivate a Comisiei sau a unui stat membru.
(5)

Comisia asistă platforma prin intermediul unui secretariat executiv care oferă sprijin tehnic și logistic.
(6)

Platforma poate institui subgrupuri permanente sau temporare care să se ocupe cu chestiuni specifice și să îndeplinească sarcini precise legate de prezentul regulament.

Platforma instituie cel puțin un subgrup pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a academiilor în temeiul capitolului V.

(7)

Platforma invită reprezentanți ai Parlamentului European să participe, în calitate de observatori, la reuniunile sale, inclusiv la reuniunile subgrupurilor permanente sau temporare menționate la alineatul (6). Parlamentul European primește toate documentele și informațiile referitoare la activitatea platformei în același timp cu membrii platformei.
(8)

Platforma înființează un grup pentru industria „zero net”. Din proprie inițiativă sau la cererea platformei, grupul respectiv furnizează recomandări platformei pentru a contribui la realizarea obiectivelor prezentului regulament.
(9)

Dacă este cazul, platforma sau Comisia poate invita experți care reprezintă sectorul industrial, societatea civilă, mediul academic, sindicatele și alți terți să participe la reuniunile platformei și ale subgrupurilor sau să furnizeze contribuții scrise. Experții respectivi nu participă la procesul decizional.
(10)

Platforma ia măsurile necesare pentru a asigura gestionarea și prelucrarea în condiții de siguranță a informațiilor confidențiale și sensibile din punct de vedere comercial.
(11)

Platforma depune toate eforturile pentru a lua decizii prin consens.
(12)

Platforma se coordonează și cooperează cu alianțele industriale existente și relevante și, după caz, le invită să participe la reuniunile sale, inclusiv la reuniunile subgrupurilor permanente sau temporare menționate la alineatul (6).
(13)

Platforma se reunește cel puțin o dată pe an cu reprezentanți ai Grupului de coordonare pentru Planul SET menționat la articolul 35 pentru a discuta cele mai recente evoluții, sinergiile dintre punerea în aplicare a prezentului regulament și Planul strategic privind tehnologiile energetice și pentru a emite recomandări în acest sens.

Articolul 40

Grupul științific consultativ privind sarcina de reglementare aferentă tehnologiilor „zero net”

(1)

Se instituie un Grup științific consultativ privind sarcina de reglementare aferentă tehnologiilor „zero net” (denumit în continuare „grupul științific consultativ”).
(2)

Grupul științific consultativ este format din cel puțin șapte experți științifici de înalt nivel, care acoperă o gamă largă de discipline relevante. Membrii grupului științific consultativ îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (4).
(3)

Cel mult doi membri ai grupului științific consultativ pot fi cetățeni ai aceluiași stat membru. Independența membrilor grupului științific consultativ trebuie să fie dincolo de orice îndoială.
(4)

Membrii grupului științific consultativ sunt numiți printr-o procedură de selecție deschisă, echitabilă și transparentă pentru un mandat de patru ani, care poate fi înnoit o singură dată. Selecția membrilor se bazează pe următoarele criterii:

(a)

excelență științifică;

(b)

experiență în realizarea de evaluări științifice și în furnizarea de consultanță științifică în domeniile lor de competență;

(c)

competențe în domeniul administrației publice sau în alte domenii relevante pentru sarcinile grupului științific consultativ;

(d)

experiență profesională într-un mediu interdisciplinar într-un context internațional.

(5)

Membrii grupului științific consultativ sunt numiți cu titlu personal și își emit avizele în deplină independență față de statele membre și de instituțiile Uniunii. Grupul științific consultativ alege un președinte din rândul membrilor săi pentru o perioadă de patru ani. Grupul își adoptă propriul regulament de procedură.
(6)

În exercitarea activităților sale, grupul științific consultativ funcționează exclusiv cu titlu consultativ și acționează fără a aduce atingere dreptului de inițiativă al Comisiei, Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare și funcțiilor de control, inclusiv de control al calității, exercitate de Comisie în cadrul Comitetului de control normativ.
(7)

Grupul științific consultativ sprijină, în conformitate cu alineatul (6), activitatea Comisiei, a Parlamentului European și a statelor membre, acționând în același timp în mod independent în îndeplinirea sarcinilor sale prin furnizarea de rapoarte consultative privind impactul normativ și sarcina de reglementare ale dreptului Uniunii asupra activităților industriale care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Pentru a oferi consiliere consecventă, grupul științific consultativ evaluează impactul normativ și sarcinile de reglementare asupra activităților industriale care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, utilizând o metodologie bazată pe date științifice și, după caz, ținând seama de setul de instrumente pentru o mai bună legiferare.
(8)

Comisia asigură secretariatul grupului științific consultativ.
(9)

Grupul științific consultativ face periodic schimb de opinii cu platforma cu privire la activitatea sa.

Articolul 41

Planurile naționale privind energia și clima

Statele membre iau în considerare prezentul regulament la elaborarea planurilor naționale privind energia și clima, în special în ceea ce privește dimensiunea „cercetare, inovare și competitivitate” a uniunii energetice, reflectând prioritățile Strategiei privind uniunea energetică și ale Planului strategic privind tehnologiile energetice, precum și la prezentarea rapoartelor intermediare bienale în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

CAPITOLUL VIII

MONITORIZAREA

Articolul 42

Monitorizarea

(1)

Comisia monitorizează în permanență:

(a)

progresele înregistrate de Uniune în ceea ce privește obiectivele Uniunii menționate la articolul 1, în special riscurile de aprovizionare cu tehnologii „zero net” care ar denatura concurența sau ar fragmenta piața internă, precum și impactul aferent al prezentului regulament;

(b)

progresele înregistrate de Uniune în ceea ce privește atingerea valorilor de referință menționate la articolul 5, ținând seama de constrângerile și oportunitățile de pe piața mondială;

(c)

valoarea sau volumul importurilor pe teritoriul său și al exporturilor în afara teritoriului Uniunii de tehnologii „zero net”;

(d)

progresele înregistrate în direcția realizării obiectivului de la nivelul Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2 menționat la articolul 20 și a infrastructurii de transport al CO2 aferente, precum și în ceea ce privește activitățile de captare a CO2 conexe.

(2)

Statele membre și autoritățile naționale pe care le desemnează în acest scop colectează și furnizează date și alte dovezi necesare în temeiul alineatului (1).

În special, acestea colectează, cel puțin din trei în trei ani, date privind:

(a)

obstacolele în calea comerțului cu tehnologii „zero net” sau cu bunuri care utilizează tehnologii „zero net” pe piața internă și potențialii lor factori determinanți, inclusiv în cazul în care aceste obstacole rezultă din perturbări ale lanțului de aprovizionare la nivel mondial;

(b)

evoluțiile tehnologiilor „zero net” și tendințele pieței, precum și prețurile de piață pentru tehnologiile „zero net” respective, inclusiv informații privind licitațiile, frecvența acestora, prețurile de atribuire și volumul, în funcție de relevanța lor în vederea îndeplinirii cerințelor din capitolul IV;

(c)

capacitatea de producție de tehnologii „zero net” și activitățile conexe, inclusiv date privind ocuparea forței de muncă și competențele;

(d)

numărul de IMM-uri care fac parte din proiecte de producere de tehnologie „zero net”;

(e)

următoarele informații referitoare la procedurile de acordare a autorizațiilor pentru fiecare tehnologie „zero net”:

(i)

numărul de proceduri de acordare a autorizațiilor inițiate, numărul de cereri respinse și numărul de decizii exhaustive luate, specificând dacă proiectul a fost aprobat sau respins;

(ii)

durata procedurilor de acordare a autorizațiilor în cazul în care a fost luată o decizie exhaustivă, inclusiv durata prelungirii termenelor;

(iii)

informații privind resursele alocate funcționării punctelor unice de contact;

(f)

numărul și natura spațiilor de testare în materie de reglementare pentru tehnologiile „zero net”;

(g)

cantitatea de CO2 stocată permanent în subteran în conformitate cu Directiva 2009/31/CE.

(3)

În cazul în care datele menționate la alineatul (2) nu sunt deja incluse în planurile naționale privind energia și clima sau nu sunt în conformitate cu elementele acestora, fiecare stat membru transmite Comisiei un raport care prezintă datele respective până la 15 martie 2027 și ulterior din trei în trei ani.
(4)

Obligația de raportare menționată la alineatul (3) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care statele membre consideră că acest lucru ar fi contrar intereselor lor esențiale în materie de securitate, în conformitate cu articolul 346 din TFUE.
(5)

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să pună la dispoziție un model pentru rapoartele menționate la alineatul (3) de la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2).
(6)

Pe baza rapoartelor prezentate în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, Comisia monitorizează progresele Uniunii menționate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol și publică recomandări conexe ca parte a rapoartelor anuale privind competitivitatea tehnologiilor energetice curate, în temeiul articolului 35 alineatul (2) litera (m) din Regulamentul (UE) 2018/1999. Recomandările analizează, de asemenea, dacă prezentul regulament acoperă toate tehnologiile „zero net” necesare pentru atingerea obiectivelor de la articolul 1 din prezentul regulament.
(7)

Pe baza cererilor de emitere a proiectelor de autorizații prezentate în temeiul articolului 10 din Directiva 2009/31/CE și a rapoartelor prezentate în temeiul articolului 21 alineatul (2) și al articolului 23 alineatele (4) și (6) din prezentul regulament, Comisia monitorizează progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului la nivelul Uniunii privind capacitatea de injectare de CO2 menționat la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol. Comisia prezintă un raport anual Parlamentului European și Consiliului cu privire la acest aspect.
(8)

Comisia informează platforma cu privire la constatările sale referitoare la prezentul articol.

CAPITOLUL IX

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 43

Delegarea de competențe

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 44 pentru a modifica modalitățile în care acordurile încheiate între entitățile menționate la articolul 23 alineatul (1) și investițiile în capacitatea de stocare deținută de terți sunt luate în considerare pentru îndeplinirea contribuției individuale prevăzute la articolul 23 alineatul (5) și pentru a stabili conținutul rapoartelor menționate la articolul 23 alineatul (6).

Articolul 44

Exercitarea delegării

(1)

Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(2)

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 23 alineatul (12), la articolul 43 și la articolul 46 alineatul (7) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani începând de la 29 iunie 2024. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)

Delegarea de competențe menționată la articolul 23 alineatul (12), la articolul 43 și la articolul 46 alineatul (7) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(6)

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 23 alineatul (12), al articolului 43 sau al articolului 46 alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 45

Procedura comitetului

(1)

Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. În ceea ce privește aspectele legate de articolul 25 din prezentul regulament, Comisia este asistată de Comitetul consultativ pentru achizițiile publice instituit prin Decizia 71/306/CEE a Consiliului (10). În ceea ce privește aspectele legate de articolul 26 din prezentul regulament, Comisia este asistată de Comitetul uniunii energetice instituit prin articolul 44 din Regulamentul (UE) 2018/1999.
(2)

Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 46

Evaluarea

(1)

Până la 30 iunie 2028 și, ulterior, din trei în trei ani, Comisia evaluează prezentul regulament și prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport conținând principalele sale constatări.
(2)

Evaluarea prevăzută la alineatul (1) analizează:

(a)

dacă obiectivele prezentului regulament, astfel cum sunt stabilite la articolul 1, în special contribuția acestuia la funcționarea pieței interne, au fost atinse, impactul prezentului regulament asupra întreprinderilor utilizatoare, în special asupra IMM-urilor și a utilizatorilor finali, precum și obiectivele Pactului verde european;

(b)

dacă prezentul regulament este adecvat pentru a da rezultate după 2030 și, pe termen mai lung, pentru îndeplinirea obiectivului de realizare a neutralității climatice până în 2050 menționat la articolul 1, ținând seama, printre altele, de posibilitatea de a include în prezentul regulament alte tehnologii care pot juca un rol semnificativ în realizarea neutralității climatice până în 2050;

(c)

dacă sunt necesare criterii de referință pentru anumite tehnologii pentru a asigura securitatea aprovizionării cu aceste tehnologii pentru Uniune.

(3)

Evaluarea ține seama de:

(a)

rezultatul procesului de monitorizare menționat la articolul 42;

(b)

nevoile tehnologice care decurg din actualizările planurilor naționale privind energia și clima, inclusiv ale Planului strategic privind tehnologiile energetice, luând în considerare cel mai recent raport privind starea uniunii energetice.

(4)

În aceeași perioadă menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, precum și după fiecare înnoire sau actualizare a planurilor naționale privind energia și clima și după consultarea platformei, Comisia evaluează necesitatea extinderii listei tehnologiilor „zero net” prevăzută la articolul 4 și, după caz, prezintă o propunere.
(5)

Autoritățile competente ale statelor membre furnizează Comisiei orice informație relevantă pe care o dețin și de care Comisia ar putea avea nevoie în vederea întocmirii raportului menționat la alineatul (1).
(6)

În cazul în care, pe baza raportului menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia ajunge la concluzia că este probabil ca Uniunea să nu realizeze obiectivele stabilite la articolul 1 alineatul (1), aceasta, după consultarea platformei, evaluează fezabilitatea și proporționalitatea propunerii de măsuri pentru a asigura realizarea obiectivelor respective.
(7)

Până la 30 martie 2025, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 44 pentru a modifica anexa pe baza listei tehnologiilor „zero net” prevăzută la articolul 4, în vederea identificării subcategoriilor din cadrul tehnologiilor „zero net” și a listei componentelor specifice utilizate pentru tehnologiile respective. Actul delegat respectiv se bazează pe o evaluare cuprinzătoare pentru a identifica componentele esențiale specifice care pot fi considerate în mod rezonabil ca fiind utilizate în principal pentru tehnologiile „zero net”. Evaluarea respectivă se bazează pe o analiză metodologică a lanțurilor de aprovizionare cu tehnologii „zero net”, ținând seama, în special, de disponibilitatea comercială a componentelor, de nivelul adecvat de detaliere și de evoluțiile tehnologice. Comisia poate revizui actul delegat respectiv pe baza evaluării respective.

Articolul 47

Tratarea informațiilor confidențiale

(1)

Informațiile obținute în cursul punerii în aplicare a prezentului regulament sunt utilizate numai în sensul prezentului regulament și sunt protejate de dreptul Uniunii și de dreptul intern relevant.
(2)

Statele membre și Comisia asigură protecția secretelor comerciale și de afaceri și a altor informații sensibile, confidențiale și clasificate obținute și prelucrate în aplicarea prezentului regulament, inclusiv a recomandărilor și a măsurilor care urmează să fie luate, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern relevant.
(3)

Comisia și statele membre se asigură că informațiile clasificate transmise sau schimbate în temeiul prezentului regulament nu sunt declasate sau declasificate fără acordul prealabil scris al emitentului în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern relevant.
(4)

În cazul în care un stat membru consideră că divulgarea de informații agregate în temeiul articolului 23 este de natură să îi compromită interesele de securitate națională, acesta poate, prin intermediul unui aviz motivat, să se opună divulgării de către Comisie a informațiilor respective.
(5)

Comisia și autoritățile naționale, funcționarii și angajații lor și alte persoane care lucrează sub supravegherea acestor autorități asigură confidențialitatea informațiilor obținute în îndeplinirea sarcinilor și activităților lor în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern relevant. Această obligație se aplică, de asemenea, tuturor reprezentanților statelor membre, observatorilor, experților și altor participanți care participă la reuniunile platformei în temeiul articolului 39.

Articolul 48

Modificarea Regulamentului (UE) 2018/1724

Regulamentul (UE) 2018/1724 se modifică după cum urmează:

1.

În prima coloană din anexa I se adaugă un nou rând „R. Proiecte de producere de tehnologie «zero net»”.

2.

Pe rândul „R. Proiecte de producere de tehnologie «zero net»” din a doua coloană din anexa I se adaugă următoarele puncte:

„1.

informații privind procedura de acordare a autorizațiilor;

2.

serviciile de finanțare și de investiții;

3.

posibilitățile de finanțare la nivelul Uniunii sau al statelor membre;

4.

serviciile de sprijin pentru întreprinderi, inclusiv, dar fără a se limita la declarațiile privind impozitul pe profit, legislația fiscală locală, dreptul muncii.”

3.

În prima coloană din anexa II se adaugă un nou rând „Proiecte de producere de tehnologie «zero net»”.

4.

Pe rândul „Proiecte de producere de tehnologie «zero net»” din a doua coloană din anexa II se adaugă următorul punct:

„Proceduri pentru toate autorizațiile relevante pentru construirea, extinderea, convertirea și exploatarea proiectelor de producere de tehnologie «zero net» și a proiectelor strategice «zero net», inclusiv autorizațiile de construcție, de utilizare a substanțelor chimice și de conectare la rețea, evaluările și autorizațiile de mediu, dacă sunt necesare, și care cuprind toate cererile și procedurile”.

5.

Pe rândul „Proiecte de producere de tehnologie «zero net»” din a treia coloană din anexa II se adaugă următorul punct:

„Toate rezultatele procedurilor, de la confirmarea faptului că cererea este completă până la notificarea deciziei exhaustive privind rezultatul procedurii de către punctul de contact desemnat”.

6.

În anexa III se adaugă următorul punct:

„8. Punctele unice de contact instituite sau desemnate, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1735 al Parlamentului European și al Consiliului (*1) privind industria «zero net», inclusiv în sensul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul respectiv și punctele de contact instituite sau desemnate în temeiul articolului 33 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

Articolul 49

Intrare în vigoare și aplicare

(1)

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2)

Se aplică de la 29 iunie 2024.
(3)

Până la 30 iunie 2026, articolul 25 alineatul (1) se aplică exclusiv contractelor încheiate de organismele centrale de achiziție, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 16 din Directiva 2014/24/UE și la articolul 2 alineatul (1) punctul 12 din Directiva 2014/25/UE, și contractelor cu o valoare de cel puțin 25 de milioane EUR.
(4)

Articolele 26 și 28 se aplică de la 30 decembrie 2025.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

▼M1


ANEXĂ

Lista produselor finite și a componentelor specifice considerate ca fiind utilizate în principal pentru producția de tehnologii „zero net”

Subcategorii ale tehnologiilor „zero net”

Produse finite

Componente care sunt utilizate în principal pentru producerea tehnologiilor „zero net”

Tehnologii solare

Tehnologii fotovoltaice

— Sisteme solare fotovoltaice

— Polisiliciu de calitate fotovoltaică

— Lingouri de siliciu de calitate fotovoltaică sau echivalent (1)

— Plachete fotovoltaice sau echivalent (1)

— Celule fotovoltaice sau echivalent (1)

— Sticlă solară

— Folii de încapsulare fotovoltaice

— Panglici fotovoltaice

— Folii de spate (backsheets) fotovoltaice

— Conectori fotovoltaici

— Cutii de joncțiune fotovoltaice

— Module fotovoltaice

— Invertoare fotovoltaice

— Trackere fotovoltaice și structurile lor de montare

Tehnologii electrotermice solare

— Centrale pe bază de energie solară concentrată (CSP)

— Reflectoare CSP

— Trackere CSP și structurile lor de montare

— Receptoare CSP (punct sau linie)

Tehnologii termosolare

— Sisteme termice solare

— Colectoare solare (inclusiv colectoare plan-paralele, cu tuburi vidate, cu sisteme de concentrare și colectoare de aer)

— Absorbanți termosolari

— Sticlă solară

— Trackere solare termice și structurile lor de montare

Alte tehnologii solare

— Colectoare termice fotovoltaice (PVT)

Tehnologii eoliene terestre și din surse regenerabile offshore

Tehnologii eoliene terestre

— Turbine eoliene terestre

— Nacele (ansamblu)

— Sisteme de girație

— Sisteme de orientare a palelor

— Butuci de rotor

— Rulmenți principali, de orientare și de reglare a unghiului palelor

— Frâne de girație

— Frâne mecanice (rotor)

— Sisteme de transmisie cu acționare directă (inclusiv generatorul) și/sau sisteme de transmisie cu cutie de viteze (inclusiv generatorul)

— Magneți permanenți ai turbinelor eoliene

— Cutii de viteze ale turbinelor eoliene

— Pale

— Turnuri

Tehnologii eoliene offshore

— Turbine eoliene offshore

— Nacele (ansamblu)

— Sisteme de girație

— Sisteme de orientare a palelor

— Butuci de rotor

— Rulmenți principali, de orientare și de reglare a unghiului palelor

— Frâne de girație

— Frâne mecanice (rotor)

— Sisteme de transmisie cu acționare directă (inclusiv generatorul) și/sau sisteme de transmisie cu cutie de viteze (inclusiv generatoare)

— Magneți permanenți ai turbinelor eoliene

— Cutii de viteze ale turbinelor eoliene

— Pale

— Turnuri

— Fundații/flotoare

Alte tehnologii din surse regenerabile offshore

— Tehnologii ale energiei hidroliene

— Tehnologii ale energiei valurilor

Tehnologii ale bateriilor și tehnologii de stocare a energiei

Tehnologii ale bateriilor

— Baterii (2)

— Ansambluri de baterii

— Module de baterii

— Celule de baterii

— Materiale active catodice

— Materiale active anodice

— Electroliți

— Separatoare

— Lianți

— Colectoare de curent (inclusiv folii subțiri de cupru, aluminiu, nichel și carbon)

— Sisteme de gestionare a bateriilor (BMS)

— Sisteme de gestionare termică a bateriilor (BTMS)

Tehnologii de stocare electrochimică

— Ultracapacitoare/supercondensatoare

— Stocarea energiei cu baterii cu flux redox

— Electroliți

— Separatoare

— Colectoare

— Plăci de electrozi

Tehnologii de stocare gravitațională

— Stocare hidroelectrică prin pompare

— Turbine hidroelectrice reversibile și rotoare de pompă

— Distribuitori cu palete orientabile

— Supape fluture mari pentru hidrocentrale

— Supape sferice mari pentru hidrocentrale

— Supape de descărcare cu jet gol de mari dimensiuni pentru hidrocentrale

Tehnologii de stocare a energiei termice

— Sisteme de stocare a energiei termice

— Medii de stocare a căldurii prin căldură sensibilă și căldură latentă (inclusiv materiale cu schimbare de fază și săruri topite)

— Materiale de stocare termochimică

Tehnologii de stocare a energiei cu gaze comprimate sau lichefiate

— Stocarea energiei cu aer comprimat

— Stocarea energiei cu aer lichid

Alte tehnologii de stocare a energiei

— Stocarea energiei cu volant

— Rotoare de volant

Pompe de căldură și tehnologii de energie geotermală

Tehnologii pentru pompe de căldură

— Pompe de căldură

— Pompe de căldură

— Supape cu patru căi

— Compresoare cu spirală (scroll) / compresoare rotative pentru pompe de căldură

Tehnologii ale energiei geotermale

— Centrale geotermale

— Sisteme geotermale cu utilizare directă

— Schimbătoare de căldură rezistente la condițiile de funcționare corozive din mediul geotermal

— Pompe submersibile rezistente la condițiile de funcționare corozive din mediul geotermal

— Pompe de reinjectare a saramurii

Tehnologii pe bază de hidrogen

Electrolizoare

— Electrolizoare alcaline (AEL)

— Stackuri

— Separatoare (diafragme sau membrane adaptate pentru electroliza apei)

— Plăci bipolare și plăci terminale

— Electrozi

— Electrocatalizatori optimizați pentru electrolizoare

— Cadre și carcase pentru asamblarea stackurilor de electrolizoare

— Garnituri/materiale de etanșare

— Electrolizoare cu membrană schimbătoare de protoni (PEMEL)

— Stackuri

— Ansambluri electrod-membrană (cu 3 straturi)/membrane acoperite cu catalizator

— Straturi poroase de transport / straturi de difuzie a gazelor

— Plăci bipolare și plăci terminale

— Electrocatalizatori optimizați pentru electrolizoare

— Cadre și carcase pentru asamblarea stackurilor de electrolizoare

— Garnituri/materiale de etanșare

— Electrolizoare cu membrană schimbătoare de anioni (AEMEL)

— Stackuri

— Ansambluri electrod-membrană (cu 3 straturi)/membrane acoperite cu catalizator

— Straturi poroase de transport / straturi de difuzie a gazelor

— Plăci bipolare și plăci terminale

— Electrocatalizatori optimizați pentru electrolizoare

— Garnituri/materiale de etanșare

— Cadre și carcase necesare pentru asamblarea stackurilor de electrolizoare

— Electrolizoare cu oxid solid (SOEL)

— Stackuri

— Electroliți și electrozi

— Garnituri/materiale de etanșare pentru temperaturi înalte

— Interconectoare/plase și plăci terminale

— Electrocatalizatori optimizați pentru electrolizoare

— Straturi de contact

— Cadre și carcase necesare pentru asamblarea stackurilor de electrolizoare

Pile cu hidrogen

— Pile de combustie cu membrană schimbătoare de protoni (PEMFC)

— Stackuri

— Ansambluri electrod-membrană (cu 3 straturi)/membrane acoperite cu catalizator

— Straturi poroase de transport / straturi de difuzie a gazelor

— Plăci bipolare și plăci terminale

— Garnituri/materiale de etanșare

— Electrocatalizatori optimizați pentru pile de combustie

— Cadre și carcase necesare pentru asamblarea stackurilor de pile de combustie

— Pile de combustie cu oxid solid (SOFC)

— Stackuri

— Electroliți și electrozi

— Garnituri/materiale de etanșare pentru temperaturi înalte

— Interconectoare/plase și plăci terminale

— Straturi de contact

— Electrocatalizatori optimizați pentru pile de combustie

— Cadre și carcase necesare pentru asamblarea stackurilor de pile de combustie

Alte tehnologii pe bază de hidrogen

— Rețele de transport și distribuție a hidrogenului

— Compresoare de hidrogen

— Stații de realimentare cu hidrogen

— Conducte pentru transportul și distribuția hidrogenului

— Senzori de hidrogen

— Supape de hidrogen

— Instalații de stocare a hidrogenului

— Rezervoare de stocare a hidrogenului la bord

— Supape montate pe rezervorul de hidrogen

— Rezervoare staționare de hidrogen

— Instalații pentru conversia hidrogenului în amoniac și extracția acestuia din amoniac

— Sisteme de cracare a amoniacului

Tehnologii durabile pe bază de biogaz și biometan

Tehnologii durabile pe bază de biogaz

— Centrale durabile pe bază de biogaz

— Digestoare anaerobe / rezervoare de fermentare

— Enzime și microorganisme pentru producția de biogaz durabil

— Catalizatori pentru producția de biogaz durabil

Tehnologii durabile pe bază de biometan

— Centrale durabile pe bază de biometan

— Digestoare anaerobe / rezervoare de fermentare

— Enzime și microorganisme pentru producția de biometan durabil

— Unități de purificare a biometanului

— Catalizatori pentru producția durabilă de biometan

Tehnologii CSC

Tehnologii de captare a dioxidului de carbon

— Captarea prin absorbție

— Captarea prin adsorbție

— Captarea prin membrane

— Captarea prin cicluri solide

— Captarea criogenică

— Captarea directă din aer

— Solvenți optimizați pentru captarea dioxidului de carbon

— Sorbenți optimizați pentru captarea dioxidului de carbon

— Compresoare de CO2

Tehnologii de stocare a dioxidului de carbon

Tehnologii din domeniul rețelelor electrice

Tehnologii din domeniul rețelelor electrice

— Substații electrice pe mal

— Substații maritime de colectare

— Cabluri și linii pentru transportul și distribuția energiei electrice, precum și cabluri care conectează tehnologiile „zero net” la rețeaua electrică (linii aeriene, cabluri subterane și submarine, inclusiv HVDC și HVAC)

— Echipamente de comutație

— Disjunctoare

— Relee de protecție

— Transformatoare de putere

— Separatoare

— Izolatori

— Opritoare de supratensiune

— Condensatoare

— Reactoare

— Sisteme de bare colectoare (busbar)

— Dulapuri electrice

— Substații maritime de colectare

— Onduloare (invertoare)

— Convertizoare

— Piloni de transport și distribuție a energiei electrice

— Piloni de transport și distribuție a energiei electrice

— Conductori electrici (inclusiv conductori avansați și superconductori de temperatură înaltă)

— Izolatori

— Opritoare de supratensiune

— Sisteme de bare colectoare (busbar)

— Cabluri, linii și accesorii asociate pentru transportul și distribuția energiei electrice, precum și cabluri care conectează tehnologiile „zero net” la rețeaua electrică (linii aeriene, cabluri subterane și submarine, inclusiv HVDC și HVAC)

— Cabluri și linii pentru transportul și distribuția energiei electrice, precum și cabluri care conectează tehnologiile „zero net” la rețeaua electrică (linii aeriene, cabluri subterane și submarine, inclusiv HVDC și HVAC)

— Accesorii pentru cabluri, inclusiv racorduri, terminale de cabluri și conectori

— Conductori electrici (inclusiv conductori avansați și superconductori de temperatură înaltă)

— Izolatori

— Transformatoare de putere

— Transformatoare de putere

— Miezuri pentru transformatoare

— Înfășurări pentru transformatoare

— Comutatoare de prize pentru transformatoare

Tehnologii de încărcare cu energie electrică pentru transport

— Echipament de alimentare a vehiculelor electrice

— Sisteme rutiere electrice (3)

— Echipamente de alimentare cu energie electrică de la mal

— Linii aeriene de contact

— Echipamente de alimentare pentru transportul aerian electric

— Echipament de alimentare a vehiculelor electrice

— Conectori de încărcare pentru vehicule electrice

— Echipamente de alimentare cu energie electrică de la mal

— Echipamente de alimentare pentru transportul aerian electric

— Conectori de încărcare pentru transportul aerian electric

Tehnologii de digitalizare a rețelei și alte tehnologii ale rețelelor de energie electrică

— Echipamente și componente electronice de înaltă și medie tensiune (inclusiv tehnologia de curent continuu)

— Tehnologii pentru sisteme flexibile de transmisie a curentului alternativ (FACTS)

— Contoare inteligente / infrastructuri avansate de contorizare și control

— Echipamente și componente electronice de înaltă și medie tensiune (inclusiv tehnologia de curent continuu)

— Tehnologii pentru sisteme flexibile de transmisie a curentului alternativ (FACTS)

— Sisteme de automatizare a substațiilor

— Contoare inteligente / infrastructuri avansate de contorizare și control

Tehnologii de producere a energiei prin fisiune nucleară

Tehnologii de producere a energiei prin fisiune nucleară

— Centrale electrice de fisiune nucleară

— Bare de reglare și alte sisteme de absorbție a neutronilor

— Sisteme de recuperare a nucleului

— Mecanisme de acționare a barelor de reglare

— Elemente combustibile

— Vase ale reactorului

— Structuri interne ale reactorului

— Agenți de răcire/moderatori și sisteme de purificare aferente

— Instalații de presurizare

— Pompe de răcire a reactorului / pompe de circulație pentru gaz

— Conducte primare și supape

— Turbine cu aburi

— Generatoare de aburi

— Schimbătoare de căldură nucleară

— Componente ale sistemului secundar

— Sisteme de siguranță

— Sisteme de monitorizare, instrumentare și control

— Mașini de realimentare cu combustibil

— Sisteme de măsurare și detectare nucleară

— Alte componente care fac obiectul codurilor și standardelor de securitate nucleară

Tehnologii bazate pe ciclul combustibilului nuclear

— Cicluri de combustibil nuclear

— Centrifuge

— Sisteme de manipulare a gazelor și de control al debitului

— Echipamente de prelucrare chimică

— Echipamente pentru vitrificarea deșeurilor

— Cilindri, containere și butoaie pentru transport, depozitare și depozitare definitivă

— Apă grea

— Sisteme de siguranță

— Sisteme de monitorizare, instrumentare și control

— Alte componente care fac obiectul codurilor și standardelor de securitate nucleară

Tehnologii din domeniul combustibililor alternativi durabili

Tehnologii din domeniul combustibililor alternativi durabili

— Instalații pe bază de combustibili alternativi durabili

— Catalizatori pentru producția de combustibili alternativi durabili

— Enzime și microorganisme pentru producția de combustibili alternativi durabili

— Reactoare termochimice, electrochimice, chimice și biochimice/biologice pentru transformarea biomasei și a combustibililor pe bază de carbon reciclat în biointermediari și/sau gaze de sinteză

— Reactoare și unități de posttratare pentru transformarea biointermediarilor și/sau a combustibililor de sinteză și a combustibililor pe bază de carbon reciclat în combustibili alternativi durabili

Tehnologii hidroenergetice

Tehnologii hidroenergetice

— Sisteme cu turbină hidroelectrică

— Rotoare pentru turbine hidroelectrice

— Distribuitoare cu palete orientabile

— Supape fluture mari pentru hidrocentrale

— Supape sferice mari pentru hidrocentrale

— Supape de descărcare cu jet gol de mari dimensiuni pentru hidrocentrale

Alte tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile

Tehnologii din domeniul energiei osmotice

Tehnologii din domeniul energiei ambientale (altele decât pompele de căldură)

Tehnologii pe bază de biomasă

— Mașini de peletizare

— Prese de brichetare

— Filiere pentru mașini de peletizare

— Camere de compactare a brichetelor

Tehnologii pe bază de gaze de depozit

Tehnologii pe bază de gaze provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate

Alte tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile

Tehnologii de eficiență energetică legate de sistemul energetic

Tehnologii de eficiență energetică legate de sistemul energetic

— Sisteme de gestionare a energiei (EMS)

— Sisteme de automatizare a clădirilor (BAS)

— Consum comandabil automatizat (ADR)

— Variatoare de viteze

— Sisteme energetice cu ciclu Rankine organic (ORC)

— EMS

— BAS

— ADR

— Variatoare de viteze

— Turbine ORC

Tehnologii din domeniul rețelelor de căldură și de răcire

— Conducte pentru sistemele de distribuție a agentului de încălzire și de răcire

— Accesorii și racorduri pentru conducte

Alte tehnologii de eficiență energetică legate de sistemul energetic

Combustibili de origine nebiologică din surse regenerabile

Tehnologii pe bază de combustibili de origine nebiologică produși din surse regenerabile (RFNBO)

— Centrale RFNBO

— Reactoare pentru conversia H2 și a CO2 sau a N2 în gaze de sinteză sau alcooli

— Reactoare pentru conversia gazelor de sinteză sau a alcoolilor în RFNBO

— Catalizatori, enzime și microorganisme pentru producția de RFNBO

Soluții biotehnologice în domeniul climei și al energiei

Soluții biotehnologice în domeniul climei și al energiei

— Microorganisme și tulpini microbiene (inclusiv, dar fără a se limita la bacterii, drojdii, microalge, ciuperci și arhee) care sunt utilizate pentru pretratarea și conversia materiilor prime în biocombustibili, combustibili pe bază de carbon reciclat, combustibili din surse regenerabile, substanțe chimice pe bază de biomasă sau de carbon reciclat, biopolimeri, materiale de origine biologică și bioproduse

— Enzime (inclusiv, dar fără a se limita la amilază și celulază) care sunt utilizate pentru pretratarea și conversia materiilor prime în biocombustibili, substanțe chimice pe bază de biomasă, materiale de origine biologică și bioproduse, sau care sunt utilizate pentru catalizarea reacțiilor în procesele chimice

— Biopolimeri

— Microorganisme și tulpini microbiene (inclusiv, dar fără a se limita la bacterii, drojdii, microalge, ciuperci și arhee) care sunt utilizate pentru pretratarea și conversia materiilor prime în biocombustibili, combustibili pe bază de carbon reciclat, combustibili din surse regenerabile, substanțe chimice pe bază de biomasă sau de carbon reciclat, biopolimeri, materiale de origine biologică și bioproduse

— Enzime (inclusiv, dar fără a se limita la amilază și celulază) care sunt utilizate pentru pretratarea și conversia materiilor prime în biocombustibili, substanțe chimice pe bază de biomasă, materiale de origine biologică și bioproduse, sau care sunt utilizate pentru catalizarea reacțiilor în procesele chimice

— Biopolimeri

Tehnologii industriale transformatoare pentru decarbonizare

Tehnologii industriale transformatoare pentru decarbonizare

— Cuptoare cu arc electric

— Reactoare din fier redus în mod direct pregătite pentru hidrogen

— Cuptoare cu arc scufundat

— Cuptoare cu baie de zgură deschisă

— Cuptoare de calcinare rapide

— Cazane electrice industriale

— Încălzitoare / cuptoare industriale cu inducție (4)

— Încălzitoare / cuptoare industriale cu infraroșii

— Încălzitoare / cuptoare industriale cu microunde

— Încălzitoare / cuptoare industriale cu radiofrecvență

— Încălzitoare / cuptoare industriale cu rezistență

— Electrozi din cărbune sau grafit pentru cuptoare electrice

— Cuptoare de calcinare rapide

— Cazane electrice industriale

— Încălzitoare / cuptoare industriale cu inducție

— Bobine de inducție industriale

— Încălzitoare / cuptoare industriale cu infraroșii

— Emițători industriali cu infraroșu

— Încălzitoare / cuptoare industriale cu microunde

— Magnetroane industriale

— Încălzitoare / cuptoare industriale cu radiofrecvență

— Generatoare de radiofrecvență

— Încălzitoare / cuptoare industriale cu rezistență

— Electrozi din molibden pentru cuptoare electrice

Tehnologii de transport și de utilizare a CO2

Tehnologii de transport al CO2

— Infrastructuri de transport al CO2

— Compresoare de CO2

Tehnologii de utilizare a CO2

— Utilizare termochimică

— Utilizare electrochimică

— Catalizatori adaptați pentru procesele de conversie a CO2

— Electrolizoare cu CO2

Tehnologii de propulsie eoliană și electrică pentru transporturi

Tehnologii de propulsie eoliană

— Rotoare Flettner

— Vele cu aripi de aspirație

— Zmeie de remorcare

— Vele cu aripi rigide și semirigide

Tehnologii de propulsie electrică

— Sisteme electrice de propulsie pentru transportul rutier și de teren

— Sisteme electrice de propulsie pentru transportul feroviar

— Sisteme electrice de propulsie pentru transportul naval

— Sisteme electrice de propulsie pentru transportul aerian

— Motoare electrice de propulsie pentru transporturi

— Magneți permanenți ai motoarelor electrice pentru transporturi

— Ansambluri de baterii pentru transporturi

— Pile de combustie pentru transporturi

— Invertoare pentru transporturi

— Unități de distribuție a energiei electrice de înaltă tensiune pentru propulsia electrică

— Încărcătoare de bord

— Porturi de încărcare

— Rezervoarele de stocare a hidrogenului la bord

— Colectoare de curent (inclusiv pantografe)

Alte tehnologii nucleare

Alte tehnologii nucleare (cum ar fi tehnologiile de fuziune nucleară)

(1)   

Termenul „echivalent” se referă la etape sau la tehnologii cheie generice similare, necesare pentru tehnologiile fotovoltaice cu strat subțire, organice, tandem sau pentru alte tehnologii fotovoltaice.

(2)   

Baterii conform definițiilor de la articolul 3 punctele 13, 14 și 15 din Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iulie 2023 privind bateriile și deșeurile de baterii.

(3)   

Termenul „sistem rutier electric” (cunoscut și sub denumirea de încărcare dinamică) se referă la echipamentele instalate de-a lungul drumurilor, care furnizează energie electrică vehiculelor în timp ce acestea se află în mișcare. Acest produs final include atât încărcarea conductivă, cât și cea inductivă.

(4)   

Termenul „încălzitor” se referă la aplicații la temperatură scăzută (până la 200 °C) și medie (200-500 °C). Termenul „cuptor” se referă la aplicații la temperatură ridicată (500-1 000 °C) și foarte ridicată (peste 1 000 °C).


() Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).

() Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO L 216, 20.8.2009, p. 76).

() Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, 21.7.2001, p. 30).

() Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim (JO L 257, 28.8.2014, p. 135).

() Directiva (UE) 2023/2413 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 de modificare a Directivei (UE) 2018/2001, a Regulamentului (UE) 2018/1999 și a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește promovarea energiei din surse regenerabile și de abrogare a Directivei (UE) 2015/652 a Consiliului (JO L, 2023/2413, 31.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2023/2413/oj).

() Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor (JO L 164, 30.6.1994, p. 3).

() Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

() Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 de instituire a Fondului social pentru climă și de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1060 (JO L 130, 16.5.2023, p. 1).

() Regulamentul (UE) 2016/589 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2016 privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă (EURES), accesul lucrătorilor la servicii de mobilitate și integrarea mai bună a piețelor forței de muncă și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 492/2011 și (UE) nr. 1296/2013 (JO L 107, 22.4.2016, p. 1).

() Decizia 71/306/CEE a Consiliului din 26 iulie 1971 de instituire a Comitetului consultativ pentru achizițiile publice de lucrări (JO L 185, 16.8.1971, p. 15).

(*1) Regulamentul (UE) 2024/1735 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european de producere de tehnologii «zero net» și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1724 (JO L, 2024/1735, 28.6.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/20024/1735/oj).”

Top

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters