CELEX:32025D0803: Decizia (UE) 2025/803 a Consiliului din 22 aprilie 2025 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei referitor la prelungirea termenului de aderare a Tunisiei la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, în ceea ce privește aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii

(1)

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (denumită în continuare „convenția”) a fost încheiată de Uniune prin Decizia (UE) 2023/1075 a Consiliului (1) în ceea ce privește instituțiile Uniunii și administrația publică a acesteia și prin Decizia (UE) 2023/1076 a Consiliului (2) în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și în ceea ce privește azilul și nereturnarea și a intrat în vigoare, pentru Uniune, la 1 octombrie 2023. În prezent sunt 39 de părți la convenție (denumite în continuare „părțile”), printre care se numără Uniunea și 22 de state membre ale Uniunii.

(2)

În temeiul articolului 14 din Statutul Consiliului Europei, fiecare membru al Consiliului Europei are dreptul la un reprezentant în Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei (denumit în continuare „Comitetul de Miniștri”), iar fiecare reprezentant are dreptul la un vot. Toate statele membre ale Uniunii sunt membre ale Consiliului Europei și, prin urmare, sunt reprezentate în Comitetul de Miniștri.

(3)

În temeiul articolului 76 alineatul (1) din convenție, Comitetul de Miniștri este capabil, după consultarea părților și obținerea consimțământului unanim al acestora, să invite un stat care nu este membru al Consiliului Europei să adere la convenție printr-o decizie care necesită o majoritate de două treimi în Comitetul de Miniștri, astfel cum este prevăzut la articolul 20 litera (d) din Statutul Consiliului Europei, și cu votul unanim al reprezentanților părților care au dreptul de a face parte din Comitetul de Miniștri.

(4)

La 22 aprilie 2020, Comitetul de Miniștri a decis să invite Tunisia să adere la convenție. În temeiul deciziei respective, invitația respectivă rămâne valabilă timp de cinci ani de la adoptare, și anume până la 23 aprilie 2025 (denumit în continuare „termenul”).

(5)

Prin scrisoarea din 20 februarie 2025, Tunisia a solicitat o prelungire a termenului până la 23 aprilie 2027, pentru a-și putea finaliza procedurile interne.

(6)

Este preconizat ca, în cadrul reuniunii sale din 23 aprilie 2025, Comitetul de Miniștri să adopte o decizie privind prelungirea termenului până la 23 aprilie 2027.

(7)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Comitetului de Miniștri, întrucât prelungirea termenului ar putea avea efecte juridice asupra Uniunii. Efectul prelungirii respective ar fi să se reînnoiască invitația adresată Tunisiei de a adera la convenție și, prin urmare, ar implica stabilirea de relații convenționale între Uniune și Tunisia în cadrul convenției. Decizia privind prelungirea termenului ar putea influența, de asemenea, modul în care sunt adoptate deciziile în cadrul Comitetului părților.

(8)

Aderarea Tunisiei la convenție ar fi benefică pentru Uniune, deoarece ar extinde la această țară standardele ambițioase ale convenției. Prin urmare, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a acorda Tunisiei încă doi ani pentru a-și finaliza procedurile interne.

(9)

Întrucât Uniunea nu este membră a Consiliului Europei, dar toate statele sale membre sunt, poziția Uniunii urmează să fie exprimată de statele sale membre, acționând împreună,