CELEX:32025D0816: Decizia de punere în aplicare (UE) 2025/816 a Consiliului din 14 aprilie 2025 privind autorizarea Italiei de a aplica, în anumite zone geografice, rate reduse de impozitare pentru motorina și gazul petrolier lichefiat utilizate pentru încălzire

(1)

Prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/814 a Consiliului (2), Italia a fost autorizată să aplice, în anumite zone geografice foarte defavorizate, rate reduse ale accizelor pentru motorina și gazul petrolier lichefiat (GPL) utilizate pentru încălzire. Autorizația a fost acordată până la 31 decembrie 2024.

(2)

Prin scrisoarea din 24 aprilie 2024, Italia a solicitat autorizația să aplice în continuare, în anumite zone geografice foarte defavorizate, rate reduse ale accizelor pentru motorina și GPL utilizate pentru încălzire. Autoritățile italiene au furnizat informații suplimentare în scrisorile din 12 septembrie 2024 și 21 noiembrie 2024. Autorizația a fost solicitată pentru perioada 1 ianuarie 2025-31 decembrie 2028.

(3)

Italia are un teritoriu foarte diversificat, cu condiții climatice și geografice variabile. Având în vedere particularitățile teritoriului său, Italia a introdus rate reduse de impozitare pentru motorină și GPL, cu scopul de a compensa parțial costurile cu încălzirea disproporționat de ridicate suportate de locuitorii din anumite zone geografice.

(4)

Diferențierea fiscală se bazează pe criterii obiective și urmărește să ofere populației din zonele eligibile condiții comparabile cu cele oferite populației din restul Italiei, prin reducerea costurilor cu încălzirea disproporționat de ridicate, cauzate de condiții climatice nefavorabile sau de costurile ridicate la achiziția combustibilului în comparație cu restul teritoriului italian.

(5)

Reducerea ratelor de impozitare se aplică zonelor geografice care îndeplinesc oricare dintre următoarele criterii: (a) condiții climatice foarte nefavorabile pe teritoriul Italiei, și anume localitățile situate în zona F astfel cum este definită în Decretul prezidențial nr. 412 din 26 august 1993 (3); (b) condiții climatice nefavorabile combinate cu dificultăți în a procura combustibil, și anume localitățile situate în zona E astfel cum este definită în Decretul prezidențial nr. 412 din 26 august 1993; și (c) izolare geografică combinată cu o aprovizionare dificilă și costisitoare cu combustibil, și anume Sardinia și insulele mici. Se intenționează ca ratele reduse de impozitare să fie aplicate numai până la finalizarea rețelei de gaze naturale din localitățile în cauză.

(6)

Comisia a examinat măsura solicitată și a estimat că aceasta nu denaturează concurența, nu stânjenește funcționarea pieței interne și nu este considerată incompatibilă cu politicile Uniunii în domeniul mediului, al energiei și al transporturilor. Ratele reduse de impozitare pentru motorină și GPL ar rămâne mai ridicate decât nivelurile minime de impozitare stabilite în Directiva 2003/96/CE și ar diminua doar parțial costurile suplimentare cu încălzirea suportate în zonele geografice în cauză.

(7)

Prin urmare, Italia ar trebui să fie autorizată, în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Directiva 2003/96/CE, să aplice, în anumite zone geografice, rate reduse de impozitare a motorinei și a GPL utilizate pentru încălzire.

(8)

Pentru a evita orice întrerupere în aprovizionarea cu motorină și GPL utilizate pentru încălzire, Italiei ar trebui să i se permită să aplice în continuare fără întrerupere rate reduse de impozitare pentru motorina și GPL utilizate pentru încălzire autorizate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/814. Prin urmare, autorizația solicitată ar trebui să fie acordată începând cu data de 1 ianuarie 2025, pentru a asigura continuitatea cu dispozițiile aplicate anterior în temeiul Deciziei de punere în aplicare (UE) 2019/814.

(9)

În conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Directiva 2003/96/CE, orice autorizație acordată în temeiul dispoziției menționate trebuie să fie limitată în timp.

(10)

Pentru a se asigura un grad suficient de securitate juridică în zonele geografice în cauză, autorizația ar trebui să fie acordată pe o perioadă de patru ani. Cu toate acestea, pentru a nu aduce atingere evoluțiilor viitoare ale cadrului juridic existent, este oportun să se prevadă că prezenta decizie expiră la data aplicării oricărui sistem general modificat de impozitare a produselor energetice adoptat de Consiliu în temeiul articolului 113 sau al oricărei alte dispoziții relevante din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu care respectiva autorizație nu este compatibilă, în cazul în care un astfel de sistem devine aplicabil în respectiva perioadă de patru ani.

(11)

Prezenta decizie nu aduce atingere aplicării normelor Uniunii privind ajutoarele de stat,