CELEX:32025D1114: Decizia (UE) 2025/1114 a Băncii Centrale Europene din 20 mai 2025 privind delegarea competenței de a lua anumite decizii cu privire la publicarea sancțiunilor pentru neconstituirea rezervelor minime obligatorii (BCE/2025/16)

(1)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2531/98 al Consiliului (3), atunci când o instituție nu își îndeplinește, în tot sau în parte, obligația de a constitui rezervele minime obligatorii ce i-au fost impuse în conformitate cu acel regulament și regulamentele sau deciziile BCE aferente, BCE îi poate aplica o sancțiune.

(2)

În temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2157/1999 (BCE/1999/4), BCE trebuie să publice deciziile de impunere a unor sancțiuni în cazul încălcării unui regulament sau a unei decizii a BCE pe website-ul oficial al acesteia, fără întârzieri nejustificate, odată ce decizia a devenit definitivă. Publicarea trebuie să fie efectuată, cu excepția cazului în care Comitetul executiv stabilește că o astfel de publicare: (a) ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare ori a sistemului financiar sau o anchetă penală în curs; (b) ar cauza, în măsura în care se poate stabili acest lucru, daune disproporționate întreprinderii în cauză; sau (c) ar conduce la publicarea de informații confidențiale, ceea ce ar reprezenta un risc pentru interese publice legitime în materie de securitate, precum securitatea și protecția integrității bancnotelor euro sau gestionarea în condiții de siguranță a riscurilor cibernetice sau operaționale pentru sistemele de plăți de importanță sistemică. În cazul în care există una sau mai multe dintre aceste circumstanțe, deciziile privind sancțiunile vor fi publicate în formă anonimizată sau publicarea poate fi amânată. În situațiile menționate la litera (c), BCE poate alege să nu publice o decizie de impunere a unei sancțiuni.

(3)

Astfel cum se prevede la articolul 11 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 2157/1999 (BCE/1999/4), înainte de aplicarea oricărei sancțiuni în caz de neconstituire a rezervelor minime obligatorii, Comitetul executiv sau, în numele acestuia, banca centrală națională competentă notifică întreprinderii în cauză presupusa neîndeplinire a obligațiilor și sancțiunea corespunzătoare. După primirea notificării, întreprinderea în cauză are posibilitatea de a transmite în scris toate informațiile, explicațiile sau obiecțiile considerate relevante pentru decizia de a impune sau nu sancțiunea. Aceasta include posibilitatea de a ridica obiecții împotriva publicării sancțiunii pe baza faptului că se aplică una sau mai multe dintre excepțiile de la publicare prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2157/1999 (BCE/1999/4). Într-un astfel de caz, dacă banca centrală națională competentă acționează în numele Comitetului executiv, aceasta transmite dosarul, fără întârzieri nejustificate, Comitetului executiv, care decide apoi dacă se aplică o astfel de excepție de la publicare.

(4)

Comitetul executiv trebuie să adopte un număr substanțial de decizii în fiecare an cu privire la aplicarea unei excepții de la publicarea sancțiunilor pentru neconstituirea rezervelor minime obligatorii. Pentru a se facilita procesul decizional este necesar să se delege competențele decizionale în legătură cu adoptarea unor astfel de decizii. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut delegarea de competențe drept necesară și adecvată pentru a se asigura că o instituție care trebuie să adopte un număr considerabil de decizii își poate îndeplini atribuțiile. În mod similar, aceasta a recunoscut că nevoia de a asigura posibilitatea de funcționare a organelor de decizie reprezintă un principiu inerent tuturor sistemelor instituționale.

(5)

Astfel de decizii ar trebui delegate membrului Comitetului executiv căruia îi raportează Direcția generală servicii juridice și membrului Comitetului executiv căruia îi raportează Direcția generală operațiuni de piață, care acționează împreună.

(6)

Delegarea competențelor decizionale ar trebui să fie limitată și proporțională, iar domeniul de aplicare al delegării ar trebui definit în mod clar. Domeniul de aplicare al delegării prevăzut în prezenta decizie ar trebui să se limiteze la competența de a lua decizii privind publicarea sancțiunilor pentru neconstituirea rezervelor minime obligatorii care nu se abat de la regimul general prevăzut la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2157/1999 (BCE/1999/4), conform căruia deciziile de impunere de sancțiuni în cazul încălcării unui regulament sau a unei decizii a BCE ar trebui publicate. Deciziile privind publicarea sancțiunilor în cazul în care există elemente noi sau în cazul în care se aplică o excepție de la publicare ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al delegării și ar trebui să rămână în competența Comitetului executiv.

(7)

Pentru a asigura controlul Comitetului executiv în calitate de delegatar, deciziile luate de membrii Comitetului executiv cărora le sunt alocate competențele delegate ar trebui raportate anual Comitetului executiv,

(a)

întreprinderea în cauză și-a exprimat obiecția față de publicarea unei sancțiuni pentru neconstituirea rezervelor minime obligatorii, dar nu și față de sancțiunea în sine;

(b)

obiecțiile față de publicare formulate de întreprinderea în cauză și evaluarea tehnică și juridică de către BCE a acestor obiecții sunt similare celor care stau la baza unor decizii anterioare privind publicarea sancțiunilor pentru neconstituirea rezervelor minime obligatorii adoptate de Comitetul executiv;

(c)

concluzia evaluării tehnice și juridice menționate la litera (b) care stă la baza deciziei este că nu se aplică niciuna dintre excepțiile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2157/1999 (BCE/1999/4) și că sancțiunea ar trebui publicată;

(d)

banca centrală națională competentă care, acționând în numele Comitetului executiv, a notificat întreprinderii în cauză presupusa neconstituire a rezervelor minime obligatorii și sancțiunea corespunzătoare, este de acord cu evaluarea prevăzută la litera (c).