CELEX:32025D1771: Decizia (UE) 2025/1771 a Comisiei din 8 septembrie 2025 privind taxele datorate Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei pentru sarcinile care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Deciziei (UE) 2020/2152 a Comisiei

(1)

Concurența deschisă și echitabilă în cadrul piețelor interne ale energiei electrice și gazelor și asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru participanții la piață necesită integritatea și transparența piețelor angro de energie. Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilește un cadru cuprinzător pentru atingerea acestui obiectiv.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 a încredințat Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei („agenția”) sarcina de a monitoriza piețele angro de energie pentru a asigura, în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de reglementare și cu alte autorități naționale, supravegherea eficace a acestora. Articolul 32 din Regulamentul (UE) 2019/942 a introdus taxe pentru a îmbunătăți finanțarea agenției și pentru a acoperi costurile legate de funcțiile acesteia în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1227/2011.

(3)

Articolul 32 din Regulamentul (UE) 2019/942 stabilește domeniul de aplicare și principiile de bază ale sistemului de taxe și încredințează Comisiei sarcina de a stabili taxele și modul de plată a acestora, lucru care a fost realizat de Comisie odată cu adoptarea Deciziei (UE) 2020/2152 (3). O finanțare sporită disponibilă pentru agenție i-a permis acesteia să îmbunătățească calitatea serviciilor pe care le furnizează entităților care raportează date și participanților la piață în general.

(4)

Regulamentul delegat (UE) 2019/715 al Comisiei (4) stabilește regulamentul financiar cadru pentru organele care sunt instituite de Uniune în temeiul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și al Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, care au personalitate juridică și primesc contribuții de la bugetul Uniunii. Agenția este un astfel de organ și, în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2019/715, a adoptat propriile norme financiare, Regulamentul financiar al agenției (5), care sunt în conformitate cu cele prevăzute în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2019/715.

(5)

Documentul de programare al agenției, elaborat în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) 2019/942 și cu articolul 32 din Regulamentul financiar al agenției, conține programarea anuală și multianuală și, în acest context, stabilește în detaliu sarcinile agenției și resursele alocate pentru aceste sarcini. Prin urmare, documentul de programare este instrumentul adecvat de identificare a costurilor care sunt eligibile pentru a fi acoperite de taxe în temeiul articolului 32 din Regulamentul (UE) 2019/942.

(6)

În conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) 2019/942, Comisia emite un aviz cu privire la proiectul de document de programare al agenției, inclusiv la propunerile agenției referitoare la costurile considerate eligibile pentru finanțarea din taxe.

(7)

Potrivit considerentului 37 din Regulamentul (UE) 2019/942, agenția trebuie să fie finanțată, în principal, din bugetul general al Uniunii. Prin urmare, veniturile din taxe nu trebuie să depășească contribuția alocată agenției din bugetul Uniunii.

(8)

Pentru a asigura transparența în ceea ce privește utilizarea taxelor numai pentru a acoperi costurile eligibile și finanțarea în continuare a agenției în principal de la bugetul general al Uniunii, este necesar ca raportul anual de activitate consolidat, întocmit în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul financiar al agenției, să furnizeze informații cu privire la diferitele surse ale veniturilor primite și la utilizarea acestor venituri.

(9)

Având în vedere evoluția piețelor energiei și criza energetică, Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 a fost modificat în luna mai 2024 prin Regulamentele (UE) 2024/1106 (6) și (UE) 2024/1789 (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului, care au introdus o serie de modificări ale cadrului de raportare a datelor referitoare la produsele energetice angro. De exemplu, în prezent, trebuie raportate agenției detaliile tranzacțiilor legate de stocarea energiei electrice, a hidrogenului sau a gazelor naturale, precum și ale tranzacțiilor legate de piețele de echilibrare. De asemenea, schimbările de pe piață, de exemplu intensificarea tranzacționării de înaltă frecvență, precum și inflația, conduc la creșterea costurilor suportate de agenție. În plus, Regulamentul (UE) 2024/1106 a conferit agenției noua sarcină de exercitare a competențelor de supraveghere și de investigare în temeiul articolelor 13-13c și al articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011.

(10)

În plus, Regulamentul (UE) nr. 1227/2011, astfel cum a fost modificat, prevede că participanții la piață ar trebui să raporteze datele prevăzute la articolele 7c și 8 din regulamentul respectiv numai prin intermediul mecanismelor de raportare înregistrate („RRM”) și să publice informații și să transmită rapoarte de informații privilegiate numai prin intermediul platformelor de publicare a informațiilor privilegiate („IIP”). RRM-urile și IIP-urile trebuie să fie autorizate de agenție în conformitate cu anumite cerințe prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1227/2011, astfel cum a fost modificat, și detaliate suplimentar de către Comisie prin intermediul unui regulament delegat în conformitate cu articolul 4a alineatul (8) și cu articolul 9a alineatul (6) din același regulament. Agenția monitorizează respectarea de către RRM și IIP a cerințelor conform cărora acestea au fost autorizate și, în cazul în care constată că nu sunt conforme, agenția le retrage autorizațiile.

(11)

Regulamentul (UE) 2019/942 a fost, de asemenea, modificat pentru a reflecta modificările introduse în Regulamentul (UE) nr. 1227/2011. În special, în temeiul articolului 32 modificat din Regulamentul (UE) 2019/942, taxele datorate agenției ar trebui să acopere sarcinile agenției de colectare, utilizare, prelucrare și analizare a informațiilor raportate de participanții la piață sau de persoanele sau entitățile care raportează în numele acestora, în temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011, și de publicare a informațiilor privilegiate în temeiul articolelor 4 și 4a din regulamentul respectiv. Veniturile obținute din aceste taxe pot acoperi și costurile suportate de agenție pentru exercitarea competențelor de supraveghere și de investigare în temeiul articolelor 13-13c și al articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011. Suma care urmează să fie acoperită de taxele stabilite de agenție poate fi mai mică decât costurile eligibile totale.

(12)

În plus, în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (UE) 2019/942, taxele trebuie să fie proporționale cu costurile serviciilor relevante furnizate într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, să fie suficiente pentru a acoperi costurile respective și să fie stabilite la un nivel la care să se asigure că nu sunt discriminatorii și că nu reprezintă o sarcină financiară sau administrativă nejustificată asupra participanților la piață sau entităților care acționează în numele lor.

(13)

Prin urmare, Decizia (UE) 2020/2152 ar trebui abrogată pentru a se ține seama de modificările introduse prin Regulamentul (UE) 2024/1106 și prin Regulamentul (UE) 2024/1789.

(14)

Decizia (UE) 2020/2152 a impus obligația de a plăti taxele pentru RRM-uri, prin care, la momentul respectiv, majoritatea participanților la piață raportau înregistrări de date. RRM-urile sunt în prezent înregistrate de agenție în temeiul articolului 11 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2014 al Comisiei (8). Agenția înregistrează, de asemenea, IIP-uri, prin intermediul cărora participanții la piață publică informații privilegiate. Definiția RRM-urilor și trimiterile relevante la acestea ar trebui să reflecte faptul că, deși în viitor RRM-urile vor trebui să fie autorizate de agenție în temeiul articolului 9a din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011, cerința de plată a unei taxe continuă să se aplice RRM-urilor deja înregistrate la agenție, chiar dacă acestea nu sunt încă autorizate. Până în prezent, IIP-urile nu au făcut obiectul Deciziei (UE) 2020/2152. Cu toate acestea, având în vedere că, în conformitate cu modificările legislative menționate mai sus, IIP-urile ar trebui să plătească taxe agenției, prezenta decizie se aplică și IIP-urilor și, mai precis, odată ce acestea sunt autorizate în temeiul articolului 4a din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011.

(15)

Prezenta decizie include, de asemenea, o definiție actualizată a evidenței tranzacției, cu o trimitere la Regulamentul (UE) nr. 1227/2011, pentru a se asigura că această definiție nu este afectată de nicio eventuală modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2014. Definiția este fundamentală pentru identificarea grupurilor de date și, prin urmare, pentru calcularea taxelor și ar trebui așadar să fie suficient de detaliată. Pentru identificarea grupurilor de date, se consideră că un participant la piață este beneficiar al tranzacției sau, în cazul în care nu sunt disponibile astfel de informații, o contraparte la tranzacție.

(16)

Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011, astfel cum a fost modificat, introduce obligația participanților la piață de a raporta agenției furnizând informații cu privire la expunerile lor. Această nouă cerință de raportare ar trebui să fie acoperită de prezenta decizie și să se reflecte în aceasta.

(17)

Principalii factori de cost ai serviciilor relevante și, prin urmare, ai costurilor eligibile ale agenției sunt numărul de RRM-uri și de IIP-uri, numărul de participanți la piață pentru care raportează și volumul și caracteristicile datelor pe care le raportează. Pentru a reflecta acești factori de cost, taxa pe care fiecare RRM trebuie să o plătească ar trebui să fie o combinație între o sumă forfetară, componenta forfetară reprezentând taxa de înregistrare și o sumă variabilă, componenta taxei bazată pe evidențele tranzacțiilor. Aceasta din urmă depinde de numărul de participanți la piață pentru care RRM raportează date, precum și de volumul și caracteristicile datelor raportate.

(18)

Modificările introduse prin Regulamentul (UE) 2024/1106 și prin Regulamentul (UE) 2024/1789 au ca rezultat o creștere considerabilă a costurilor agenției, care vor trebui să fie acoperite din taxe. Prin urmare, atât componenta forfetară reprezentând taxa de înregistrare, cât și veniturile generate de componenta taxei bazată pe evidențele tranzacțiilor ar trebui majorate în prezenta decizie. În același timp, taxele nu ar trebui să impună o sarcină financiară nejustificată asupra RRM-urilor și, prin urmare, indirect asupra participanților la piață. Prin urmare, creșterea veniturilor generate de componenta taxei bazată pe evidențele tranzacțiilor ar trebui realizată într-un mod proporțional, care să evite o creștere semnificativă a veniturilor provenite de la participanții mai mici la piață care raportează un număr mic de evidențe ale tranzacțiilor, dar și să evite creșterea excesivă a veniturilor provenite de la participanții la piață care raportează un volum mare de evidențe ale tranzacțiilor.

(19)

Suma forfetară ar trebui să reflecte costurile agenției pentru prelucrarea cererilor de autorizare sau de înregistrare a RRM-urilor, precum și pentru asigurarea conformității continue a RRM-urilor deja autorizate sau înregistrate cu cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1227/2011. În viitor, aceste cerințe vor fi detaliate în continuare de către Comisie prin intermediul unui regulament delegat, în conformitate cu articolul 4a alineatul (8) și cu articolul 9a alineatul (6) din același regulament. Întrucât aceste costuri sunt suportate de agenție, indiferent dacă RRM-urile raportează evidențe ale tranzacțiilor sau date fundamentale, suma forfetară trebuie să fie plătită de toate RRM-urile.

(20)

În temeiul articolului 4a din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 și după adoptarea actului delegat relevant de completare a articolului respectiv, agenția este responsabilă cu autorizarea și supravegherea IIP-urilor, echivalentă cu supravegherea RRM-urilor. Prin urmare, IIP-urile ar trebui să plătească o taxă fixă echivalentă cu componenta forfetară reprezentând taxa de înregistrare pe care trebuie să o plătească RRM-urile.

(21)

Datele fundamentale, precum informațiile legate de capacitatea și de utilizarea instalațiilor de producție, stocare, consum sau transport de energie electrică și gaze naturale sau legate de capacitatea și de utilizarea instalațiilor GNL, sunt colectate de agenție doar pentru a completa evidențele tranzacțiilor colectate. Prin urmare, datele fundamentale nu trebuie incluse în calculul componentei variabile a taxei. Întrucât statutul unui RRM, ca atare, este un factor de cost semnificativ pentru agenție, RRM-urile care raportează date fundamentale trebuie totuși să plătească componenta forfetară a taxei.

(22)

Pentru a evita impunerea unei sarcini financiare nejustificate asupra RRM-urilor, suma variabilă a componentei taxei bazate pe evidențele tranzacțiilor trebuie să reflecte valoarea evidențelor tranzacțiilor raportate, care este legată de volumul de tranzacționare și, prin urmare, de veniturile potențiale ale unui RRM. Componenta variabilă trebuie să țină seama de faptul că multe RRM-uri raportează date pentru o multitudine de participanți la piață care sunt adesea activi pe mai multe piețe organizate și utilizează canale de tranzacționare diferite.

(23)

Pentru a descoperi în mod eficient abuzurile de piață, agenția nu colectează doar date privind tranzacțiile și alte contracte, ci și un volum considerabil de date privind ordinele de tranzacționare plasate pe piețe organizate, precum bursele de energie. Prin urmare, sistemul de taxe trebuie să acopere și ordinele de tranzacționare, pentru a asigura proporționalitatea costurilor. Din aceleași motive, informațiile privind ciclul de viață trebuie să fie, de asemenea, acoperite de sistemul de taxe.

(24)

Tranzacționarea de produse energetice angro pe piețe organizate se caracterizează printr-un nivel mai ridicat de standardizare decât tranzacționarea unor astfel de produse în afara piețelor organizate. În plus, evidențele tranzacțiilor raportate care provin de pe piețele organizate includ ordinele de tranzacționare. Evoluțiile pieței în ceea ce privește tranzacționarea contractelor standard, cum ar fi tranzacționarea algoritmică și tranzacționarea de înaltă frecvență, devin tot mai importante, având ca rezultat raportarea unui număr din ce în ce mai mare de ordine de tranzacționare de pe piețele organizate pentru fiecare contract standard de furnizare, comparativ cu contractele de furnizare încheiate în afara piețelor organizate. Evidențele tranzacțiilor privind produsele energetice angro provenite de pe piețe organizate trebuie, prin urmare, să fie ponderate în mod diferit față de cele care provin din afara piețelor organizate, atunci când se calculează componenta variabilă a taxei.

(25)

În temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 și după adoptarea actului de punere în aplicare relevant de completare a articolului respectiv, RRM-urile vor raporta agenției expunerea participanților la piață pentru fiecare participant la piață individual. Prin urmare, ar trebui introdusă o componentă specifică a taxei, care să stabilească o sumă fixă pentru fiecare astfel de raport, indiferent de conținutul sau de lungimea acestuia.

(26)

În conformitate cu articolul 71 din Regulamentul financiar al agenției, o agenție trebuie să presteze servicii numai după ce taxa corespunzătoare a fost plătită integral. Întrucât taxele sunt calculate pe baza valorii evidențelor tranzacțiilor raportate în anul precedent și a rapoartelor de informații privilegiate transmise în anul precedent, sumele de încasat și facturile pot fi stabilite, respectiv trimise, numai la începutul fiecărui an. RRM-urile și IIP-urile trebuie, cu toate acestea, să poată raporta în mod continuu date agenției și să transmită agenției rapoarte de informații privilegiate, așadar tot înainte de a fi plătit factura pentru anul respectiv. RRM-urile care nu mai sunt autorizate sau înregistrate de agenție nu ar trebui să aibă dreptul la rambursarea taxelor plătite sau la scutirea de taxele datorate. De asemenea, IIP-urile care nu mai sunt înregistrate de agenție nu ar trebui să aibă dreptul la rambursarea taxelor plătite sau la scutirea de taxele datorate.

(27)

În cazul în care se aplică o corecție pozitivă sau negativă pentru a echilibra diferențele dintre componenta taxei bazată pe evidențele tranzacțiilor plătită în anul precedent și componenta taxei bazată pe evidențele tranzacțiilor care ar fi fost plătită în conformitate cu raportarea efectivă din anul respectiv, calculul cuantumului corecției ar trebui să se bazeze pe componenta taxei bazată pe evidențele tranzacțiilor pe care un RRM a plătit-o efectiv în anul precedent, și nu pe suma calculată inițial, deoarece suma plătită efectiv diferă de suma calculată inițial în cazul în care se aplică un factor de reducere.

(28)

Întrucât agenția suportă costuri suplimentare care urmează să fie acoperite din taxe încă din 2025, aceasta ar trebui să poată percepe o suprataxă egală cu diferența dintre veniturile din taxe, astfel cum sunt înscrise în documentul de programare al agenției pentru perioada 2025-2027, și suma cuantumurilor deja facturate în 2025. Suprataxa ar trebui calculată în mod simplu, astfel încât RRM-urile să poată identifica cu ușurință modul în care diferiții participanți la piață, în numele cărora raportează date, afectează suprataxa facturată. Prin urmare, suprataxa ar trebui să depindă de numărul de participanți la piață pentru care un RRM raportează evidențele tranzacțiilor. În cazul în care un participant la piață raportează date prin intermediul mai multor RRM-uri, acest participant la piață ar fi totuși luat în considerare pentru fiecare RRM la calcularea suprataxei. Întrucât suprataxa poate avea un impact asupra taxelor plătite de un participant la piață unui RRM, participanții la piață care au încetat să mai fie participanți la piață anterior în cursul anului 2025 nu ar trebui să fie luați în considerare la calcularea suprataxei.

(29)

Pentru a se asigura că primește suficiente venituri din taxe pentru a-și acoperi costurile eligibile, agenția ar trebui să aibă opțiunea de a adăuga o suprataxă la facturile trimise în ianuarie 2026. Această suprataxă ar trebui să se bazeze pe numărul de participanți la piață pentru care RRM raportează evidențe ale tranzacțiilor. Întrucât eventuala suprataxă din 2026 este calculată în același timp cu celelalte componente ale taxei, calculul se poate baza pe numărul de participanți la piață identificați pentru un RRM atunci când se calculează componenta taxei bazată pe evidențele tranzacțiilor. Din motive de securitate juridică și pentru a oferi garanții RRM-urilor că această opțiune nu este utilizată pentru a crește în mod nejustificat costurile eligibile ale agenției, veniturile totale pe care agenția le poate primi, inclusiv această suprataxă, ar trebui să fie plafonate la valoarea mai mică dintre veniturile estimate din taxe, astfel cum sunt prezentate în documentul de programare al agenției pentru perioada 2025-2027, sau veniturile din taxe, astfel cum sunt înscrise în documentul de programare al agenției pentru perioada 2026-2028.

(30)

Calculul componentei taxei bazate pe evidențele tranzacțiilor este considerabil diferit începând cu anul 2026 față de calculul acestei componente în anii precedenți. În 2026, acest lucru ar putea conduce la niveluri exagerate ale valorii corecției atunci când este calculată pentru a echilibra diferențele dintre componenta taxei bazată pe evidențele tranzacțiilor plătită în 2025 și componenta taxei bazată pe evidențele tranzacțiilor care ar fi fost plătită în conformitate cu raportarea efectivă din 2025. Prin urmare, în 2026, agenția ar trebui să calculeze valoarea corecției scăzând componenta taxei bazată pe evidențele tranzacțiilor plătită în 2025 nu din componenta taxei bazată pe evidențele tranzacțiilor calculată, ci dintr-o valoare predeterminată calculată în conformitate cu subcomponentele taxelor per grup de date aplicabile înainte de adoptarea prezentei decizii.

(31)

Rapoartele privind expunerea sunt prezentate ex post, prin urmare în anul în care devine aplicabilă obligația de raportare a expunerilor („anul de referință”), agenția va primi mai puține rapoarte privind expunerea decât în anii următori. Prin urmare, numărul de rapoarte privind expunerea prezentate de un RRM în anul de referință trebuie adaptat astfel încât să reprezinte o bază adecvată pentru calcularea componentei taxei bazate pe raportarea expunerii în anul următor anului de referință. În anul de referință nu se va calcula nicio componentă a taxei bazată pe raportarea expunerii.

(32)

Pentru a evita ca prezenta decizie să necesite modificări doar pentru că veniturile din taxe sunt insuficiente pentru a acoperi costurile eligibile cauzate de inflație, taxele ar trebui să fie ajustate automat la inflație în cazul în care veniturile din taxe scad sub costurile eligibile. În plus, pentru a permite RRM-urilor și IIP-urilor să se pregătească pentru modificările aduse diferitelor componente ale taxelor, ajustarea ar trebui să producă efecte numai în anul următor și ar trebui să fie anunțată de agenție cu suficient timp înainte.

(33)

Agenția ar trebui să trimită facturi către RRM-uri și IIP-uri. Întrucât taxele sunt stabilite în întregime prin prezenta decizie, care reprezintă temeiul pentru constatarea de către agenție a creanțelor, în conformitate cu articolul 71 din Regulamentul financiar al agenției, este necesar ca facturile să fie note de debit.

(34)

Facturile trimise RRM-urilor trebuie să includă informații cu privire la modul în care a fost calculată taxa, astfel încât RRM-ul să beneficieze de informații transparente cu privire la modul în care diferiții participanți la piață, pentru care acesta raportează date, contribuie la taxa facturată. Pentru a se evita o sarcină financiară nejustificată pentru RRM-uri, trebuie să fie posibil ca facturile mari să fie plătite în tranșe, în acord cu agenția. În același timp, agenția trebuie să dispună de venituri regulate și care pot fi planificate din taxe pentru a-și putea acoperi costurile și pentru a-și planifica cheltuielile în consecință. Creșterea veniturilor din taxe ar putea însemna că o parte considerabilă din aceste venituri ar fi disponibilă pentru agenție doar mai târziu în cursul anului, dacă termenul de 30 septembrie ar fi menținut pentru toate facturile. Prin urmare, termenul de 30 septembrie ar trebui să se aplice numai celor mai mari facturi, în timp ce facturile mai mici ar trebui plătite cel târziu la 30 iunie.

(35)

Decizia cu privire la măsura în care operatorii de transport și de sistem din domeniul energiei electrice sau al gazelor, care sunt RRM-uri, pot recupera costurile suportate ca urmare a obligației de a plăti taxele datorate agenției de la utilizatorii rețelei prin intermediul tarifelor de rețea face parte din atribuțiile și competențele autorităților de reglementare ale statelor membre în temeiul articolului 59 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului (9) și al articolului 78 alineatul (1) din Directiva (UE) 2024/1788 a Parlamentului European și a Consiliului (10).

(36)

În conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (UE) 2019/942, Comisia trebuie să examineze periodic nivelul taxelor. Acest lucru ar trebui realizat împreună cu evaluările performanței agenției, în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul (UE) 2019/942. O astfel de cerință nu împiedică revizuirea de către Comisie a sistemului de taxe, independent de evaluările respective.

(37)

În conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (UE) 2019/942, s-a organizat o consultare publică și au fost consultate consiliul de administrație al agenției și Consiliul autorităților de reglementare,

1.

„mecanism de raportare înregistrat” înseamnă o entitate autorizată de agenție în conformitate cu articolul 9a din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 sau înregistrată de agenție în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2014, în scopul raportării evidențelor tranzacțiilor sau a datelor fundamentale;

2.

„evidența tranzacției” înseamnă un set de date individuale care conține detalii privind o tranzacție, un ordin de tranzacționare, indiferent dacă este coordonat sau necoordonat, sau tranzacții bilaterale legate de produse energetice angro, inclusiv orice eveniment din ciclul de viață al tranzacțiilor respective, al ordinelor de tranzacționare sau al tranzacțiilor bilaterale, care este raportat agenției, cu excepția datelor referitoare la ordinele generate de sistem;

3.

„raport privind expunerea” înseamnă o transmitere individuală de către un RRM în numele unui participant la piață către agenție, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011, care conține informații pe baza cărora agenția calculează expunerile respectivului participant la piață;

4.

„participant la piață” înseamnă o entitate înregistrată la autoritatea națională de reglementare din statul membru în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011.