CELEX:62023CJ0109: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 5 septembrie 2024.#GM și ON împotriva PR.#Cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Berlin.#Trimitere preliminară – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina – Regulamentul (UE) nr. 833/2014 – Articolul 5n alineatele (2) și (6) – Interdicția de a furniza, în mod direct sau indirect, servicii de consultanță juridică pentru guvernul rus sau pentru persoane juridice, entități sau organisme stabilite în Rusia – Scutire privind prestarea de servicii strict necesare pentru a asigura accesul la proceduri judiciare, administrative sau de arbitraj într‑un stat membru – Autentificarea și executarea de către un notar a unui contract de vânzare a unui bun imobil – Asistarea de către un interpret cu ocazia unei astfel de autentificări.#Cauza C-109/23.

–

pentru PR, de U. Karpenstein și R. Sangi, Rechtsanwälte;

–

pentru guvernul german, de J. Möller și N. Scheffel, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul estonian, de M. Kriisa, în calitate de agent;

–

pentru guvernul neerlandez, de M. K. Bulterman și M. H. S. Gijzen, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;

–

pentru guvernul finlandez, de H. Leppo, în calitate de agent;

–

pentru Consiliul Uniunii Europene, de M. Bishop și T. Haas, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de M. Carpus Carcea, C. Georgieva și M. Kellerbauer, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 833/2014 al Consiliului din 31 iulie 2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (JO 2014, L 229, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2022/1904 al Consiliului din 6 octombrie 2022 (JO 2022, L 259 I, p. 3) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 833/2014”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între GM și ON, cumpărători ai unui apartament situat în Berlin (Germania) și care aparținea unei persoane juridice stabilite în Rusia, pe de o parte, și PR, notar care își desfășoară activitatea în Germania, pe de altă parte, în legătură cu refuzul acestuia din urmă de a autentifica și de a executa contractul de vânzare a apartamentului respectiv pentru motivul că nu se putea exclude că această autentificare încalcă articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, care interzice furnizarea de servicii de consultanță juridică unor persoane juridice stabilite în Rusia.

3

Articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 269/2014 al Consiliului din 17 martie 2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 6), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 476/2014 al Consiliului din 12 mai 2014 (JO 2014, L 137, p. 1), prevede:

„(1) Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea ori posesia sau sunt controlate de orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism sau de persoane fizice sau juridice, entități sau organisme asociate acestora, astfel cum figurează în lista din anexa I.

(2) Se interzice punerea la dispoziție, direct sau indirect, a oricăror fonduri sau resurse economice către sau în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, al entităților sau organismelor sau al persoanelor fizice sau juridice, al entităților sau organismelor asociate acestora, care figurează în lista din anexa I.”

4

Considerentele (1) și (2) ale Regulamentului nr. 833/2014 au următorul cuprins:

5

Potrivit articolului 5aa alineatul (1) din Regulamentul nr. 833/2014:

„Se interzice angajarea directă sau indirectă în orice tranzacție cu:

6

Articolul 5n alineatele (1), (2) și (6) din acest regulament prevede:

„(1) Se interzice furnizarea, în mod direct sau indirect, de servicii de contabilitate, de audit, inclusiv de audit statutar, de evidență contabilă sau de consultanță fiscală, sau de servicii de consultanță în afaceri și în management și servicii de relații publice pentru:

(2) Se interzice furnizarea, în mod direct sau indirect, de servicii de arhitectură și inginerie, de servicii de consultanță juridică și de servicii de consultanță în domeniul informatic pentru:

[…]

(6) Alineatele (1) și (2) nu se aplică prestării de servicii care sunt strict necesare pentru a asigura accesul la proceduri judiciare, administrative sau de arbitraj într‑un stat membru, precum și pentru recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești sau a unei hotărâri arbitrale pronunțate într‑un stat membru, cu condiția ca furnizarea unor astfel de servicii să fie în concordanță cu obiectivele prezentului regulament și ale [Regulamentului nr. 269/2014].”

7

Considerentele (5) și (8)-(10) ale Deciziei (PESC) 2022/1909 a Consiliului din 6 octombrie 2022 de modificare a Deciziei 2014/512/PESC privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (JO 2022, L 259 I, p. 122) au următorul cuprins:

[…]

8

Considerentele (2), (19) și (22) ale Regulamentului 2022/1904 enunță:

[…]

[…]

9

Articolul 311b alineatul 1 prima teză din Bürgerliches Gesetzbuch (Codul civil), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumit în continuare „BGB”), prevede că un contract de vânzare a unui bun imobil trebuie autentificat de un notar.

10

Conform articolului 873 alineatul 1 din BGB, transferul proprietății asupra unui bun imobil necesită acordul ambelor părți cu privire la acest transfer și înscrierea acestuia în cartea funciară.

11

Din articolul 925 alineatul 1 din BGB reiese că, în principiu, un astfel de acord trebuie declarat în fața unui notar.

12

Potrivit articolului 925a din BGB, notarul constată acordul privind transferul proprietății numai dacă i se prezintă actul de vânzare.

13

Conform articolului 4 din Beurkundungsgesetz (Legea privind autentificarea documentelor) din 28 august 1969 (BGBl. 1969 I, p. 1513), astfel cum a fost modificat prin Legea din 15 iulie 2022 (BGBl. 2022 I, p. 1146), notarul trebuie să refuze autentificarea unui act atunci când aceasta nu poate fi conciliată cu îndatoririle legate de funcția sa, în special atunci când i se solicită să participe la acte care urmăresc în mod vădit un scop ilicit sau necinstit.

14

În temeiul articolului 17 alineatul 1 din Legea privind autentificarea documentelor, astfel cum a fost modificată prin Legea din 15 iulie 2022, notarul are obligația de a informa părțile cu privire la conținutul juridic al actului în cauză.

15

Potrivit articolului 1 din Bundesnotarordnung (Codul federal al notariatului) din 24 februarie 1961 (BGBl. 1961 I, p. 97), astfel cum a fost modificat prin Legea din 15 iulie 2022 (BGBl. 2022 I, p. 1146) (denumit în continuare „BNotO”), notarul este numit în calitate de ofițer public independent însărcinat cu autentificarea actelor juridice și cu alte atribuții în domeniul administrării preventive a justiției.

16

Articolul 14 din BNotO prevede la alineatul 1 că notarul nu este reprezentantul uneia sau al celeilalte părți, ci consilierul independent și imparțial al tuturor părților. În conformitate cu acest articol 14 alineatul 2, notarul trebuie să renunțe la exercitarea funcțiilor sale atunci când acest lucru nu este compatibil cu obligațiile care decurg din acestea.

17

Articolul 15 din BNotO prevede la alineatul 1 că notarul nu poate refuza să efectueze autentificarea unui act fără un motiv suficient și, la alineatul 2, că există o cale de atac împotriva refuzului notarului de a autentifica un act.

18

Conform articolului 29 alineatul 1 din Grundbuchordnung (Legea privind cartea funciară) din 26 mai 1994 (BGBl. 1994 I, p. 1114), în versiunea aplicabilă litigiului principal, înscrierea în cartea funciară poate fi efectuată numai dacă operațiunile juridice necesare înscrierii sunt atestate prin documente oficiale sau prin acte autentice.

19

GM și ON, resortisanți germani, se pregăteau să achiziționeze un apartament într‑un imobil aflat în coproprietate situat în Berlin. Acest apartament este înscris în cartea funciară din Berlin‑Schöneberg (Germania), ținută de Amtsgericht Schöneberg (Tribunalul Districtual din Schöneberg, Germania). În conformitate cu acest registru, proprietarul apartamentului menționat este, din anul 2013, societatea Visit‑Moscow Ltd, care este înmatriculată în Rusia și are sediul la Moscova (Rusia).

20

În scopul acestei tranzacții, GM, ON și Visit‑Moscow s‑au adresat PR, un notar care își desfășoară activitatea la Berlin, solicitându‑i să încheie un contract de vânzare în formă autentică, în conformitate cu indicațiile lor referitoare la bunul vândut, la prețul de vânzare și la celelalte clauze contractuale. Aceștia i‑au solicitat de asemenea să asigure executarea acestui contract astfel autentificat, ceea ce impune printre altele transcrierea în cartea funciară a transferului proprietății asupra apartamentului în cauză către GM și ON, obținerea radierii sarcinilor care grevează acest apartament, precum și păstrarea fondurilor obținute din vânzare într‑un cont fiduciar și vărsarea acestora către Visit‑Moscow.

21

Printr‑o scrisoare din 15 decembrie 2022, PR i‑a informat pe GM, ON și Visit‑Moscow că a refuzat provizoriu să autentifice contractul menționat pentru motivul că nu putea exclude ca autentificarea acestuia să încalce interdicția, prevăzută la articolul 5n alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 833/2014 de a furniza servicii de consultanță juridică unor persoane juridice stabilite în Rusia.

22

PR nu a dat curs cererii de reevaluare a acestui refuz introduse de GM, de ON și de Visit‑Moscow, formulată în acțiunea lor introdusă împotriva refuzului menționat, și, în conformitate cu normele aplicabile, a transmis această acțiune către Landgericht Berlin (Tribunalul Regional din Berlin, Germania), instanța de trimitere.

23

În primul rând, această instanță consideră necesar să stabilească dacă autentificarea de către un notar a unui contract de vânzare a unui bun imobil încalcă interdicția prevăzută la articolul 5n alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 833/2014 atunci când vânzătorul este o persoană juridică stabilită în Rusia.

24

În această privință, instanța menționată observă, primo, că mai multe considerații se opun ca o astfel de autentificare să intre sub incidența acestei interdicții.

25

Mai precis, notarul nu furnizează un serviciu, ci îndeplinește acte de autoritate publică. Acesta are statutul unui ofițer public independent și este învestit cu autentificarea de acte juridice și cu alte activități de administrare preventivă a justiției. În exercitarea funcțiilor sale, notarul nu ar fi reprezentantul uneia sau al celeilalte părți, ci consilierul independent și imparțial al tuturor părților. Acesta ar îndeplini sarcini de serviciu public pe care statul i le‑a încredințat și pe care statul ar trebui, fără această delegare, să le îndeplinească prin intermediul organelor sale. În consecință, notarul nu ar fi un prestator de servicii care furnizează serviciile sale pe o bază contractuală reglementată de dreptul civil, ci un ofițer public care exercită, la cererea părților, atribuții precum informarea părților contractante în mod imparțial cu privire la conținutul juridic al actului în cauză, care și‑ar găsi temeiul în dreptul public. Prerogativele de putere publică pe care le‑ar presupune funcția notarială s‑ar manifesta atunci când notarul refuză autentificarea unui contract pentru un motiv prevăzut de lege.

26

Secundo, chiar dacă activitățile notariale ar fi calificate drept „servicii”, în sensul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, acelea dintre aceste activități care sunt necesare în scopul înscrierii în cartea funciară ar trebui să fie exceptate de la interdicția de a furniza servicii de consultanță juridică unor persoane juridice stabilite în Rusia în temeiul articolului 5n alineatul (6) din acest regulament, care se aplică prestărilor de servicii strict necesare pentru a asigura accesul la procedurile judiciare, administrative sau de arbitraj într‑un stat membru. Astfel, în dreptul german, înscrierea în cartea funciară ar reprezenta constituirea și dobândirea unui drept asupra unui bun imobil. Ținerea cărții funciare, încredințată unor secții specifice ale tribunalelor regionale și reglementată de norme privind procedura judiciară, ar fi o procedură judiciară sau cel puțin o procedură administrativă în cadrul căreia notarii ar juca un rol central. Astfel, o cerere de înscriere în acest registru nu ar fi valabilă decât dacă operațiunea juridică respectivă este atestată prin documente oficiale sau prin acte autentice. Aceasta ar însemna că, în general, intervenția unui notar este necesară pentru a efectua o înscriere în cartea funciară.

27

În plus, din moment ce nu s‑ar interzice persoanelor vizate la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 să dispună de bunuri imobile sau să le exploateze din punct de vedere economic, nu ar fi contrar obiectivului urmărit de această dispoziție să se permită în continuare acestor persoane să aibă acces la procedura de înscriere în cartea funciară.

28

Tertio, chiar dacă s‑ar considera că activitatea notarială implică un serviciu de consultanță juridică, care intră sub incidența interdicției prevăzute la acest articol 5n alineatul (2), fără a putea fi exceptată de la această interdicție în temeiul articolului 5n alineatul (6) menționat, ar exista indicii importante potrivit cărora interdicția respectivă nu se extinde la participarea unui notar la întocmirea de contracte de vânzare de bunuri imobile.

29

Astfel, în scopul transferului proprietății unui bun imobil situat în Germania, legea germană ar impune, pe lângă înscrierea identității dobânditorului în cartea funciară, acordul celor două părți cu privire la transferul de proprietate, care ar trebui declarat, în principiu, în fața unui notar. Pe de altă parte, un contract de vânzare a unui bun imobil ar trebui autentificat de un notar. Prin urmare, în ipoteza în care interdicția prevăzută la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 s‑ar aplica autentificării unui contract de vânzare a unui bun imobil, persoanele juridice stabilite în Rusia ar fi private, în drept și în fapt, de orice posibilitate de a dispune de patrimoniul lor, întrucât pentru înstrăinarea unui bun imobil est necesar concursul notarului. Or, aceasta ar constitui o atingere gravă adusă dreptului fundamental de proprietate al acestor persoane.

30

În aceste condiții, serviciile Comisiei Europene ar fi publicat un document intitulat „Provision of Services – Frequently asked questions concerning sanctions adopted following Russia’s military aggression against Ukraine and Belarus’ involvement in it” („Furnizarea de servicii – Întrebări adresate frecvent în ceea ce privește sancțiunile adoptate în urma agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei și a implicării Belarusului în aceasta”), în versiunea din 21 decembrie 2022. În acest document, aceste servicii ar fi apreciat că articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 se aplica activității notariale în numele persoanelor juridice stabilite în Rusia. Deși nu este obligatoriu, documentul menționat ar genera o stare de incertitudine în ceea ce privește interpretarea corectă a acestei dispoziții.

31

În al doilea rând, în ipoteza în care s‑ar considera că autentificarea de către un notar a contractului de vânzare a unui bun imobil care aparține unei persoane juridice stabilite în Rusia nu încalcă interdicția prevăzută la articolul 5n alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 833/2014, instanța de trimitere se întreabă dacă prestațiile furnizate de un interpret, care, potrivit legii, trebuie să asigure traducerea în limba germană pentru o parte care nu stăpânește această limbă, cu ocazia acestei autentificări încalcă interdicția prevăzută la această dispoziție atunci când aceste prestații sunt furnizate reprezentanților unei astfel de persoane juridice.

32

În al treilea și ultimul rând, în ipoteza menționată la punctul anterior, această instanță are îndoieli cu privire la aspectul dacă sarcini accesorii îndeplinite în mod normal de notar pentru a asigura executarea unui astfel de contract de vânzare după autentificarea acestuia încalcă interdicția prevăzută la articolul 5n alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 833/2014 atunci când vânzătorul este o persoană juridică stabilită în Rusia.

33

În aceste condiții, Landgericht Berlin (Tribunalul Regional din Berlin) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

34

Prin intermediul întrebărilor adresate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5n alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 833/2014 trebuie interpretat în sensul că

intră sub incidența interdicției de a furniza servicii de consultanță juridică unei astfel de persoane juridice, prevăzută la această dispoziție.

35

În primul rând, în ceea ce privește autentificarea de către un notar dintr‑un stat membru a unui contract de vânzare a unui bun imobil situat pe teritoriul acestui stat membru și care aparține unei persoane juridice stabilite în Rusia, potrivit articolului 5n alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 833/2014, „[s]e interzice furnizarea, în mod direct sau indirect, […] de servicii de consultanță juridică […] pentru […] persoane juridice, entități sau organisme stabilite în Rusia”.

36

Primo, în ceea ce privește, mai precis, noțiunea de „servicii de consultanță juridică” prevăzută de această dispoziție, ea nu este definită nici de dispoziția menționată, nici de vreo altă dispoziție a Regulamentului nr. 833/2014.

37

Astfel cum rezultă dintr‑o jurisprudență constantă, stabilirea semnificației și a sferei de aplicare a termenilor pentru care dreptul Uniunii nu oferă nicio definiție trebuie realizată în conformitate cu sensul obișnuit al acestora în limbajul curent, ținând seama și de contextul în care sunt utilizați și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 aprilie 2024, Trade Express‑L și DEVNIA TSIMENT, C‑395/22 și C‑428/22, EU:C:2024:374, punctul 65, precum și jurisprudența citată).

38

Or, potrivit sensului lor obișnuit în limbajul curent, termenii „consultanță juridică” desemnează în general o opinie cu privire la o problemă de drept. Termenii „consultanță juridică”, utilizați la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 în asociere cu termenul „servicii”, fac trimitere la desfășurarea unei activități cu caracter economic, întemeiată pe o relație între un prestator și clientul său, având ca obiect furnizarea de consultanță juridică, prin care un prestator furnizează opinii cu privire la chestiuni de drept unor persoane care le solicită.

39

Această accepțiune a termenilor „servicii de consultanță juridică” este confirmată de considerentul (19) al Regulamentului 2022/1904, care arată că aceste servicii includ „furnizarea de consultanță juridică clienților în proceduri necontencioase, inclusiv în tranzacții comerciale, care implică aplicarea sau interpretarea legii”, „participarea cu clienții sau în numele acestora la tranzacții comerciale, negocieri și alte relații cu terți”, precum și „pregătirea, executarea și verificarea documentelor juridice”.

40

Primele două tipuri de activități menționate la acest considerent se referă astfel la o relație între un prestator și „clientul” său și evocă rolul acestui prestator prin faptul că asistă și consiliază acest client, în interesul acestuia din urmă, în ceea ce privește aspectele juridice ale tranzacțiilor sale cu terți. La rândul său, al treilea tip de activități menționate în considerentul respectiv, care constă în „pregătirea, executarea și verificarea documentelor juridice”, privește activități accesorii acestor două prime tipuri de activități.

41

Or, activitățile astfel vizate de noțiunea de „servicii de consultanță juridică”, în sensul articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, se disting în mod clar de cele pe care pot fi chemate să le îndeplinească autoritățile publice sau orice altă entitate însărcinată de stat cu exercitarea, sub controlul acestor autorități, a unei misiuni de interes general și care a fost învestită în acest scop cu anumite competențe obligatorii față de cetățeni. Astfel, autoritățile menționate nu au misiunea de a furniza servicii care constau în emiterea de opinii cu privire la probleme de drept unor persoane în scopul de a promova sau de a apăra interesele particulare ale acestor persoane.

42

În speță, din decizia de trimitere reiese că, în temeiul dreptului german, un contract de vânzare a unui bun imobil situat în Germania necesită în mod obligatoriu intervenția unui notar, în calitatea sa de ofițer public independent, pentru a conferi calitatea de act autentic acestui contract. Prin această autentificare, notarul atestă legalitatea contractului menționat prin aplicarea pe acesta din urmă a unui sigiliu cu stema landului care l‑a numit. O asemenea intervenție, care se face la cererea contractanților, face parte din misiunile de serviciu public pe care statul le‑a încredințat notarilor și pe care statul ar trebui, fără această delegare, să le îndeplinească prin intermediul organelor sale. În cadrul exercitării acestei misiuni, notarilor li se conferă competențe obligatorii din moment ce pot refuza autentificarea unui astfel de contract pentru un motiv prevăzut de lege.

43

În plus, așa cum a arătat și doamna avocată generală la punctele 43 și 44 din concluziile sale, intervenția notarului pare să se limiteze la o autentificare a contractului de vânzare în cauză sau, dacă este cazul, la un refuz de autentificare a acestui contract pentru a se conforma, în deplină independență și imparțialitate, unei obligații legale care îi revine, fără a furniza, dincolo de această autentificare, consultanță juridică destinată promovării intereselor specifice ale părților.

44

În consecință, în cadrul unei astfel de autentificări, notarul nu pare să acționeze în scopul promovării intereselor specifice ale uneia, ale celeilalte sau ale ambelor părți în cauză, ci pare să acționeze în mod imparțial, la distanță egală în raport cu aceste părți și cu interesele lor respective, numai în interesul legii și al securității juridice. Având în vedere modalitățile specifice ale procedurii de autentificare notarială a actelor și efectele juridice aferente actelor autentificate în ordinea juridică germană, menționate la punctele 42 și 43 din prezenta hotărâre, această autentificare nu pare să corespundă activităților vizate la punctul 38 din această hotărâre.

45

Rezultă că, după cum a subliniat doamna avocată generală în esență la punctele 35, 37-39, 41-43 și 47 din concluzii și sub rezerva unei verificări de către instanța de trimitere, o autentificare de către un notar, precum cea vizată la punctele 42 și 43 din prezenta hotărâre, a unui contract de vânzare a unui bun imobil care aparține unei persoane juridice stabilite în Rusia nu intră în sfera noțiunii de „servicii de consultanță juridică” prevăzută la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 și, prin urmare, în domeniul de aplicare al interdicției de a furniza asemenea servicii unei astfel de persoane juridice, prevăzută la litera (b) a acestei dispoziții.

46

Secundo, o asemenea interpretare literală a articolului 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 este confirmată de contextul normativ în care se înscriu această dispoziție și acest regulament.

47

Astfel, după cum a subliniat doamna avocată generală la punctele 53-55 și 60-64 din concluzii, pe de o parte, articolul 5aa alineatul (1) din Regulamentul nr. 833/2014 prevede o interdicție de angajare directă sau indirectă în orice tranzacție cu persoane juridice care îndeplinesc anumite criterii, printre care figurează cele de a fi stabilite în Rusia sau în afara Uniunii, de a figura pe lista societăților de stat ruse prevăzută în anexa XIX la acest regulament, de a fi controlate sau deținute de statul rus în proporție de peste 50 % sau de a avea legături strânse cu acest stat sau cu entitățile enumerate în această anexă. În aceste condiții, nici această dispoziție, nici o altă dispoziție din acest regulament nu prevăd o interdicție generală de angajare într‑o tranzacție cu o persoană juridică pentru simplul fapt că aceasta este stabilită în Rusia sau o interdicție de cesiune de bunuri imobile situate pe teritoriul Uniunii și care aparțin unei asemenea persoane.

48

Pe de altă parte, deși Regulamentul nr. 269/2014 prevede măsuri restrictive în privința persoanelor responsabile de acțiuni care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei, precum și a persoanelor și entităților asociate acestora, înghețarea fondurilor și a resurselor economice, precum și interdicția de a pune la dispoziție fonduri și resurse economice pe care acesta o impune, la articolul 2, se aplică numai anumitor persoane fizice sau juridice, entități sau organisme enumerate limitativ în anexa I la acest regulament.

49

Or, dacă articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 ar fi interpretat în sensul că interdicția prevăzută la această dispoziție se aplică unui act de autentificare precum cel în discuție în litigiul principal, aceasta ar conduce, așa cum a subliniat doamna avocată generală la punctele 59 și 64 din concluzii, la incoerențe, pe de o parte, în aplicarea acestui regulament și, pe de altă parte, între regulamentul menționat și Regulamentul nr. 269/2014.

50

Astfel, în timp ce tranzacțiile cu bunuri imobile situate pe teritoriul Uniunii și care aparțin unor persoane juridice stabilite în Rusia sunt în continuare autorizate în temeiul Regulamentului nr. 833/2014, aceste tranzacții ar putea fi în practică împiedicate în anumite state membre precum Republica Federală Germania, în care autentificarea notarială a contractului de vânzare a unui bun imobil constituie o condiție esențială pentru înstrăinarea unui atare bun, independent de aspectul dacă aceste persoane juridice fac sau nu fac obiectul unei interdicții de a dispune de activele lor în conformitate cu Regulamentul nr. 269/2014.

51

Or, o asemenea variabilitate în privința efectelor interdicției prevăzute la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 de la un stat membru la altul, în funcție de sistemul notarial aplicabil, nu putea să fie dorită de legiuitorul Uniunii.

52

Tertio, contrar celor sugerate de guvernele estonian, neerlandez și polonez în observațiile lor scrise sau în ședință, interpretarea reținută la punctul 45 din prezenta hotărâre nu este contrară finalității Regulamentului nr. 833/2014 și nici celei a Regulamentului nr. 269/2014.

53

Mai întâi, după cum reiese din considerentul (8) al Deciziei 2022/1909 și din considerentul (2) al Regulamentului nr. 833/2014, au fost introduse noi măsuri restrictive, printre care se numără interdicția de a furniza servicii de consultanță juridică, „[pentru combaterea] acțiunilor ilegale ale Rusiei” și pentru a „intensifica și mai mult presiunea asupra Rusiei pentru a pune capăt războiului său de agresiune”, precum și „cu scopul de a crește costul acțiunilor Rusiei menite să submineze integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei, precum și de a promova o soluționare pașnică a crizei”. În aceste condiții, nu reiese nici din această decizie, nici din acest regulament sau din Regulamentul 2022/1904 că, prin instituirea acestei interdicții, Consiliul, autor al acestor acte, ar fi intenționat să procedeze astfel încât, în urma interdicției menționate, persoanele juridice stabilite în Rusia să se poată afla, în anumite state membre, în imposibilitatea de a dispune de bunurile lor imobile.

54

În continuare, în ședință, Consiliul nu numai că a contestat că a avut intenția de a impune o interdicție pentru persoanele juridice stabilite în Rusia de a‑și înstrăina bunurile imobile situate pe teritoriul Uniunii, ci a precizat, ca răspuns la o întrebare adresată de Curte, că obiectivul care stă la baza interdicției de a furniza servicii de consultanță juridică, prevăzută la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014, era de a face mai dificilă pentru persoanele juridice ruse care își desfășoară activitatea pe teritoriul Uniunii continuarea activităților lor comerciale pe acest teritoriu și, pe această cale, de a avea un impact asupra economiei ruse. Or, autentificarea notarială, precum cea reglementată de dreptul german, a unui contract de vânzare a unui bun imobil care aparține unei persoane juridice stabilite în Rusia nu poate fi considerată ca fiind contrară acestui obiectiv.

55

În sfârșit, din moment ce interdicția prevăzută la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014 trebuie înțeleasă ca urmărind obiectivul vizat în considerentul (5) al Deciziei 2022/1909 de a preveni eludarea sancțiunilor adoptate, trebuie arătat, asemenea doamnei avocate generale la punctul 74 din concluzii, că, întrucât tranzacțiile comerciale cu persoane juridice stabilite în Rusia nu fac obiectul unei interdicții generale în temeiul acestui regulament, nu rezultă în ce mod autentificarea notarială, precum cea reglementată de dreptul german, a unui contract de vânzare a unui bun imobil care aparține unei persoane juridice stabilite în Rusia ar putea, a priori și în mod generalizat, să contribuie la eludarea măsurilor restrictive adoptate.

56

Din ansamblul elementelor care precedă rezultă că nu reiese că autentificarea de către un notar german a unui contract de vânzare a unui bun imobil situat în Germania care aparține unei persoane juridice stabilite în Rusia intră în domeniul de aplicare al interdicției de a furniza servicii de consultanță juridică, prevăzută la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014.

57

În al doilea rând, îndoielile instanței de trimitere privesc aspectul dacă sarcinile prevăzute de legislația germană pe care notarul le îndeplinește pentru a asigura executarea unui contract de vânzare autentificat cu privire la un bun imobil situat în Germania care aparține unei persoane juridice stabilite în Rusia intră sub incidența acestei interdicții.

58

Potrivit deciziei de trimitere, aceste sarcini constau în special în păstrarea fondurilor obținute din vânzare într‑un cont fiduciar și în plata acestora vânzătorului, în radierea sarcinilor care grevează acest bun imobil și în transcrierea în cartea funciară a transferului de proprietate asupra acestuia.

59

Va reveni instanței de trimitere sarcina de a aprecia pentru fiecare dintre sarcinile menționate dacă acestea implică furnizarea de către notar a unei consultanțe juridice părților, în sensul interpretării noțiunii de „servicii de consultanță juridică” reținute la punctul 38 din prezenta hotărâre.

60

În această privință, și totodată sub rezerva aprecierii finale a instanței de trimitere, nu rezultă că sarcinile în cauză implică furnizarea de către notar a vreunei consultanțe juridice părților la contractul de vânzare a unui bun imobil.

61

În al treilea și ultimul rând, întrebările instanței de trimitere privesc prestațiile de traducere furnizate de un interpret cu ocazia autentificării unui contract de vânzare a unui bun imobil situat în Germania care aparține unei persoane juridice stabilite în Rusia pentru a‑l asista pe reprezentantul acestei persoane juridice care nu stăpânește limba procedurii de autentificare.

62

Dat fiind că profesia de interpret nu este de natură juridică, prestațiile de traducere furnizate de un interpret cu ocazia autentificării unui act nu pot prezenta un element de „consultanță juridică”, astfel cum este înțeles potrivit sensului obișnuit al acestor termeni evocat la punctul 38 din prezenta hotărâre, nici chiar atunci când prestarea de servicii în cauză constă în acordarea de asistență unui profesionist din domeniul juridic care acționează într‑un domeniu juridic. De altfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 56 din prezenta hotărâre, nu rezultă că autentificarea de către un notar german a unui act de vânzare a unui bun imobil precum cel în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al interdicției de a furniza servicii de consultanță juridică, prevăzută la articolul 5n alineatul (2) din Regulamentul nr. 833/2014. Rezultă că, prin furnizarea unor prestații de traducere în cadrul procesului de autentificare notarială a unui asemenea act pentru a‑l asista pe reprezentantul unei astfel de persoane juridice care nu stăpânește limba procedurii de autentificare, interpretul nu furnizează „servicii de consultanță juridică” în sensul acestei dispoziții acestei persoane juridice. Prin urmare, aceste din urmă prestații nu intră sub incidența interdicției prevăzute la dispoziția menționată.

63

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că articolul 5n alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 833/2014 trebuie interpretat în sensul că

nu intră sub incidența interdicției de a furniza servicii de consultanță juridică unei astfel de persoane juridice, prevăzută la această dispoziție.

64

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Articolul 5n alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 833/2014 al Consiliului din 31 iulie 2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2022/1904 al Consiliului din 6 octombrie 2022,

trebuie interpretat în sensul că

nu intră sub incidența interdicției de a furniza servicii de consultanță juridică unei astfel de persoane juridice, prevăzută la această dispoziție.