CELEX:62023CJ0471: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 6 martie 2025.#Obshtina Veliko Tarnovo și Obshtina Belovo împotriva Rakovoditel na Upravlyavashtia organ na Operativna programa „Regioni v rastezh” 2014-2020 și a Rakovoditel na Upravlyavashtia organ na Operativna programa „Оkolna sreda” 2014-2020.#Cereri de decizie preliminară formulate de Varhoven administrativen sad.#Trimitere preliminară – Coeziune economică, socială și teritorială – Resurse proprii ale Uniunii Europene – Protecția intereselor financiare ale Uniunii – Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 – Articolul 2 punctul 10 – Noțiunea de «beneficiar» – Corecție financiară pentru încălcarea unei reglementări naționale în domeniul achizițiilor publice – Destinatar al unei decizii de corecție financiară – Determinarea răspunderii referitoare la această corecție și repartizarea contractuală a acestei răspunderi între beneficiarul unui ajutor de stat și gestionarul acestuia – Participarea la procedurile administrativă și jurisdicțională referitoare la această decizie – Articolele 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.#Cauzele conexate C-471/23 și C-477/23.

–

pentru Obshtina Belovo, de A. A. Kecheva;

–

pentru Rakovoditel na Upravlyavashtia organ na Operativna programa „Оkolna sreda” 2014-2020, de G. Simeonova;

–

pentru Comisia Europeană, de D. Drambozova, C. Ehrbar și J. Hradil, în calitate de agenți,

1

Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 2 punctele 10, 36 și 37 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 320, rectificare în JO 2016, L 200, p. 140), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 (JO 2018, L 193, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1303/2013”), precum și a articolelor 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

2

Aceste cereri au fost formulate în cadrul a două litigii, primul între Obshtina Veliko Tarnovo (comuna Veliko Tarnovo, Bulgaria), pe de o parte, și Rakovoditel na Upravlyavashtia organ na Operativna programa „Regioni v rastezh” 2014-2020 (șeful autorității de management a Programului operațional „Regiuni în curs de dezvoltare” 2014-2020), pe de altă parte, (C‑471/23), și al doilea între Obshtina Belovo (comuna Belovo, Bulgaria), pe de o parte, și Rakovoditel na Upravlyavashtia organ na Operativna programa „okolna sreda” 2014-2020 (șeful autorității de management a Programului operațional „Mediu” 2014-2020), pe de altă parte, (C‑477/23), în legătură cu modalitățile de adoptare a unor decizii de corecție financiară ca urmare a unor nereguli constatate cu ocazia implementării unor proiecte cofinanțate din fondurile Uniunii Europene.

3

Potrivit considerentelor (5), (33) și (36) ale Regulamentului nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO 2007, L 315, p. 1):

[…]

[…]

4

Potrivit considerentelor (65) și (66) ale Regulamentului nr. 1303/2013:

5

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Obiect”, are următorul cuprins:

„Prezentul regulament stabilește norme comune aplicabile Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), Fondului social european (FSE), Fondului de coeziune, Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), care funcționează în temeiul unui cadru comun (denumite în continuare «fondurile structurale și de investiții europene» – «fondurile ESI»). […]

[…]”

6

Articolul 2 din regulamentul menționat, intitulat „Definiții”, prevede:

„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]

[…]”

7

Articolul 143 din Regulamentul nr. 1303/2013, intitulat „Corecții financiare efectuate de statele membre”, prevede:

„(1) Statele membre sunt în primul rând responsabile pentru investigarea neregulilor și pentru efectuarea corecțiilor financiare necesare, precum și pentru recuperarea creditelor. În cazul unei nereguli sistemice, statul membru își extinde investigațiile la toate operațiunile care ar putea fi afectate.

(2) Statele membre efectuează corecțiile financiare necesare pentru neregulile individuale sau sistemice constatate în operațiuni sau în programele operaționale. Corecțiile financiare constau în anularea totală sau parțială a contribuției publice la un program operațional sau la o operațiune. Statul membru ține seama de natura și de gravitatea neregulilor și a pierderii financiare care rezultă pentru fonduri sau pentru FEPAM și aplică o corecție proporțională. Corecțiile financiare sunt înregistrate în conturi pentru exercițiul contabil în care este decisă anularea.

[…]”

8

Potrivit articolului 70 din Zakon za upravlenie na sredstvata ot evropeyskite fondove pri spodeleno upravlenie (Legea privind gestionarea resurselor din fonduri europene cu gestiune partajată, DV nr. 101 din 22 decembrie 2015, al cărei titlu anterior modificării publicate în DV nr. 51 din 2022, intrată în vigoare la 1 iulie 2022, era următorul: Zakon za upravlenie na sredstvata ot evropeyskite strukturni i investitsionni fondove [Legea privind gestionarea resurselor din fonduri structurale și de investiții europene – ZUSESIF]), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „ZUSEFSU”):

„(1) Sprijinul financiar provenit din resurse din fondurile ESI poate fi anulat total sau parțial prin aplicarea unei corecții financiare pentru următoarele motive:

[…]

[…]

(2) Cazurile de nereguli care dau naștere unor corecții financiare prevăzute la alineatul (1) punctul 9 sunt indicate într‑un act normativ al Consiliului de Miniștri.”

9

Articolul 73 alineatul 1 din ZUSEFSU are următorul cuprins:

„Corecția financiară se stabilește, în ceea ce privește temeiul și cuantumul său, printr‑o decizie motivată a șefului autorității de management care a aprobat proiectul.”

10

În temeiul articolului 2 alineatul 2 din Zakon za obshtestvenite porachki (Legea privind achizițiile publice, DV nr. 13 din 16 februarie 2016), cu ocazia atribuirii contractelor de achiziții publice, autoritățile contractante nu sunt autorizate să restrângă concurența prin includerea unor condiții sau cerințe care conferă un avantaj nejustificat sau restrâng în mod nejustificat participarea unor operatori economici la contractele de achiziții publice și care nu sunt conforme cu obiectul, cu valoarea, cu complexitatea, cu cantitatea sau cu întinderea contractului de achiziții publice.

11

În urma unei proceduri de atribuire care se înscrie în cadrul Programului operațional „Regiuni în curs de dezvoltare” 2014-2020, care face parte din Acordul de parteneriat al Republicii Bulgaria pentru perioada de programare 2014-2020, grantul „Punerea în aplicare a planurilor integrate de redresare și de dezvoltare urbană 2014-2020” a fost atribuit direct comunei Veliko Tarnovo.

12

La 24 august 2018, această comună a încheiat o convenție de parteneriat cu „Organizatsia na dvizhenieto, parkingi i garazhi” EOOD (Organizația pentru trafic, parcări și garaje, denumită în continuare „societatea comunală”). Această convenție de parteneriat prevede că respectiva comună și societatea comunală sunt desemnate „partener principal” și, respectiv, „partener” în proiectul „Transportul urban integrat al orașului Veliko Tarnovo” în cadrul acestui program operațional.

13

În conformitate cu convenția de parteneriat menționată, partenerul principal și partenerul sunt obligați, în cazul aprobării acestui proiect, să încheie un contract administrativ. Partenerul, și anume, în speță, societatea comunală, este obligat să desfășoare, în calitatea sa de autoritate contractantă, o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice, în conformitate cu Legea privind contractele de achiziții publice, având ca obiect furnizarea de material rulant. Aceeași convenție stipulează în plus că, dacă, în cadrul acestei proceduri, sunt săvârșite încălcări care justifică efectuarea unei corecții financiare, resursele vizate de corecția respectivă sunt, în limita acesteia, în sarcina autorității contractante, care este parte la contractul care a condus la corecția menționată.

14

La 19 iulie 2019, comuna Veliko Tarnovo, în calitate de beneficiar al grantului „Punerea în aplicare a unor planuri integrate de redresare și de dezvoltare urbană 2014-2020”, a încheiat un contract administrativ cu autoritatea de management a Programului operațional „Regiuni în curs de dezvoltare” 2014-2020 în vederea implementării propunerii proiectului menționat, în valoare totală de 11133732,51 leva bulgărești (BGN) (aproximativ 5700000 de euro), printre care grantul menționat, în cuantum de 10409573,31 BGN (aproximativ 5300000 de euro) și o contribuție proprie a beneficiarului de 724159,20 BGN (aproximativ 370000 de euro).

15

Acest contract administrativ stipulează că o parte din cuantumul grantului în cauză constituie un ajutor de stat în favoarea operatorului de servicii de transport public de călători sub forma unei compensații de serviciu public, în conformitate cu Regulamentul nr. 1370/2007. Administratorul acestui ajutor este comuna Veliko Tarnovo, care este obligată să garanteze executarea regimului aplicabil în conformitate cu cerințele care decurg din acest regulament, inclusiv instituirea și aplicarea unor mecanisme adecvate de control al respectării lor.

16

În conformitate cu condițiile generale ale contractului administrativ menționat, beneficiarul este responsabil față de autoritatea de management a Programului operațional „Regiuni în curs de dezvoltare” 2014-2020 de actele partenerilor și ale contractanților externi în executarea proiectului în cauză și își asumă „în nume propriu toate riscurile, inclusiv cheltuielile neeligibile și corecțiile financiare imputate grantului din bugetul proiectului”.

17

După ce a inițiat o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice în calitatea sa de operator de servicii de interes economic general și de persoană identificată ca fiind cea care primește un ajutor de stat din resursele fondurilor ESI, societatea comunală a încheiat, la 31 martie 2020, cu ofertantul câștigător „Excelor‑Alfa” DZZD un contract de achiziții publice având ca obiect furnizarea a trei autobuze electrice.

18

În urma semnalării unei nereguli, la 11 mai 2022, autoritatea de management a Programului operațional „Regiuni în curs de dezvoltare” 2014-2020 a adoptat o decizie de corecție financiară în privința comunei Veliko Tarnovo (denumită în continuare „decizia de corecție financiară din 11 mai 2022”) ca urmare a unei nereguli, în sensul articolului 70 alineatul (1) punctul 9 din ZUSEFSU, săvârșită de societatea comunală. Această corecție financiară se ridica la 25 % din resursele eligibile pentru finanțare din fondurile ESI în temeiul acestui contract de achiziții publice.

19

Comuna Veliko Tarnovo a formulat o acțiune împotriva acestei decizii la Administrativen sad Veliko Tarnovo (Tribunalul Administrativ din Veliko Tarnovo, Bulgaria).

20

Printr‑o hotărâre din 1 noiembrie 2022, această instanță a respins acțiunea pentru motivul că această comună era singurul beneficiar al grantului în cauză în măsura în care era parte la contractul administrativ menționat la punctul 14 din prezenta hotărâre și că, în calitatea sa de parte la acest contract, comuna menționată putea fi considerată în mod legitim destinatară a actului administrativ de stabilire a corecției financiare în cauză. Instanța menționată a arătat de asemenea că împrejurarea că aceeași comună, în calitate de beneficiar al acestui grant, a încheiat convenții de parteneriat pentru anumite activități nu o exonerează de răspundere în calitate de parte la contractul menționat care are o relație directă cu autoritatea de management a Programului operațional „Regiuni în curs de dezvoltare” 2014-2020. În sfârșit, aceeași instanță a constatat că clauza referitoare la răspunderea pentru încălcări și riscuri, inclusiv pentru corecții financiare, avea un caracter de regres în sensul că urmărea să stabilească, în raporturile interne dintre parteneri, cui i‑ar reveni răspunderea referitoare la astfel de corecții.

21

Comuna Veliko Tarnovo a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Varhoven Administrativen Sad (Curtea Administrativă Supremă, Bulgaria), care este instanța de trimitere.

22

Potrivit acestei instanțe, mai întâi, pentru a răspunde la întrebarea dacă comuna Veliko Tarnovo este unicul beneficiar al grantului în discuție și dacă a săvârșit, în această calitate, o încălcare a dreptului bulgar care a dat naștere unei corecții financiare, este necesar să se interpreteze noțiunea de „beneficiar”, în sensul articolului 2 punctul 10 din Regulamentul nr. 1303/2013.

23

În continuare, s‑ar ridica problema dacă comuna Veliko Tarnovo poate fi considerată destinatara deciziei de corecție financiară din 11 mai 2022 ca urmare a unei nereguli, în sensul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013, săvârșită de societatea comunală și dacă aceasta trebuie să își asume astfel răspunderea pentru încălcările săvârșite în cadrul procedurii de atribuire a unui contract de achiziții publice inițiate de această societate, în condițiile în care această comună nu utilizează resursele din fondurile ESI în temeiul contractului de achiziții publice încheiat în urma acestei proceduri.

24

În sfârșit, dacă s‑ar stabili că societatea comunală este beneficiarul grantului care a făcut obiectul acestei corecții financiare, în calitatea sa de persoană care a primit acest grant, precum și de organism public responsabil de inițierea și de implementarea operațiunii specifice de achiziționare de material rulant, s‑ar pune de asemenea problema de ce nu i‑a fost garantat dreptul de a participa la procedura de stabilire a corecției financiare menționate și dacă ar fi trebuit să poată interveni în calitate de parte în procedura de anulare a acesteia în fața Administrativen sad Veliko Tarnovo (Tribunalul Administrativ din Veliko Tarnovo).

25

În aceste condiții, Varhoven administrativen sad (Curtea Administrativă Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

26

Cauza C‑477/23 privește utilizarea fondurilor ESI pentru perioada 2014-2020 în cadrul unei „proceduri combinate pentru proiectarea și construirea de instalații de compostare și de instalații de pretratare a deșeurilor menajere”, al cărei obiectiv este de a reduce cantitatea de deșeuri depozitate prin furnizarea de capacități suplimentare pentru pretratarea deșeurilor nediferențiate, precum și pentru colectarea separată și reciclarea prin compostare a deșeurilor verzi și/sau biodegradabile.

27

În cadrul procedurii având ca obiect obținerea directă a unui grant, pentru regiunea Pazardzhik (Bulgaria), mai multe comune, cuprinzând printre altele Pazardzhik și Belovo, au pregătit o propunere de proiect comună în vederea acordării unui astfel de grant. Comunele în cauză trebuiau să semneze un contract administrativ referitor la acordarea unui grant în cadrul Programului operațional „Mediu” 2014-2020. Potrivit acestui contract, comunele care sunt părți la acesta desemnează comuna Pazardzhik „comună principală”. În plus, contractul menționat prevede că toate comunele vizate de acesta sunt beneficiari, chiar dacă lângă numele fiecăreia dintre aceste comune este de asemenea înscrisă calitatea lor de „partener”.

28

Din modalitățile de punere în aplicare a proiectului aprobat în cadrul acestei proceduri, care fac parte integrantă din contractul administrativ menționat la punctul precedent, reiese că comuna Pazardzhik, în calitate de „comună principală”, este responsabilă de gestionarea acestui proiect și dispune de competența de a primi în contul său bancar fonduri vizate și de a le distribui comunelor partenere, în timp ce acestea din urmă participă împreună cu comuna principală la inițierea, precum și la implementarea tehnică și financiară a proiectului menționat. În acest context, comuna Belovo era obligată să inițieze și să atribuie contractul de achiziții publice privind proiectarea, supravegherea în calitate de autor, construirea, livrarea și realizarea unei instalații de compostare a deșeurilor verzi și/sau biodegradabile colectate separat, cu o capacitate de 2000 de tone pe an.

29

În cadrul procedurii de atribuire a acestui contract de achiziții publice, comuna Belovo, în calitatea sa de autoritate contractantă, a încheiat un contract de achiziții publice cu „Delchev Engineering” EOOD.

30

Printr‑o decizie din 21 martie 2022, autoritatea de management a Programului operațional „Mediu” 2014-2020 a impus comunei Pazardzhik o corecție financiară de 10 % asupra cheltuielilor eligibile pentru o finanțare din fondurile ESI în temeiul acestui contract de achiziții publice (denumită în continuare „decizia de corecție financiară din 21 martie 2022”). Această corecție financiară a fost impusă ca urmare a unei nereguli, în sensul articolului 70 alineatul 1 punctul 9 din ZUSEFSU, săvârșită de comuna Belovo.

31

Comuna Belovo, care nu este destinatara deciziei de corecție financiară din 21 martie 2022, a introdus o acțiune împotriva acesteia la Administrativen sad Pazardzhik (Tribunalul Administrativ din Pazardzhik, Bulgaria). Printr‑o hotărâre din 26 octombrie 2022, această instanță a respins acțiunea, considerând că, deși decizia menționată a indicat numai comuna Pazardzhik ca fiind destinatara acesteia, comuna Belovo, în calitate de autoritate contractantă, semnase contractul de achiziții publice și avea un interes juridic să introducă acțiunea respectivă. Cu toate acestea, instanța menționată a concluzionat că respectiva decizie fusese adoptată în conformitate cu dreptul bulgar.

32

Comuna Belovo a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Varhoven administrativen sad (Curtea Administrativă Supremă, Bulgaria), care este instanța de trimitere.

33

Potrivit acestei instanțe, ar exista o divergență în jurisprudența națională referitoare la situații de fapt analoge celei în discuție în prezenta cauză, privind aceeași procedură de finanțare din fondurile ESI.

34

Astfel, pe de o parte, din anumite decizii naționale ar reieși că numai comuna principală a proiectului în cauză are statutul de „beneficiar”, în sensul articolului 2 punctul 10 din Regulamentul nr. 1303/2013, și că aceasta este destinatara deciziei de corecție financiară, celelalte comune partenere neavând această calitate. Astfel, în cauzele în care s‑au pronunțat aceste decizii naționale, comunele partenere, altele decât comuna principală, nu fuseseră admise ca părți nici la procedura prin care se urmărea stabilirea corecției financiare în cauză, nici la procedura jurisdicțională având ca obiect anularea actului prin care aceasta a fost efectuată, nici chiar atunci când comunele partenere respective se aflau la originea neregulii care a dat naștere acestei corecții financiare.

35

Pe de altă parte, anumite instanțe naționale ar considera că, în cazul încălcării normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice săvârșite de o comună care cheltuie sume provenite din fondurile ESI, această comună ar trebui considerată ca fiind destinatara actului de corecție financiară în cauză, precum și ca având dreptul de a participa la procedura prin care se urmărește stabilirea corecției financiare în cauză și de a se apăra în fața unei instanțe.

36

Pe de altă parte, instanța de trimitere exprimă îndoieli cu privire la modul în care trebuie să se stabilească răspunderea legată de corecțiile financiare care decurg din săvârșirea unor încălcări ale normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice în cadrul utilizării fondurilor ESI.

37

În aceste condiții, Varhoven administrativen sad (Curtea Administrativă Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

38

Prin intermediul primei întrebări în cauza C‑471/23 și al primei întrebări în cauza C‑477/23, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 punctul 10 din Regulamentul nr. 1303/2013 trebuie interpretat în sensul că poate intra sub incidența noțiunii de „beneficiar”, în sensul acestei dispoziții, un organism care este responsabil pentru inițierea sau pentru inițierea și implementarea operațiunilor în cauză, dar care nu primește un ajutor de stat prevăzut la acest articol 2 punctul 10 litera (a), precum și un organism care nu a semnat un acord de grant în calitate de partener principal.

39

Articolul 2 punctul 10 din acest regulament definește, în primul rând, noțiunea de „beneficiar” ca fiind un organism public sau privat sau o persoană fizică responsabilă pentru inițierea sau care inițiază și implementează operațiunile. În al doilea rând, această dispoziție precizează la literele (a) și (b) că acest organism este, în contextul ajutorului de stat, organismul care primește ajutorul, cu excepția cazului în care ajutorul pe întreprindere este mai mic de 200000 de euro, caz în care statul membru în cauză poate decide că beneficiarul este organismul care acordă ajutorul, fără a aduce atingere Regulamentelor nr. 1407/2013, nr. 1408/2013 și nr. 717/2014, și, respectiv, în contextul instrumentelor financiare din partea II titlul IV din Regulamentul nr. 1303/2013, cel care implementează instrumentul financiar sau fondul de fonduri, după caz.

40

Din modul de redactare a primei părți a definiției acestei noțiuni prevăzute la acest articol 2 punctul 10 reiese că statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a stabili dacă beneficiarul, în calitatea sa de organism public sau privat sau de persoană fizică, este responsabil numai cu inițierea operațiunilor în cauză sau atât cu inițierea, cât și cu implementarea acestora.

41

În ceea ce privește a doua parte a acestei dispoziții, aceasta prevede norme referitoare la determinarea beneficiarului în cazul ajutoarelor de stat și al instrumentelor financiare care intră sub incidența părții a doua din titlul IV al Regulamentului nr. 1303/2013.

42

În această privință, este necesar să se arate că condițiile prevăzute în prima parte a articolului 2 punctul 10 din acest regulament și cele prevăzute la acest articol 2 punctul 10 literele (a) și (b) sunt separate prin conjuncția „și”. Însă utilizarea acesteia nu înseamnă că respectivele condiții sunt de natură cumulativă. Dimpotrivă, dispozițiile care figurează în această primă parte prevăd o regulă generală, în timp ce cele prevăzute la articolul 2 punctul 10 literele (a) și (b) menționat constituie norme suplimentare referitoare la situații specifice.

43

Astfel, trebuie să se constate că modul de redactare a articolului 2 punctul 10 din Regulamentul nr. 1303/2013 nu exclude nicidecum existența mai multor beneficiari pentru aceeași operațiune.

44

În această privință, este necesar să se arate că, după cum reiese din considerentul (66) al acestui regulament, responsabilitatea punerii în aplicare a operațiunilor desfășurate în cadrul programelor revine în primul rând statelor membre, care sunt astfel libere să determine printre altele organismul responsabil pentru inițierea operațiunilor în cauză sau pentru inițierea și implementarea acestora, precum și organismul care primește ajutorul în cauză.

45

O interpretare contrară ar putea da naștere unor situații în care niciun organism nu ar putea fi calificat drept beneficiar, în sensul articolului 2 punctul 10 din Regulamentul nr. 1303/2013, în măsura în care nu ar fi apt să îndeplinească cele două condiții prevăzute în prima parte a acestui articol 2 punctul 10 și la punctul 10 litera (a) sau (b).

46

Pe de altă parte, astfel cum a arătat Comisia în esență în observațiile sale scrise, în ceea ce privește situația specifică prevăzută la articolul 2 punctul 10 litera (a) din Regulamentul nr. 1303/2013, din moment ce un grant poate include diferite forme, dintre care unele constituie ajutoare de stat, o asemenea interpretare ar impune pentru părțile dintr‑o operațiune vizate de un ajutor ca organismul care primește acest ajutor să fie beneficiarul, în sensul acestui articol 2 punctul 10 litera (a), în timp ce, pentru celelalte părți ale aceleiași operațiuni, organismul responsabil de inițierea sau de inițierea și de implementarea acesteia să fie beneficiarul, în sensul primei părți a articolului 2 punctul 10 menționat. Or, această interpretare ar putea întâmpina dificultăți practice legate de caracterul adesea interdependent al granturilor și de identificarea acelor dificultăți care pot lua forma unor ajutoare de stat.

47

În speță, din dosarul de care dispune Curtea reiese că, în cauza C‑471/23, în temeiul contractului administrativ încheiat cu autoritatea de management a Programului operațional „Regiuni în curs de dezvoltare” 2014-2020 în vederea punerii în aplicare a propunerii proiectului în discuție în această cauză, comuna Veliko Tarnovo a fost desemnată ca fiind responsabilă de punerea în aplicare a acestui proiect, în timp ce societatea comunală a fost identificată drept persoană care primea un ajutor de stat. În această privință, o parte din grantul pentru proiectul menționat ar constitui un ajutor de stat, însă instanța de trimitere nu precizează dacă cuantumul acestui ajutor este mai mic de 200000 de euro. În cauza C‑477/23, comuna Pazardzhik, în calitate de comună principală, care este responsabilă de gestionarea proiectului în discuție în această din urmă cauză, participă împreună cu alte comune, inclusiv Belovo, la pregătirea și la punerea în aplicare tehnică și financiară a acestui din urmă proiect.

48

În această privință, va reveni instanței de trimitere, care este singura competentă să aprecieze situația de fapt din litigiile principale și să interpreteze legislația națională în cauză, sarcina de a stabili dacă, în cauza C‑471/23, comuna Veliko Tarnovo, precum și, în cauza C‑477/23, comunele Pazardzhik și Belovo sunt însărcinate cu inițierea sau cu inițierea și cu implementarea operațiunilor în cauză, în sensul articolului 2 punctul 10 prima parte din Regulamentul nr. 1303/2013, dacă ajutorul primit de societatea comunală în cauza C‑471/23 intră sub incidența noțiunii „ajutoare de stat”, în sensul acestui articol 2 punctul 10 litera (a) din acest regulament și, dacă este cazul, cuantumul acestui ajutor.

49

În această privință, trebuie amintit, asemenea Comisiei, că reiese din considerentele (5), (33) și (36) ale Regulamentului nr. 1370/2007, precum și din jurisprudența constantă a Curții că compensația de serviciu public acordată cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de acest regulament nu constituie un ajutor de stat.

50

Pe de altă parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 43 din prezenta hotărâre, deși, în temeiul articolului 2 punctul 10 litera (a) din Regulamentul nr. 1303/2013, în cadrul ajutoarelor de stat, organismul care primește ajutorul trebuie considerat beneficiar, în sensul acestei dispoziții, nimic nu exclude ca un organism care îndeplinește condițiile prevăzute în prima parte a aceluiași articol 2 punctul 10 să poată fi considerat de asemenea beneficiar, în sensul acestei din urmă dispoziții.

51

În ceea ce privește întrebarea instanței de trimitere, în cauza C‑477/23, cu privire la aspectul dacă numai un organism public care a semnat un acord de grant în calitate de partener principal trebuie considerat beneficiar al grantului în cauză, trebuie să se constate că articolul 2 punctul 10 din Regulamentul nr. 1303/2013 nu prevede categorii specifice de beneficiari potențiali.

52

Prin urmare, în măsura în care un organism este responsabil pentru inițierea sau pentru inițierea și implementarea operațiunilor, acesta poate fi considerat „beneficiar”, în sensul acestei dispoziții, independent de aspectul dacă un astfel de organism a fost desemnat partener principal.

53

Reiese din ceea ce precedă că trebuie să se răspundă la prima întrebare în cauza C‑471/23 și la prima întrebare în cauza C‑477/23 că articolul 2 punctul 10 din Regulamentul nr. 1303/2013 trebuie interpretat în sensul că pot intra sub incidența noțiunii de „beneficiar”, în sensul acestei dispoziții, un organism care este responsabil pentru inițierea sau pentru inițierea și implementarea operațiunilor în cauză, dar care nu primește un ajutor de stat prevăzut la acest articol 2 punctul 10 litera (a), precum și un organism care nu a semnat un acord de grant în calitate de partener principal.

54

Prin intermediul celor de a doua-a cincea întrebări în cauza C‑471/23, precum și al celei de a doua și al celei de a treia întrebări în cauza C‑477/23, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 punctele 36 și 37 din Regulamentul nr. 1303/2013 trebuie interpretat în sensul că se opune, pe de o parte, unei reglementări naționale potrivit căreia o decizie de corecție financiară pentru încălcarea normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice poate fi adresată unui alt operator economic decât cel care a săvârșit această încălcare și, pe de altă parte, ca răspunderea pentru această corecție financiară să fie solidară sau ca această răspundere să poată fi repartizată prin contract între acest operator economic și cel care a săvârșit respectiva încălcare sau ca răspunderea menționată să fie asumată de acesta din urmă.

55

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în temeiul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013, constituie neregulă, în sensul acestei dispoziții, orice încălcare a dreptului Uniunii sau a dreptului național în legătură cu aplicarea sa care rezultă dintr‑un act sau dintr‑o omisiune a unui operator economic implicat în implementarea fondurilor ESI, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului Uniunii prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare acestuia.

56

În plus, articolul 143 alineatul (1) din acest regulament prevede printre altele că statele membre sunt în primul rând responsabile pentru investigarea neregulilor și pentru efectuarea corecțiilor financiare necesare, precum și pentru recuperarea creditelor. În acest scop, astfel cum enunță alineatul (2) al acestui articol, statele membre efectuează corecțiile financiare necesare pentru neregulile individuale sau sistemice constatate în operațiuni sau în programele operaționale.

57

Cu toate acestea, nicio dispoziție din regulamentul menționat nu prevede norme referitoare la definirea destinatarilor unui act de corecție financiară.

58

În această privință trebuie amintit că obligația de a restitui un avantaj primit în mod nejustificat printr‑o neregulă nu constituie o sancțiune, ci este simpla consecință a constatării că nu au fost respectate condițiile necesare pentru obținerea avantajului care rezultă din reglementarea Uniunii, făcând ca avantajul primit să fie nedatorat (Hotărârea din 1 octombrie 2020, Elme Messer Metalurgs, C‑743/18, EU:C:2020:767, punctul 64 și jurisprudența citată).

59

Rezultă că restituirea unui avantaj primit în mod nejustificat prin intermediul unei nereguli, în sensul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013, nu trebuie în mod necesar să fie solicitată organismului care a săvârșit o astfel de neregulă.

60

În speță, din dosarul de care dispune Curtea reiese că, în cauza C‑471/23, comuna Veliko Tarnovo a semnat acordul de grant în cauză cu autoritatea de management a Programului operațional „Regiuni în curs de dezvoltare” 2014-2020 și era destinatarul deciziei de corecție financiară din 11 mai 2022 în pofida faptului că societatea comunală ar fi săvârșit neregula în cauză. În cauza C‑477/23, comunele vizate, inclusiv Belovo, despre care se pretinde că au săvârșit neregula în cauză, și Pazardzhik, în calitate de „comună principală”, au semnat toate acordul de grant în cauză, iar această din urmă comună era destinatarul deciziei de corecție financiară din 21 martie 2022.

61

Or, trebuie să se constate că, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 59 din prezenta hotărâre, organisme de drept public precum comunele în discuție în cauzele principale pot fi destinatari ai unui act de corecție financiară, iar aceasta în pofida faptului că nu au săvârșit nicio neregulă, în sensul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013.

62

În ceea ce privește problema răspunderii pentru corecțiile financiare care decurg din săvârșirea unor încălcări ale normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice în cadrul utilizării fondurilor ESI, trebuie amintit că litigiile referitoare la recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat în temeiul dreptului Uniunii trebuie, în lipsa unor dispoziții ale Uniunii, să fie soluționate de instanțele naționale, în aplicarea dreptului lor național, sub rezerva limitelor impuse de dreptul Uniunii (Hotărârea din 17 noiembrie 2022, Avicarvil Farms, C‑443/21, EU:C:2022:899, punctul 37 și jurisprudența citată).

63

Astfel, în lipsa unei dispoziții privind această răspundere în Regulamentul nr. 1303/2013, aceasta este determinată de dreptul național și de angajamentele contractuale ale participanților la o anumită operațiune.

64

Prin urmare și în funcție de conținutul acestor angajamente contractuale, deși fiecare operator economic vizat poate răspunde în solidar față de autoritatea națională competentă pentru aceeași operațiune, o astfel de răspundere financiară poate fi repartizată și între operatorii economici vizați sau asumată de singurul operator economic care a săvârșit neregula în cauză.

65

Cu toate acestea, Curtea a mai statuat că principiul securității juridice impune, pe de o parte, ca normele de drept să fie clare și precise și, pe de altă parte, ca aplicarea lor să fie previzibilă pentru justițiabili, în special atunci când ele pot produce consecințe defavorabile. Principiul menționat impune printre altele ca o reglementare să permită persoanelor interesate să cunoască cu exactitate întinderea obligațiilor pe care le instituie în sarcina lor și ca ele să aibă posibilitatea de a‑și cunoaște în mod neechivoc drepturile și obligațiile și de a acționa în consecință [Hotărârea din 4 octombrie 2024, Lituania ș.a./Parlamentul și Consiliul (Pachetul mobilitate), C‑541/20-C‑555/20, EU:C:2024:818, punctul 158, precum și jurisprudența citată].

66

Pe de altă parte, principiul securității juridice se impune cu o rigoare deosebită în prezența unei reglementări care poate avea consecințe financiare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 aprilie 2021, Banco de Portugal și alții, C‑504/19, EU:C:2021:335, punctul 52 și jurisprudența citată).

67

În speță, din deciziile de trimitere reiese că, în cauza C‑471/23, comuna Veliko Tarnovo își asumă în nume propriu toate riscurile, inclusiv în special corecțiile financiare imputate asupra grantului din bugetul proiectului în cauză, în timp ce societatea comunală nu pare să aibă o asemenea răspundere financiară față de autoritatea de management a Programului operațional „Regiuni în curs de dezvoltare” 2014-2020. În schimb, în cauza C‑477/23, comunele vizate participă împreună în special la implementarea financiară a proiectului în cauză, iar comuna Pazardzhik, în calitate de „comună principală”, dispune de competența de a primi în contul său bancar fonduri vizate și de a le distribui comunelor partenere.

68

În această privință, va reveni instanței de trimitere sarcina de a verifica, pe de o parte, care operatori economici își asumă răspunderea financiară față de autoritățile de management în cauză în conformitate cu dreptul național și cu clauzele contractelor în cauză și, pe de altă parte, dacă acești operatori economici responsabili din punct de vedere financiar erau în măsură să știe că, în cazul unor nereguli în executarea proiectului în cauză, vor răspunde, fie singuri, fie în solidar, fie potrivit altor modalități, pentru corecția financiară față de aceste autorități de management.

69

Reiese din ceea ce precedă că trebuie să se răspundă cele de a doua-a cincea întrebări în cauza C‑471/23, precum și la a doua și la a treia întrebare în cauza C‑477/23 că articolul 2 punctele 36 și 37 din Regulamentul nr. 1303/2013 trebuie interpretat în sensul că nu se opune nici unei reglementări naționale potrivit căreia o decizie de corecție financiară pentru încălcarea normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice poate fi adresată unui alt operator economic decât cel care a săvârșit această încălcare, nici ca răspunderea pentru această corecție financiară să fie solidară, să poată fi repartizată contractual între acest operator economic și cel care a săvârșit încălcarea menționată sau să fie asumată de acesta din urmă, sub rezerva ca operatorii economici responsabili din punct de vedere financiar să fie în măsură să știe că, în cazul unor nereguli în executarea proiectului în cauză, vor fi astfel responsabili pentru corecția financiară menționată față de autoritatea de management în cauză.

70

Prin intermediul celei de a șasea întrebări în cauza C‑471/23, precum și prin intermediul celei de a patra întrebări în cauza C‑477/23, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 41 și 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale potrivit căreia un operator economic care a săvârșit o neregulă, în sensul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013, care a dat naștere unei corecții financiare nu are dreptul de a participa nici la procedura care stabilește această corecție financiară, nici la procedura jurisdicțională având ca obiect anularea acesteia, pentru motivul că acest operator economic dispune de o cale de atac civilă în temeiul unei convenții de parteneriat.

71

Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că, astfel cum reiese din considerentul (65) al acestui regulament, statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate pentru a garanta realizarea și funcționarea corectă a sistemelor lor de gestiune și control pentru a oferi asigurare în ceea ce privește utilizarea conformă legislației și reglementară a fondurilor ESI și că, în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din regulamentul menționat, revine în primul rând statelor membre, printre altele, sarcina de a investiga neregulile și de a efectua corecțiile financiare necesare.

72

Prin adoptarea unor astfel de măsuri de punere în aplicare a dreptului Uniunii, statele membre sunt obligate să respecte principiile generale ale acestui drept, precum și dispozițiile cartei [Hotărârea din 30 ianuarie 2024, Agentsia Patna infrastruktura (Finanțare europeană de infrastructuri rutiere), C‑471/22, EU:C:2024:99, punctul 40 și jurisprudența citată].

73

Din moment ce, în acest context, instanța de trimitere se referă în special la articolul 41 din cartă, privind dreptul la bună administrare, trebuie subliniat că acest articol se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, iar nu organelor sau entităților statelor membre, astfel încât un particular nu poate invoca articolul menționat în raport cu autoritățile naționale. Cu toate acestea, atunci când un stat membru pune în aplicare dreptul Uniunii, cerințele care rezultă din principiul bunei administrări, ca principiu general al dreptului Uniunii, în special dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial și într‑un termen rezonabil, sunt aplicabile unei proceduri în cadrul procedurii desfășurate de autoritatea națională competentă [Hotărârea din 30 ianuarie 2024, Agentsia Patna infrastruktura (Finanțare europeană de infrastructuri rutiere), C‑471/22, EU:C:2024:99, punctul 41 și jurisprudența citată].

74

În măsura în care această instanță se referă de asemenea la dreptul de a participa la procedură, este necesar să se precizeze că un astfel de drept, întrucât permite exercitarea dreptului de a fi ascultat, face parte integrantă din dreptul la apărare, a cărui respectare constituie un principiu general al dreptului Uniunii. Dreptul de a fi ascultat garantează oricărei persoane posibilitatea de a‑și exprima în mod util și efectiv punctul de vedere în cursul procedurii administrative și înainte de adoptarea oricărei decizii susceptibile să îi afecteze în mod defavorabil interesele, inclusiv atunci când o astfel de formalitate nu este prevăzută de reglementarea aplicabilă. Regula potrivit căreia destinatarul unei decizii cauzatoare de prejudicii trebuie să aibă posibilitatea să își susțină observațiile înainte de adoptarea deciziei are drept scop să permită autorității competente să țină cont în mod util de ansamblul elementelor pertinente [Hotărârea din 30 ianuarie 2024, Agentsia Patna infrastruktura (Finanțare europeană de infrastructuri rutiere), C‑471/22, EU:C:2024:99, punctul 42 și jurisprudența citată].

75

Această regulă este aplicabilă unei proceduri administrative de stabilire a unei corecții financiare, desfășurată de autoritățile naționale pentru săvârșirea unei nereguli, în sensul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013.

76

Pe de altă parte, dreptul la protecție jurisdicțională efectivă garantat la articolul 47 din cartă este constituit din diverse elemente, printre care figurează dreptul la apărare, principiul egalității armelor, dreptul de acces la instanțele judecătorești, precum și dreptul de a fi consiliat, apărat și reprezentat [Hotărârea din 30 ianuarie 2024, Agentsia Patna infrastruktura (Finanțare europeană de infrastructuri rutiere), C‑471/22, EU:C:2024:99, punctul 46 și jurisprudența citată].

77

În speță, astfel cum s‑a arătat la punctul 67 din prezenta hotărâre și sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, în cauza C‑471/23, societatea comunală despre care se pretinde că a săvârșit neregula nu avea un raport contractual cu autoritatea de management a Programului operațional „Regiuni în curs de dezvoltare” 2014-2020 și nu pare să fie responsabilă din punct de vedere financiar față de această autoritate pentru implementarea proiectului în cauză. În ceea ce privește cauza C‑477/23, această instanță nu precizează care dintre comunele în cauză își asumă o astfel de răspundere financiară.

78

În această privință, este necesar să se arate că, în măsura în care instanța menționată ajunge la concluzia potrivit căreia operatorul economic care a săvârșit neregula nu este responsabil din punct de vedere financiar față de autoritatea de management respectivă pentru implementarea proiectului în cauză, principiile generale ale dreptului Uniunii al bunei administrări și al respectării dreptului la apărare, precum și articolul 47 din cartă nu se opun ca acest operator economic să nu aibă dreptul de a participa nici la procedura care stabilește corecția financiară, nici la procedura jurisdicțională având ca obiect anularea acesteia.

79

Într‑o asemenea situație, în care o decizie de corecție financiară nu ar afecta în mod direct interesele operatorului economic menționat, ci pe cele ale responsabilului din punct de vedere financiar, față de autoritatea de management în cauză, pentru punerea în aplicare a acestui proiect, acestui din urmă operator trebuie să i se acorde dreptul de a participa la procedura de stabilire a acestei corecții financiare și la procedura jurisdicțională având ca obiect anularea acesteia.

80

În schimb, în măsura în care instanța de trimitere constată că operatorul economic care a săvârșit neregula este responsabil din punct de vedere financiar față de autoritatea de management în cauză pentru implementarea proiectului în cauză și că interesele sale sunt, așadar, afectate în mod direct de decizia de corecție financiară care rezultă din constatarea acestei nereguli, principiile generale ale dreptului Uniunii al bunei administrări și al respectării dreptului la apărare, precum și articolul 47 din cartă se opun ca acest operator economic să nu poată nici să își susțină punctul de vedere în procedura de stabilire a acestei corecții financiare și nici să aibă acces la o instanță pentru a o contesta.

81

În această privință, împrejurarea evocată de această instanță potrivit căreia operatorul economic menționat suportă o răspundere civilă în regres și poate dispune de drepturi într‑o procedură civilă distinctă față de beneficiarul principal în temeiul acordului de parteneriat cu partenerul principal nu pare pertinentă, în măsura în care o asemenea cale de atac de natură civilă nu permite aceluiași operator economic să conteste însăși adoptarea unei asemenea decizii de corecție financiară care îi cauzează prejudicii.

82

Reiese din ceea ce precedă că trebuie să se răspundă la a șasea întrebare în cauza C‑471/23, precum și la a patra întrebare în cauza C‑477/23 că principiile generale ale dreptului Uniunii al bunei administrări și al respectării dreptului la apărare, precum și articolul 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale potrivit căreia un operator economic care a săvârșit o neregulă, în sensul articolului 2 punctul 36 din Regulamentul nr. 1303/2013, care a dat naștere unei corecții financiare nu are dreptul de a participa nici la procedura care stabilește această corecție financiară, nici la procedura jurisdicțională având ca obiect anularea acesteia, pentru motivul că acest operator economic dispune de o cale de atac civilă în temeiul unei convenții de parteneriat, în măsura în care respectivul operator economic este responsabil din punct de vedere financiar față de autoritatea de management în cauză pentru implementarea proiectului vizat.

83

Întrucât, în privința părților din litigiile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară: