CELEX:62023CJ0776: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 26 iunie 2025.#Comisia Europeană împotriva Regatului Spaniei ș.a.#Recurs – Ajutoare de stat – Articolul 108 alineatul (3) TFUE – Regim fiscal – Dispoziții privind impozitul pe profit care permit societăților cu domiciliul fiscal în Spania să amortizeze fondul comercial financiar ca urmare a achiziționării unor titluri de participare în societăți cu domiciliul fiscal în afara acestui stat membru – Decizii ale Comisiei Europene prin care aceste dispoziții sunt calificate drept schemă de ajutor de stat și prin care se dispune recuperarea ajutoarelor, cu excepția celor privind titlurile de participare directe și indirecte achiziționate înainte de o anumită dată, stabilită de Comisie în scopul protecției încrederii legitime – Decizie ulterioară a Comisiei prin care se dispune recuperarea tuturor ajutoarelor referitoare la titlurile de participare indirecte – Securitate juridică.#Cauzele conexate C-776/23 P-C-780/23 P.

1

Prin recursurile formulate, Comisia Europeană solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 27 septembrie 2023, Spania/Comisia (T‑826/14, EU:T:2023:582) (cauza C‑776/23 P), a Hotărârii din 27 septembrie 2023, Banco Santander ș.a./Comisia (T‑12/15, T‑158/15 și T‑258/15, EU:T:2023:583) (cauza C‑777/23 P), a Hotărârii din 27 septembrie 2023, Sociedad General de Aguas de Barcelona/Comisia (T‑253/15, EU:T:2023:585) (cauza C‑778/23 P), a Hotărârii din 27 septembrie 2023, Telefónica și Iberdrola/Comisia (T‑256/15 și T‑260/15, EU:T:2023:586) (cauza C‑779/23 P), precum și a Hotărârii din 27 septembrie 2023, Ferrovial ș.a./Comisia (T‑252/15 și T‑257/15, EU:T:2023:584) (cauza C‑780/23 P) (denumite în continuare „hotărârile atacate”), prin care Tribunalul a anulat Decizia (UE) 2015/314 a Comisiei din 15 octombrie 2014 privind ajutorul de stat SA.35550 (13/C) (ex 13/NN) (ex 12/CP) pus în aplicare de Spania – Schema referitoare la amortizarea fiscală a fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine (JO 2015, L 56, p. 38, denumită în continuare „decizia în litigiu”).

2

La 27 decembrie 2001, legiuitorul spaniol a adoptat Ley 24/2001, de Medidas Fiscales, Administrativas y del Orden Social (Legea 24/2001 privind adoptarea unor măsuri fiscale, administrative și de ordin social) (BOE nr. 313 din 31 decembrie 2001, p. 50493). Această lege introducea, cu efect de la 1 ianuarie 2002, un nou articol 12 alineatul (5) în Ley del Impuesto sobre Sociedades (Legea privind impozitarea societăților comerciale). Această dispoziție se înscria într‑o reformă care a condus, prin adoptarea Real Decreto Legislativo 4/2004, por el que se aprueba el texto refundido de la Ley del Impuesto sobre Sociedades (Decretul legislativ regal 4/2004 de aprobare a textului revizuit al Legii privind impozitarea societăților comerciale) din 5 martie 2004 (BOE nr. 61 din 11 martie 2004, p. 10951), la o reformare a Legii privind impozitarea societăților comerciale (denumită în continuare „TRLIS”).

3

Articolul 12 alineatul (5) din TRLIS coroborat cu articolul 21 din acesta prevedea că orice societate cu domiciliul fiscal în Spania care a dobândit, apoi a deținut în mod neîntrerupt timp de cel puțin un an o participație directă sau indirectă de cel puțin 5 % la o societate care, în primul rând, avea domiciliul fiscal în altă țară, în al doilea rând, era supusă în această țară unui impozit similar impozitului pe profit aplicat în Spania și, în al treilea rând, genera venituri din care cel puțin 85 % proveneau din desfășurarea de activități în afara Spaniei putea deduce din veniturile sale impozabile în Spania, sub formă de amortizare, fondul comercial financiar rezultat din această participație.

4

Prin intermediul unor întrebări scrise adresate pe parcursul anilor 2005 și 2006 (cu numerele de referință E‑4431/05, E‑4772/05, E‑5800/06 și P‑5509/06), unii membri ai Parlamentului European au adresat Comisiei întrebări cu privire la compatibilitatea regimului fiscal prevăzut la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS cu normele din dreptul Uniunii privind ajutoarele de stat.

5

În răspunsurile sale din 19 ianuarie și din 17 februarie 2006, date la întrebările E‑4431/05 și, respectiv, E‑4772/05, Comisia a făcut cunoscut faptul că, în opinia sa, acest regim fiscal nu intra în domeniul de aplicare al normelor menționate.

6

Prin scrisoarea din 26 martie 2007, Comisia a invitat totuși Regatul Spaniei să furnizeze informații pentru a evalua domeniul de aplicare și efectele regimului fiscal menționat. Aceasta dorea în special să afle căror tipuri de operațiuni le era aplicabil regimul respectiv.

7

Prin scrisoarea din 4 iunie 2007, autoritățile spaniole au răspuns Comisiei că, potrivit interpretării administrative a regimului fiscal prevăzut la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, regimul era aplicabil exclusiv fondului comercial financiar rezultat din achiziționările de titluri de participare directe (denumită în continuare „scrisoarea din 4 iunie 2007”).

8

Prin scrisoarea din 10 octombrie 2007, al cărei rezumat a fost publicat la data de 21 decembrie 2007 (JO 2007, C 311, p. 21), Comisia a notificat Regatului Spaniei decizia sa de a deschide o procedură oficială de investigare, în conformitate cu articolul 88 alineatul (2) CE, cu privire la regimul fiscal prevăzut la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS.

9

În ceea ce privește titlurile de participare denumite „intracomunitare”, și anume cele prin care societăți cu domiciliul fiscal în Spania dețineau o parte din capitalul unor societăți cu domiciliul fiscal în alt stat membru, această procedură oficială de investigare a fost închisă prin Decizia 2011/5/CE a Comisiei din 28 octombrie 2009 privind amortizarea fiscală a fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine C 45/07 (ex NN 51/07, ex CP 9/07) pusă în aplicare de Spania (JO 2011, L 7, p. 48).

10

Aceasta prevede:

„Articolul 1

(1) Schema de ajutor pusă în aplicare de Spania în temeiul articolului 12 alineatul (5) din [TRLIS], aplicată ilegal de Spania, prin încălcarea articolului 88 alineatul (3) [CE], este incompatibilă cu piața comună în ceea ce privește ajutorul acordat beneficiarilor pentru achizițiile intracomunitare.

(2) Cu toate acestea, reducerile fiscale de care se bucură beneficiarii în ceea ce privește achizițiile intracomunitare, în temeiul articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, care sunt legate de drepturile deținute direct sau indirect în întreprinderile străine care îndeplinesc condițiile relevante ale schemei de ajutor până la 21 decembrie 2007, în afara condiției de a deține titlurile de participare pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin un an, se pot aplica în continuare pentru întreaga perioadă de amortizare stabilită de schema de ajutor.

(3) Reducerile fiscale de care se bucură beneficiarii în ceea ce privește achizițiile intracomunitare, în temeiul articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, aferente unei obligații irevocabile asumate înainte de 21 decembrie 2007 de a deține astfel de drepturi și în cazul în care contractul cuprinde o condiție de suspendare legată de faptul că operațiunea în cauză este supusă aprobării obligatorii a unei autorități de reglementare, iar decizia și operațiunea au fost notificate înainte de 21 decembrie 2007, se pot aplica în continuare pentru întreaga perioadă de amortizare stabilită de schema de ajutor pentru partea din drepturile deținute începând cu data la care este ridicată condiția [suspensivă].

[…]

Articolul 4

(1) Spania recuperează ajutorul incompatibil care corespunde reducerii fiscale în temeiul schemei menționate la articolul 1 alineatul (1) de la beneficiarii ale căror drepturi în întreprinderile străine, achiziționate în contextul achizițiilor intracomunitare, nu îndeplinesc condițiile descrise în articolul 1 alineatul (2).

[…]

(4) Spania anulează orice reducere fiscală restantă prevăzută în temeiul schemei menționate la articolul 1 alineatul (1) cu începere de la data adoptării prezentei decizii, cu excepția reducerii aferente drepturilor deținute în întreprinderi străine, care îndeplinesc condițiile descrise la articolul 1 alineatul (2).

[…]”

11

Articolul 1 alineatele (2) și (3) din decizia menționată se întemeiază în special pe următoarele considerente ale acesteia:

[…]

[…]

12

În ceea ce privește titlurile de participare ale unor societăți cu domiciliul fiscal în Spania la capitalul unor societăți cu domiciliul fiscal în afara Uniunii Europene, procedura oficială de investigare a fost închisă prin Decizia 2011/282/UE a Comisiei din 12 ianuarie 2011 privind amortizarea fiscală a fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine C 45/07 (ex NN 51/07, ex CP 9/07) pusă în aplicare de Spania (JO 2011, L 135, p. 1), care a făcut obiectul unor corecții la 3 martie și la 26 noiembrie 2011 (denumită în continuare „Decizia 2011/282”).

13

Această decizie prevede:

„Articolul 1

(1) Schema de ajutor pusă în aplicare de Spania în temeiul articolului 12 alineatul (5) din [TRLIS], pusă în aplicare ilegal de Spania prin încălcarea articolului 108 alineatul (3) [TFUE], este incompatibilă cu piața internă în ceea ce privește ajutorul acordat beneficiarilor în cazul achizițiilor din afara UE.

(2) Cu toate acestea, reducerile fiscale de care s‑au bucurat beneficiarii în ceea ce privește achiziționările din afara UE în temeiul articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, care sunt legate de drepturile deținute direct sau indirect la societăți străine care îndeplineau condițiile relevante ale schemei de ajutor până la 21 decembrie 2007, cu excepția condiției de a deține titlurile de participare pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin un an, se pot aplica în continuare pentru întreaga perioadă de amortizare stabilită de schema de ajutor.

(3) Reducerile fiscale de care s‑au bucurat beneficiarii în ceea ce privește achiziționările din afara UE în temeiul articolului 12 alineatul (5) [din] TRLIS care sunt legate de o obligație irevocabilă, introdusă înainte de 21 decembrie 2007, de a deține astfel de drepturi în cazul în care contractul conține o condiție suspensivă legată de faptul că operațiunea în cauză este supusă aprobării obligatorii a unei autorități de reglementare și operațiunea a fost notificată înainte de 21 decembrie 2007, pot continua să se aplice pentru întreaga perioadă de amortizare stabilită de schema de ajutor pentru acele drepturi deținute la data la care condiția suspensivă este ridicată.

(4) În plus, reducerile fiscale de care se bucură beneficiarii în temeiul articolului 12 alineatul (5) [din] TRLIS în ceea ce privește achiziționările din afara UE efectuate până la data publicării prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, care sunt legate de titluri de participare majoritare deținute direct sau indirect la societăți străine cu sediul în China, India sau în alte țări în care au existat bariere juridice explicite pentru combinările transfrontaliere de întreprinderi sau poate fi demonstrată existența acestora, pot continua să se aplice pentru întreaga perioadă de amortizare stabilită de schema de ajutor.

(5) Reducerile fiscale de care s‑au bucurat beneficiarii atunci când au realizat achiziții în afara UE în temeiul articolului 12 alineatul (5) [din] TRLIS, care sunt legate de o obligație irevocabilă, introdusă înainte ca prezenta decizie să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de a deține astfel de drepturi la societăți străine cu sediul în China, India sau în alte țări în care au existat bariere juridice explicite pentru combinările de întreprinderi transfrontaliere a căror existență poate fi demonstrată când contractul conține o condiție suspensivă legată de faptul că operațiunea în cauză este condiționată de aprobarea obligatorie din partea unei autorități de reglementare și că operațiunea a fost notificată înainte de publicarea prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pot continua să se aplice pentru întreaga perioadă de amortizare stabilită prin schema de ajutor pentru acele drepturi deținute la data la care condiția suspensivă este ridicată.

[…]

Articolul 4

(1) Spania recuperează ajutorul incompatibil care corespunde reducerii fiscale acordate în temeiul schemei menționate la articolul 1 alineatul (1) de la beneficiarii ale căror drepturi la societăți străine, obținute în contextul achiziționărilor efectuate în afara UE, nu îndeplinesc condițiile descrise la articolul 1 alineatele (2)-(5).

[…]

(4) Spania anulează orice reducere fiscală restantă prevăzută în temeiul schemei menționate la articolul 1 alineatul (1) cu începere de la data adoptării prezentei decizii, cu excepția reducerii aferente drepturilor deținute la societăți străine care îndeplinesc condițiile descrise la articolul 1 alineatul (2).

[…]”

14

Articolul 1 alineatele (2)-(5) din decizia menționată se întemeiază în special pe considerentul (210) al acesteia, care enunță:

„Cu toate acestea, având în vedere existența unor așteptări legitime, până la data publicării deciziei de inițiere, Comisia admite că punerea în aplicare poate continua pe parcursul întregii perioade de amortizare stabilite prin schema de ajutor și renunță în mod excepțional la recuperarea oricărui avantaj fiscal care rezultă din aplicarea schemei de ajutor la titlurile de participare deținute direct sau indirect, de către o întreprindere spaniolă care achiziționează acțiuni la o societate străină înainte de data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a deciziei Comisiei de a iniția procedura oficială de investigare în temeiul articolului 108 alineatul (2) [TFUE], cu excepția cazului în care, în primul rând, o obligație irevocabilă a fost introdusă înainte de 21 decembrie 2007 de către o întreprindere spaniolă absorbantă pentru a deține astfel de drepturi și, în al doilea rând, contractul conținea o condiție suspensivă legată de faptul că operațiunea respectivă este condiționată de aprobarea obligatorie a unei autorități de reglementare și, al treilea rând, operațiunea fusese notificată înainte de 21 decembrie 2007. Mai mult decât atât, Comisia trebuie să renunțe la recuperare și acceptă că punerea în aplicare poate continua pe parcursul întregii perioade de amortizare prevăzute de schema de ajutor, de asemenea, pentru orice avantaj fiscal care rezultă din aplicarea schemei de ajutor la tranzacțiile care implică un titlu de participare majoritar, efectuate înainte de publicarea prezentei decizii, și care sunt legate de țări terțe unde prezența unor bariere juridice explicite la combinările transfrontaliere este justificată în mod corespunzător, în conformitate cu principiile prevăzute în prezenta decizie”.

15

Prin e‑mailul din 12 aprilie 2012, autoritățile spaniole au informat Comisia că, la 21 martie 2012, Dirección General de Tributos (Direcția Generală de Impozite, Spania) (denumită în continuare „DGT”) a adoptat un aviz administrativ obligatoriu, care era aplicabil și operațiunilor realizate înainte de această dată.

16

Potrivit acestui aviz, articolul 12 alineatul (5) din TRLIS coroborat cu articolul 21 din TRLIS trebuia interpretat în sensul că era aplicabil atât titlurilor de participare directe, cât și titlurilor de participare indirecte. În această privință, ar trebui să se considere că activitățile efectuate în străinătate prevăzute la articolul 21 din TRLIS pot fi exercitate, dacă este cazul, de o entitate operațională a unei filiale de al doilea nivel sau de nivel inferior a unei societăți holding. Din moment ce articolul 12 alineatul (5) din TRLIS urmărește să încurajeze internaționalizarea și investițiile în străinătate ale întreprinderilor spaniole, ar fi contrar spiritului acestei dispoziții să se excludă din domeniul său de aplicare investițiile realizate în holdinguri stabilite în străinătate. Articolul 21 din TRLIS s‑ar referi de altfel în mod explicit la titlurile de participare indirecte, iar Deciziile 2011/5 și 2011/282 ar face de asemenea referire la aceste titluri de participare.

17

Între 4 iulie 2012 și 1 iulie 2013 Comisia a adresat Regatului Spaniei diverse întrebări și solicitări de informații în legătură cu această interpretare administrativă.

18

Prin scrisoarea din 17 iulie 2013, al cărei rezumat a fost publicat la 7 septembrie 2013 (JO 2013, C 258, p. 8), Comisia a notificat Regatului Spaniei decizia sa de a deschide procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, date fiind efectele care ar decurge din interpretarea administrativă amintită, adoptată la 21 martie 2012, și care modifica interpretarea comunicată Comisiei prin scrisoarea din 4 iunie 2007.

19

În această decizie, astfel cum este rezumată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia a făcut următoarele aprecieri:

„La 28 octombrie 2009 și la 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat două decizii negative cu recuperare […] cu privire la ajutorul acordat beneficiarilor în temeiul articolului 12 alineatul (5) din TRLIS. Cu toate acestea, Comisia a hotărât să restrângă aplicarea obligației de recuperare având în vedere existența unei încrederi legitime.

[…] în martie 2012, ca răspuns la o cerere de emitere a unui aviz fiscal, Ministerul de Finanțe din Spania a adoptat, cu efect retroactiv, o interpretare administrativă obligatorie a articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, permițând aplicarea, la diferite niveluri de participare, a unor deduceri fiscale pentru fondul comercial financiar. Până atunci, astfel cum a explicat Spania în timpul procedurii administrative care a dus la adoptarea primei și a celei de a doua decizii, practica constantă era ca măsura să poată fi aplicată numai în cazul fondurilor comerciale financiare rezultate ca urmare a achiziționării de titluri de participare direct[e].

[…]

Chiar dacă [Deciziile 2011/5 și 2011/282] menționează atât achiziți[ile] directe, cât și pe cele indirecte, aceasta se datorează pur și simplu faptului că deciziile respective se refereau la textul dispozițiilor legislative în domeniu. Comisia remarcă însă faptul că sfera de aplicare a unei decizii privind ajutoarele de stat trebuie stabilită ținând cont nu numai de formularea exactă a deciziei respective, ci și de schema de ajutor în sine, astfel cum a fost descrisă de statul membru în cauză în cursul procedurii administrative. […]

În acest stadiu, Comisia este de părere că prin lărgirea sferei de aplicare a măsurii și, prin urmare, a numărului de operațiuni și, în ultimă instanță, a beneficiarilor potențiali ai schemei, Spania a adus modificări substanțiale schemei, care a fost declarată de Comisie ca fiind un ajutor de stat ilegal și incompatibil cu piața internă.

[…]

Prin urmare, în acest stadiu, Comisia consideră că noua interpretare administrativă constituie un ajutor nou.

În acest stadiu, Comisia consideră că încrederea legitimă recunoscută în [Deciziile 2011/5 și 2011/282] nu pot fi extinse (retroactiv) la situații (precum achiziționările indirecte) care nu au fost incluse în sfera de aplicare a măsurii în momentul adoptării [acestor] decizii.”

20

La finalul acestei proceduri oficiale de investigare, Comisia a adoptat decizia în litigiu, care are următorul cuprins:

„Articolul 1

Noua interpretare administrativă adoptată de Regatul Spaniei, care extinde domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din [TRLIS] pentru a acoperi achizițiile indirecte de titluri de participare în societăți nerezidente prin achiziția directă de titluri de participare în societăți holding și care a fost pus[ă] în aplicare în mod ilegal de Regatul Spaniei, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) [TFUE], este incompatibilă cu piața internă.

[…]

Articolul 4

(1) Regatul Spaniei încetează să aplice schema de ajutoare prevăzută la articolul 1, în ceea ce privește ajutoarele acordate beneficiarilor atunci când efectuează achiziții indirecte de titluri de participare în societăți nerezidente printr‑o achiziție directă de titluri de participare în societăți holding, în măsura în care aceasta este incompatibilă cu piața comună.

(2) Regatul Spaniei recuperează de la beneficiari ajutoarele incompatibile acordate în cadrul schemei menționate la articolul 1.

(3) Sumele de recuperat sunt purtătoare de dobândă începând de la data la care au fost puse la dispoziția beneficiarilor până la momentul recuperării lor efective.

[…]

(5) Regatul Spaniei anulează toate plățile restante din ajutoarele acordate în cadrul schemei menționate la articolul 1, cu efect de la data adoptării prezentei decizii.

[…]”

21

În considerentul (25) al acestei decizii, Comisia a explicat că prin „achiziție directă” se înțelege o achiziționare de către o societate comercială a unor titluri de participare în capitalurile proprii ale unei alte societăți, iar prin „achiziție indirectă” se înțelege achiziționarea de către o societate comercială a unor titluri de participare în capitalurile proprii ale unei filiale sau ale unei subfiliale, ca urmare a unei achiziții directe anterioare, societatea care achiziționează dobândind astfel, în mod indirect, titluri de participare în filiale sau subfiliale.

22

În considerentul (26) al deciziei menționate, Comisia a precizat că, în speță, titlurile de participare indirecte sunt rezultatul achiziționării directe de titluri de participare într‑o societate holding nerezidentă, noțiunea de „holding” referindu‑se la o societate al cărei scop principal este să dețină acțiuni ale altor societăți care desfășoară activități economice, în timp ce societățile holding nu desfășoară activități economice și, prin urmare, nu pot genera prin ele însele un fond comercial, acesta din urmă putând în schimb să fie generat la niveluri subiacente de societăți care desfășoară activități economice.

23

În considerentele (33)-(36) ale aceleiași decizii sunt menționate documente din care reiese că, inițial, DGT și Tribunal Económico‑Administrativo Central (Tribunalul Economic și Administrativ, Spania) excluseseră titlurile de participare indirecte din domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS.

24

În considerentele (95)-(101) ale deciziei în litigiu, Comisia a subliniat că Deciziile 2011/5 și 2011/282 au avut ca scop evaluarea compatibilității cu piața internă a schemei prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, astfel cum a fost prezentată de autoritățile spaniole în cursul procedurii care a dus la adoptarea acestor decizii. În scrisoarea din 4 iunie 2007, Regatul Spaniei explicase că se autoriza numai deducerea fondului comercial financiar rezultat ca urmare a titlurilor de participare directe. Având în vedere, în plus, practica DGT și a Tribunal Económico‑Administrativo Central (Tribunalul Economic și Administrativ), Deciziile 2011/5 și 2011/282 nu ar fi vizat decât titlurile de participare directe. Noua interpretare administrativă stabilită începând cu luna martie 2012 nu ar face, așadar, obiectul acestor decizii.

25

Potrivit considerentului (151) al deciziei în litigiu:

„[…] nu s‑a considerat că distincția dintre achizițiile directe și cele indirecte a prezentat vreo importanță în ceea ce privește evaluarea prevăzută în [Deciziile 2011/5 și 2011/282]. […]”

26

În considerentul (189) al deciziei în litigiu, Comisia a observat că Regatul Spaniei și terții interesați au susținut că încrederea legitimă recunoscută în Deciziile 2011/5 și 2011/282 se aplică în cazul titlurilor de participare indirecte.

27

Pentru motivele expuse în considerentele (190)-(200) ale deciziei în litigiu, Comisia nu a fost de acord cu această argumentație. În această privință, ea a considerat printre altele următoarele:

[…]

[…]

[…]

28

Printr‑o acțiune întemeiată pe patru motive, Regatul Spaniei a solicitat anularea deciziei în litigiu sau, cu titlu subsidiar, a dispoziției de recuperare prevăzute la articolul 4 din aceasta.

29

Primul motiv era întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

30

Al doilea motiv era întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE ca urmare a unei erori de drept în ceea ce privește condiția selectivității.

31

Al treilea motiv era întemeiat pe inexistența unui ajutor nou în sensul, printre altele, al articolului 108 alineatul (3) TFUE.

32

Al patrulea motiv, formulat cu titlu subsidiar, era întemeiat pe o încălcare printre altele a principiilor protecției încrederii legitime și securității juridice.

33

În observațiile scrise depuse la Tribunal la 15 noiembrie 2021, Regatul Spaniei a renunțat, în legătură cu Hotărârea din 6 octombrie 2021, Sigma Alimentos Exterior/Comisia (C‑50/19 P, EU:C:2021:792), cu Hotărârea din 6 octombrie 2021, World Duty Free Group și Spania/Comisia (C‑51/19 P și C‑64/19 P, EU:C:2021:793), cu Hotărârea din 6 octombrie 2021, Banco Santander/Comisia (C‑52/19 P, EU:C:2021:794), cu Hotărârea din 6 octombrie 2021, Banco Santander ș.a./Comisia (C‑53/19 P și C‑65/19 P, EU:C:2021:795), cu Hotărârea din 6 octombrie 2021, Axa Mediterranean/Comisia (C‑54/19 P, EU:C:2021:796), și cu Hotărârea din 6 octombrie 2021, Prosegur Compañía de Seguridad/Comisia (C‑55/19 P, EU:C:2021:797), la primul și la al doilea motiv, recunoscând că, prin aceste hotărâri, Curtea se pronunțase cu titlu definitiv asupra regimului prevăzut la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS și asupra legalității Deciziilor 2011/5 și 2011/282.

34

Prin hotărârea pronunțată în cauza T‑826/14, Tribunalul a admis al treilea motiv al acțiunii și a anulat decizia în litigiu.

35

Banco Santander SA, Santusa Holding SL (denumită în continuare „Santusa”), Abertis Infraestructuras SA (denumită în continuare „Abertis”), Abertis Telecom Satélites SA și Axa Mediterranean Holding SA (denumită în continuare „Axa”) au solicitat, prin acțiuni întemeiate pe patru motive, anularea deciziei în litigiu.

36

Primul motiv era întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE ca urmare a unei erori de drept în ceea ce privește condiția selectivității.

37

Al doilea motiv era întemeiat pe o eroare de drept în identificarea beneficiarilor regimului fiscal prevăzut la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS.

38

Al treilea motiv era întemeiat pe inexistența unui ajutor nou în sensul, printre altele, al articolului 108 alineatul (3) TFUE.

39

Al patrulea motiv era întemeiat pe încălcarea principiilor protecției încrederii legitime, „estoppel” (sau principiul actelor proprii) și securității juridice.

40

În observațiile scrise depuse la Tribunal la 15 noiembrie 2021, aceste societăți au renunțat, având în vedere hotărârile menționate la punctul 33 din prezenta hotărâre, la primul și la al doilea motiv ale acțiunilor lor.

41

Prin hotărârea pronunțată în cauzele conexate T‑12/15, T‑158/15 și T‑258/15, Tribunalul a admis al treilea și al patrulea motiv și a anulat decizia în litigiu.

42

Prin acțiunea întemeiată pe șapte motive, Sociedad General de Aguas de Barcelona SA (denumită în continuare „SGAB”) a solicitat anularea deciziei în litigiu sau, cu titlu subsidiar, limitarea dispoziției de recuperare a ajutoarelor întemeiate pe articolul 12 alineatul (5) din TRLIS.

43

Primul motiv era întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE ca urmare a unei erori de drept în ceea ce privește condiția selectivității.

44

Al doilea motiv era întemeiat pe o încălcare a articolului 107 alineatul (1) TFUE, dat fiind că nu ar fi existat un avantaj concurențial, întrucât SGAB restituise avantajul fiscal de care beneficiase.

45

Al treilea motiv era întemeiat pe o încălcare a articolului 107 alineatul (1) TFUE, deoarece regimul fiscal prevăzut la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS ar constitui o măsură generală.

46

Motivele al patrulea‑al șaptelea erau întemeiate pe lipsa unui ajutor nou, pe abuz de putere, pe inaplicabilitatea noii interpretări administrative în privința SGAB și, respectiv, pe o încălcare a principiilor egalității de tratament și protecției încrederii legitime.

47

În observațiile scrise depuse la Tribunal la 17 noiembrie 2021, SGAB a renunțat, având în vedere hotărârile menționate la punctul 33 din prezenta hotărâre, la primul și la al treilea motiv ale acțiunii sale.

48

Prin hotărârea pronunțată în cauza T‑253/15, Tribunalul a admis al patrulea și al șaptelea motiv ale acțiunii și a anulat decizia în litigiu.

49

Prin acțiuni întemeiate pe șase motive, Telefónica SA și Iberdrola SA au solicitat anularea deciziei în litigiu sau, în subsidiar, limitarea dispoziției de recuperare cuprinse la articolul 4 din aceasta.

50

Primul motiv era întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE ca urmare a unei erori de drept în ceea ce privește condiția selectivității.

51

Al doilea motiv era întemeiat pe o eroare de drept în ceea ce privește condiția atingerii aduse concurenței și schimburilor comerciale dintre statele membre.

52

Al treilea motiv era întemeiat pe erori de drept și de apreciere în măsura în care Comisia considerase că noua interpretare administrativă putea constitui un ajutor nou.

53

Al patrulea motiv era întemeiat pe erori de drept și de apreciere în măsura în care Comisia considerase că Deciziile 2011/5 și 2011/282 nu vizau achizițiile indirecte de titluri de participare.

54

Al cincilea motiv era întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice, estoppel și bunei administrări.

55

Al șaselea motiv era întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime.

56

În observațiile scrise depuse la Tribunal la 13 și, respectiv, la 15 noiembrie 2021, reclamantele din cauzele T‑256/15 și T‑260/15 au renunțat, având în vedere hotărârile menționate la punctul 33 din prezenta hotărâre, la primul și la al doilea motiv ale acțiunilor lor.

57

Prin hotărârile pronunțate în aceste cauze, Tribunalul a admis al treilea și al șaselea motiv ale acțiunii și a anulat decizia în litigiu.

58

Prin acțiuni întemeiate pe cinci și, respectiv, pe patru motive, Ferrovial SA, Ferrovial Servicios SA, Amey UK plc, pe de o parte, și Arcelormittal Spain Holding SL (denumită în continuare „Arcelormittal Spain”), pe de altă parte, au solicitat anularea deciziei în litigiu sau, cu titlu subsidiar, a dispoziției de recuperare prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din aceasta.

59

Toate recurentele au invocat patru motive întemeiate pe încălcarea obligației de motivare, pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE ca urmare a unei erori de drept în ceea ce privește condiția selectivității, pe lipsa unui ajutor nou și, respectiv, pe încălcarea principiilor protecției încrederii legitime, estoppel și securității juridice.

60

Pe de altă parte, Ferrovial, Ferrovial Servicios și Amey UK au invocat un al cincilea motiv, întemeiat pe nulitatea dispoziției de recuperare dat fiind că aceasta nu excludea operațiunile anterioare datei de 10 martie 2005.

61

În observațiile scrise depuse la Tribunal la 13 și, respectiv, la 15 noiembrie 2021, reclamantele din cauzele T‑252/15 și T‑257/15 au renunțat, având în vedere hotărârile menționate la punctul 33 din prezenta hotărâre, la primul și la al doilea motiv ale acțiunilor lor.

62

Prin hotărârea pronunțată în aceste cauze, Tribunalul a admis al treilea și al patrulea motiv ale acțiunilor și a anulat decizia în litigiu.

63

Comisia solicită:

64

Celelalte părți din procedură solicită:

65

Prin decizia președintelui Curții din 18 decembrie 2024, cauzele au fost conexate.

66

Comisia invocă două motive în susținerea recursului formulat în cauza C‑776/23 P și trei motive, dintre care primele două se suprapun cu motivele de recurs din această cauză, în susținerea recursurilor formulate în cauzele C‑777/23 P-C‑780/23 P.

67

Potrivit Comisiei, Tribunalul a considerat în mod eronat că Deciziile 2011/5 și 2011/282 privesc atât achizițiile directe, cât și achizițiile indirecte de titluri de participare.

68

Această instituție amintește că, prin scrisoarea din 4 iunie 2007, a fost informată că regimul fiscal prevăzut la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS nu se aplica decât achizițiilor directe de titluri de participare. Deciziile 2011/5 și 2011/282 trebuie înțelese tocmai prin raportare la această informație.

69

Comisia citează printre altele Hotărârea din 16 decembrie 2010, Kahla Thüringen Porzellan/Comisia (C‑537/08 P, EU:C:2010:769, punctul 44), și Hotărârea din 20 septembrie 2018, Carrefour Hypermarchés ș.a. (C‑510/16, EU:C:2018:751, punctul 38), din care ar reieși că sfera de aplicare a unei decizii în materia ajutoarelor de stat trebuie stabilită nu numai prin referire la modul său de redactare, ci și prin luarea în considerare a informațiilor furnizate de statul membru în cauză.

70

Prin neaplicarea acestei jurisprudențe cu motivarea că ea s‑ar limita la cazurile în care Comisia decide că o schemă de ajutor notificată este compatibilă cu piața internă, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept. În această privință, Comisia susține, referindu‑se la Hotărârea din 16 decembrie 2010, Kahla Thüringen Porzellan/Comisia (C‑537/08 P, EU:C:2010:769, punctul 45), că este obligată ca, în cadrul examinării unei scheme de ajutor, fie că a fost notificată sau nu, să se întemeieze pe informațiile comunicate de statul membru în cauză, aceste informații făcând parte în mod indisociabil din această schemă de ajutor.

71

Efectuând o distincție între ajutoarele notificate și ajutoarele nenotificate, Tribunalul ar fi încălcat de altfel jurisprudența potrivit căreia examinarea efectuată de Comisie pentru a stabili existența unui ajutor de stat nu poate favoriza statele membre care plătesc ajutoare cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) TFUE în detrimentul celor care notifică ajutoarele în stadiul de proiect și se abțin să le pună în aplicare până la adoptarea deciziei finale de către această instituție (Hotărârea din 4 martie 2021, Comisia/Fútbol Club Barcelona,C‑362/19 P, EU:C:2021:169, punctul 92 și jurisprudența citată).

72

În plus, întemeindu‑se pe concluziile desprinse din Hotărârea din 15 noiembrie 2011, Comisia și Spania/Government of Gibraltar și Regatul Unit (C‑106/09 P și C‑107/09 P, EU:C:2011:732, punctul 165), Comisia susține că numai dacă decide să se îndepărteze de sfera de aplicare a schemei de ajutor astfel cum a fost delimitată de statul membru în cauză este obligată să indice acest lucru în decizia sa, după ce a oferit statului membru posibilitatea de a prezenta observații cu privire la acest aspect. În speță, în lipsa unei precizări în Deciziile 2011/5 și 2011/282 cu privire la faptul că Comisia se îndepărta de interpretarea dreptului național furnizată în scrisoarea din 4 iunie 2007, aceste decizii ar fi trebuit, potrivit acestei instituții, să fie interpretate de Tribunal în sensul că privesc numai achizițiile directe de titluri de participare.

73

Comisia arată că faptul că Deciziile 2011/5 și 2011/282 conțin trimiteri la achizițiile indirecte de titluri de participare are legătură cu textul articolului 21 din TRLIS, la care face trimitere articolul 12 alineatul (5) din TRLIS. Aceste trimiteri nu ar implica însă ca examinarea, efectuată de Comisie în aceste decizii, să vizeze achizițiile indirecte de titluri de participare. Comisia observă altminteri că, la data la care a adoptat deciziile menționate, nu era în măsură să știe că urma să fie adoptată o nouă interpretare administrativă care să extindă domeniul de aplicare al schemei de ajutor prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS la achizițiile indirecte de titluri de participare.

74

Dat fiind că la interpretarea Deciziilor 2011/5 și 2011/282 a ignorat diverse aspecte menționate mai sus din jurisprudența în materie de ajutoare de stat, Tribunalul ar fi efectuat o interpretare care nu ține seama nici de contextul în care au fost adoptate aceste decizii, nici de finalitatea normelor în acest domeniu. Astfel, Tribunalul s‑ar fi îndepărtat de jurisprudența potrivit căreia interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii trebuie să țină seama nu numai de termenii acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție.

75

Comisia observă că singurul element din Deciziile 2011/5 și 2011/282 care este favorabil Regatului Spaniei și întreprinderilor beneficiare ale schemei de ajutor prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS privește excepțiile de la obligația de recuperare. Din moment ce obligația de recuperare urmărește să elimine efectele aplicării nelegale a acestei scheme și este deci orientată spre trecut, ar fi cu atât mai important ca aceste decizii, inclusiv dispozițiile lor prin care astfel de excepții sunt admise, să fie interpretate ținând cont de situația inițială descrisă de autoritățile spaniole, caracterizată prin inaplicabilitatea schemei menționate în cazul titlurilor de participare indirecte.

76

Reclamantele în primă instanță contestă primul motiv atât sub aspectul admisibilității, cât și al fondului.

77

Ele apreciază printre altele că acest motiv al recursurilor este inadmisibil. Încercând să creeze aparența unei erori de drept, Comisia s‑ar limita în realitate să facă afirmații factuale, fără a invoca însă o denaturare a faptelor.

78

În această privință, Regatul Spaniei subliniază că Comisia își întemeiază în esență argumentația pe interpretarea dreptului național care ar reieși din scrisoarea din 4 iunie 2007 și ulterior din avizul obligatoriu din 21 martie 2012. Or, în dreptul Uniunii, interpretarea dreptului național ar constitui un element de fapt. Prin urmare, nu ar fi posibil să se deducă din ea o eroare de drept în cadrul unui recurs în fața Curții.

79

Potrivit Banco Santander, Santusa, Abertis, Axa, Ferrovial, Serveo Servicios, Amey UK și Arcelormittal Spain, primul motiv al recursurilor este de asemenea inadmisibil întrucât, printre altele, aduce atingere principiului autorității de lucru judecat.

80

În această privință, societățile menționate observă că faptul că Deciziile 2011/5 și 2011/282 privesc regimul fiscal prevăzut la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, fără a distinge între aplicarea sa în cazul titlurilor de participare directe și al titlurilor de participare indirecte, a fost deja constatat în diverse hotărâri care sunt definitive și care au dobândit, așadar, autoritate de lucru judecat. În susținerea acestei poziții, ele fac referire la Hotărârea din 19 decembrie 2013, Telefónica/Comisia (C‑274/12 P, EU:C:2013:852), la punctele 29 și 30 din Hotărârea din 15 noiembrie 2018, Deutsche Telekom/Comisia (T‑207/10, EU:T:2018:786), precum și la Hotărârea din 6 octombrie 2021, Banco Santander ș.a./Comisia (C‑53/19 P și C‑65/19 P, EU:C:2021:795). Prin intermediul primului motiv al recursurilor formulate, Comisia ar urmări în esență să obțină o hotărâre a Curții care să revină asupra unei constatări efectuate în motivarea unei decizii care are autoritate de lucru judecat, ceea ce ar face ca acest motiv să fie inadmisibil.

81

Telefónica, Iberdrola și Arcelormittal Spain adaugă că primul motiv al recursurilor este, în plus, inoperant, întrucât Comisia a omis să conteste un aspect al aprecierii Tribunalului care justifică prin el însuși anularea deciziei în litigiu, și anume cel prin care se constată că această decizie privea în esență revocarea Deciziilor 2011/5 și 2011/282, deși nu erau îndeplinite condițiile de revocare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE] (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41). Întrucât Comisia nu a contestat această constatare, motivul său ar fi inoperant. Astfel, erorile care ar afecta hotărârile atacate invocate în acest motiv, chiar presupunând că ele există, nu pot conduce la anularea acestor hotărâri, anularea deciziei în litigiu efectuată de acestea fiind în orice caz justificată ca urmare a constatării revocării Deciziilor 2011/5 și 2011/282.

82

Prin intermediul primului motiv, Comisia reproșează Tribunalului că a interpretat în mod eronat Deciziile 2011/5 și 2011/282, prin faptul că s‑ar fi întemeiat exclusiv pe modul de redactare a acestor decizii, omițând astfel să țină seama de contextul în care au fost adoptate – în care se înscrie informația cu privire la domeniul de aplicare al dreptului național furnizată de Regatul Spaniei înainte de adoptarea deciziilor menționate – și de finalitatea normelor în domeniul ajutoarelor de stat.

83

Acest motiv ridică astfel problema dacă Tribunalul a încălcat principiile care stau la baza interpretării actelor Uniunii, ceea ce este o chestiune de drept.

84

Desigur, Hotărârea din 19 decembrie 2013, Telefónica/Comisia (C‑274/12 P, EU:C:2013:852, punctele 29 și 30), precum și Hotărârea din 15 noiembrie 2018, Deutsche Telekom/Comisia (T‑207/10, EU:T:2018:786), sau Hotărârea din 6 octombrie 2021, Banco Santander ș.a./Comisia (C‑53/19 P și C‑65/19 P, EU:C:2021:795), la care fac referrire Banco Santander, Santusa, Abertis, Axa, Ferrovial, Serveo Servicios, Amey UK și Arcelormittal Spain, au autoritate de lucru judecat. Cu toate acestea, conținutul lor nu confirmă și nici nu infirmă poziția acestor societăți potrivit căreia Deciziile 2011/5 și 2011/282 privesc atât achizițiile directe, cât și achizițiile indirecte de titluri de participare. Prin urmare, nu se poate afirma că Comisia încalcă principiul autorității de lucru judecat atunci când susține că aceste decizii nu privesc decât achizițiile directe de titluri de participare.

85

În măsura în care anumite reclamante în primă instanță susțin totodată că primul motiv al recursurilor este inoperant, întrucât Comisia nu contestă aprecierea Tribunalului, care ar fi în sine decisivă, potrivit căreia decizia în litigiu revocă în esență Deciziile 2011/5 și 2011/282, trebuie să se constate că această afirmație se întemeiază pe o interpretare eronată a acestui motiv. Prin invocarea faptului că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea Deciziilor 2011/5 și 2011/282, Comisia susține că, în cazul în care Tribunalul nu ar fi săvârșit această eroare, ar fi constatat obligatoriu că aceste decizii privesc numai achizițiile directe de titluri de participare. Prin această argumentație, Comisia își exprimă clar poziția în sensul că decizia în litigiu, care privește achizițiile indirecte de titluri de participare, nu revocă Deciziile 2011/5 și 2011/282. Astfel, nu se poate afirma că această instituție se abține să conteste aprecierea Tribunalului potrivit căreia decizia în litigiu procedează în esență la o asemenea revocare.

86

În consecință, primul motiv este admisibil și nu este inoperant.

87

Părțile nu contestă că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS autoriza în anumite condiții, în vederea stabilirii impozitării societăților comerciale în Spania, deducerea fondului comercial financiar rezultat din titluri de participare dobândite de societăți cu domiciliul fiscal în Spania la capitalul unor societăți cu domiciliul fiscal în alte țări.

88

Prin Deciziile 2011/5 și 2011/282, dintre care prima se aplică titlurilor de participare dobândite la capitalul unor societăți cu domiciliul fiscal într‑un alt stat membru al Uniunii decât Regatul Spaniei, iar a doua se aplică titlurilor de participare dobândite la capitalul unor societăți cu domiciliul fiscal în afara Uniunii, Comisia a calificat articolul 12 alineatul (5) din TRLIS drept schemă de ajutor de stat pusă în aplicare în mod ilegal.

89

În aceste decizii, Comisia a dispus să se pună capăt acestei scheme și să se recupereze sumele corespunzătoare deducerilor fiscale aplicate, autorizând în același timp în mod explicit, pentru a proteja încrederea legitimă, continuarea schemei menționate în ceea ce privește achizițiile directe și indirecte de titluri de participare care îndeplineau condițiile relevante ale schemei de ajutor înainte de 21 decembrie 2007, data publicării rezumatului deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare. În plus, Comisia a autorizat continuarea aceleiași scheme în ceea ce privește, printre altele, participațiile majoritare achiziționate cel târziu la 21 mai 2011, data publicării Deciziei 2011/282, direct sau indirect la întreprinderi străine stabilite în China, în India sau în alte țări în care existența unor obstacole juridice explicite în calea combinărilor transfrontaliere de întreprinderi a fost sau poate fi demonstrată.

90

Prin hotărârile menționate la punctul 33 din prezenta hotărâre, Curtea a respins recursurile formulate împotriva hotărârilor Tribunalului de respingere a acțiunilor având ca obiect anularea Deciziilor 2011/5 și 2011/282.

91

În consecință, sub rezerva unei revizuiri de către Curte a hotărârilor menționate la punctul 33 din prezenta hotărâre, legalitatea Deciziilor 2011/5 și 2011/282 este stabilită definitiv.

92

În ceea ce privește interpretarea domeniului de aplicare al acestor decizii, în mod întemeiat Tribunalul a considerat la punctul 46 din hotărârea atacată în cauza C‑776/23 P, la punctul 52 din hotărârea atacată în cauza C‑777/23 P, la punctul 62 din hotărârea atacată în cauza C‑778/23 P, la punctul 53 din hotărârea atacată în cauza C‑779/23 P și la punctul 52 din hotărârea atacată în cauza C‑780/23 P, că principiul securității juridice, care impune ca normele de drept să fie clare, precise și previzibile în privința efectelor lor, astfel încât persoanele interesate să se poată orienta în situațiile și în raporturile juridice care intră sub incidența ordinii juridice a Uniunii și să acționeze în consecință, se aplică atunci când Comisia adoptă o decizie în materia ajutoarelor de stat.

93

Acest lucru este valabil în special pentru deciziile negative prin care Comisia dispune încetarea și recuperarea ajutoarelor. Statul membru destinatar al unei decizii prin care este obligat să recupereze ajutoare este obligat, în temeiul articolului 288 al patrulea paragraf TFUE, să ia toate măsurile adecvate pentru a asigura executarea unei astfel de decizii. Prin urmare, este indispensabil, potrivit principiului securității juridice, ca o decizie de acest tip să indice în mod clar, precis și previzibil ce ajutoare trebuie recuperate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 decembrie 2011, France Télécom/Comisia, C‑81/10 P, EU:C:2011:811, punctele 100–104).

94

În speță, reiese în mod explicit din articolul 1 alineatul (2) din Decizia 2011/5, precum și din considerentele (167), (170) și (175) ale acesteia, precum și din articolul 1 alineatele (2) și (4) și din considerentul (210) al Deciziei 2011/282 că excepțiile de la obligațiile de încetare și de recuperare menționate de aceste decizii privesc atât achizițiile directe de titluri de participare care vizează, potrivit explicației Comisiei citate la punctul 21 din prezenta hotărâre, titlurile de participare la capitalul unei întreprinderi, cât și achizițiile indirecte de titluri de participare care vizează, potrivit aceleiași explicații, participațiile la capitalul unei filiale sau al unei subfiliale.

95

În aceste condiții, Tribunalul nu numai că putea, ci trebuia să deducă din chiar modul de redactare a Deciziilor 2011/5 și 2011/282 că aceste decizii priveau atât achizițiile directe, cât și achizițiile indirecte de titluri de participare. A interpreta aceste decizii în sens contrar modului lor clar de redactare ar aduce atingere principiului securității juridice amintit mai sus și ar fi de altfel incompatibil cu jurisprudența constantă potrivit căreia, atunci când sensul unei dispoziții de drept al Uniunii reiese fără ambiguitate chiar din modul de redactare a acesteia, instanța Uniunii nu se poate abate de la el (Hotărârea din 8 decembrie 2005, BCE/Germania, C‑220/03, EU:C:2005:748, punctul 31, și Hotărârea din 16 ianuarie 2025, DYKA Plastics, C‑424/23, EU:C:2025:15, punctul 37).

96

În fond, contrar celor susținute de Comisie, nu se poate reproșa Tribunalului că a omis să examineze contextul în care au fost adoptate Deciziile 2011/5 și 2011/282, în special informația furnizată de autoritățile spaniole prin scrisoarea din 4 iunie 2007, sau finalitatea normelor în materie de ajutoare de stat.

97

În ceea ce privește informația cuprinsă în scrisoarea din 4 iunie 2007, potrivit căreia articolul 12 alineatul (5) din TRLIS privea, conform interpretării administrative aplicate la acel moment de autoritățile spaniole, numai achizițiile directe de titluri de participare, trebuie să se constate că Tribunalul a integrat acest element contextual în raționamentul său. Aceasta este situația în special la punctele 49-53 din hotărârea atacată în cauza C‑776/23 P, la punctele 55-59 din hotărârea atacată în cauza C‑777/23 P, la punctele 65-69 din hotărârea atacată în cauza C‑778/23 P, la punctele 56-60 din hotărârea atacată în cauza C‑779/23 P și la punctele 55-59 din hotărârea atacată în cauza C‑780/23 P.

98

Astfel cum a constatat Tribunalul în aceste pasaje din hotărârile atacate, însăși Comisia a apreciat, în considerentul (151) al deciziei în litigiu, că distincția dintre achizițiile directe și cele indirecte de titluri de participare nu era relevantă pentru aprecierea cuprinsă în Deciziile 2011/5 și 2011/282. Rezultă astfel că, prin aceste decizii, Comisia a apreciat articolul 12 alineatul (5) din TRLIS făcând abstracție de interpretarea administrativă a TRLIS urmată de autoritățile spaniole și pe care acestea i‑o comunicaseră.

99

Având în vedere aceste împrejurări, pentru a interpreta Deciziile 2011/5 și 2011/282 nu este deloc necesar să se examineze argumentul Comisiei că, în speță, ar putea fi transpusă, în pofida faptului că privește o schemă care nu a fost notificată, jurisprudența amintită la punctul 69 din prezenta hotărâre, potrivit căreia domeniul de aplicare al unei decizii prin care Comisia nu ridică obiecții cu privire la o schemă de ajutoare notificată trebuie să fie determinat nu numai prin referire la textul însuși al acestei decizii, ci și prin luarea în considerare a notificării efectuate de statul membru în cauză.

100

În ceea ce privește finalitatea normelor în materia ajutoarelor de stat, este necesar să se considere că, dintre obiectivele urmărite de aceste norme, obiectivul previzibilității raporturilor juridice, care intră sub incidența principiului securității juridice amintit la punctul 92 din prezenta hotărâre, are o importanță deosebită atunci când litigiul privește, precum în speță, adoptarea de către Comisie a mai multe decizii consecutive care se raportează la același sistem fiscal național. Din moment ce, prin decizia în litigiu, deducerile fiscale ale fondului comercial financiar care rezultă din achizițiile indirecte de titluri de participare au fost calificate de Comisie drept ajutoare de stat și s‑a dispus încetarea și recuperarea lor, deși aceste deduceri puteau, sub rezerva îndeplinirii condițiilor descrise la articolul 1 alineatul (2) din Decizia 2011/5 și la articolul 1 alineatele (2) și (4) din Decizia 2011/282, să se aplice în continuare, Tribunalul trebuia să se pronunțe efectiv în raport cu principiile generale ale dreptului Uniunii, printre care se numără principiul securității juridice, fără să fie nevoit să examineze în mod exhaustiv obiectivele normelor în materie de ajutoare de stat.

101

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, primul motiv al recursurilor trebuie înlăturat.

102

Potrivit Comisiei, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că o nouă interpretare administrativă nu poate extinde sfera de aplicare a unei scheme de ajutor.

103

În această privință, Comisia amintește jurisprudența potrivit căreia, atunci când se examinează dacă o măsură constituie un ajutor de stat, efectele sale sunt cele care contează (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2008, British Aggregates/Comisia, C‑487/06 P, EU:C:2008:757, punctul 89, precum și Hotărârea din 21 decembrie 2016, Comisia/Aer Lingus și Ryanair Designated Activity, C‑164/15 P și C‑165/15 P, EU:C:2016:990, punctul 69). Ar reieși de asemenea din jurisprudența Curții că circularele administrative pot determina efectele unei scheme de ajutor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 noiembrie 2022, Fiat Chrysler Finance Europe/Comisia, C‑885/19 P și C‑898/19 P, EU:C:2022:859, punctul 91).

104

În hotărârile atacate, Tribunalul ar fi admis că, până la noua interpretare administrativă, autoritățile spaniole aplicau regimul fiscal prevăzut la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS doar în cazul achizițiilor directe de titluri de participare. Tribunalul ar fi recunoscut de altfel că această nouă interpretare era obligatorie pentru aceste autorități și că, de la introducerea interpretării menționate, ele aplicaseră regimul menționat în cazul achizițiilor indirecte de titluri de participare. În aceste condiții, este evident, în opinia Comisiei, că Tribunalul ar fi trebuit să constate că noua interpretare administrativă a lărgit sfera de aplicare a schemei menționate.

105

Dată fiind aprecierea Tribunalului în sens contrar motivată de faptul că noua interpretare administrativă nu putea extinde sfera de aplicare a schemei de ajutor din moment ce ea nu era obligatorie pentru persoanele impozabile în cauză, Comisia arată că posibilitatea ca unele întreprinderi să fi avut o interpretare diferită a acestei scheme și să fi aplicat deci deducerea fiscală în cazuri de achiziții indirecte de titluri de participare înainte de adoptarea noii interpretări administrative, aspect care, în unele cazuri, a putut să nu facă obiectul unui control din partea administrației din cauza sistemului de autoevaluare existent în cazul impozitării societăților spaniole, nu schimbă cu nimic domeniul de aplicare al schemei menționate.

106

De altfel, chiar faptul că oricare întreprindere poate da o interpretare diferită domeniului de aplicare al unei scheme de ajutor și că revine în definitiv instanțelor sarcina de a lămuri care este întinderea acesteia ar demonstra în ce măsură este indispensabil, în cadrul procedurii administrative care conduce la decizia Comisiei cu privire la această schemă, să se ia în considerare informațiile furnizate de statul membru. Instituția menționată amintește în această privință că schema de ajutor prevăzută la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2002. Ar fi evident că Comisia nu putea aștepta ca instanțele naționale să se pronunțe definitiv cu privire la domeniul de aplicare al acestei scheme.

107

Reclamantele în primă instanță arată că acest al doilea motiv al recursurilor este inadmisibil, întrucât ar urmări, fără să se invoce o denaturare, obținerea unei reexaminări a interpretării dreptului național efectuată de Tribunal, ceea ce ar constitui o chestiune de fapt și s‑ar întemeia pe o interpretare eronată a hotărârilor atacate.

108

Banco Santander, Santusa, Abertis, Axa și SGAB apreciază că al doilea motiv al recursurilor este, în plus, inoperant, întrucât dezbaterea în fața Tribunalului nu a constat în a stabili dacă noua interpretare administrativă a modificat schema de ajutor prevăzută la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS, ci în a stabili dacă Deciziile 2011/5 și 2011/282 priveau atât achizițiile directe, cât și achizițiile indirecte de titluri de participare.

109

Comisia susține că eventuala respingere a primului motiv al recursurilor nu ar constitui o confirmare din partea Curții că Deciziile 2011/5 și 2011/282 vizau atât achizițiile directe, cât și cele indirecte de titluri de participare, ci numai că Tribunalul nu a săvârșit o eroare atunci când a lăsat neaplicată jurisprudența rezultată din Hotărârea din 16 decembrie 2010, Kahla Thüringen Porzellan/Comisia (C‑537/08 P, EU:C:2010:769). Prin urmare, al doilea motiv al recursurilor nu ar fi inoperant.

110

Prin intermediul celui de al doilea motiv al recursurilor, Comisia susține că Tribunalul, prin faptul că a statuat că o nouă interpretare administrativă care nu produce efecte obligatorii decât în privința administrației nu poate extinde domeniul de aplicare al unei scheme de ajutor, a încălcat jurisprudența Curții menționată la punctul 103 din prezenta hotărâre, potrivit căreia calificarea unei măsuri drept ajutor de stat nu depinde de forma sa, ci de efectele sale. Contrar celor susținute de reclamante în primă instanță, Comisia nu urmărește să conteste, cu excepția oricărei critici privind denaturarea, interpretarea de către Tribunal a dreptului național, ci invocă o eroare de drept. Al doilea motiv este, prin urmare, admisibil.

111

Totuși, astfel cum reiese din examinarea primului motiv al recursurilor, raportat la principiile care guvernează interpretarea actelor Uniunii, Tribunalul nu numai că putea, dar era obligat să constate că Deciziile 2011/5 și 2011/282 vizau atât achizițiile directe, cât și achizițiile indirecte de titluri de participare.

112

În consecință, dreptul Uniunii, din care face parte principiul securității juridice, nu permitea Comisiei, astfel cum a constatat în mod întemeiat Tribunalul, să califice deducerile fiscale privind fondul comercial financiar care rezultă din achizițiile indirecte de titluri de participare drept o nouă schemă de ajutor de stat pusă în aplicare în mod ilegal.

113

Având în vedere acest rezultat al examinării primului motiv al recursurilor, reiese că este eronată premisa pe care se întemeiază al doilea motiv, potrivit căreia noua interpretare administrativă a avut ca efect extinderea regimului fiscal prevăzut la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS la o categorie de titluri de participare, și anume la titlurile de participare indirecte, care nu era vizată de Deciziile 2011/5 și 2011/282.

114

Prin urmare, acest al doilea motiv nu poate răsturna temeinicia hotărârilor atacate, chiar dacă s‑ar dovedi că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin nerecunoașterea faptului că o nouă interpretare administrativă poate, în anumite împrejurări, să extindă domeniul de aplicare al unei scheme de ajutor.

115

Rezultă că al doilea motiv al recursurilor este inoperant.

116

Comisia amintește că, în considerentul (190) al deciziei în litigiu, a arătat că încrederea legitimă recunoscută în Deciziile 2011/5 și 2011/282 nu putea viza achizițiile indirecte de titluri de participare, din moment ce ele nu intrau în domeniul de aplicare al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS la momentul adoptării acestor decizii. Comisia remarcă în această privință că încrederea legitimă se poate întemeia numai pe elemente de fapt cunoscute la momentul adoptării unei decizii, iar nu care devin cunoscute în cursul unor evenimente viitoare și incerte cum este în speță introducerea unei noi interpretări administrative.

117

În această privință, Comisia precizează că, potrivit jurisprudenței Tribunalului, în special potrivit Hotărârii din 15 noiembrie 2018, Deutsche Telekom/Comisia (T‑207/10, EU:T:2018:786, punctul 98), aplicarea principiului protecției încrederii legitime vizează menținerea unei situații care se naște, prin definiție, înainte de actul generator al acestei încrederi.

118

Tribunalul ar fi ignorat această jurisprudență și ar fi săvârșit astfel o eroare de drept în interpretarea și aplicarea principiului protecției încrederii legitime atunci când a statuat, în hotărârile atacate, că beneficiarii regimului fiscal prevăzut la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS avuseseră în mod legitim posibilitatea, până la 21 decembrie 2007, data deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare, să aprecieze, pe baza răspunsurilor Comisiei la întrebările parlamentare menționate la punctul 5 din prezenta hotărâre, că această schemă nu constituia un ajutor de stat în ceea ce privea atât achizițiile directe de titluri de participare, cât și achizițiile indirecte de titluri de participare, deducând din această constatare că Comisia a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a refuzat să recunoască în decizia în litigiu existența unei încrederi legitime în cazul acestor beneficiari pentru achizițiile lor indirecte de titluri de participare.

119

Banco Santander, Santusa, Abertis, Axa, SGAB, Telefónica, Iberdrola, Ferrovial, Serveo Servicios, Amey UK și Arcelormittal Spain contestă această argumentație.

120

În opinia lor, acest al treilea motiv pornește de la premisa eronată că achizițiile indirecte de titluri de participare nu intră în domeniul de aplicare al Deciziilor 2011/5 și 2011/282.

121

În consecință, în cazul în care, în cadrul examinării primelor două motive, Curtea ar fi obligată să constate că în mod întemeiat Tribunalul a considerat că domeniul de aplicare al acestor decizii include achizițiile indirecte de titluri de participare, al treilea motiv ar deveni inoperant.

122

Astfel cum reiese din examinarea primului motiv al recursurilor, Deciziile 2011/5 și 2011/282 trebuie să fie înțelese, având în vedere formularea lor clară, în sensul că încrederea legitimă recunoscută de Comisie în cuprinsul lor privește atât achizițiile directe, cât și achizițiile indirecte de titluri de participare.

123

Prin urmare, chiar presupunând că Tribunalul a săvârșit o eroare în interpretarea sau în aplicarea principiului protecției încrederii legitime atunci când a constatat că beneficiarii schemei fiscale prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS puteau, până la data de 21 decembrie 2007, să creadă în mod legitim, pe baza răspunsurilor Comisiei la întrebările parlamentare menționate la punctul 5 din prezenta hotărâre, că această schemă nu constituia o schemă de ajutor de stat, nu ar fi mai puțin adevărat că însăși Comisia a constatat în mod explicit existența unei astfel de încrederi legitime în Deciziile 2011/5 și 2011/282, atât pentru achizițiile directe, cât și pentru achizițiile indirecte de titluri de participare.

124

În consecință, eroarea în interpretarea sau în aplicarea principiului protecției încrederii legitime pe care ar fi săvârșit‑o Tribunalul, invocată prin acest al treilea motiv, nu este susceptibilă să afecteze anularea deciziei în litigiu în temeiul încălcării principiului securității juridice, confirmată cu ocazia examinării primului motiv al recursurilor.

125

Întrucât prezentul motiv este deci inoperant, acesta trebuie respins.

126

Întrucât niciun motiv al recursurilor nu poate fi admis, recursurile trebuie respinse.

127

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

128

Articolul 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din regulamentul menționat, prevede că partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

129

Întrucât Regatul Spaniei, Banco Santander, Santusa, Abertis, Axa, SGAB, Telefónica, Iberdrola, Ferrovial, Serveo Servicios, Amey UK și Arcelormittal Spain au solicitat obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta din urmă a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Regatul Spaniei, Banco Santander, Santusa, Abertis, Axa, SGAB, Telefónica, Iberdrola, Ferrovial, Serveo Servicios, Amey UK și Arcelormittal Spain în cadrul recursurilor.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară și hotărăște: