CELEX:62023TJ0102: Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 30 aprilie 2025.#SBK Art OOO împotriva Consiliului Uniunii Europene.#Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Includerea și menținerea numelui reclamantului pe listă – Noțiunea de „asociere” – Articolul 2 alineatul (1) in fine din Decizia 2014/145/PESC – Articolul 3 alineatul (1) in fine din Regulamentul (UE) nr. 269/2014 – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Eroare de apreciere – Proporționalitate – Excepție de nelegalitate.#Cauza T-102/23.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)

30 aprilie 2025(*)

„ Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Includerea și menținerea numelui reclamantului pe listă – Noțiunea de «asociere» – Articolul 2 alineatul (1) in fine din Decizia 2014/145/PESC – Articolul 3 alineatul (1) in fine din Regulamentul (UE) nr. 269/2014 – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Eroare de apreciere – Proporționalitate – Excepție de nelegalitate ”

În cauza T‑102/23,

SBK Art OOO, cu sediul în Moscova (Rusia), reprezentată de G. Lansky și P. Goeth, avocați,

reclamantă

împotriva

Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de A. Boggio‑Tomasaz, în calitate de agent, asistat de B. Maingain, avocat,

pârât,

susținut de

Republica Croația, reprezentată de G. Vidović Mesarek, în calitate de agent,

de

Regatul Țărilor de Jos, reprezentat de M. Bulterman, A. Hanje și C. Schillemans, în calitate de agenți,

și de

Comisia Europeană, reprezentată de M. Carpus Carcea, C. Georgieva și L. Puccio, în calitate de agenți,

intervenienți,

TRIBUNALUL (Camera întâi),

compus din domnul R. Mastroianni, președinte, doamna M. Brkan (raportoare) și domnul T. Tóth, judecători,

grefier: doamna I. Kurme, administratoare,

având în vedere Ordonanța din 27 februarie 2024, SBK Art/Consiliul (T‑102/23 R, nepublicată),

având în vedere faza scrisă a procedurii, în special:

– cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 26 februarie 2023;

– memoriul în adaptare depus la grefa Tribunalului la 13 aprilie 2023;

– decizia din 29 iunie 2023 prin care a fost admisă cererea de intervenție a Regatului Țărilor de Jos în susținerea Consiliului;

– Ordonanța din 27 iulie 2023 a președintelui Camerei întâi prin care Comisia este autorizată să intervină în susținerea Consiliului;

– Ordonanța din 8 septembrie 2023 a președintelui Camerei întâi prin care Republica Croația este autorizată să intervină în susținerea Consiliului;

– memoriul în adaptare depus la grefa Tribunalului la 24 noiembrie 2023;

– Ordonanța din 13 decembrie 2023 a președintelui Camerei întâi privind cererea de aplicare a regimului de confidențialitate formulată de reclamantă în privința Republicii Croația;

– memoriul în adaptare depus la grefa Tribunalului la 18 aprilie 2024;

– decizia din 14 octombrie 2024 a președintelui Camerei întâi de a nu depune la dosar memoriul în adaptare depus la grefa Tribunalului la 9 octombrie 2024;

– scrisoarea din 18 octombrie 2024 a reclamantei având ca obiect aplicarea articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene;

– documentele reclamantei depuse la grefa Tribunalului la 18 octombrie 2024 și depuse la dosar;

– documentele reclamantei depuse la grefa Tribunalului la 5 noiembrie 2024 și depuse la dosar,

în urma ședinței din 6 noiembrie 2024,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, SBK Art OOO, solicită anularea, în primul rând, a Deciziei (PESC) 2022/2477 a Consiliului din 16 decembrie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 322 I, p. 466) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/2476 al Consiliului din 16 decembrie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 322 I, p. 318) (denumite în continuare, împreună, „actele inițiale”), în al doilea rând, a Deciziei (PESC) 2023/572 a Consiliului din 13 martie 2023 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 75 I, p. 134) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/571 al Consiliului din 13 martie 2023 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 75 I, p. 1) (denumite în continuare, împreună, „actele de menținere din martie 2023”), în al treilea rând, a Deciziei (PESC) 2023/1767 a Consiliului din 13 septembrie 2023 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 226, p. 104) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/1765 al Consiliului din 13 septembrie 2023 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 226, p. 3) (denumite în continuare, împreună, „actele de menținere din septembrie 2023”), în al patrulea rând, a Deciziei (PESC) 2024/847 a Consiliului din 12 martie 2024 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO L, 2024/847) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2024/849 al Consiliului din 12 martie 2024 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO L, 2024/849) (denumite în continuare, împreună, „actele de menținere din martie 2024”), în măsura în care toate aceste acte (denumite în continuare, împreună, „actele atacate”) o privesc.

Istoricul litigiului și situația de fapt ulterioară introducerii acțiunii

2        Reclamanta este o societate cu răspundere limitată de drept rus.

3        Prezenta cauză se înscrie în contextul măsurilor restrictive decise de Uniunea Europeană în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

4        La 17 martie 2014, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, în temeiul articolului 29 TUE, Decizia 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 16). În aceeași zi, Consiliul a adoptat, în temeiul articolului 215 TFUE, Regulamentul (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 6).

5        La 25 februarie 2022, având în vedere gravitatea situației din Ucraina, Consiliul a adoptat, pe de o parte, Decizia (PESC) 2022/329 de modificare a Deciziei 2014/145 (JO 2022, L 50, p. 1) și, pe de altă parte, Regulamentul (UE) 2022/330 de modificare a Regulamentului nr. 269/2014 (JO 2022, L 51, p. 1), tocmai pentru a modifica criteriile în temeiul cărora persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele puteau fi vizate de măsurile restrictive în cauză.

6        Articolul 2 alineatul (1) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificat prin Decizia 2022/329, prevede următoarele:

„(1) Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, sunt deținute, păstrate sau controlate de către:

[…]

(f) persoane fizice sau juridice, entități sau organisme care sprijină, cu resurse materiale sau financiare, guvernul Federației Ruse, care este responsabil de anexarea Crimeii și de destabilizarea Ucrainei, sau care beneficiază de pe urma acțiunilor acestuia; sau

(g) oameni de afaceri importanți sau persoane juridice, entități sau organisme implicate în sectoarele economice care îi furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse, care este responsabil de anexarea Crimeii și de destabilizarea Ucrainei,

precum și de către persoane fizice sau juridice, entități sau organisme asociate acestora, astfel cum figurează pe lista din anexă.”

7        Modalitățile acestei înghețări a fondurilor sunt definite la alineatele următoare ale articolului 2 din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329.

8        Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330, impunea adoptarea de măsuri de înghețare a fondurilor și definea modalitățile acestei înghețări în termeni identici în esență cu cei din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329. În fapt, articolul 3 alineatul (1) literele (a)-(g) din acest regulament reia în esență articolul 2 alineatul (1) literele (a)-(g) din decizia menționată.

Includerea inițială a denumirii reclamantei înlistele în litigiu

9        La 21 iulie 2022, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2022/1272 de modificare a Deciziei 2014/145 (JO 2022, L 193, p. 219) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1270 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 269/2014 (JO 2022, L 193, p. 133) prin care a adăugat societatea Sberbank pe lista anexată la Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și pe cea care figurează în anexa I la Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330 (denumite în continuare „listele în litigiu”).

10      La 16 decembrie 2022, Consiliul a adoptat actele inițiale prin care a adăugat denumirea reclamantei pe listele în litigiu, pentru următoarele motive:

„[Reclamanta] este o societate din Federația Rusă asociată cu Sberbank. [Reclamanta] a fost înființată ca filială a Sberbank înainte de a fi inclusă [în] listă, cu scopul de a deține participațiile Sberbank în grupul Fortenova. Sberbank păstrează controlul efectiv asupra [reclamantei], în pofida pretinsului transfer al acțiunilor sale către un om de afaceri din Emiratele Arabe Unite.

[Reclamanta] este, prin urmare, asociată cu Sberbank, care este inclusă [în] listă drept entitate care oferă sprijin financiar guvernului Federației Ruse și drept entitate implicată într‑un sector economic care îi furnizează acestuia o sursă substanțială de venituri.”

11      La 19 decembrie 2022, Consiliul a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz în atenția persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute în Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/2477, și în Regulamentul nr. 269/2014 al Consiliului, astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare 2022/2476 (JO 2022, C 481 I, p. 1). În acest aviz se preciza printre altele că persoanele în cauză puteau transmite Consiliului o cerere însoțită de documente justificative, solicitând reanalizarea deciziei pe baza căreia numele lor au fost incluse în listele în litigiu.

12      Prin scrisoarea din 21 decembrie 2022, reclamanta a solicitat Consiliului comunicarea dosarului pe care acesta s‑a întemeiat pentru a include denumirea sa în listele în litigiu.

13      La 11 ianuarie 2023, Consiliul i‑a comunicat reclamantei informațiile care figurau în dosarul cu numărul de referință WK 17709/2022 INIT din data de 15 decembrie 2022, care conținea elementele de probă care o priveau (denumit în continuare „primul dosar WK”).

Menținerea denumirii reclamantei pe listele în litigiu până la 15 septembrie 2023

14      La 6 februarie 2023, Consiliul i‑a transmis reclamantei dosarul cu numărul de referință WK 17709/2022 ADD 1, din data de 25 ianuarie 2023 (denumit în continuare „al doilea dosar WK”) și dosarul cu numărul de referință WK 1325/23 INIT, din data de 30 ianuarie 2023 (denumit în continuare „al treilea dosar WK”).

15      Prin scrisoarea din 9 martie 2023, reclamanta i‑a prezentat Consiliului o cerere de reanalizare a includerii denumirii sale în listele în litigiu.

16      La 13 martie 2023, Consiliul a adoptat actele de menținere din martie 2023, prelungind măsurile restrictive luate împotriva reclamantei până la 15 septembrie 2023 pentru aceleași motive ca cele menționate la punctul 10 de mai sus.

17      Prin scrisoarea din 13 aprilie 2023, reclamanta i‑a prezentat Consiliului o a doua cerere de reanalizare.

Menținerea denumirii reclamantei pe listele în litigiu până la 15 martie 2024

18      La 13 septembrie 2023, Consiliul a adoptat actele de menținere din septembrie 2023, prelungind măsurile restrictive luate împotriva reclamantei până la 15 martie 2024 pentru aceleași motive ca cele expuse la punctul 10 de mai sus.

19      Prin scrisoarea din 15 septembrie 2023, Consiliul a informat reclamanta cu privire la decizia sa de a menține denumirea acesteia pe listele în litigiu.

20      Prin scrisoarea din 22 septembrie 2023, reclamanta i‑a prezentat Consiliului o a treia cerere de reanalizare.

Menținerea denumirii reclamantei pe listele în litigiu până la 15 septembrie 2024

21      La 12 martie 2024, Consiliul a adoptat actele de menținere din martie 2024, prelungind măsurile restrictive luate împotriva reclamantei până la 15 septembrie 2024 pentru aceleași motive ca cele expuse la punctul 10 de mai sus.

22      Prin scrisoarea din 13 martie 2024, Consiliul a respins cererea de reanalizare a reclamantei primită la 25 septembrie 2023, pentru motivul că observațiile acesteia din urmă nu repuneau în discuție aprecierea sa potrivit căreia decizia de includere a denumirii sale în listele în litigiu era justificată de motive suficiente și i‑a comunicat acesteia decizia de menținere a denumirii sale pe listele în litigiu.

Menținerea denumirii reclamantei pe listele în litigiu până la 15 martie 2025

23      La 12 septembrie 2024, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2024/2456 de modificare a Deciziei 2014/145 (JO L, 2024/2456) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/2455 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 269/2014 (JO L, 2024/2455) (denumite în continuare, împreună, „actele de menținere din septembrie 2024”), prelungind măsurile restrictive luate împotriva reclamantei până la 15 martie 2025 pentru aceleași motive ca cele expuse la punctul 10 de mai sus.

Concluziile părților

24      Reclamanta solicită Tribunalului, în ultima formă a înscrisurilor sale:

– anularea actelor atacate în măsura în care o privesc;

– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

25      Consiliul, susținut de Republica Croația, Regatul Țărilor de Jos și Comisia Europeană, solicită Tribunalului:

– respingerea acțiunii;

– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept

Cu privire la admisibilitatea acțiunii în măsura în care vizează Regulamentul de punere în aplicare 2023/1765

26      În observațiile sale cu privire la al doilea memoriu în adaptare, Consiliul, susținut de Comisie, susține că acesta este inadmisibil în măsura în care urmărește anularea Regulamentului de punere în aplicare 2023/1765. Potrivit Consiliului, modificările introduse prin regulamentul menționat nu privesc includerea denumirii reclamantei în listele în litigiu și, prin urmare, nu o afectează nici direct, nici indirect.

27      Reclamanta arată că, deși Regulamentul de punere în aplicare 2023/1765 nu modifică din punct de vedere tehnic includerea denumirii sale în listele în litigiu, acesta are ca efect să confirme tacit includerea precedentă și, în special, să confirme motivele includerii care o privește.

28      Pe de altă parte, reclamanta arată că Consiliul are obligația de a analiza situația sa de fiecare dată când efectuează o reanalizare a includerii denumirii sale în listele în litigiu. Din moment ce Regulamentul de punere în aplicare 2023/1765 nu ar îndeplini această obligație, aceasta ar constitui o atingere adusă drepturilor sale, iar regulamentul menționat ar privi‑o în mod direct și individual.

29      Aprecierea admisibilității acțiunii formulate împotriva Regulamentului de punere în aplicare 2023/1765 trebuie, așadar, efectuată în lumina obligației Consiliului de a efectua o reanalizare periodică a listei care figurează în anexa I la Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330, în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din același regulament. În această privință, este necesar să se arate că regulamentele de punere în aplicare adoptate în urma unor reanalizări, precum Regulamentul de punere în aplicare 2023/1765, menționează modificările și eliminările aduse listelor în litigiu în urma acestei reanalizări, astfel încât, în temeiul acestor regulamente de punere în aplicare, includerile care nu au fost modificate sau eliminate sunt prelungite (a se vedea prin analogie Hotărârea din 28 aprilie 2021, Sharif/Consiliul, T‑540/19, nepublicată, EU:T:2021:220, punctul 48 și jurisprudența citată).

30      Potrivit jurisprudenței, chiar și atunci când persoana în cauză nu este menționată în mod expres de un act ulterior de modificare a listei în care a fost inclus numele său și chiar dacă acest act nu modifică motivele pentru care numele acesteia a fost inițial inclus, un asemenea act trebuie înțeles ca reprezentând o manifestare a voinței Consiliului de a menține numele persoanei în cauză pe lista respectivă, cu consecința menținerii înghețării fondurilor sale, dat fiind că Consiliul are obligația de a efectua o examinare periodică a acestei liste (a se vedea Hotărârea din 11 septembrie 2024, NSD/Consiliul, T‑494/22, EU:T:2024:607, punctul 28 și jurisprudența citată).

31      În plus, conform articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330, atunci când se transmit observații sau atunci când se prezintă elemente de probă substanțiale noi, Consiliul trebuie să își reexamineze decizia de includere a unei persoane în listele în litigiu. Din al doilea memoriu în adaptare rezultă că Consiliul i‑a indicat reclamantei, prin scrisoarea din 15 septembrie 2023, că a decis să mențină măsurile restrictive luate în privința sa prin adoptarea actelor de menținere din septembrie 2023. Prin urmare, este necesar să se considere că aceste acte rezultă dintr‑o reanalizare a situației reclamantei.

32      Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se concluzioneze că prezenta acțiune este admisibilă în măsura în care urmărește să obțină anularea Regulamentului de punere în aplicare 2023/1765 în ceea ce o privește pe reclamantă.

Cu privire la prezentarea unor probe suplimentare

33      Prin scrisoarea înregistrată la grefa Tribunalului la 18 octombrie 2024, reclamanta a depus 19 documente suplimentare, invocând articolul 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Aceasta prezintă trei serii de probe suplimentare. Prima serie se referă la afirmația potrivit căreia aceasta ar fi fost exclusă din Fortenova Group. A doua serie urmărește să demonstreze lipsa controlului Sberbank asupra reclamantei, iar a treia serie privește cesiunea reclamantei către un investitor din Emiratele Arabe Unite.

34      Prin scrisoarea din 5 noiembrie 2024, reclamanta a depus două documente suplimentare, invocând din nou articolul 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură.

35      Pentru a justifica prezentarea tardivă a tuturor acestor probe, reclamanta face trimitere, pe de o parte, la evoluții importante și recente care ar fi avut loc de la depunerea memoriului în adaptare privind actele de menținere din martie 2024 și la afirmația potrivit căreia aceasta ar face obiectul unei excluderi în cadrul Fortenova Group și, pe de altă parte, la necesitatea de a răspunde argumentelor Consiliului.

36      Consiliul, susținut de Republica Croația și de Comisie, a contestat în ședință admisibilitatea noilor elemente de probă menționate la punctele 33 și 34 de mai sus din cauza tardivității.

37      Trebuie amintit că, potrivit articolului 85 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de procedură, probele se depun în cadrul primului schimb de memorii, părțile principale putând încă, cu titlu excepțional, să depună sau să propună probe înainte de închiderea fazei orale a procedurii, cu condiția ca întârzierea în depunerea sau propunerea de probe să fie justificată.

38      Articolul 85 alineatul (3) nu constituie, la fel ca articolul 85 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, o simplă derogare de la regula generală de decădere prevăzută la articolul 85 alineatul (1) din regulamentul menționat, ci o excepție de la regula de principiu și de la derogarea prevăzute la articolul 85 alineatul (1) și, respectiv, la articolul 85 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, posibilitatea prevăzută la articolul 85 alineatul (3) din regulamentul menționat nefiind deschisă, potrivit însuși modului de redactare a acestei dispoziții, decât cu titlu excepțional, iar aplicarea acestuia presupunând, așadar, să se demonstreze existența unor împrejurări excepționale (a se vedea Hotărârea din 23 noiembrie 2023, Ryanair și Airport Marketing Services, C‑758/21 P, EU:C:2023:917, punctul 44 și jurisprudența citată).

39      În speță, trebuie să se constate că reclamanta nu a indicat în mod expres în sprijinul anulării căror acte fuseseră depuse elementele de probă în temeiul articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură. Cu toate acestea, ținând seama de înscrisurile reclamantei, se va examina dacă aceste elemente pot fi considerate ca fiind depuse tardiv prin raportare la depunerea memoriului în adaptare a actelor de menținere din martie 2024.

40      În ceea ce privește prima serie de documente, referitoare la pretinsa excludere a Fortenova Group de către reclamantă, este necesar să se constate, pe de o parte, că aceasta prezintă o fișă de informații nedatată referitoare la condițiile generale de investiție, un acord de subscriere nedatat și un extras dintr‑un document al Comisiei privind întrebările frecvent adresate în materie de măsuri restrictive din 8 aprilie 2022 (anexele J.3, J.4 et J.8). Întrucât aceste documente nu sunt datate sau au o dată anterioară depunerii memoriului în adaptare privind actele de menținere din martie 2024, trebuie considerate ca fiind depuse tardiv. Or, întrucât reclamanta s‑a limitat să facă referire la evoluții importante și recente referitoare la excluderea sa din cadrul Fortenova Group, fără a demonstra existența unor împrejurări excepționale, acestea trebuie înlăturate ca inadmisibile, în temeiul articolului 85 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de procedură [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 octombrie 2017, Moravia Consulting/EUIPO – Citizen Systems Europe (SDC‑554S), T‑316/16, EU:T:2017:717, punctul 63]. Pe de altă parte, reclamanta prezintă un rezumat al cererii de decizie preliminară în cauza C‑465/24 introduse la 2 iulie 2024, un anunț de ofertă al Open Pass AG din data de 8 august 2024, o notificare de control al concentrărilor a Comisiei din data de 11 iunie 2024, o serie de e‑mailuri din iulie și august 2024 și un document din data de 2 august 2024 al Fortenova Group privind cesiunea ramurii agricole a Fortenova Group (anexele J.1 et J.2, precum și J.5-J.7).

41      Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, legalitatea unui act al Uniunii trebuie să fie apreciată în funcție de elementele de fapt și de drept existente la data adoptării actului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 septembrie 2015, Inuit Tapiriit Kanatami ș.a./Comisia, C‑398/13 P, EU:C:2015:535, punctul 22 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 4 septembrie 2015, NIOC ș.a./Consiliul, T‑577/12, nepublicată, EU:T:2015:596, punctul 112 și jurisprudența citată).

42      Or, documentele menționate se referă la elemente de fapt ulterioare actelor atacate, care au fost adoptate la 16 decembrie 2022, la 13 martie 2023, la 13 septembrie 2023 și, respectiv, la 12 martie 2024. Prin urmare, este exclusă luarea lor în considerare în vederea aprecierii legalității acestor acte. Astfel, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea propunerii de probe, trebuie să se constate că, din moment ce aceste documente nu influențează examinarea legalității actelor atacate, această propunere de probe nu este pertinentă în cadrul prezentului litigiu.

43      În ceea ce privește a doua serie de probe privind lipsa controlului Sberbank asupra reclamantei, trebuie să se constate că aceasta depune articole de presă publicate în 2022 sau în 2023 (anexele J.9-J.12). Or, trebuie să se constate că aceste articole de presă au fost deja depuse în anexă la observațiile reclamantei privind memoriul în intervenție al Republicii Croația (anexele 3, 4, 8 și 9 la aceste observații) și că erau admisibile în măsura în care urmăreau să răspundă la memoriul în intervenție al acesteia. Prin urmare, nu este necesar să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor elemente de probă în temeiul articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură.

44      În plus, reclamanta depune o traducere a unui interviu al unui acționar al Fortenova Group (anexa J.13). Cu toate acestea, trebuie să se constate că este vorba despre un document nedatat care trebuie considerat ca fiind depus tardiv în sensul articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură. Or, în scrisoarea din 18 octombrie 2024, reclamanta s‑a limitat să indice că acest document era pertinent în speță. În consecință, aceasta a omis să prezinte o justificare pentru depunerea tardivă a acestui element de probă care trebuie înlăturat ca inadmisibil, în temeiul articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură.

45      În ceea ce privește a treia serie de probe, referitoare la cesiunea reclamantei către un investitor din Emiratele Arabe Unite, trebuie să se constate că este vorba despre o procură acordată de investitorul din Emiratele Arabe Unite menționat din data de 31 octombrie 2022, despre probe de plată din data de 31 octombrie 2022, despre un contract de vânzare și despre un act adițional din data de 24 februarie 2022 și 31 mai 2022, despre un consimțământ nedatat al reclamantei la cesiunea creanței, despre un aviz de cesiune a creanței din data de 31 octombrie 2022 și despre un document din aceeași zi care confirmă plata în temeiul acordului de cesiune a creanței (anexele J.14-J.19). Întrucât aceste documente nu sunt datate sau poartă o dată anterioară depunerii memoriului în adaptare privind actele de menținere din martie 2024, trebuie să fie considerate ca fiind depuse tardiv. Or, pentru a justifica depunerea lor tardivă, reclamanta s‑a limitat să se refere la necesitatea de a răspunde la observațiile Consiliului. Trebuie să se constate că reclamanta nu a prezentat motivele pentru care nu a fost în măsură să le depună mai devreme. În consecință, aceste elemente de probă trebuie înlăturate ca inadmisibile.

46      În ceea ce privește documentele depuse de reclamantă la 5 noiembrie 2024, trebuie să se constate că este vorba despre o estimare a valorii societății Agrokor din data de 8 iunie 2018 și despre un articol din data de 11 ianuarie 2019 referitor la aceeași societate. Întrucât aceste documente au o dată anterioară depunerii memoriului în adaptare privind actele de menținere din martie 2024, trebuie să se considere că au fost depuse tardiv. Reclamanta se limitează să indice că nu ar fi avut acces la aceste documente decât recent, ca urmare a dezvoltărilor privind pretinsa excludere a sa din Fortenova Group. Or, trebuie arătat că, încă din cererea introductivă, reclamanta face referire la restructurarea societății Agrokor, care a condus la crearea Fortenova Group. În consecință, aceasta nu a expus motivele pentru care nu a fost în măsură să depună aceste documente referitoare la Agrokor cel târziu în cadrul memoriului în adaptare privind actele de menținere din martie 2024, astfel încât nu a justificat depunerea lor tardivă.

47      În aceste împrejurări, este necesar să se considere că reclamanta nu a justificat, în sensul articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, depunerea tardivă a acestor probe suplimentare, care trebuie, așadar, respinse ca inadmisibile.

48      În consecință, reclamanta nu se poate întemeia pe articolul 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură pentru a depune aceste elemente de probă suplimentare întrucât sunt, în parte, inadmisibile și, în parte, fără incidență asupra legalității actelor atacate.

Cu privire la cererea de aplicare a articolului 45 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene depusă la 18 octombrie 2024

49      La 9 octombrie 2024, reclamanta a depus la grefa Tribunalului, prin înscris separat, un memoriu în adaptare în temeiul articolului 86 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, având ca obiect anularea actelor de menținere din septembrie 2024 în măsura în care aceste acte o priveau.

50      În temeiul articolului 86 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, în versiunea rezultată din modificările Regulamentului de procedură al Tribunalului din 12 august 2024 (JO L, 2024/2095), intrate în vigoare la 1 septembrie 2024, atunci când un act a cărui anulare este solicitată este înlocuit sau modificat printr‑un alt act având același obiect, reclamantul poate, în cel mult două săptămâni de la notificarea unei decizii de stabilire a datei ședinței de audiere a pledoariilor sau înainte de notificarea deciziei Tribunalului de a se pronunța fără parcurgerea fazei orale a procedurii, să își adapteze cererea introductivă pentru a ține cont de acest element nou.

51      Potrivit articolului 246 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, dispoziția articolului 86 alineatul (1) se aplică numai atunci când termenul prevăzut la articolul 86 alineatul (2), și anume termenul de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE, începe să curgă după 1 septembrie 2024.

52      Or, trebuie să se constate, pe de o parte, că actele care fac obiectul adaptării cererii introductive au fost adoptate la 12 septembrie 2024 și publicate în Jurnalul Oficial a doua zi, ceea ce presupune că termenul de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE a început să curgă după 1 septembrie 2024, făcând astfel aplicabil în speță articolul 86 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, și, pe de altă parte, că convocarea la ședință a fost notificată reclamantei la 18 septembrie 2024. În consecință, termenul pentru introducerea memoriului în adaptare privind anularea actelor de menținere din septembrie 2024 a expirat la 2 octombrie 2024.

53      Întrucât memoriul în adaptare a fost depus la grefa Tribunalului după expirarea termenului prevăzut la articolul 86 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, prin decizia președintelui Camerei întâi din 14 octombrie 2024, s‑a decis ca acesta să nu fie depus la dosarul cauzei, aspect cu privire la care reclamanta a fost informată prin scrisoarea grefei în aceeași zi.

54      Prin scrisoarea din 18 octombrie 2024, reclamanta a introdus o cerere întemeiată pe articolul 45 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Întrebată, în ședință, cu privire la acest aspect, reclamanta a precizat că această cerere urmărea ca, în temeiul articolului 45 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, Tribunalul să declare admisibil memoriul în adaptare depus tardiv. Reclamanta susține că existența unui caz fortuit a împiedicat‑o să depună memoriul în adaptare menționat în termenul prevăzut la articolul 86 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, cu modificările ulterioare. Astfel, aceasta susține că faptul că modificările Regulamentului de procedură au fost publicate în timpul vacanțelor judiciare, cu informații pretins ambigue pe site‑ul internet Eur‑Lex, a creat o situație în care era imprevizibil ca un termen bine cunoscut și important să fie înlocuit de Tribunal într‑o perioadă de câteva săptămâni, fără niciun avertisment sau anunț prealabil.

55      Consiliul, susținut de Republica Croația și de Comisie, contestă argumentele reclamantei.

56      În această privință, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că nu se poate deroga de la aplicarea reglementării Uniunii privind termenele de procedură decât în împrejurări cu totul excepționale, de caz fortuit sau de forță majoră, conform articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, având în vedere că aplicarea strictă a acestor norme respectă cerința de securitate juridică și necesitatea de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției (a se vedea Hotărârea din 14 decembrie 2016, SV Capital/ABE, C‑577/15 P, EU:C:2016:947, punctul 56 și jurisprudența citată).

57      Trebuie amintit că articolul 45 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene este aplicabil procedurii în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 din statutul menționat.

58      Curtea a statuat că noțiunile de „forță majoră” sau de „caz fortuit” conțin un element obiectiv, referitor la împrejurări neobișnuite și străine reclamantului, și un element subiectiv, legat de obligația acestuia de a se proteja de consecințele evenimentului neobișnuit luând măsuri adecvate, fără a accepta sacrificii excesive. În special, reclamanta trebuie să supravegheze cu atenție desfășurarea procedurii inițiate și, mai ales, să dea dovadă de diligență în vederea respectării termenelor prevăzute (Hotărârea din 15 decembrie 1994, Bayer/Comisia, C‑195/91 P, EU:C:1994:412, punctul 32).

59      Noțiunile de „caz fortuit” și de „forță majoră” nu se aplică unei situații în care o persoană diligentă și avizată ar fi fost în mod obiectiv în măsură să evite expirarea unui termen de introducere a acțiunii (a se vedea Ordonanța din 11 iunie 2020, GMPO/Comisia, C‑575/19 P, nepublicată, EU:C:2020:448, punctul 34 și jurisprudența citată).

60      În sfârșit, trebuie amintit că, potrivit articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, îi revine celui interesat care invocă un caz fortuit sau un caz de forță majoră sarcina de a dovedi existența acestuia.

61      În speță, este necesar să se arate că împrejurările invocate de reclamantă se referă la faptul că aceasta nu ar fi luat cunoștință decât tardiv de modificările Regulamentului de procedură, ca urmare, pe de o parte, a publicării lor pe durata vacanțelor judecătorești și, pe de altă parte, a unei prezentări ambigue pe site‑ul internet Eur‑Lex a Regulamentului de procedură, care nu ar fi evidențiat în mod clar aceste modificări.

62      Cu toate acestea, astfel cum arată în mod întemeiat Consiliul, este necesar să se constate că modificările Regulamentului de procedură au fost publicate în Jurnalul Oficial la 12 august 2024 cu o dată de intrare în vigoare indicată la 1 septembrie 2024. De altfel, acestea au făcut obiectul unui comunicat de presă al Curții de Justiție a Uniunii Europene la 30 august 2024 și o versiune consolidată a Regulamentului de procedură era disponibilă de la 1 septembrie 2024 pe site‑ul internet al acesteia, în timp ce un link către această versiune consolidată a Regulamentului de procedură figura în scrisoarea din 18 septembrie 2024 prin care grefa a convocat părțile la ședință.

63      Un act care emană de la o instituție a Uniunii poate fi opus persoanelor fizice și juridice în cazul în care acestea din urmă au avut posibilitatea de a lua cunoștință de acest act printr‑o publicare conformă cerințelor legale în Jurnalul Oficial (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 decembrie 2007, Skoma‑Lux, C‑161/06, EU:C:2007:773, punctul 37 și jurisprudența citată). Astfel, după publicarea menționată, nimeni nu poate invoca necunoașterea conținutului Jurnalului Oficial.

64      În consecință, reclamanta nu a dovedit existența unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră care să permită derogarea de la termenul în cauză în temeiul articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

65      Rezultă din ceea ce precedă că cererea reclamantei formulată în temeiul articolului 45 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene trebuie respinsă ca nefondată.

Cu privire la fond

66      În susținerea acțiunii, reclamanta invocă în esență cinci motive, întemeiate pe o excepție de nelegalitate a articolului 2 alineatul (1) in fine din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și a articolului 3 alineatul (1) in fine din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330, pe o încălcare a dreptului de a fi ascultat, pe o eroare de apreciere, pe o încălcare a principiului proporționalității și pe o încălcare a obligației de motivare.

Cu privire la excepția de nelegalitate a criteriului asocierii

67      Reclamanta invocă, în temeiul articolului 277 TFUE, o excepție de nelegalitate a articolului 2 alineatul (1) in fine din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și a articolului 3 alineatul (1) in fine din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330, care vizează persoanele asociate unei persoane care face obiectul unor măsuri restrictive în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și al articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330 (denumit în continuare „criteriul asocierii”).

68      Reclamanta arată că criteriul asocierii nu este în conformitate cu obiectivele articolului 21 TUE și ale articolului 215 TFUE în măsura în care permite Consiliului să includă în listele în litigiu numele persoanelor care nu au nicio legătură cu regimul vizat de măsurile restrictive în cauză. Aceasta invocă o încălcare a principiului securității juridice. Mai precis, reclamanta contestă definiția largă a criteriului asocierii care ar conferi Consiliului o putere de apreciere nelimitată și arbitrară și i‑ar permite să includă în listele în litigiu orice persoană.

69      În replică, reclamanta arată că caracterul arbitrar al includerii denumirii sale decurge din faptul, pe de o parte, că nu există decât o singură altă entitate a cărei denumire este inclusă în listele în litigiu ca entitate asociată unei alte entități și, pe de altă parte, că, în ipoteza în care aceasta ar fi în continuare controlată de Sberbank, astfel cum susține Consiliul, includerea denumirii sale în listele în litigiu nu ar fi necesară.

70      Reclamanta susține de asemenea că nu mai este controlată de Sberbank.

71      Consiliul, susținut de Comisie, contestă argumentele reclamantei.

72      Potrivit articolului 277 TFUE, în cazul unui litigiu privind un act cu caracter general adoptat de o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute la articolul 263 al doilea paragraf TFUE pentru a invoca în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene inaplicabilitatea respectivului act.

73      Articolul 277 TFUE constituie expresia unui principiu general care asigură oricărei părți dreptul de a contesta pe cale incidentă, în vederea obținerii anulării unui act împotriva căruia poate formula o acțiune, validitatea actelor instituționale anterioare care constituie temeiul juridic al actului atacat, dacă această parte nu ar dispune de dreptul de a introduce, în temeiul articolului 263 TFUE, o acțiune directă împotriva acestor acte, ale căror consecințe le suportă fără să fi fost în măsură să solicite anularea lor. Actul general a cărui nelegalitate se invocă trebuie să fie aplicabil, direct sau indirect, în speța care face obiectul acțiunii și trebuie să existe o legătură juridică directă între decizia individuală atacată și actul general în cauză (a se vedea Hotărârea din 17 februarie 2017, Islamic Republic of Iran Shipping Lines ș.a./Consiliul, T‑14/14 și T‑87/14, EU:T:2017:102, punctul 55 și jurisprudența citată).

74      Potrivit unei jurisprudențe constante, instanțele Uniunii trebuie să asigure, în conformitate cu competențele cu care sunt învestite în temeiul Tratatului FUE, un control, în principiu complet, al legalității tuturor actelor Uniunii din perspectiva drepturilor fundamentale, care fac parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii, ceea ce include în special respectarea dreptului la apărare și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 septembrie 2008, Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia, C‑402/05 P și C‑415/05 P, EU:C:2008:461, punctul 326, și Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctele 97 și 98).

75      Cu toate acestea, Consiliul dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește definirea generală și abstractă a criteriilor juridice și a modalităților de adoptare a măsurilor restrictive (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 aprilie 2015, Anbouba/Consiliul, C‑605/13 P, EU:C:2015:248, punctul 41 și jurisprudența citată). În consecință, normele de aplicare generală care definesc aceste criterii și aceste modalități, precum dispozițiile din actele care prevăd criteriile de includere și de menținere menționate în prezentul motiv, fac obiectul unui control jurisdicțional restrâns, care se limitează la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, a acurateței situației de fapt, a absenței unei erori de drept, precum și a absenței unei erori vădite în aprecierea faptelor și a unui abuz de putere (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul, T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 35 și jurisprudența citată).

76      Potrivit reclamantei, criteriul asocierii nu este conform cu articolul 21 TUE și cu articolul 215 TFUE și încalcă principiul securității juridice.

77      În primul rând, principiul securității juridice presupune ca legislația Uniunii să fie clară și precisă, iar aplicarea sa să fie previzibilă pentru justițiabili (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul, T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 42 și jurisprudența citată).

78      În această privință, s‑a statuat că criteriul asocierii limita puterea de apreciere a Consiliului, stabilind criterii obiective care garantau gradul de previzibilitate cerut de dreptul Uniunii și respectarea principiului securității juridice (Hotărârea din 6 septembrie 2023, Pumpyanskiy/Consiliul, T‑291/22, nepublicată, EU:T:2023:499, punctul 126).

79      În al doilea rând, trebuie arătat că reclamanta invocă un motiv întemeiat pe încălcarea articolului 215 TFUE în măsura în care nu ar exista o legătură suficientă între persoanele care fac obiectul unor măsuri restrictive și țara terță în cauză și se întemeiază în special pe Hotărârea din 13 martie 2012, Tay Za/Consiliul (C‑376/10 P, EU:C:2012:138, punctele 64 și 68). Cu toate acestea, trebuie să se constate că jurisprudența citată de reclamantă nu privește articolul 215 TFUE, ci articolele 60 și 301 CE.

80      Or, reiese din jurisprudență că, urmare a modificărilor intervenite în dreptul primar după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, conținutul articolului 60 CE, referitor la măsurile restrictive în privința circulației capitalurilor și a plăților, și cel al articolului 301 CE, referitor la întreruperea sau reducerea, în tot sau în parte, a relațiilor economice cu unul sau mai multe state terțe, se reflectă în articolul 215 TFUE. Articolul 215 alineatul (2) TFUE permite Consiliului să adopte măsuri restrictive împotriva unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entități fără caracter statal, și anume măsuri care, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, impuneau includerea în egală măsură a articolului 308 CE în temeiul lor juridic dacă destinatarii lor nu aveau nicio legătură cu regimul de conducere al unui stat terț (Hotărârea din 19 iulie 2012, Parlamentul/Consiliul, C‑130/10, EU:C:2012:472, punctele 51 și 53).

81      Rezultă că argumentul reclamantei întemeiat pe încălcarea articolului 215 TFUE trebuie înlăturat.

82      În al treilea rând, trebuie arătat că criteriul asocierii nu impune ca persoana vizată de acest criteriu să prezinte o legătură directă cu situația din Ucraina (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 septembrie 2024, Ezubov/Consiliul, T‑741/22, nepublicată, EU:T:2024:605, punctul 120).

83      Posibilitatea de a impune măsuri restrictive într‑o astfel de situație se explică prin riscul care nu este neglijabil ca o persoană care face obiectul unor măsuri restrictive să exploateze, în scopul eludării acestor măsuri, legătura pe care o întreține cu persoanele care îi sunt asociate pentru a exercita o presiune asupra acestora din urmă (a se vedea Hotărârea din 11 septembrie 2024, Ezubov/Consiliul, T‑741/22, nepublicată, EU:T:2024:605, punctul 121 și jurisprudența citată).

84      Prin urmare, acest criteriu contribuie la garantarea eficacității măsurilor restrictive și, prin urmare, la exercitarea unei presiuni asupra autorităților ruse pentru ca acestea să pună capăt acțiunilor și politicilor lor de destabilizare a Ucrainei, precum și agresiunii militare împotriva acestei țări.

85      Rezultă că criteriul asocierii și măsurile restrictive adoptate în acest temei sunt conforme cu obiectivul prevăzut la articolul 21 alineatul (2) litera (c) TUE privind menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale, în conformitate cu scopurile și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, semnată la San Francisco (Statele Unite) la 26 iunie 1945 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul, T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 46).

86      În consecință, argumentul reclamantei privind lipsa unei legături între situația din Ucraina și rolul persoanelor fizice care fac obiectul măsurilor restrictive în cauză trebuie înlăturat.

87      Pe de altă parte, trebuie înlăturat argumentul reclamantei potrivit căruia includerea denumirii sale pe listele în litigiu este arbitrară în măsura în care nu ar exista decât o singură altă entitate vizată de măsurile restrictive în cauză în temeiul criteriului asocierii. Astfel, un asemenea argument privește aplicarea criteriului asocierii, iar nu definiția acestuia.

88      În plus, argumentul reclamantei potrivit căruia aceasta nu ar mai fi controlată de Sberbank vizează problema temeiniciei motivelor de includere și nu privește o problemă de legalitate a criteriului care constituie temeiul juridic al includerii denumirii sale în listele în litigiu.

89      Rezultă că excepția de nelegalitate invocată de reclamantă trebuie respinsă.

Cu privire la motivul întemeiat pe o încălcare a obligației de motivare

90      Reclamanta arată că Consiliul nu a furnizat motive suficiente sau adecvate pentru includerea denumirii sale în listele în litigiu, cu încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE și a articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

91      În primul rând, reclamanta susține că contextul actelor atacate nu îi permitea să înțeleagă conținutul măsurii luate în privința sa. În opinia sa, îi era imposibil să prevadă că Consiliul pretindea că aceasta era „controlată de Sberbank”, deși fusese vândută de Sberbank unui nou proprietar.

92      În al doilea rând, reclamanta susține că afirmația potrivit căreia ea ar fi rămas sub controlul efectiv al Sberbank nu este explicită, independent de faptul că aceasta este falsă, deși Consiliul avea posibilitatea materială de a prezenta o motivare mai precisă.

93      În al treilea rând, în replică, reclamanta adaugă că expunerea de motive nu îi permite să înțeleagă motivele exacte ale includerii și ale menținerii denumirii sale pe listele în litigiu. Din moment ce contextul care decurge din considerentul (3) al Deciziei 2022/2477 se întemeiază pe atacurile cu rachete și drone ale Federației Ruse împotriva civililor ucraineni, Consiliul nu ar oferi nicio explicație rezonabilă care să demonstreze în ce mod reclamanta se afla în aceeași situație ca „persoanele responsabile” de aceste atacuri.

94      Consiliul, susținut de Comisie, contestă argumentele reclamantei.

95      Trebuie amintit că motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurilor luate pentru a aprecia temeinicia acestora, iar instanței competente să își exercite controlul (Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Consiliul/Bamba, C‑417/11 P, EU:C:2012:718, punctul 50; a se vedea de asemenea Hotărârea din 22 aprilie 2021, Consiliul/PKK, C‑46/19 P, EU:C:2021:316, punctul 47 și jurisprudența citată).

96      Motivarea impusă de articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și contextului în care a fost adoptat. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul acestui act, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii sau alte persoane vizate în mod direct și individual de actul menționat. În special, nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, nici ca ea să răspundă în mod detaliat la considerațiile formulate de persoana interesată cu prilejul consultării sale înainte de adoptarea aceluiași act, în măsura în care caracterul suficient al unei motivări trebuie apreciat nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă. În consecință, un act cauzator de prejudicii este suficient motivat atunci când intervine într‑un context cunoscut de persoana interesată, care îi permite să înțeleagă conținutul măsurii luate în privința sa (Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Consiliul/Bamba, C‑417/11 P, EU:C:2012:718, punctele 53 și 54; a se vedea de asemenea Hotărârea din 22 aprilie 2021, Consiliul/PKK, C‑46/19 P, EU:C:2021:316, punctul 48 și jurisprudența citată).

97      În plus, jurisprudența a precizat că motivarea unui act al Consiliului prin care se impune o măsură restrictivă trebuie să identifice nu numai temeiul juridic al acelei măsuri, ci și motivele specifice și concrete pentru care Consiliul a considerat, în exercitarea puterii sale discreționare de apreciere, că persoana vizată trebuia să facă obiectul unei astfel de măsuri (a se vedea Hotărârea din 27 iulie 2022, RT France/Consiliul, T‑125/22, EU:T:2022:483, punctul 105 și jurisprudența citată).

98      De asemenea, trebuie amintit că obligația de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE constituie o normă fundamentală de procedură care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivării, aceasta din urmă ținând de legalitatea pe fond a actului în litigiu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s France, C‑367/95 P, EU:C:1998:154, punctul 67). Într‑adevăr, motivarea unei decizii constă în exprimarea formală a motivelor pe care se întemeiază această decizie. Dacă aceste motive sunt afectate de erori, ele afectează legalitatea pe fond a deciziei, dar nu motivarea acesteia, care poate fi suficientă chiar dacă cuprinde motive eronate (Hotărârea din 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala, C‑413/06 P, EU:C:2008:392, punctul 181).

99      În speță, primo, trebuie să se arate că contextul general care a determinat Consiliul să adopte măsurile restrictive în cauză este expus în mod clar în considerentele actelor atacate, care fac referire, printre altele, la agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Federației Ruse împotriva Ucrainei. De asemenea, temeiurile juridice pe baza cărora au fost adoptate actele menționate, și anume articolul 29 TUE și articolul 215 TFUE, sunt indicate în mod clar.

100    Secundo, motivele actelor atacate împotriva reclamantei sunt cele expuse la punctul 10 de mai sus. Contrar celor susținute de reclamantă, trebuie să se constate că, având în vedere modul lor de redactare, motivele sunt suficient de clare și de precise pentru a‑i permite acesteia să înțeleagă rațiunile pentru care denumirea sa a fost inclusă, apoi menținută pe listele în litigiu. În special, din această motivare rezultă că, în actele inițiale, precum și în actele de menținere din martie 2023, din septembrie 2023 și din martie 2024, Consiliul a inclus și a menținut denumirea reclamantei pe listele în litigiu în temeiul criteriului asocierii.

101    Astfel, din motivare reiese cu claritate că denumirea reclamantei este inclusă în listele în litigiu pentru motivul că aceasta „este asociată cu Sberbank”, în măsura în care Sberbank ar păstra un control efectiv asupra sa, în pofida pretinsului transfer al acțiunilor sale către un om de afaceri din Emiratele Arabe Unite. Prin utilizarea expresiei „pretins transfer”, motivele evidențiază în mod clar că Consiliul repune în discuție vânzarea reclamantei către un om de afaceri din Emiratele Arabe Unite.

102    Tertio, trebuie respinse argumentele reclamantei potrivit cărora Consiliul nu a explicat suficient în ce mod aceasta ar fi rămas sub controlul Sberbank, ceea ce ar fi eronat. Astfel, în măsura în care aceste argumente se referă la temeinicia afirmațiilor cuprinse în motivele includerii în listele în litigiu, ele vizează, în realitate, o eroare de apreciere, iar nu o încălcare a obligației de motivare, și vor fi examinate în cadrul celui de al treilea motiv.

103    Quarto, trebuie înlăturat de asemenea argumentul reclamantei, invocat în replică, potrivit căruia Consiliul nu ar oferi nicio explicație rezonabilă care să arate în ce mod aceasta se afla în aceeași situație ca „persoanele responsabile” de atacurile cu drone în Ucraina. Astfel, deși considerentul (3) al actelor inițiale face referire la atacuri cu rachete și drone îndreptate de Federația Rusă împotriva civililor, obiectivelor civile și infrastructurii civile din Ucraina, trebuie să se constate că acest considerent descrie contextul general în care se înscriu actele inițiale, la fel ca considerentul (4) al acelorași acte, care face referire la gravitatea situației din Ucraina. Or, contrar celor pretinse de reclamantă, actele inițiale nu urmăresc să o pună în aceeași situație ca persoanele răspunzătoare de aceste atacuri.

104    În consecință, din motivarea actelor atacate rezultă că motivele specifice și concrete care au determinat Consiliul să includă, apoi să mențină denumirea reclamantei pe listele în litigiu sunt indicate într‑un mod suficient de clar pentru a‑i permite acesteia să le înțeleagă, iar Tribunalului să își exercite controlul în această privință.

105    Din considerațiile care precedă rezultă că motivul întemeiat pe încălcarea obligației de motivare trebuie respins.

Cu privire la motivul întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat

106    În cererea introductivă, reclamanta invocă încălcarea articolului 41 din cartă și în special încălcarea dreptului de a fi ascultat. Potrivit acesteia, Consiliul ar fi trebuit să o consulte înainte de adoptarea actelor inițiale, întrucât nu era necesar să se creeze un efect de surpriză. În această privință, în primul rând, aceasta susține că instrumentele financiare ale Fortenova Group deținute de ea rămâneau active situate în Uniune chiar în cazul schimbării proprietarului și că nu exista, așadar, niciun risc ca instrumentele financiare să fie deplasate în afara Uniunii și în afara domeniului de aplicare al Regulamentului nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330.

107    În al doilea rând, reclamanta susține că instrumentele financiare fuseseră deja înghețate de Fortenova Group atunci când aceasta era deținută de Sberbank. Potrivit reclamantei, a‑i da ocazia să își prezinte observațiile înainte de includerea inițială a denumirii sale în listele în litigiu nu ar fi fost, așadar, prejudiciabil și nu ar fi determinat nicio scurgere de active în afara Uniunii.

108    În memoriul în adaptare privind actele de menținere din septembrie 2023, reclamanta susține că o decizie de menținere a numelui unei persoane pe listele în litigiu trebuie să fie precedată de o comunicare a elementelor incriminatoare reținute, precum și de posibilitatea conferită persoanei în cauză de a fi ascultată. Or, Consiliul nu ar fi contactat‑o înainte de menținerea denumirii sale pe listele în litigiu.

109    Situația ar fi aceeași în ceea ce privește actele de menținere din martie 2024, pe care Consiliul le‑ar fi adoptat cu încălcarea obligației sale de reanalizare periodică.

110    Consiliul, susținut de Comisie, contestă argumentele reclamantei.

111    Trebuie amintit că dreptul de a fi ascultat în orice procedură, prevăzut la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, care face parte integrantă din respectarea dreptului la apărare, garantează oricărei persoane posibilitatea să își exprime în mod util și efectiv punctul de vedere în cursul unei proceduri administrative și înainte ca o decizie susceptibilă să îi afecteze în mod defavorabil interesele să fie adoptată în privința sa (a se vedea Hotărârea din 27 iulie 2022, RT France/Consiliul, T‑125/22, EU:T:2022:483, punctul 75 și jurisprudența citată).

112    În cadrul unei proceduri care are legătură cu adoptarea unei decizii de includere a numelui unei persoane în lista care figurează în anexa la un act privind măsuri restrictive, respectarea dreptului la apărare impune ca autoritatea competentă a Uniunii să îi comunice persoanei vizate motivele și elementele incriminatoare reținute pe care această autoritate intenționează să își întemeieze decizia. Cu ocazia acestei comunicări, autoritatea competentă a Uniunii trebuie să permită acestei persoane să își expună în mod util punctul de vedere cu privire la motivele reținute în privința sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctele 111 și 112).

113    Articolul 52 alineatul (1) din cartă admite totuși restrângeri ale exercițiului drepturilor consacrate de aceasta dacă restrângerea respectivă respectă substanța dreptului fundamental în cauză și dacă, respectând principiul proporționalității, ea este necesară și răspunde efectiv unor obiective de interes general recunoscute de Uniune (a se vedea Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 101 și jurisprudența citată).

114    În această privință, Curtea a statuat în mai multe rânduri că dreptul la apărare poate fi supus unor restrângeri sau derogări, în special în domeniul măsurilor restrictive adoptate în contextul politicii externe și de securitate comună (PESC) (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2011, Franța/People’s Mojahedin Organization of Iran, C‑27/09 P, EU:C:2011:853, punctul 67 și jurisprudența citată).

115    În plus, existența unei încălcări a dreptului la apărare trebuie apreciată în funcție de împrejurările specifice fiecărei spețe, în special de natura actului în cauză, de contextul adoptării sale și de normele juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 102 și jurisprudența citată).

116    Trebuie amintit de asemenea că instanța Uniunii face distincție, pe de o parte, între includerea inițială a numelui unei persoane în listele în cauză și, pe de altă parte, menținerea numelui acestei persoane pe listele menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 aprilie 2015, Al‑Chihabi/Consiliul, T‑593/11, EU:T:2015:249, punctul 40).

117    Argumentele reclamantei trebuie analizate în lumina acestor principii jurisprudențiale.

– Cu privire la actele inițiale

118    În materia măsurilor restrictive, trebuie amintit că, în cazul unei decizii inițiale, Consiliul nu are obligația de a comunica în prealabil persoanei sau entității în cauză motivele pe care intenționează să întemeieze includerea numelui acestei persoane sau entități în listele în litigiu. Astfel, pentru a nu i se compromite eficacitatea, o asemenea măsură trebuie, prin însăși natura sa, să poată beneficia de un efect de surpriză și să se aplice imediat. Într‑un astfel de caz, este suficient în principiu ca instituția să procedeze la comunicarea motivelor către persoana sau entitatea în cauză și să îi acorde acesteia dreptul de a fi ascultată concomitent cu adoptarea deciziei menționate sau imediat după această adoptare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2011, Franța/People’s Mojahedin Organization of Iran, C‑27/09 P, EU:C:2011:853, punctul 61, și Hotărârea din 14 octombrie 2009, Bank Melli Iran/Consiliul, T‑390/08, EU:T:2009:401, punctele 92 și 93).

119    În plus, trebuie subliniat că nici dispozițiile relevante ale Deciziei 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și ale Regulamentului nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330, nici principiul general privind respectarea dreptului la apărare nu conferă persoanelor interesate dreptul la o audiere formală, fiind suficientă posibilitatea de a prezenta observațiile sale în scris (a se vedea prin analogie Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul, T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 97 și jurisprudența citată).

120    În speță, trebuie să se arate că denumirea reclamantei a fost inclusă pentru prima dată în listele în litigiu prin actele inițiale. Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 11 de mai sus, comunicarea motivelor includerii denumirii reclamantei în listele în litigiu a făcut obiectul unui aviz publicat în Jurnalul Oficial la 19 decembrie 2022.

121    În temeiul jurisprudenței amintite la punctul 118 de mai sus, Consiliul nu avea obligația, în împrejurările speței, de a primi observațiile reclamantei înainte de adoptarea actelor inițiale.

122    Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentele reclamantei potrivit cărora efectul de surpriză nu era necesar având în vedere împrejurarea că fondurile sale erau deja înghețate.

123    Astfel, în speță, deși fondurile reclamantei în cadrul Fortenova Group fuseseră deja înghețate înainte de includerea denumirii sale în listele în litigiu în urma includerii denumirii Sberbank, trebuie să se ia de asemenea în considerare că una dintre consecințele tranzacției în cauză era tocmai de a dezgheța fondurile reclamantei. Astfel, în ședință, reclamanta a recunoscut că fondurile pe care le deținea în Fortenova Group ar fi trebuit să fie înghețate în urma tranzacției din data de 31 octombrie 2022 prin care aceasta fusese vândută de Sberbank unui investitor din Emiratele Arabe Unite. Acest lucru este confirmat de asemenea de e‑mailul trimis de investitorul din Emiratele Arabe Unite către Fortenova Group, din data de 20 noiembrie 2022, inclus în primul dosar WK în partea „Probe suplimentare”, în care se preciza că, la acea dată, reclamanta nu mai era controlată de o entitate care făcea obiectul unor măsuri restrictive și solicita în esență să poată participa și utiliza drepturile sale de vot cu ocazia viitoarelor reuniuni ale Fortenova Group. Prin urmare, chiar dacă Consiliul însuși nu a recunoscut această vânzare, el nu putea avea certitudinea că aceasta ar fi totodată situația pentru toți operatorii economici care trebuiau să pună în aplicare înghețarea fondurilor în cauză. Având în vedere riscul de dezghețare a fondurilor, Consiliul a considerat în mod întemeiat că un efect de surpriză era necesar în speță pentru a garanta eficacitatea măsurilor restrictive.

124    Din cele ce precedă reiese că Consiliul nu a încălcat dreptul reclamantei de a fi ascultată în cadrul adoptării actelor inițiale.

– Cu privire la actele de menținere din septembrie 2023

125    În ceea ce privește o decizie care constă în menținerea unor măsuri restrictive față de o persoană deja vizată de acestea, Consiliul are obligația de a‑i comunica acestei persoane elementele de care dispune pentru a‑și întemeia decizia și trebuie să îi permită acesteia să își exprime în mod util punctul de vedere cu privire la motivele reținute în privința sa înainte de adoptarea acestei decizii. Respectarea acestei duble obligații procedurale trebuie să preceadă adoptarea acestei decizii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2011, Franța/People’s Mojahedin Organization of Iran, C‑27/09 P, EU:C:2011:853, punctul 62 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctele 111-113 și jurisprudența citată).

126    Cu toate acestea, este necesar să se arate că dreptul de a fi ascultat înainte de adoptarea unor acte care mențin măsuri restrictive în privința persoanelor deja vizate de aceste măsuri se impune atunci când Consiliul a reținut elemente noi împotriva acestor persoane, iar nu atunci când o astfel de menținere se întemeiază pe aceleași motive precum cele care au justificat adoptarea actului inițial prin care se impun măsurile restrictive în discuție (Hotărârea din 28 iulie 2016, Tomana ș.a./Consiliul și Comisia, C‑330/15 P, nepublicată, EU:C:2016:601, punctul 67, și Hotărârea din 7 iunie 2023, Shakutin/Consiliul, T‑141/21, nepublicată, EU:T:2023:303, punctul 74).

127    Atunci când menținerea numelui persoanei sau al entității vizate pe o listă de persoane sau de entități vizate de măsuri restrictive se întemeiază pe aceleași motive care au justificat adoptarea actului inițial fără să fi fost reținute elemente noi în privința sa, Consiliul nu are obligația, pentru a respecta dreptul său de a fi ascultat, de a‑i comunica din nou elementele incriminatoare reținute (Hotărârea din 22 iunie 2022, Haswani/Consiliul, T‑479/21, nepublicată, EU:T:2022:383, punctul 85; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 7 aprilie 2016, Central Bank of Iran/Consiliul, C‑266/15 P, EU:C:2016:208, punctele 32 și 33).

128    În speță, Consiliul a informat‑o pe reclamantă, prin scrisoarea din 15 septembrie 2023, cu privire la menținerea denumirii sale pe listele în litigiu. În această privință, întrucât motivarea actelor de menținere din septembrie 2023 nu s‑a schimbat în ceea ce o privește pe reclamantă, iar Consiliul nu a prezentat noi elemente incriminatoare pentru a completa temeiul documentar pe care se întemeia menținerea denumirii sale pe listele în litigiu, acesta nu avea obligația, din proprie inițiativă și fără o cerere a reclamantei în acest sens, de a‑i comunica acesteia, din nou, elementele incriminatoare reținute și de a‑i da posibilitatea de a prezenta observații.

129    În consecință, al doilea motiv trebuie respins în ceea ce privește actele de menținere din septembrie 2023.

– Cu privire la actele de menținere din martie 2024

130    Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 21 de mai sus, denumirea reclamantei a fost menținută pe listele în litigiu prin actele de menținere din martie 2024 pentru motive neschimbate. În plus, trebuie arătat că, în vederea adoptării acestor acte, Consiliul nu s‑a întemeiat pe niciun element incriminator nou. Prin urmare, conform jurisprudenței citate la punctele 125-127 de mai sus, Consiliul nu avea obligația, pentru a respecta dreptul reclamantei de a fi ascultată, de a‑i comunica acesteia, din nou, aceleași elemente incriminatoare reținute împotriva sa și de a o asculta înainte de adoptarea actelor de menținere din martie 2024.

131    În plus, contrar celor susținute de reclamantă, faptul că Consiliul nu a ascultat‑o anterior menținerii denumirii sale pe listele în litigiu, conform jurisprudenței citate la punctele 125-127 de mai sus, nu poate constitui o încălcare a obligației de reanalizare a Consiliului.

132    Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, motivul întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat trebuie respins.

Cu privire la motivul întemeiat pe o eroare de apreciere

– Considerații introductive

133    Cu titlu introductiv, deși este adevărat că Consiliul dispune de o anumită putere de apreciere pentru a determina de la caz la caz dacă criteriile juridice pe care se întemeiază măsurile restrictive în cauză sunt îndeplinite, nu este mai puțin adevărat că instanțele Uniunii trebuie să asigure un control, în principiu complet, al legalității tuturor actelor Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 iulie 2014, National Iranian Tanker Company/Consiliul, T‑565/12, EU:T:2014:608, punctele 54 și 55, și Hotărârea din 26 octombrie 2022, Ovsyannikov/Consiliul, T‑714/20, nepublicată, EU:T:2022:674, punctul 61 și jurisprudența citată).

134    Pe de altă parte, trebuie subliniat că efectivitatea controlului jurisdicțional garantat la articolul 47 din cartă impune în special ca instanța Uniunii să se asigure că decizia prin care au fost adoptate sau menținute măsuri restrictive, care are o aplicabilitate individuală pentru persoana sau entitatea în cauză, se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă. Aceasta presupune verificarea faptelor invocate în expunerea de motive pe care se bazează decizia menționată, astfel încât controlul jurisdicțional să nu se limiteze la aprecierea verosimilității abstracte a motivelor invocate, ci să privească aspectul dacă respectivele motive – sau cel puțin unul dintre ele, considerat suficient în sine pentru susținerea deciziei în cauză – sunt întemeiate (Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 119, și Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Mayaleh/Consiliul, T‑307/12 și T‑408/13, EU:T:2014:926, punctul 128).

135    O asemenea apreciere trebuie efectuată prin examinarea elementelor de probă și a informațiilor nu în mod izolat, ci în contextul în care acestea se inserează. Astfel, Consiliul îndeplinește sarcina probei care îi incumbă dacă prezintă în fața instanței Uniunii o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante care să permită stabilirea existenței unei legături suficiente între entitatea căreia i s‑a aplicat o măsură de înghețare a fondurilor și regimul sau, în general, situațiile combătute (a se vedea Hotărârea din 20 iulie 2017, Badica și Kardiam/Consiliul, T‑619/15, EU:T:2017:532, punctul 99 și jurisprudența citată).

136    În caz de contestare, autoritatea competentă a Uniunii este cea care are sarcina să demonstreze temeinicia motivelor reținute împotriva persoanei vizate, aceasta din urmă neavând obligația să facă dovada negativă a netemeiniciei motivelor menționate. Se impune ca informațiile sau elementele pe care le prezintă să susțină motivele reținute împotriva persoanei vizate (Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctele 121 și 122, și Hotărârea din 3 iulie 2014, National Iranian Tanker Company/Consiliul, T‑565/12, EU:T:2014:608, punctul 57).

137    În această privință, este necesar să se sublinieze că trebuie luat în considerare contextul măsurilor în cauză, iar nivelul probatoriu care poate fi cerut Consiliului trebuie adaptat din cauza dificultății accesului la probe și la informații obiective (a se vedea Hotărârea din 1 iunie 2022, Prigozhin/Consiliul, T‑723/20, nepublicată, EU:T:2022:317, punctul 102 și jurisprudența citată).

138    În plus, trebuie arătat că activitatea instanței Uniunii este guvernată de principiul liberei aprecieri a probelor și singurul criteriu de apreciere a valorii probelor prezentate constă în credibilitatea lor. În această privință, pentru a aprecia forța probantă a unui document, trebuie să se verifice caracterul verosimil al informației pe care o conține și să se țină cont printre altele de originea documentului, de împrejurările elaborării sale, precum și de destinatarul său și trebuie să se analizeze dacă, având în vedere conținutul său, pare rezonabil și fiabil (a se vedea Hotărârea din 31 mai 2018, Kaddour/Consiliul, T‑461/16, EU:T:2018:316, punctul 107 și jurisprudența citată).

139    În plus, este important să se amintească faptul că măsurile restrictive au o natură conservatorie și, prin definiție, provizorie, iar validitatea lor este întotdeauna condiționată de continuarea existenței împrejurărilor de fapt și de drept care au determinat adoptarea lor, precum și de necesitatea menținerii lor în vederea realizării obiectivului care le este asociat. Prin urmare, cu ocazia reanalizării periodice a acestor măsuri restrictive, Consiliul trebuie să efectueze o apreciere actualizată a situației și să întocmească un bilanț al impactului unor astfel de măsuri pentru a stabili dacă acestea au permis îndeplinirea obiectivelor urmărite prin includerea inițială a numelor persoanelor și ale entităților în cauză în listele în litigiu sau dacă este încă posibil să se deducă aceeași concluzie în ceea ce privește persoanele și entitățile menționate (Hotărârea din 12 februarie 2020, Amisi Kumba/Consiliul, T‑163/18, EU:T:2020:57, punctele 58 și 59).

140    În sfârșit, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, legalitatea unui act al Uniunii trebuie să fie apreciată în funcție de elementele de fapt și de drept existente la data adoptării actului (a se vedea Hotărârea din 3 septembrie 2015, Inuit Tapiriit Kanatami ș.a./Comisia, C‑398/13 P, EU:C:2015:535, punctul 22 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 4 septembrie 2015, NIOC ș.a./Consiliul, T‑577/12, nepublicată, EU:T:2015:596, punctul 112 și jurisprudența citată).

141    În lumina acestor considerații trebuie să se verifice dacă Consiliul a săvârșit erori de apreciere atunci când a decis să includă, apoi să mențină denumirea reclamantei pe listele în litigiu.

142    În speță, trebuie arătat că, pentru a justifica includerea, apoi menținerea denumirii reclamantei pe listele în litigiu, Consiliul s‑a întemeiat pe elementele de probă care figurează în primul dosar WK și, respectiv, în al doilea și în al treilea dosar WK.

143    Primul dosar WK conține următoarele elemente de probă:

– o hotărâre a rechtbank Amsterdam (Tribunalul din Amsterdam, Țările de Jos) din data de 6 septembrie 2022 (înscrisul nr. 1);

– un document care provine de la Kroll Issuer Services Ltd, din data de 5 aprilie 2022 (înscrisul nr. 2);

– o captură de ecran a site‑ului Fortenova Group (înscrisul nr. 3);

– un extras din registrul unic de stat al persoanelor juridice din Rusia, din data de 14 septembrie 2022 (înscrisul nr. 4);

– un extras din Registrul unic de stat al persoanelor juridice din Rusia din data de 3 noiembrie 2022 (înscrisul nr. 5);

– un articol al agenției de presă Reuters din 3 noiembrie 2022 (înscrisul nr. 6);

– un articol de presă al Euractiv din 8 noiembrie 2022 (înscrisul nr. 7);

– un articol de presă al Bloomberg News din 21 noiembrie 2022 (înscrisul nr. 8);

– un comunicat de presă de pe site‑ul internet al Fortenova Group din 12 martie 2021 (înscrisul nr. 9);

– o captură de ecran a site‑ului internet al Fortenova Group (înscrisul nr. 10);

– o captură de ecran a site‑ului internet GFC Media Group (înscrisul nr. 11);

– un articol din ziarul Večernji list din 8 noiembrie 2022 (înscrisul nr. 12).

144    Primul dosar WK conține de asemenea mai multe documente grupate sub titlul „Probe suplimentare”, care cuprind următoarele documente:

– înscrisuri depuse în cadrul unui litigiu între un investitor din Emiratele Arabe Unite, printre altele, și Fortenova Group în fața rechtbank Amsterdam (Tribunalul din Amsterdam) și anexele sale, și anume o scrisoare a Ministerului Afacerilor Externe și Europene croat din data de 25 noiembrie 2022, un extras din Registrul unic de stat al persoanelor juridice din Rusia referitor la reclamantă, din data de 31 octombrie 2022, o dovadă a plății din data de 31 octombrie 2022 efectuate în favoarea Sberbank de fondul specializat utilizat de investitorul din Emiratele Arabe Unite, un extras din Registrul unic de stat al persoanelor juridice din Rusia privind acest fond specializat din data de 22 noiembrie 2022, o declarație a investitorului din Emiratele Arabe Unite din data de 22 noiembrie 2022, o scrisoare a Fortenova Group adresată reclamantei la 22 noiembrie 2022, un raport anual din 2021 al Fortenova Group TopCo;

– un e‑mail din data de 20 noiembrie 2022 al investitorului din Emiratele Arabe Unite către Fortenova Group STAK;

– un memorandum al unui cabinet de avocatură din data de 14 decembrie 2022 și adresat Fortenova Group și anexele sale, printre care contractul de cesiune a reclamantei încheiat între, pe de o parte, SBC aktiv și SBK Uranium și, pe de altă parte, investitorul din Emiratele Arabe Unite, contractul de împrumut dintre investitorul din Emiratele Arabe Unite și fondul specializat utilizat pentru încheierea tranzacției, extrase din Registrul unic de stat al persoanelor juridice din Rusia care o privesc pe reclamantă din datele de 31 octombrie 2022 și 15 noiembrie 2022, acordul de cesiune a dreptului de creanță din data de 31 octombrie 2022 între Sberbank și investitorul din Emiratele Arabe Unite, o dovadă a plății din data de 31 octombrie 2022 efectuată în favoarea Sberbank de către fondul specializat utilizat de investitorul din Emiratele Arabe Unite, extrase din Registrul unic de stat al persoanelor juridice din Rusia privind acest fond specializat din datele de 8 noiembrie 2022 și 24 noiembrie 2022, un aviz de executare a obligației de către un terț adresat de investitorul din Emiratele Arabe Unite către Sberbank.

145    Al doilea dosar WK cuprinde numai o hotărâre a Gerechtshof Amsterdam (Curtea de Apel din Amsterdam, Țările de Jos) din data de 29 decembrie 2022.

146    Al treilea dosar WK cuprinde numai rezumatul unei probe clasificate care are următorul cuprins: „Probă întemeiată pe registrele oficiale ale societăților, care confirmă că SBK Art LLC este o filială controlată de guvernul Federației Ruse.”

– Cu privire la fiabilitatea elementelor de probă furnizate de Consiliu

147    Reclamanta repune în discuție fiabilitatea elementelor de probă care figurează în primul dosar WK pe care s‑a întemeiat Consiliul pentru a include denumirea sa în listele în litigiu, considerându‑le ca provenind din surse nefiabile, și anume articole de presă și de bloguri de calitate mediocră publicate pe internet. În special, reclamanta susține că articolele din mass‑media cuprinse în primul dosar WK nu fac decât să reia declarații oficiale ale Președintelui‑director general (PDG) al Fortenova Croația. În plus, reclamanta repune în discuție forța probantă a documentului care provine de la un cabinet de avocatură care ar fi lipsit de informații în special cu privire la autorul său și ar fi fost redactat în interesul Fortenova Group.

148    Consiliul contestă argumentația reclamantei. Acesta susține că nu s‑a limitat la articole de presă, ci a colectat de asemenea elemente de probă provenite din documente oficiale și proceduri judiciare în fața instanțelor neerlandeze.

149    Trebuie amintit că, în lipsa unor competențe de anchetă în țări terțe, aprecierea autorităților Uniunii trebuie, în fapt, să se întemeieze pe surse de informare accesibile publicului, pe rapoarte, pe articole de presă, pe rapoarte ale serviciilor secrete sau pe alte surse de informare similare. Or, potrivit jurisprudenței, articolele de presă pot fi utilizate pentru a corobora existența anumitor fapte atunci când sunt suficient de concrete, precise și concordante în ceea ce privește faptele descrise în acestea. În această privință, ar fi excesiv și disproporționat să se impună Consiliului să efectueze el însuși investigații pe teren privind veridicitatea faptelor care sunt transmise de numeroase mijloace de informare în masă (a se vedea Hotărârea din 1 iunie 2022, Prigozhin/Consiliul, T‑723/20, nepublicată, EU:T:2022:317, punctul 59 și jurisprudența citată).

150    Cu titlu introductiv, este necesar să se observe că reclamanta contestă fiabilitatea elementelor de probă care figurează numai în primul dosar WK.

151    Mai întâi, trebuie respinsă afirmația reclamantei potrivit căreia, pentru includerea denumirii sale în listele în litigiu, Consiliul nu se întemeiază decât pe articole de presă și de bloguri de calitate mediocră. Astfel, trebuie să se constate că articolele de presă provin din surse de informare digitale de origini variate, precum Reuters (înscrisul nr. 6), Euractiv (înscrisul nr. 7) sau Bloomberg News (înscrisul nr. 8). În ceea ce privește fiabilitatea elementelor de probă prezentate de Consiliu, trebuie amintit, astfel cum s‑a subliniat la punctul 149 de mai sus, că, în lipsa unor competențe de anchetă în țări terțe, aprecierea autorităților Uniunii trebuie, în fapt, să se întemeieze pe surse de informare accesibile publicului, pe rapoarte, pe articole de presă sau pe alte surse de informare similare. În plus, reclamanta nu prezintă niciun alt element de natură să repună în discuție fiabilitatea elementelor de probă menționate.

152    În continuare, reclamanta susține că articolele de presă nu ar face decât să reia declarațiile unui reprezentant al Fortenova Group. În această privință, referitor la înscrisul nr. 6 din primul dosar WK, care este un articol al Reuters, și la înscrisul nr. 7, care este un articol al Euractiv, trebuie să se arate că acestea nu menționează declarații ale unui reprezentant al Fortenova Group. În ceea ce privește înscrisul nr. 8, care este un articol al Bloomberg News, trebuie arătat că această publicație citează efectiv afirmațiile unui reprezentant al Fortenova Group și le relatează de asemenea pe cele ale unui reprezentant al Sberbank. Cu toate acestea, simplul fapt că un articol de presă citează afirmațiile unui reprezentant al unei societăți nu este în sine de natură să repună în discuție forța probantă a acestui element de probă, care cuprinde și alte informații. În plus, trebuie arătat că reclamanta nu a prezentat niciun element pentru a demonstra caracterul eronat al declarațiilor și al informațiilor cuprinse în cadrul acestora.

153    Având în vedere cele ce precedă și în lipsa unui element prezentat de reclamantă susceptibil să repună în discuție fiabilitatea surselor utilizate de Consiliu, este necesar să li se recunoască acestora un caracter rezonabil și fiabil, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 138 de mai sus.

154    În sfârșit, în ceea ce privește documentul care provine de la un cabinet de avocatură care face parte dintre documentele adăugate de Consiliu în partea „Probe suplimentare” din primul dosar WK, trebuie să se constate, asemenea Consiliului, că acest aviz juridic pregătit la cererea Fortenova Group are o forță probantă redusă.

– Cu privire la aplicarea în privința reclamantei a criteriului asocierii

155    Reclamanta arată în esență că Consiliul nu prezintă elemente concrete, precise și concordante care să permită constituirea unei baze factuale suficiente pentru a susține includerea denumirii sale în listele în litigiu în temeiul criteriului asocierii. Reclamanta contestă faptul că Sberbank ar continua să o controleze și susține că Consiliul nu a făcut dovada unui astfel de control efectiv. În primul rând, reclamanta contestă partea din motivele includerii în listă potrivit căreia se pretinde că Sberbank ar fi vândut‑o, susținând că o astfel de vânzare intră sub incidența dreptului rus și că Consiliul nu a dovedit că aceasta nu a avut loc.

156    În al doilea rând, reclamanta contestă că faptul că unul dintre administratorii din cadrul Fortenova Group, care era de asemenea angajat al Sberbank, a rămas în funcție după vânzarea sa de către Sberbank demonstrează controlul acesteia din urmă, cu atât mai mult cu cât activele sale și drepturile sale de vot în cadrul Fortenova Group erau înghețate și nu i‑ar fi permis să procedeze la înlocuirea acestui administrator.

157    În al treilea rând, reclamanta contestă analiza formulată în documentul unui cabinet de avocatură care figurează în primul dosar WK, care concluzionează că nu dispune de informații suficiente pentru a se pronunța cu privire la conformitatea cu dreptul Uniunii a vânzării sale de către Sberbank și cu privire la împrejurările acestei vânzări. Reclamanta susține că împrejurările vânzării, precum și finanțarea tranzacției datorită unui împrumut al unei bănci ruse nu erau neobișnuite.

158    În al patrulea rând, reclamanta arată că elementele de probă cuprinse în primul dosar WK nu permit să se stabilească faptul că Sberbank o controla la data adoptării actelor inițiale.

159    În special, reclamanta contestă un document din primul dosar WK care provine de la Ministerul Afacerilor Externe și Europene din Croația, potrivit căruia aceasta s‑ar afla încă sub controlul Sberbank, în special ca urmare a faptului că nicio cerere de autorizare a vânzării sale nu fusese adresată autorităților croate. Reclamanta arată că acestea nu trebuiau să autorizeze această vânzare, având în vedere că articolul 17 litera (e) din Regulamentul nr. 269/2014, potrivit căruia acest regulament se aplică „oricărei persoane juridice, entități sau organism, în legătură cu orice activitate desfășurată în întregime sau în parte pe teritoriul Uniunii”, nu era aplicabil.

160    În replică, pe de o parte, reclamanta adaugă că poziția Consiliului care repune în discuție validitatea tranzacției prin care aceasta a fost vândută de Sberbank unui investitor din Emiratele Arabe Unite este nefondată. Astfel, ea arată că această tranzacție, care ar implica un vânzător rus (Sberbank), un activ rus (reclamanta) și un cumpărător din Emiratele Arabe Unite, nu intra în domeniul de aplicare al articolului 17 din Regulamentul nr. 269/2014. Potrivit reclamantei, Sberbank era liberă să o vândă fără a recurge la derogarea prevăzută la articolul 6b alineatul (2b) din Regulamentul nr. 269/2014.

161    Pe de altă parte, reclamanta contestă argumentul Consiliului privind eludarea, deoarece o tranzacție încheiată în afara Uniunii cu privire la active străine și cu un cumpărător străin nu ar putea constitui o eludare în sensul articolului 9 din Regulamentul nr. 269/2014.

162    Reclamanta reiterează în memoriile în adaptare privind actele de menținere din septembrie 2023 și din martie 2024 argumentul potrivit căruia Consiliul nu ar fi depus niciun element de probă care să dovedească în mod concludent o asociere între aceasta și Sberbank.

163    Consiliul, susținut de Republica Croația, de Regatul Țărilor de Jos și de Comisie, contestă argumentele reclamantei.

164    Este necesar să se arate că motivele actelor atacate se întemeiază pe criteriul asocierii prevăzut la articolul 2 alineatul (1) in fine din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și la articolul 3 alineatul (1) in fine din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330.

165    În această privință, trebuie subliniat că, deși noțiunea de „asociere” este adesea utilizată în actele Consiliului în legătură cu măsurile restrictive, ea nu este definită ca atare, iar semnificația sa depinde de contextele și de împrejurările în cauză. În aceste condiții, o astfel de noțiune poate fi considerată ca vizând persoane fizice sau juridice care sunt în general legate prin interese comune, fără a necesita însă o legătură prin intermediul unei activități economice, dar care nu se pot întemeia totuși exclusiv pe o legătură de familie (Hotărârea din 25 octombrie 2023, QF/Consiliul, T‑386/22, nepublicată, EU:T:2023:670, punctul 54; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 8 martie 2023, Prigozhina/Consiliul, T‑212/22, nepublicată, EU:T:2023:104, punctele 93, 103 și 104 și jurisprudența citată).

166    Așadar, criteriul asocierii poate fi interpretat în sensul că vizează orice persoană fizică sau juridică sau orice entitate care prezintă o legătură, astfel cum este definită la punctul 165 de mai sus, cu o persoană care face obiectul unor măsuri restrictive în temeiul unuia dintre criteriile de includere prevăzute de Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și de Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330.

167    În plus, atunci când o entitate aparține sau este controlată de o entitate care face obiectul unor măsuri restrictive în temeiul unuia dintre criteriile de includere prevăzute de Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și de Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330, legătura de capital sau de control care unește aceste două entități constituie în mod evident o legătură în sensul descris la punctul 165 de mai sus, din moment ce există un risc care nu este neglijabil ca entitatea‑mamă în discuție să exercite o presiune asupra entității care îi aparține sau pe care o controlează pentru a eluda efectele măsurilor care o vizează (a se vedea prin analogie Hotărârea din 4 septembrie 2015, NIOC ș.a./Consiliul, T‑577/12, nepublicată, EU:T:2015:596, punctul 114).

168    Trebuie amintit că motivele pentru care denumirea reclamantei a fost inclusă în listele în litigiu figurează la punctul 10 de mai sus și că acestea au rămas neschimbate în actele de menținere din martie 2023, din septembrie 2023 și din martie 2024. În esență, reiese că denumirea reclamantei a fost inclusă, apoi menținută pe listele în litigiu ca entitate asociată cu Sberbank, ca urmare a calității sale de filială a acesteia, înființată în mod specific în scopul deținerii intereselor Sberbank în Fortenova Group și ca urmare a controlului efectiv pe care Sberbank îl păstra asupra reclamantei, în pofida pretinsului transfer al acțiunilor sale către un om de afaceri din Emiratele Arabe Unite.

169    În acest context, trebuie să se verifice dacă elementele de probă prezentate de Consiliu în vederea adoptării actelor atacate îndeplinesc sarcina probei care îi incumbă acestuia și constituie o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante pentru a susține motivele includerii denumirii reclamantei în listele în litigiu în temeiul criteriului asocierii.

170    În speță, în ceea ce privește calitatea reclamantei de filială a Sberbank, în scopul deținerii intereselor Sberbank în Fortenova Group, părțile nu contestă că Sberbank deținea 100 % din reclamantă prin intermediul filialelor sale SBK Uranium și SBC Aktiv atunci când denumirea Sberbank a fost adăugată pe listele în litigiu prin Decizia 2022/1272 și prin Regulamentul de punere în aplicare 2022/1270. În plus, reclamanta nu contestă că a fost înființată la 10 decembrie 2021 ca fond specializat pentru a deține certificatele de depozit și obligațiunile convertibile pe care le deținea Sberbank în Fortenova Group, și anume în societatea Fortenova Group TopCo, situată în Țările de Jos. Reclamanta nu contestă nici că, la 5 aprilie 2022, Sberbank i‑a transferat certificatele de depozit și obligațiunile convertibile menționate.

171    Or, la 21 iulie 2022, Consiliul a adoptat Decizia 2022/1272 și Regulamentul de punere în aplicare 2022/1270 prin care a inclus, cu numărul 108, denumirea Sberbank în listele în litigiu. În temeiul articolului 2 din Regulamentul nr. 269/2014, la data includerii denumirii Sberbank în listele în litigiu, și anume 21 iulie 2022, toate fondurile și resursele economice pe care Sberbank le avea în proprietate, în posesie sau le controla în Uniune au fost înghețate și niciun fond sau resurse economice nu puteau fi puse la dispoziția sa, direct sau indirect, ceea ce includea printre altele certificatele de depozit și obligațiunile convertibile în Fortenova Group TopCo situată în Țările de Jos, deținute indirect de aceasta, prin intermediul reclamantei. În plus, drepturile de vot și de participații legate de aceste certificate de depozit și de aceste obligațiuni convertibile erau de asemenea înghețate începând cu aceeași dată, întrucât constituiau resurse economice în sensul articolului 1 litera (d) din Regulamentul nr. 269/2014.

172    În consecință, singura finalitate a reclamantei era deținerea în calitate de fond specializat a certificatelor de depozit și a obligațiunilor convertibile ale Sberbank în Fortenova Group TopCo, situată în Țările de Jos, care fuseseră înghețate în urma includerii denumirii Sberbank în listele în litigiu.

173    Reclamanta nu contestă faptul că certificatele de depozit și obligațiunile convertibile pe care le deține în Fortenova Group TopCo situată în Țările de Jos au fost înghețate începând de la includerea denumirii Sberbank în listele în litigiu. Cu toate acestea, reclamanta susține că ea ar fi încetat să fie o filială a Sberbank începând cu 31 octombrie 2022, atunci când ar fi fost vândută de filialele Sberbank care o dețineau, și anume SBK Uranium și SBC Aktiv, unui investitor din Emiratele Arabe Unite, și arată că, în consecință, la data includerii denumirii sale în listele în litigiu, și anume 16 decembrie 2022, precum și la data adoptării actelor de menținere din martie 2023, din septembrie 2023 și din martie 2024, ea nu mai era o filială a Sberbank.

174    În ceea ce privește această vânzare, primul dosar WK cuprinde actul de cesiune a reclamantei, semnat de SBK Uranium și de SBC Aktiv și de un investitor din Emiratele Arabe Unite, și contractul de vânzare dintre Sberbank și acest investitor din Emiratele Arabe Unite, având ca obiect o creanță deținută de Sberbank în urma transferului către reclamantă, la 5 aprilie 2022, al certificatelor de depozit și al obligațiunilor convertibile în Fortenova Group TopCo. Primul dosar WK cuprinde de asemenea contractul de împrumut încheiat între fondul specializat (utilizat de investitorul din Emiratele Arabe Unite pentru achiziționarea reclamantei) și o bancă rusă, precum și dovada viramentului efectuat de această bancă către acest fond la 31 octombrie 2022 și a viramentului efectuat de fondul menționat către Sberbank la aceeași dată pentru plata acestei creanțe.

175    Consiliul, susținut de Republica Croația, de Regatul Țărilor de Jos și de Comisie, consideră că această vânzare nu are efect în Uniune, întrucât nu a fost autorizată de o autoritate națională competentă în conformitate cu derogarea prevăzută la articolul 6b alineatul (2b) din Regulamentul nr. 269/2014.

176    În această privință, trebuie amintit că, din cuprinsul punctului 171 de mai sus reiese că, începând cu includerea denumirii Sberbank în listele în litigiu, la 21 iulie 2022, certificatele de depozit și obligațiunile convertibile deținute de reclamantă asupra Fortenova Group TopCo situată în Uniune au fost înghețate în temeiul articolului 2 din Regulamentul nr. 269/2014.

177    Articolul 1 litera (f) din Regulamentul nr. 269/2014 definește noțiunea „înghețarea fondurilor” ca fiind „orice acțiune menită să împiedice circulația, transferul, modificarea, utilizarea, accesul sau tranzacțiile cu fonduri susceptibile să aibă ca rezultat modificarea volumului, a valorii, a localizării, a proprietății, a deținerii, a naturii sau a destinației acestora sau orice modificare care ar permite utilizarea fondurilor, inclusiv gestionarea portofoliilor”.

178    În consecință, astfel cum rezultă din aplicarea articolului 1 litera (f) din Regulamentul nr. 269/2014 în prezenta cauză, începând de la data includerii denumirii Sberbank în listele în litigiu, și anume 21 iulie 2022, certificatele de depozit și obligațiunile convertibile deținute de reclamantă nu mai puteau să facă obiectul niciunei circulații, transfer, modificări, utilizări sau acces care ar fi avut ca rezultat printre altele modificarea proprietății, a deținerii sau orice modificare ce ar fi putut permite utilizarea acestora.

179    Singurele posibilități ca respectivele certificate de depozit și obligațiuni convertibile deținute de reclamantă să fie dezghețate constau fie în retragerea denumirii Sberbank de pe listele în litigiu, fie în aplicarea uneia dintre derogările prevăzute de Regulamentul nr. 269/2014.

180    În această privință, este necesar să se constate că, la momentul includerii denumirii Sberbank în listele în litigiu, Consiliul a inserat, prin Decizia 2022/1272, la articolul 2 alineatul (15) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, o derogare specifică pentru Sberbank, înscrisă la numărul 108, care prevede, în anumite condiții, deblocarea fondurilor sau a resurselor economice înghețate. În plus, articolul 6b alineatul (2b) din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330, cuprinde aceeași derogare formulată în termeni identici cu cei ai articolului 2 alineatul (15) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329.

181    Trebuie amintit că reclamanta deține certificate de depozit și obligațiuni convertibile ale Fortenova Group TopCo, situată în Țările de Jos. În plus, părțile nu contestă că nu a fost solicitată autorității naționale competente neerlandeze vreo autorizare și, de altfel, nici unei alte autorități naționale a unui stat membru, privind cesiunea reclamantei către investitorul din Emiratele Arabe Unite. Acest lucru este de altfel confirmat de elementele de probă nr. 7, nr. 8 și nr. 9 din primul dosar WK, care sunt articole publicate de Reuters, de Euractiv și, respectiv, de Bloomberg News, potrivit cărora transferul reclamantei de către Sberbank către investitorul din Emiratele Arabe Unite nu ar fi făcut obiectul unei cereri de autorizare din partea autorităților croate sau neerlandeze.

182    Potrivit reclamantei, articolul 6b alineatul (2b) din Regulamentul nr. 269/2014 nu este aplicabil decât dacă o tranzacție intră în domeniul de aplicare al articolului 17 din Regulamentul nr. 269/2014, ceea ce nu ar fi cazul în speță, întrucât tranzacția în cauză privea transferul proprietății unei entități ruse, și anume ea însăși, în conformitate cu dreptul rus, și implica persoane fizice sau juridice care nu erau resortisanți ai Uniunii și nu erau stabilite în Uniune.

183    În primul rând, trebuie să se stabilească dacă Regulamentul nr. 269/2014 era aplicabil tranzacției prin care Sberbank, prin intermediul filialelor sale SBC Aktiv și SBK Uranium, a cedat‑o pe reclamantă investitorului din Emiratele Arabe Unite.

184    În această privință, trebuie amintit că articolul 17 litera (a) din Regulamentul nr. 269/2014 prevede că acest regulament se aplică „pe teritoriul Uniunii, inclusiv în spațiul aerian al acesteia”.

185    În speță, trebuie să se constate că tranzacția în cauză a fost efectuată între Sberbank, prin intermediul filialelor sale SBC Aktiv și SBK Uranium stabilite în Rusia, și un investitor din Emiratele Arabe Unite și privește vânzarea unei societăți stabilite în Rusia, și anume reclamanta. Cu toate acestea, astfel cum reiese din înscrisul nr. 1 din primul dosar WK, reclamanta a fost înființată ca fond specializat cu unicul scop de a deține interesele Sberbank în Fortenova Group, și anume certificatele de depozit și obligațiunile convertibile ale Fortenova Group TopCo, situată în Țările de Jos, care au fost transferate reclamantei la 5 aprilie 2022. În consecință, deși reclamanta este o societate stabilită în Rusia, ea deține fonduri situate în Uniune sub formă de certificate de depozit și de obligațiuni convertibile ale unei societăți stabilite în Uniune.

186    Întrucât cesiunea reclamantei de către Sberbank către investitorul din Emiratele Arabe Unite ar avea drept consecință transferul acestor fonduri situate pe teritoriul Uniunii, în temeiul articolului 17 litera (a) din Regulamentul nr. 269/2014, acest regulament era aplicabil cesiunii reclamantei de către Sberbank către investitorul din Emiratele Arabe Unite.

187    În al doilea rând, trebuie să se stabilească dacă derogarea prevăzută la articolul 6b alineatul (2b) din Regulamentul nr. 269/2014 era aplicabilă tranzacției în cauză prin care reclamanta a fost vândută investitorului din Emiratele Arabe Unite.

188    Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de termenii acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care aceasta face parte [a se vedea Hotărârea din 29 aprilie 2021, X (Mandat european de arestare – Ne bis in idem), C‑665/20 PPU, EU:C:2021:339, punctul 69 și jurisprudența citată].

189    Trebuie amintit că articolul 6b alineatul (2b) din Regulamentul nr. 269/2014 prevede că, „[p]rin derogare de la articolul 2, autoritățile competente ale unui stat membru pot autoriza, în condițiile pe care le consideră adecvate, deblocarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate sau punerea la dispoziție a anumitor fonduri sau resurse economice entității care figurează la rubrica cu numărul 108 din anexa I, după ce au stabilit că fondurile sau resursele economice sunt necesare pentru finalizarea, până la 31 octombrie 2022, a unei vânzări în curs și a transferului drepturilor de proprietate deținute direct sau indirect de entitatea respectivă către o persoană juridică, o entitate sau un organism stabilit în Uniune”.

190    În primul rând, din modul de redactare a articolului 6b alineatul (2b) din Regulamentul nr. 269/2014 reiese că această derogare se aplică vânzării drepturilor de proprietate deținute direct sau indirect de Sberbank către o persoană juridică, o entitate sau un organism stabilit în Uniune.

191    În această privință, trebuie respins argumentul reclamantei potrivit căruia această derogare nu ar fi aplicabilă tranzacției în cauză întrucât obiectul acestei tranzacții era o societate stabilită în Rusia, și anume ea însăși, și nu privea active situate în Uniune. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 170 de mai sus, la data includerii denumirii Sberbank în listele în litigiu, aceasta deținea 100 % din reclamantă prin intermediul filialelor sale SBK Uranium și SBC Aktiv, iar reclamanta deținea certificate de depozit și obligațiuni convertibile în capitalul Fortenova Group TopCo, situată în Țările de Jos. În consecință, aceste certificate de depozit și obligațiuni convertibile constituiau drepturi de proprietate deținute indirect de Sberbank în cadrul unei persoane juridice stabilite în Uniune, și anume Fortenova Group Topco, societate stabilită în Țările de Jos.

192    În al doilea rând, în ceea ce privește interpretarea sistematică a articolului 6b alineatul (2b) din Regulamentul nr. 269/2014, trebuie să se constate că derogarea prevăzută la această dispoziție este o derogare de la articolul 2 din Regulamentul nr. 269/2014, care prevede înghețarea fondurilor și a resurselor economice care aparțin persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor sau persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor asociate acestora. În lipsa unei autorizări de deblocare precum cea prevăzută la articolul 6b alineatul (2b) din Regulamentul nr. 269/2014, fondurile și resursele economice înghețate în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014 nu pot fi dezghețate și nu pot face obiectul unui transfer de proprietate.

193    În al treilea rând, această concluzie este confirmată de obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 269/2014. Obiectivul derogărilor prevăzute de acest regulament, precum derogarea prevăzută la articolul 6b alineatul (2b), este acela de a delimita în mod clar cazurile în care entitățile incluse în listele în litigiu pot solicita autorizații autorităților naționale competente pentru a vinde active înghețate și, așadar, pentru a garanta eficacitatea măsurilor restrictive. În consecință, această derogare se înscrie astfel în cadrul obiectivelor acestei reglementări care guvernează măsurile restrictive în cauză, care urmărește obiective legate de necesitatea, ținând seama de gravitatea situației, de a exercita o presiune maximă asupra autorităților ruse pentru ca acestea să pună capăt acțiunilor și politicilor lor de destabilizare a Ucrainei, precum și agresiunii militare împotriva acestei țări.

194    Astfel, proprietatea fondurilor înghețate, precum activele situate în cadrul Uniunii deținute de reclamantă în Fortenova Group, nu poate fi transferată de persoane fizice sau juridice al căror nume este inclus în listele în litigiu altor persoane din afara Uniunii, fără a recurge la o derogare precum cea prevăzută la articolul 6b alineatul (2b) din Regulamentul nr. 269/2014.

195    Or, vânzarea de către Sberbank a reclamantei, al cărei unic scop este de a deține certificate de depozit și obligațiuni convertibile în Fortenova Group TopCo situată în Uniune, ar avea drept consecință dezghețarea și transferul acestor active înghețate în urma includerii denumirii Sberbank în listele în litigiu.

196    În consecință, contrar celor susținute de reclamantă, articolul 6b alineatul (2b) din Regulamentul nr. 269/2014 era aplicabil vânzării sale către investitorul din Emiratele Arabe Unite, astfel încât era necesar să se solicite și să se obțină de la autoritatea neerlandeză competentă o autorizare pentru a efectua tranzacția în cauză.

197    În fapt, dacă o asemenea tranzacție ar fi recunoscută în Uniune, în lipsa unei autorizări din partea unei autorități naționale competente în temeiul unei derogări prevăzute de Regulamentul nr. 269/2014, aceasta ar anula efectele măsurilor restrictive al căror obiect îl face Sberbank.

198    În această privință, trebuie să se constate că această vânzare nu a obținut o autorizație prealabilă din partea unei autorități naționale competente în conformitate cu articolul 6b alineatul (2b) din Regulamentul nr. 269/2014. Or, în lipsa unei asemenea autorizații, această vânzare nu poate produce efecte din perspectiva dreptului Uniunii privind măsurile restrictive. Prin urmare, în mod întemeiat Consiliul a calificat această vânzare drept „pretins… transfer” în motivele includerii denumirii reclamantei în listele în litigiu.

199    Rezultă că transferul de către Sberbank către un investitor din Emiratele Arabe Unite al certificatelor de depozit, precum și al obligațiunilor convertibile, deținute de reclamantă în Fortenova Group TopCo în cadrul Uniunii și înghețate de la includerea denumirii Sberbank în listele în litigiu, fără o autorizare din partea unei autorități naționale competente, este contrar dispozițiilor Regulamentului nr. 269/2014 și, prin urmare, trebuie considerat lipsit de efect în dreptul Uniunii.

200    În consecință, din punctul de vedere al dreptului Uniunii, pretinsa vânzare a reclamantei către un investitor din Emiratele Arabe Unite nu a modificat situația sa la data adoptării actelor inițiale și a actelor de menținere din martie 2023, din septembrie 2023 și din martie 2024 în raport cu situația sa la data includerii denumirii Sberbank în listele în litigiu. Astfel, reclamanta continua să dețină certificate de depozit și obligațiuni convertibile în Fortenova Group TopCo înghețate ca urmare a includerii denumirii Sberbank în listele în litigiu, care nu mai puteau face obiectul nici al unei modificări, nici al unui transfer de proprietate începând de la această dată fără autorizarea deblocării acestor fonduri de către o autoritate națională competentă.

201    Rezultă că faptul că reclamanta continuă să dețină certificatele de depozit și certificatele de obligațiuni convertibile în Fortenova Group TopCo situată în Țările de Jos, care au fost înghețate ca urmare a includerii denumirii Sberbank în listele în litigiu, demonstrează existența unor interese comune care o leagă de Sberbank.

202    Având în vedere toate aceste elemente, este necesar să se concluzioneze că Consiliul a prezentat o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante susceptibilă să evidențieze faptul că reclamanta era, la data actelor inițiale și a actelor de menținere din martie 2023, din septembrie 2023 și din martie 2024, o persoană juridică asociată cu Sberbank, în sensul criteriului asocierii, ca urmare a faptului că aceasta continua să dețină interese ale Sberbank în Fortenova Group.

203    Potrivit jurisprudenței, în ceea ce privește controlul legalității unei decizii prin care se adoptă măsuri restrictive și având în vedere natura preventivă a acestora, dacă instanța Uniunii consideră că cel puțin unul dintre motivele menționate este suficient de precis și de concret, că este întemeiat și că reprezintă prin el însuși un temei suficient pentru susținerea acelei decizii, împrejurarea că altele dintre acele motive nu ar îndeplini aceste condiții nu poate justifica anularea deciziei menționate (a se vedea Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Manufacturing Support & Procurement Kala Naft, C‑348/12 P, EU:C:2013:776, punctul 72 și jurisprudența citată).

204    Prin urmare, temeinicia motivului întemeiat pe calitatea reclamantei de filială a Sberbank care deține certificate de depozit și obligațiuni convertibile în Fortenova Group TopCo justifică, în sine, respingerea celui de al doilea motiv, fără a fi necesar să se examineze temeinicia celorlalte motive întemeiate pe controlul efectiv pe care Sberbank ar continua să îl exercite asupra reclamantei.

205    Rezultă că motivul întemeiat pe o eroare de apreciere trebuie respins.

Cu privire la motivul întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității

206    Reclamanta arată că actele atacate nu contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii. Potrivit reclamantei, includerea și menținerea denumirii sale pe listele în litigiu nu au ca obiectiv creșterea costului războiului pentru Federația Rusă, ci vizează în realitate alte obiective legate de interesele economice ale Republicii Croația în Fortenova Group, societate pe care aceasta o consideră ca importantă pe plan strategic.

207    Reclamanta susține că includerea și menținerea denumirii sale pe listele în litigiu sunt superflue și disproporționate. Potrivit acesteia, din moment ce includerea denumirii Sberbank în listele în litigiu a determinat înghețarea activelor situate în Uniune a tuturor filialelor sale, nu era necesar să fie sancționată în plus dacă, astfel cum pretinde Consiliul, Sberbank nu și‑a pierdut niciodată controlul asupra sa.

208    Pe de altă parte, reclamanta arată că Fortenova Group avea obligația de a acționa în urma măsurilor restrictive împotriva Sberbank. Dacă Fortenova Group ar fi concluzionat că investitorul din Emiratele Arabe Unite nu cumpăra acțiunile reclamantei în nume propriu, instrumentele financiare în cauză ar fi rămas înghețate, chiar dacă Consiliul nu inclusese denumirea reclamantei în listele în litigiu.

209    Consiliul, susținut de Regatul Țărilor de Jos și de Comisie, contestă argumentele reclamantei.

210    Principiul proporționalității, care face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii și care este reluat la articolul 5 alineatul (4) TUE, impune ca mijloacele puse în aplicare printr‑o dispoziție de drept al Uniunii să fie de natură să permită atingerea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor menționate (Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Al‑Aqsa/Consiliul și Țările de Jos/Al‑Aqsa, C‑539/10 P și C‑550/10 P, EU:C:2012:711, punctul 122).

211    În speță, este necesar să se arate că desemnarea reclamantei ca persoană juridică asociată cu Sberbank urmărește unul dintre obiectivele PESC. Astfel, adoptarea unor măsuri restrictive în privința unor entități asociate unor persoane fizice sau juridice, entități sau organisme incluse în listele în litigiu în temeiul unuia dintre criteriile prevăzute de Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, răspunde obiectivului vizat la articolul 21 alineatul (2) litera (c) TUE privind menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale, în conformitate cu scopurile și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite. Rezultă că, în lumina obiectivelor urmărite prin măsurile restrictive care o vizează pe reclamantă, în ceea ce privește caracterul adecvat al măsurilor menționate, acestea nu pot, ca atare, să fie considerate inadecvate (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 2 decembrie 2020, Kalai/Consiliul, T‑178/19, nepublicată, EU:T:2020:580, punctul 171 și jurisprudența citată).

212    În împrejurările prezentei cauze, trebuie arătat de asemenea că, în considerentele (2)-(10) ale Deciziei 2022/329, Consiliul a menționat o degradare continuă a situației din Ucraina care a condus, la 24 februarie 2022, la agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei, cu încălcarea flagrantă a integrității teritoriale, a suveranității și a independenței acestui stat. Astfel, ca urmare a agravării situației din Ucraina, caracterizată prin declanșarea războiului de agresiune desfășurat de Federația Rusă, Consiliul a considerat că trebuie să extindă cercul persoanelor și entităților vizate de măsurile restrictive pentru a atinge obiectivele urmărite. Or, dintr‑un asemenea demers întemeiat pe progresivitatea atingerii aduse drepturilor în funcție de eficiența măsurilor rezultă că proporționalitatea lor este dovedită (a se vedea prin analogie Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Manufacturing Support & Procurement Kala Naft, C‑348/12 P, EU:C:2013:776, punctul 126, și Hotărârea din 25 ianuarie 2017, Almaz‑Antey Air and Space Defence/Consiliul, T‑255/15, nepublicată, EU:T:2017:25, punctul 104).

213    În plus, întrucât viza de asemenea persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele asociate unor persoane înscrise pe listele în litigiu în temeiul unuia dintre criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, Consiliul putea spera în mod legitim ca acțiunile Federației Ruse să înceteze sau ca acestea să devină mai costisitoare pentru cei care le întreprind pentru a promova încetarea încălcării flagrante a integrității teritoriale, a suveranității și a independenței Ucrainei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2018, Rosneft ș.a./Consiliul, T‑715/14, nepublicată, EU:T:2018:544, punctul 157). Prin urmare, contrar celor susținute de reclamantă, există o legătură între includerea denumirii sale în listele în litigiu și obiectivul urmărit de măsurile restrictive.

214    În această privință, trebuie amintit că importanța obiectivelor urmărite de un act al Uniunii de stabilire a unui regim de măsuri restrictive este de natură să justifice consecințe negative, chiar considerabile, pentru anumiți agenți economici, inclusiv pentru aceia care nu au nicio responsabilitate în privința situației care a condus la adoptarea măsurilor vizate (a se vedea prin analogie Hotărârea din 3 septembrie 2008, Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia, C‑402/05 P și C‑415/05 P, EU:C:2008:461, punctul 361, și Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft, C‑72/15, EU:C:2017:236, punctul 150).

215    Includerea denumirii reclamantei în listele în litigiu în calitate de persoană juridică asociată cu Sberbank și măsurile restrictive care decurg din acestea sunt de asemenea necesare pentru realizarea și punerea în aplicare a obiectivelor prevăzute la articolul 21 TUE, în măsura în care unele măsuri alternative și mai puțin constrângătoare precum un sistem de autorizare prealabilă sau o obligație de justificare ulterioară a utilizării fondurilor plătite nu permite într‑un mod la fel de eficient atingerea obiectivului urmărit, în special privind eludarea restricțiilor impuse (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2016, Makhlouf/Consiliul, T‑443/13, nepublicată, EU:T:2016:27, punctul 112, și Hotărârea din 25 ianuarie 2017, Almaz‑Antey Air and Space Defence/Consiliul, T‑255/15, nepublicată, EU:T:2017:25, punctul 106). În plus, reclamanta nu a demonstrat că măsuri alternative mai puțin constrângătoare ar fi permis atingerea acestor obiective într‑un mod la fel de eficient.

216    Pe de altă parte, este necesar să se constate că Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330, prevăd posibilitatea de a acorda autorizări specifice care permit dezghețarea fondurilor, a altor active financiare sau a altor resurse economice și de a reanaliza periodic includerea numelor persoanelor sau entităților vizate în listele în litigiu pentru a permite ca persoanele și entitățile care nu mai îndeplinesc criteriile pentru a figura pe listele menționate să fie radiate.

217    În ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia includerea denumirii sale în listele în litigiu este superfluă, ca urmare a faptului că activele pe care le deține fuseseră deja înghețate ca urmare a includerii denumirii Sberbank, în primul rând, este necesar să se arate că posibilitatea de a include în listele în litigiu și persoane fizice sau juridice, entități sau organisme asociate persoanelor sancționate decurge din articolul 2 alineatul (1) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și din articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330.

218    În al doilea rând, o astfel de includere poate urmări de asemenea să evite un risc de eludare a măsurilor restrictive. Astfel, după cum rezultă din jurisprudență, atunci când fondurile unei entități sunt înghețate, există un risc care nu este neglijabil ca aceasta să exercite o presiune asupra entităților care îi aparțin sau care sunt controlate de ea pentru a eluda efectele măsurilor care o vizează, în sensul că înghețarea fondurilor acestor entități este necesară și adecvată pentru a asigura eficacitatea măsurilor adoptate și pentru a garanta că aceste măsuri nu vor fi eludate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 martie 2012, Melli Bank/Consiliul, C‑380/09 P, EU:C:2012:137, punctul 58, și Hotărârea din 22 septembrie 2016, NIOC ș.a./Consiliul, C‑595/15 P, nepublicată, EU:C:2016:721, punctul 89).

219    Astfel, contrar celor constatate de reclamantă, adoptarea actelor atacate care includ și mențin denumirea sa pe listele în litigiu nu era superfluă chiar dacă activele pe care le deținea în Uniune erau deja înghețate ca urmare a includerii denumirii Sberbank în listele în litigiu. În această privință, reiese în special dintr‑un e‑mail trimis de investitorul din Emiratele Arabe Unite către Fortenova Group, din data de 20 noiembrie 2022, inclus în primul dosar WK în partea „Probe suplimentare”, că acest investitor considera că, la acea dată, reclamanta nu mai era controlată de o entitate care făcea obiectul unor măsuri restrictive și solicita să poată participa și utiliza drepturile sale de vot cu ocazia viitoarelor reuniuni ale Fortenova Group.

220    Pe de altă parte, trebuie înlăturat de asemenea argumentul reclamantei potrivit căruia includerea numelui său ar fi un mijloc de a proteja interesele Republicii Croația. Astfel, articolul 3 alineatul (1) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, prevede că „Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea unui stat membru […] decide stabilirea și modificarea listei din anexă”. Astfel, Consiliul, iar nu Republica Croația, este cel care, acționând în unanimitate, a luat decizia de a include numele reclamantei în listele în litigiu pentru a urmări obiectivele PESC.

221    Rezultă că este necesar să se respingă motivul întemeiat pe o încălcare a principiului proporționalității și, prin urmare, acțiunea în totalitate.

Cu privire la cheltuielile de judecată

222    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

223    În plus, potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată.

224    În speță, întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Consiliu, conform concluziilor acestuia din urmă, inclusiv a celor aferente procedurii de măsuri provizorii. Republica Croația, Regatul Țărilor de Jos și Comisia vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera întâi)

declară și hotărăște:

1) Respinge acțiunea.

2) SBK Art OOO va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene, inclusiv pe cele aferente procedurii de măsuri provizorii.

3) Republica Croația, Regatul Țărilor de Jos și Comisia Europeană vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 30 aprilie 2025.

Semnături

*      Limba de procedură: engleza.