CELEX:62025CN0318: Cauza C-318/25, Proschik: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Erfurt (Germania) la 6 mai 2025 – RK împotriva Meta Platforms Ireland Limited

1.

Articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune legislației și practicii naționale care obligă membrul unei camere compuse din trei judecători ca, atunci când se pronunță ca judecător unic și intenționează să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene, să trimită litigiul camerei din care face parte, pentru a clarifica chestiunile referitoare la dreptul Uniunii?

Cu alte cuvinte: dreptul Uniunii, în special articolul 267 TFUE coroborat cu articolul 19 alineatul (1) TUE și cu articolul 47 din cartă se opune unor dispoziții de drept german precum cele ale articolului 101 alineatul (1) din Grundgesetz (Legea fundamentală) și ale articolului 348 alineatul (3) din Zivilprozessordnung (Codul de procedură civilă), precum și jurisprudenței privind aceste articole, în măsura în care astfel de dispoziții îngreunează, tergiversează sau împiedică sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere de decizie preliminară?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Judecătorul unic poate totuși, dacă dorește, să solicite camerei din care face parte să se resesizeze cu litigiul principal, în pofida incompatibilității dreptului național relevant cu dreptul Uniunii?

3.

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare sau al unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare:

Camera căreia judecătorul unic i-a trimis litigiul principal este ținută să se resesizeze sau poate să refuze resesizarea?

4.

În cazul în care camera se resesizează cu litigiul principal:

Camera este obligată apoi să adreseze Curții de Justiție a Uniunii Europene întrebările referitoare la dreptul Uniunii, astfel cum a intenționat să o facă inițial judecătorul unic competent, sau poate să nu o sesizeze și să dezlege ea însăși chestiunile referitoare la dreptul Uniunii?