DECIZIA nr. 101 din 16 martie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 758 din 22 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 426
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 472 22/04/2008
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 111
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 138
ART. 6REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 111
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE 45 06/03/2007
ART. 14REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006 ART. 23
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 111
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 138
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 82 03/03/2022
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 704 06/10/2020
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 521 30/06/2020
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 377 31/05/2017
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 89 28/02/2017
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 62 07/02/2017
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 1533 28/11/2011
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 413 14/04/2010
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 710 06/05/2009
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 765 21/02/2017
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 377 31/05/2017
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1056 14/11/2007
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 111
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 138
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 22 20/01/2016
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 47 15/09/1993
ART. 26REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 111
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 554 24/10/2023





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.<!–>1.–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) – secțiunea 4 și ale art. 22 – secțiunea 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Ileana Voichița Cisteian și Gabriel Ioan Bucur în Dosarul nr. 4.849/2/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.960D/2022.2.<!–>La apelul nominal se prezintă doamna avocat Raluca Oana Moldovan-Colcieri, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, fiind lipsă celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.–>Reprezentantul convențional al autorilor excepției a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.4.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și arată că textul criticat încalcă principiul bicameralismului, având în vedere diferențele existente între forma adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, și cea adoptată de Camera Deputaților, fiind instituită o formă de salarizare a specialiștilor IT direct în Camera decizională, fără ca aceste aspecte să fie dezbătute anterior și de Senat. În susținerea acestei critici se invocă jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a reținut că Legea fundamentală nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca aceasta să fi fost dezbătută și de cealaltă Cameră (a se vedea în acest sens Decizia Curții nr. 472 din 22 aprilie 2008). Reprezentantul autorilor excepției arată că există deosebiri majore de conținut juridic și o configurație semnificativ diferită între forma adoptată de Senat și cea adoptată de Camera Deputaților. În ceea ce privește critica întemeiată pe prevederile art. 111 alin. (1) și ale art. 138 alin. (5) din Constituție se susține, în esență, că forma adoptată de Camera Deputaților modifică și completează propunerea votată de Senat, prin adoptarea unei grile de salarizare pentru specialiștii IT, ceea ce generează cheltuieli din fonduri publice, cheltuieli pentru care nu s-a indicat sursa de finanțare.5.–>Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate. Cu privire la încălcarea principiului bicameralismului, reprezentantul Ministerului Public arată că în jurisprudența Curții s-a reținut că forma adoptată de prima Cameră nu trebuie să fie preluată cuvânt cu cuvânt de Camera decizională, aceasta din urmă având libertatea de a modifica propunerea legislativă atâta vreme cât nu schimbă obiectul esențial al acesteia, și că, prin urmare, în cauza dedusă controlului au fost respectate limitele principiului bicameralismului. În ceea ce privește cealaltă critică privind absența indicării sursei de finanțare, reprezentantul Ministerului Public apreciază că este o problemă de oportunitate, în speța de față nefiind vorba despre o lege a bugetului care presupune cunoașterea cu exactitate a resurselor financiare, ci despre o lege a salarizării personalului bugetar pe o perioadă nedeterminată, astfel încât nu erau necesare aceste previziuni bugetare pentru a îndeplini cerințele de constituționalitate, așa cum susțin autorii excepției.
CURTEA,<!–>–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>6.–>Prin Încheierea din 23 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.849/2/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) – secțiunea 4 și ale art. 22 – secțiunea 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ileana Voichița Cisteian și Gabriel Ioan Bucur cu ocazia soluționării cererii de recurs formulate de autorii excepției împotriva sentinței prin care le-a fost respinsă cererea de anulare a unui act administrativ.7.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că textele criticate încalcă principiul bicameralismului, întrucât între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului există o deosebire majoră de conținut juridic și o configurație semnificativ diferită, care nu se limitează numai la soluții legislative asupra Legii-cadru nr. 153/2017, pe care prima Cameră nu le-a analizat, dar vizează și instituirea unei forme de salarizare a specialiștilor IT – care nu făcea obiectul de reglementare al legii criticate în forma sa inițială (neexistând o grilă de salarizare a specialiștilor IT în forma adoptată de Senat). Astfel, în ceea ce privește reglementarea salarizării specialiștilor IT, se constată că în Camera decizională s-a produs o schimbare de esență, contrară sublinierii exprese realizate în expunerea de motive (care propunea majorarea salariilor întregului personal plătit din fonduri publice), modificare care vizează reducerea drastică a nivelului de salarizare a specialiștilor IT, spre deosebire de restul salariilor personalului plătit din fonduri publice, chiar de întreg personalul din domeniul justiției. În susținerea excepției, autorii acesteia invocă jurisprudența Curții prin care s-a reținut încălcarea principiului bicameralismului.8.–>În ceea ce privește încălcarea art. 111 alin. (1) și a art. 138 alin. (5) din Constituție se susține că forma adoptată de Camera Deputaților modifică și completează propunerea votată de Senat, prin adoptarea unei grile de salarizare pentru specialiștii IT, ceea ce generează cheltuieli din fonduri publice, cheltuieli pentru care nu s-a indicat sursa de finanțare și nici nu a fost prezentat impactul bugetar al acestor modificări legislative. 9.<!–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât textul legal criticat vizează salarizarea personalului auxiliar de specialitate și a specialiștilor din cadrul parchetelor, fără însă ca acest fapt să aducă un prejudiciu drepturilor procesuale ale părților sau drepturilor fundamentale prevăzute de Constituția României. Modul de reglementare a dispozițiilor criticate nu relevă nicio contradicție cu normele constituționale de referință, în condițiile în care ambele Camere s-au raportat la aceeași materie, iar Camera decizională nu a făcut abstracție de scopul inițial al legii, de concepția și filozofia propunerii legislative. De altfel, așa cum a statuat Curtea Constituțională într-o jurisprudență constantă, a nega posibilitatea Camerei decizionale de a se îndepărta de la forma votată în Camera de reflecție ar însemna limitarea rolului său constituțional, iar caracterul decizional atașat acesteia devine iluzoriu. 10.–>Cu privire la aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare, instanța de judecată reține, pe de o parte, că aceasta nu își are temeiul în art. 138 alin. (5) din Constituție, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, iar, pe de altă parte, grila de salarizare propusă pentru specialiștii IT conduce la reducerea cheltuielilor bugetare, în condițiile în care chiar autorii excepției reclamă scăderea veniturilor ca urmare a aplicării dispozițiilor legale contestate.11.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,<!–>–>
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>13.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 17 alin. (2) – secțiunea a 4-a și cele ale art. 22 – secțiunea a 6-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii critică mai exact dispozițiile art. 17 alin. (2) și pe cele ale art. 22 din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, care au următorul conținut:Art. 17 alin. (2): „Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul judecătoriilor și al parchetelor de pe lângă acestea sunt cele prevăzute în prezenta anexă la cap. II și III.“;Art. 22:(1)–>Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B nr. crt. 4.(2)<!–>Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.(3)–>Salariul de bază se stabilește potrivit prezentei anexe, cap. I lit. A nr. crt. 6 pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și cap. I lit. B nr. crt. 4 pentru ofițerii de poliție judiciară. Șefii de birou din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar șefii de serviciu de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta anexă. Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de prevederile art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare.(4)<!–>Indemnizațiile de încadrare sau salariile de bază, precum și alte drepturi salariale ale personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se stabilesc de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, respectiv al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, potrivit legii.15.–>În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (2) și ale art. 75 privind principiul bicameralismului, ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului și ale art. 138 alin. (5) privind bugetul public național.16.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate reglementează modalitatea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul judecătoriilor și al parchetelor de pe lângă acestea. 17.–>În ceea ce privește salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și al parchetelor, respectiv a specialiștilor IT, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra unei pretinse încălcări a prevederilor art. 61 și 75 din Constituție referitoare la principiul bicameralismului, respingând ca neîntemeiate aceste critici (a se vedea în acest sens Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, paragrafele 36-40, Decizia nr. 704 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 1 februarie 2021, paragraful 39, și Decizia nr. 82 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 13 mai 2022, paragraful 15).18.<!–>Referitor la principiul bicameralismului, Curtea a reținut în jurisprudența sa că există două criterii esențiale pentru a se determina cazurile în care, prin procedura legislativă, se încalcă principiul bicameralismului, și anume: pe de o parte, existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului și, pe de altă parte, existența unei configurații semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Întrunirea cumulativă a celor două criterii este de natură să afecteze principiul constituțional care guvernează activitatea de legiferare a Parlamentului, plasând pe o poziție privilegiată Camera decizională, cu eliminarea, în fapt, a primei Camere sesizate din procesul legislativ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, paragraful 29, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 54, sau Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 44).19.–>Stabilind limitele principiului bicameralismului, Curtea a reținut că acesta nu presupune ca ambele Camere să se pronunțe asupra unei soluții legislative identice, în Camera decizională putând exista abateri inerente de la forma adoptată de Camera de reflecție, desigur, fără schimbarea obiectului esențial al proiectului de lege/propunerii legislative. A nega posibilitatea Camerei decizionale de a se îndepărta de la forma votată în Camera de reflecție ar însemna limitarea rolului său constituțional, iar caracterul decizional atașat acesteia devine iluzoriu. S-ar ajunge la un veritabil mimetism, în sensul că cea de-a doua Cameră se va identifica, în ceea ce privește activitatea sa legislativă, cu prima Cameră, neputându-se îndepărta în niciun fel de la soluțiile legislative pentru care a optat prima Cameră, ceea ce este contrar, până la urmă, chiar ideii de bicameralism. Prin urmare, nu se poate susține încălcarea principiului bicameralismului, atât timp cât legea adoptată de Camera decizională se referă la aspectele principiale pe care le-a avut în vedere propunerea/proiectul de lege în forma sa însușită de Camera de reflecție. În acest sens, modificările aduse formei adoptate de Camera de reflecție trebuie să cuprindă o soluție legislativă care păstrează concepția de ansamblu a acesteia și să fie adaptate în mod corespunzător, prin stabilirea unei soluții legislative alternative/complementare, care nu se abate de la forma adoptată de Camera de reflecție, în condițiile în care aceasta este mai cuprinzătoare sau mai bine articulată în cadrul ansamblului legii, cu realizarea anumitor coroborări inerente oricărei modificări (a se vedea în acest sens Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragrafele 37 și 38, sau Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, paragraful 45).20.<!–>Astfel, pornind de la considerentele reținute în jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional constată că Propunerea legislativă privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice înregistrată cu nr. 209/2017 a fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 23 mai 2017 și de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, la data de 7 iunie 2017. Deși există unele diferențe între formele analizate de Senat și, respectiv, de Camera Deputaților cu privire la modalitatea de salarizare a specialiștilor IT, nu se poate afirma că ar exista deosebiri majore de conținut juridic între acestea și nici o configurație semnificativ diferită între forma adoptată de Senat și cea adoptată de Camera Deputaților. În plus, obiectul de reglementare al propunerii legislative supuse dezbaterii în Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, este același cu cel al legii adoptate de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, respectiv salarizarea personalului plătit din fonduri publice. 21.–>Prin urmare, ținând cont de faptul că forma adoptată de Camera Deputaților nu modifică substanțial obiectul de reglementare, scopul urmărit de legiuitor sau configurația propunerii legislative, Curtea reține că nu au fost încălcate dispozițiile art. 61 și 75 din Constituție privind principiul bicameralismului, așa cum a fost acesta dezvoltat în jurisprudența Curții.22.<!–>În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 111 alin. (1) din Constituție, în jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.056 din 14 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 23 noiembrie 2007), Curtea Constituțională a reținut că textul constituțional stabilește, pe de o parte, obligația Guvernului și a celorlalte organe ale administrației publice de a prezenta informațiile și documentele necesare actului legiferării și, pe de altă parte, modalitatea de obținere a acestor informații, respectiv la cererea Camerei Deputaților, a Senatului sau a comisiilor parlamentare, prin intermediul președinților acestora. Din aceste dispoziții rezultă că legiuitorul constituant a dorit să consacre garanția constituțională a colaborării dintre Parlament și Guvern în procesul de legiferare, instituind obligații reciproce în sarcina celor două autorități publice. Curtea a mai reținut că în cadrul raporturilor constituționale dintre Parlament și Guvern este obligatorie solicitarea unei informări atunci când inițiativa legislativă afectează prevederile bugetului de stat.23.–>Analizând fișa legislativă a propunerii, Curtea observă că în data de 2 mai 2017, Senatul a solicitat punctul de vedere al Guvernului cu privire la propunerea legislativă, iar acesta din urmă a transmis punctul său de vedere, aprobat în ședința din 5 mai 2017, fiind înregistrat cu nr. 161 din 8 mai 2017 la Biroul permanent al Senatului, prin care Guvernul a precizat că susține adoptarea propunerii legislative, sub rezerva însușirii propunerilor și observațiilor menționate la punctul II. De asemenea, în punctul de vedere transmis, la punctul II – „Propuneri și observații“, secțiunea A, ce poartă denumirea „Considerații privind impactul bugetar“, la pagina 3, Guvernul României a analizat și impactul bugetar al propunerii legislative, identificând necesarul de finanțare.24.<!–>Referitor la critica autorilor excepției de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 138 alin. (5) privind obligația stabilirii sursei de finanțare pentru salarizarea specialiștilor IT, Curtea reține că prin Legea-cadru nr. 153/2017 s-a reglementat un sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. Având în vedere acest aspect, este evident că sursa de finanțare în cazul salarizării specialiștilor IT este tot bugetul general consolidat al statului.25.–>În ceea ce privește caracterul insuficient al sursei de finanțare, criticat de autorii excepției din perspectiva faptului că în forma adoptată de prima Cameră nu era prevăzută salarizarea specialiștilor IT, Curtea, în jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 47 din 15 septembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 2 martie 2016, paragraful 56), a reținut că aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare nu își are temeiul în art. 138 alin. (5) din Constituție, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește, în esență, relațiile dintre Parlament și Guvern. Dacă Guvernul nu are resurse financiare suficiente, poate să propună modificările necesare pentru asigurarea lor, în virtutea dreptului său de inițiativă legislativă.26.<!–>De altfel, așa cum precizează chiar autorii excepției, grila de salarizare a specialiștilor IT din Legea-cadru nr. 153/2017 a antrenat scăderea veniturilor acestora, conducând în fapt la o reducere a cheltuielilor bugetare.27.–>Așadar, sunt neîntemeiate și criticile formulate în raport cu prevederile art. 111 alin. (1) și ale art. 138 alin. (5) din Constituție.28.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ileana Voichița Cisteian și Gabriel Ioan Bucur în Dosarul nr. 4.849/2/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 17 alin. (2) și cele ale art. 22 din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. –>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. –>Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2023.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
MARIAN ENACHE<!–>
Pentru magistrat-asistent,–>
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie,<!–>
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,–>
semnează<!–>
prim-magistrat-asistent,–>
Benke Károly<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters