DECIZIA nr. 12 din 14 ianuarie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 28 aprilie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 16
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 17REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 23
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 370 16/06/2020
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 337 11/06/2020
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 834 12/12/2019
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 310 07/05/2019
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 120
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 120
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 127 10/03/2020
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 23
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 127 10/03/2020
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 27REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 12
ART. 27REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 28REFERIRE LAHOTARARE 937 07/12/2018
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 874 25/06/2010
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 1 19/02/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 36 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 113 16/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 632 07/10/2021





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Daniel-Marius Morar<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Livia-Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Elena-Simina Tănăsescu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Simina Popescu-Marin<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Dorina Crintea în Dosarul nr. 701/113/2019 al Tribunalului Brăila – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.031D/2019.2.–>La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.<!–>Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.032D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Săndel Morogan în Dosarul nr. 775/113/2019 al Tribunalului Brăila – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, precum și în Dosarul nr. 2.034D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Ileana Cornea în Dosarul nr. 183/100/2018 al Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.4.–>La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.<!–>Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.032D/2019 și nr. 2.034D/2019 la Dosarul nr. 2.031D/2019, care a fost primul înregistrat.6.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că instituirea unor reguli distincte privind salarizarea diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu reprezintă o discriminare. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 834 din 12 decembrie 2019.
CURTEA,<!–>–>
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:<!–>7.–>Prin încheierile din 13 iunie 2019, pronunțate în dosarele nr. 701/113/2019 și nr. 775/113/2019, Tribunalul Brăila – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepțiile au fost ridicate de Dorina Crintea și Săndel Morogan în cauze având ca obiect anularea unor dispoziții ale primarului privind stabilirea salariului.8.<!–>Prin Încheierea din 15 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 183/100/2018, Tribunalul Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Ileana Cornea într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici.9.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, care impun plafonarea salariului unui angajat al primăriei care are studii superioare la indemnizația viceprimarului, creează discriminări. Astfel, se arată că viceprimarul comunei nu are studii superioare, iar pentru stabilirea indemnizației acestuia, coeficientul stabilit prin Legea-cadru nr. 153/2017 se înmulțește cu salariul minim brut pe țară garantat în plată pentru studii medii, în valoare de 2.080 lei. În aceste condiții, drepturile salariale ale autorilor excepției, care au studii superioare și sunt angajați ai primăriei, sunt limitate, prin art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, la indemnizația viceprimarului. Se ajunge astfel în situația ca venitul unui angajat cu studii superioare să fie egal cu venitul unui ales local cu studii medii, ceea ce încalcă principiul egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție.10.<!–>Distinct, se susține că prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituționale, în măsura în care aceste dispoziții legale sunt interpretate în sensul că ar da dreptul angajatorului să stabilească cuantumul veniturilor salariale sub nivelul existent în plată la data intrării în vigoare a legii, pentru aceeași funcție. Interpretarea constituțională a normei legale poate fi numai aceea potrivit căreia veniturile salariale stabilite pot fi numai egale sau mai mari decât veniturile aflate în plată la data intrării în vigoare a legii, pentru aceeași funcție. Interpretarea dispozițiilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 în sensul în care se permite angajatorului să diminueze oricând salariul funcționarilor publici/personalului contractual fără nicio rezervă încalcă și art. 44 și art. 53 din Constituție, art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că noțiunea de „bun“ înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică; așadar, și drepturile de natură salarială pot fi asimilate dreptului de proprietate. Interpretarea potrivit căreia salariul poate fi diminuat sub nivelul aflat în plată la intrarea în vigoare a legii contravine și prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 41 din Constituție, deoarece se creează o discriminare inacceptabilă între situația angajaților din sistemul privat față de angajații plătiți din fonduri publice. Aceștia din urmă nu mai beneficiază de protecția legii împotriva diminuării abuzive a drepturilor salariale, deși măsurile de protecție socială sunt reglementate pentru toți angajații în mod egal prin art. 41 din Constituție și nu pot fi înlăturate de o dispoziție legală, precum cea contestată.11.–>Tribunalul Brăila – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal nu și-a exprimat opinia asupra excepțiilor de neconstituționalitate.12.<!–>Tribunalul Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile legale criticate nu intră în conflict cu normele constituționale evocate.13.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,–><!–>
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>15.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, având următorul cuprins:(1)<!–>Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.(2)–>Nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV.(3)<!–>Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.(4)–>Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.(5)<!–>Angajarea, promovarea, avansarea în gradație a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum și a celorlalte reglementări specifice funcționarilor publici și personalului contractual.“17.–>În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 11 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 23 pct. 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 1 pct. 2 și 4 din Carta Socială Europeană privind dreptul la muncă și primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor.18.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin mai multe decizii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. >310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, >Decizia nr. >834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, Decizia nr. 337 din 11 iunie 2020, >publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 8 ianuarie 2021, sau Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1308 din 30 decembrie 2020), instanța de contencios constituțional a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate.19.–>Curtea a reținut, în esență, că soluția legislativă criticată deleagă competența de stabilire a salariului de bază al funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora către consiliul local, consiliul județean sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, dispunând totodată că stabilirea salariului lunar se realizează de către ordonatorul de credite. De asemenea, opțiunea legiuitorului a fost aceea de a corela salariile personalului din aparatul organelor administrației publice locale cu indemnizația funcției de viceprimar.20.<!–>Curtea a mai arătat că marja de apreciere a autorităților administrației publice locale nu este nelimitată, ci aceasta se exercită cu încadrarea între limitele minime și maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale. De asemenea, Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază și a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice locale. În același timp, în stabilirea salariului lunar, ordonatorii de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare. Astfel, art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilește că: „Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25“, prevederi referitoare la limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi.21.–>În aceste condiții, având în vedere reperele oferite de legiuitorul primar în materia salarizării personalului din aparatul administrației publice locale, Curtea a constatat că prevederile legale criticate dau expresie marjei de apreciere a legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice încadrat în aparatul autorităților administrației publice locale, în aplicarea dispozițiilor art. 120 din Constituție privind principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale.22.<!–>În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituție, ale art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 1 pct. 2 și 4 din Carta Socială Europeană privind dreptul la muncă, invocate prin prisma art. 11 și art. 20 din Constituție, în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 127 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 29 iunie 2020), Curtea a precizat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice nu înseamnă restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia.23.–>În ceea ce privește critica privind încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată, Curtea a reținut, de asemenea, că aceste prevederi nu se opun competenței legiuitorului de a reforma sistemul de salarizare. Astfel, protecția acordată drepturilor salariale prin art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se întinde în timp atât cât subzistă temeiul și baza legală a acordării lor. În consecință, dispozițiile constituționale antereferite și cele din actele juridice internaționale invocate nu sunt încălcate, de vreme ce acestea nu garantează dreptul persoanei de a obține pe viitor un anumit cuantum al salariului.24.<!–>În raport cu cele enunțate, Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice. Prin urmare, întrucât nu s-a constatat restrângerea exercițiului unui drept fundamental, Curtea a precizat că dispozițiile art. 53 din Constituție nu au relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 127 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 29 iunie 2020).25.–>Totodată, modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 în vederea stabilirii salariilor lunare excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, reprezentând o operațiune de interpretare și aplicare a legii, ce revine autorității publice care are calitatea de angajator, iar în caz de litigiu, instanței judecătorești.26.<!–>Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.27.–>Distinct de aceste considerente, referitor la critica vizând plafonarea nivelului veniturilor salariale ale angajaților din aparatul autorităților administrației publice locale la nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar, care determină instituirea unei discriminări sub aspectul salarizării între un angajat cu studii superioare și un ales local cu studii medii, Curtea reține că nivelul indemnizației de viceprimar este stabilit, potrivit art. 12 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin înmulțirea coeficientului din anexa nr. IX la legea-cadru cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, iar nivelul studiilor viceprimarului nu reprezintă un criteriu legal în raport cu care să se stabilească indemnizația acestuia și, implicit, limita veniturilor salariale ale personalului din aparatul autorităților administrației publice locale.28.<!–>În același timp, referitor la pretinsa discriminare invocată din perspectiva reglementării salariului de bază minim brut pe țară, în mod diferențiat, în raport cu nivelul studiilor, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, Curtea precizează că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale și infralegale între ele și raportarea concluziei la dispoziții ori principii constituționale, coordonarea legislației fiind atributul legiuitorului.29.–>De asemenea, referitor la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituție, prin prisma unei pretinse discriminări între angajații din mediul privat față de angajații plătiți din fonduri publice, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că angajații din mediul public nu se află în aceeași situație juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajați în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legați, în mod esențial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizațiile sau soldele de bugetul public, de încasările și de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizațiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli – mai exact, cheltuieli de personal. În consecință, angajații din mediul privat și cei din mediul public sunt într-o situație diferită în ceea ce privește regimul juridic de stabilire a salariilor/soldelor/indemnizațiilor brute, ceea ce determină o diferență de tratament juridic sub aspectul salarizării, fără ca prin aceasta să fie încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.30.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorina Crintea și Săndel Morogan în dosarele nr. 701/113/2019 și nr. 775/113/2019 ale Tribunalului Brăila – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, precum și de Ileana Cornea în Dosarul nr. 183/100/2018 al Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Tribunalului Brăila – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal și Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2021.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Simina Popescu-Marin<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters