DECIZIA nr. 121 din 28 februarie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 6 iunie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 109
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 109
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 109
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 109
ART. 4REFERIRE LAORDIN 187 14/07/2009 ANEXA 1
ART. 4REFERIRE LAORDIN 301 23/11/2005
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 392 02/07/2014
ART. 5REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 60
ART. 5REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 62
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 109
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 6REFERIRE LANORMA 23/11/2005
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 919 06/07/2010
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 94 04/02/2010
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 1029 09/07/2009
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 109
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 109
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 791 05/12/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 484 27/06/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 269 27/04/2017
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 109
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 18REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 109
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 392 02/07/2014
ART. 19REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 60
ART. 19REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 62
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 392 02/07/2014
ART. 20REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Petre Lăzăroiu<!–> – judecător–>
Mircea Ștefan Minea<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru <!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu <!–> – judecător–>
Simona-Maya Teodoroiu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Claudia-Margareta Krupenschi<!–> – magistrat-asistent-șef–>

1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 109 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Nicușor-Gabriel Berbec în Dosarul nr. 3.928/312/2016 al Judecătoriei Slobozia și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.767D/2017.2.–>Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2019, în prezența reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Sorin-Ioan Chiriazi, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunțării pentru data de 28 februarie 2019, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,<!–>–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>3.–>Prin Încheierea din 13 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.928/312/2016, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 109 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nicușor-Gabriel Berbec, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.4.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține în esență faptul că, în prezent, nu este publicat niciun text de lege sau alt act normativ care să reglementeze specializarea și modul de autorizare a agenților constatatori de a folosi aparatele radar omologate și verificate metrologic, făcând precizarea că până în anul 2009 a existat Ordinul nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală, al cărui pct. 4 a fost însă abrogat prin pct. 28 al Ordinului directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009. În opinia sa, această situație creează cel puțin prezumția rezonabilă că judecătorul este pus în imposibilitatea de a verifica legalitatea obținerii probelor prin folosirea aparaturii radar cu care sunt dotate autoutilitarele, deoarece nu poate verifica, în lipsa publicării unor norme, dacă agentul constatator are calificarea și specializarea necesare în domeniu, respectiv aceea de a lucra cu aparate omologate, verificate și calibrate metrologic, situație ce necesită anumite condiții de autorizare, în funcție de condițiile speciale de amplasare, în strictă legătură cu măsurătorile de viteză. Se mai consideră că judecătorul este pus în imposibilitatea de a vedea unde a încălcat operatorul radar – agentul constatator prevederile legale referitoare la calificarea sa în acest domeniu.5.–>Apreciază că situația din cauză este similară celei soluționate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, prin care Curtea a constatat că dispozițiile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt neconstituționale. În final, arată că art. 109 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 este neconstituțional în raport de art. 1,16 și 20 din Constituția României, întrucât nu este publicată nicio normă legală care să reglementeze modalitatea în care agenții de poliție rutieră pot fi atestați ca operatori radar.6.<!–>Judecătoria Slobozia opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că textul de lege criticat se referă la posibilitatea ca faptele contravenționale să fie constatate și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, a căror funcționare este reglementată de Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre-radare)“, act normativ ce a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.102 bis din 7 decembrie 2005.7.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.<!–>Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepției invocă doar în mod formal prevederile art. 1,art. 16 și ale art. 20 din Constituție, critica de neconstituționalitate nefiind motivată sub aspectul pretinsului raport de contrarietate dintre textul legal criticat și normele constituționale invocate, ceea ce contravine art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, criticile avansate de autorul excepției relevă aspecte ce țin de lipsa unor norme subsecvente sau conexe obiectului de reglementare a textului criticat, apreciindu-se faptul că pentru rezolvarea pozitivă a celor semnalate, „se impune reglementarea publică a unor norme de natură să califice ori să controleze activitatea agenților constatatori cu mijloace tehnice omologate“, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, pretinsa omisiune legislativă putând fi remediată numai pe cale legislativă, iar nu prin intermediul unui control de constituționalitate.9.–>Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale criticate sunt constituționale și că își menține punctul de vedere reținut de Curtea Constituțională în deciziile nr. 94 din 4 februarie 2010, nr. 919 din 6 iulie 2010 și nr. 1.029 din 9 iulie 2009.10.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,–><!–>
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>11.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 109 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.“13.<!–>În opinia autorului excepției, textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la organizarea statului potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) cu privire la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1)-(3) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului.14.–>Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că, în fapt, autorul acesteia este nemulțumit de o pretinsă omisiune de reglementare cu caracter public a obligației agenților constatatori de a urma și obține o anumită specializare în operarea cu aparatele tehnice omologate și verificate metrologic, motiv pentru care consideră că dispozițiile art. 109 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 sunt neconstituționale.15.<!–>Față de acestea, Curtea constată că a mai analizat susțineri asemănătoare cu referire la același text legal, iar prin Decizia nr. 791 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 17 aprilie 2018, Decizia nr. 484 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 18 ianuarie 2018, sau prin Decizia nr. 269 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iulie 2017, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.16.–>În considerentele acestor decizii, Curtea a reținut că „autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci este nemulțumit de faptul că nu există «niciun text de lege care să reglementeze specializarea agenților constatatori de a opera cu aparatele tehnice omologate și verificate metrologic», astfel încât, din perspectiva criticii astfel formulate, Curtea apreciază că aceasta are în vedere, de fapt, o omisiune legislativă. Or, omisiunea de reglementare sau caracterul incomplet al unui text de lege nu intră în atribuțiile Curții Constituționale, iar o astfel de critică, prin care se tinde la completarea prevederilor legale ce fac obiectul excepției, excedează competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, se pronunță numai asupra constituționalității prevederilor legale, fără a le putea modifica sau completa“.17.<!–>Pentru identitate de rațiune, Curtea constată că aceeași soluție, de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, se justifică a fi pronunțată și în prezenta cauză.18.–>În același sens, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate, deși afirmă încălcarea art. 1 alin. (4) și (5), art. 16 alin. (1)-(3) și a art. 20 din Legea fundamentală, nu prezintă argumente în sensul susținerii pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu textele constituționale invocate, ceea ce înseamnă că excepția este nemotivată. Or, potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate“.19.<!–>Curtea reține că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate invocă incidența Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt neconstituționale.20.–>Considerentele ce au fundamentat această soluție se referă la reglementarea, prin ordin al ministrului de resort, a unor aspecte esențiale care definesc statutul polițistului și care vizează executarea și/sau încetarea raporturilor de serviciu, cum ar fi procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancțiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină. Curtea a arătat că aceste chestiuni trebuie reglementate, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei competențe ce aparține în exclusivitate legiuitorului către un membru al Guvernului), precum și încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât personalul vizat (care se poate raporta, în aceste condiții, doar la prevederile legii) nu este în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare. În aceste condiții, este evident că Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014 nu poate avea incidență de principiu în prezenta cauză, de vreme ce susținerile de neconstituționalitate formulate de către autorul excepției vizează, în realitate, o pretinsă omisiune legislativă.21.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Nicușor-Gabriel Berbec în Dosarul nr. 3.928/312/2016 al Judecătoriei Slobozia.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Judecătoriei Slobozia și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2019.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent-șef,–>
Claudia-Margareta Krupenschi<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters