DECIZIA nr. 135 din 15 martie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 693 din 12 iulie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 199
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 49
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 131
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 131
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 131
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 132
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 11 08/04/2019
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 192
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 199
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 397 15/06/2016
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 11 08/04/2019
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 397 15/06/2016
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 158
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 158
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 289
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 295
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 157
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 199
ART. 22REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 158
ART. 22REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 199
ART. 23REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Cristina Teodora Pop<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>1.–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (4) din Codul penal, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla în Dosarul nr. 1.668/235/2018 al Judecătoriei Gherla și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.349D/2018.2.<!–>Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 februarie 2022, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul dezbaterii, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 15 martie 2022, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,–><!–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>3.<!–>Prin Încheierea din 18 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.668/235/2018, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 159 alin. (4) din Codul penal, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care, ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, instanța a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a împăcării părților, infracțiunea, comisă asupra victimei cu vârsta sub 14 ani, fiind cea de violența în familie, prevăzută la art. 199 din Codul penal, în cazul căreia acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.4.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 159 alin. (4) din Codul penal încalcă dispozițiile constituționale invocate, întrucât nu permit persoanei vătămate minore, lipsită de capacitate de exercițiu, să beneficieze de protecția garantată de legea penală în ceea ce privește tragerea la răspundere penală a inculpatului, în condițiile în care acesta a comis o infracțiune gravă, pentru care urmărirea penală se pune în mișcare din oficiu, iar reprezentații legali ai persoanei minore în cauză procedează la împăcarea părților. Se arată că această formă de protecție penală este asigurată de lege pentru infracțiuni de o gravitate mai redusă, pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se realizează la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, însă, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu, în condițiile legii. Se arată că, potrivit art. 158 alin. (4) din Codul penal, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de formularea unei plângeri prealabile, retragerea acesteia produce efecte numai dacă a fost însușită de către procuror, în timp ce pentru infracțiuni mai grave, precum infracțiunea de violență în familie (infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în cauza în care a fost invocată prezenta excepție), în cazul căreia acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, nu este necesar acordul procurorului pentru împăcarea părților. Se susține că drepturile persoanelor vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu și pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală, trebuie protejate cel puțin în aceeași măsură cu cele ale persoanelor vătămate prin comiterea unor infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în condițiile prevăzute la art. 158 alin. (4) din Codul penal. În acest context, se arată că deși în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe săvârșite asupra unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu retragerea plângerii prealabile este condiționată de însușirea acesteia de către procuror, conform art. 158 alin. (4) din Codul penal, în ipoteza săvârșirii infracțiunii de violență în familie asupra unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu legea nu prevede acordul procurorului pentru împăcarea părților. Se susține că, pentru aceste motive, prevederile art. 159 alin. (4) din Codul penal discriminează persoanele vătămate din cadrul celor două categorii de infracțiuni mai sus menționate și le anulează persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu din cea de-a doua categorie accesul la justiție. Se arată că, pentru aceleași motive, textul criticat încalcă dreptul la viață și la integritate fizică și psihică al persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu în condițiile în care acestea au calitatea de persoane vătămate prin comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede posibilitatea împăcării părților. Se mai susține că soluția juridică criticată nu permite procurorului să își exercite rolul constituțional prevăzut la art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală și, de asemenea, că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituție referitoare la protecția copiilor și a tinerilor.5.<!–>Judecătoria Gherla opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, arătând că aceasta întrunește dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.6.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.7.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,–><!–>
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>8.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.9.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 159 alin. (4) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercițiu restrânsă se pot împăca cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege.“10.<!–>Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiție, ale art. 22 alin. (1) referitor la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, ale art. 49 alin. (1) privind protecția copiilor și a tinerilor și ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public.11.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că împăcarea părților este o cauză care înlătură răspunderea penală, ce poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, atunci când legea prevede, în mod expres, aplicabilitatea acesteia. Prin urmare, împăcarea constituie înțelegerea intervenită între persoana vătămată/partea civilă și suspect/inculpat și, dacă este cazul, partea responsabilă civilmente de a pune capăt conflictului născut din săvârșirea infracțiunii și de a renunța la punerea în mișcare a acțiunii penale sau la continuarea procesului penal. Instituția împăcării este reglementată prin dispozițiile art. 159 din Codul penal, articol ce încheie sediul materiei rezervat ansamblului cauzelor care înlătură răspunderea penală. Act bilateral caracterizat prin acordul de voință dintre persoanele între care intervine, împăcarea este o cauză care – în privința anumitor infracțiuni – înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, efecte care se produc dacă împăcarea are loc până la citirea actului de sesizare a instanței [art. 159 alin. (1)-(3) din Codul penal]. Conținutul instituției împăcării din noul Cod penal a fost substanțial reconsiderat față de cel din Codul penal din 1969 (art. 132) prin instituirea unor noi condiții și introducerea de dispoziții exprese privind funcționarea instituției în cazul persoanei juridice, remarcându-se, totodată, restrângerea sferei infracțiunilor în cazul cărora este aplicabilă.12.<!–>Astfel, noul Cod penal a restrâns instituția împăcării numai la situațiile în care sunt îndeplinite cumulativ două condiții, și anume: acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu și legea să prevadă în mod expres împăcarea drept cauză de înlăturare a răspunderii penale.13.–>În Codul penal din 1969, împăcarea, ca și instituția retragerii plângerii prealabile, era prevăzută în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se punea în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (spre exemplu, lovirea sau alte violențe – art. 180 alineatul final, vătămarea corporală – art. 181 alineatul final, violarea de domiciliu – art. 192 alineatul final ș.a.). De asemenea, intervenea numai în cazul infracțiunilor pentru care legea prevedea că împăcarea părților înlătură răspunderea penală, mențiune cuprinsă de regulă în alineatul final al articolului care incrimina fapta. Practic, era vorba despre aceleași infracțiuni pentru care acțiunea penală se punea în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Numai în mod excepțional în Codul penal anterior se prevedea că împăcarea părților înlătură răspunderea penală, deși acțiunea penală se punea în mișcare din oficiu (de exemplu, în cazul infracțiunii de seducție – art. 199 din Codul penal din 1969) (a se vedea Decizia nr. 11 din 8 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iunie 2019, pct. 9.2).14.<!–>Astfel, prin noul Cod penal s-a produs răsturnarea regulii valabile în reglementarea anterioară, împăcarea putând interveni numai în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu și numai dacă legea o prevede în mod expres [art. 159 alin. (1) din Codul penal]. Instituția împăcării este incidentă în cazul următoarelor infracțiuni prevăzute de Codul penal: furtul – art. 228; furtul calificat săvârșit în condițiile art. 229 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c); furtul în scop de folosință – art. 230; însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor – art. 243; înșelăciunea – art. 244; înșelăciunea privind asigurările – art. 245. De asemenea, în materia violenței în familie, potrivit art. 199 alin. (2) din Codul penal, în cazul infracțiunilor de lovire sau alte violențe – art. 193 și de vătămare corporală din culpă – art. 196 săvârșite asupra unui membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu, caz în care împăcarea înlătură răspunderea penală (a se vedea Decizia nr. 397 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 15 iulie 2016, paragrafele 31 și 32).15.–>Prin urmare, potrivit noului Cod penal, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, iar acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal este posibilă numai ca urmare a retragerii plângerii prealabile, legea neprevăzând posibilitatea împăcării în aceste situații (a se vedea Decizia nr. 11 din 8 aprilie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precitată, pct. 9.2). Ca atare, în raport cu noua formulare a instituției împăcării, aceasta nu mai are nicio legătură cu plângerea prealabilă, deoarece ea intervine numai atunci când acțiunea penală a fost pornită din oficiu și dacă legea o prevede în mod expres.16.<!–>În ceea ce privește plângerea prealabilă, aceasta este plângerea de a cărei formulare legea condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale în cazul anumitor infracțiuni, în cazul cărora legea prevede, în mod expres, această condiție. Punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată în cazul următoarelor infracțiuni prevăzute de Codul penal: lovirea sau alte violențe – art. 193; vătămarea corporală din culpă – art. 196; amenințarea – art. 206; agresiunea sexuală – art. 219 alin. (1); hărțuirea sexuală – art. 223; violarea de domiciliu – art. 224; violarea sediului profesional – art. 225; violarea vieții private – art. 226 alin. (1) și (2); divulgarea secretului profesional – art. 227; furtul săvârșit în condițiile art. 231 alin. (1); abuzul de încredere – art. 238; abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor – art. 239; bancruta simplă – art. 240; bancruta frauduloasă – art. 241; gestiunea frauduloasă – art. 242; distrugerea – art. 253 alin. (1) și (2); tulburarea de posesie – art. 256; asistența și reprezentarea neloială – art. 284; nerespectarea hotărârilor judecătorești – art. 287 alin. (1) lit. d)-g); violarea secretului corespondenței – art. 302 alin. (1); abandonul de familie – art. 378; nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului – art. 379; împiedicarea exercitării libertății religioase – art. 381. Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă [art. 158 alin. (2) din Codul penal] și poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive [art. 158 alin. (1) din Codul penal] (a se vedea Decizia nr. 397 din 15 iunie 2016, precitată, paragraful 30). Așadar, potrivit art. 158 din Codul penal, retragerea plângerii prealabile constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale.17.–>Așadar, Codul penal în vigoare separă sfera infracțiunilor pentru care poate interveni împăcarea [aceasta fiind incidentă, potrivit art. 159 alin. (1) din Codul penal, în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres] de cea a infracțiunilor în cazul cărora este incidentă instituția retragerii plângerii prealabile [care, conform art. 158 alin. (1) din Codul penal, poate interveni în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile].18.<!–>În acest context, dispozițiile art. 295 alin. (3) (referitoare la plângerea prealabilă) coroborate cu cele ale art. 289 alin. (8) din Codul de procedură penală prevăd că, pentru persoana lipsită de capacitate de exercițiu, plângerea prealabilă se face de către reprezentantul său legal, precum și faptul că persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face plângere cu încuviințarea persoanelor prevăzute de legea civilă. Prin urmare, în acest caz, plângerea prealabilă va fi promovată de către părinte, tutore sau curator, respectiv cu încuviințarea persoanelor prevăzute de legea civilă. Totodată, dispozițiile legale anterior menționate prevăd că, în cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau încuviințează actele persoanei vătămate, sesizarea organelor de urmărire penală se face din oficiu.19.–>Cu privire la această ultimă ipoteză, dispozițiile art. 157 alin. (4) din Codul penal prevăd că acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu. Din analiza acestor dispoziții legale, Curtea reține că acestea stabilesc regula conform căreia, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, dacă persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă formulată de reprezentantul său legal, respectiv cu încuviințarea persoanelor prevăzute de legea civilă, precum și o excepție, reglementată în scopul protejării drepturilor și intereselor legale ale acestor categorii de persoane, respectiv aceea că punerea în mișcare a acțiunii penale se poate face și din oficiu.20.<!–>Așadar punerea în mișcare a acțiunii penale din oficiu în cazul persoanelor vătămate lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă are un caracter facultativ, iar nu obligatoriu, regula fiind aceea că, în ipoteza analizată, acțiunea penală este pusă în mișcare la plângerea prealabilă formulată de reprezentantul legal al persoanei vătămate, respectiv cu încuviințarea persoanelor prevăzute de legea civilă.21.–>Or, în aceste condiții, ipoteza prevăzută la art. 157 alin. (4) prin raportare la prevederile art. 199 alin. (2) din Codul penal, în forma lor în vigoare la data invocării prezentei excepții de neconstituționalitate [„În cazul infracțiunilor prevăzute în art. 193 și art. 196 săvârșite asupra unui membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală.“], atrage incidența dispozițiilor art. 158 din Codul penal, referitoare la retragerea plângerii prealabile, și nu a celor reglementate la art. 159 din Codul penal cu privire la împăcare.22.<!–>De altfel, aceeași soluție legislativă a stat la baza adoptării Legii nr. 233/2020 pentru modificarea art. 199 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.036 din 5 noiembrie 2020, al cărei articol unic prevede modificarea art. 199 alin. (2) din Codul penal referitor la violența în familie, în sensul că în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 193 și 196 din Codul penal, săvârșite asupra unui membru de familie, și în care acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu, a fost înlăturată, din cuprinsul alin. (2) al art. 199 din Codul penal, teza finală care prevedea că „împăcarea înlătură răspunderea penală“, legiuitorul punând astfel în acord aceste prevederi cu instituția retragerii plângerii prealabile, prevăzută în art. 158 alin. (1), (3) și (4) coroborat cu art. 157 alin. (4) din Codul penal. Așadar, prin legea anterior menționată, în cazul infracțiunilor de violență în familie – infracțiuni care se cercetează la plângerea prealabilă a persoanei vătămate -, legiuitorul a reglementat, în mod expres, regula prevăzută la art. 157 alin. (4) din Codul penal, în cazul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe și de vătămare corporală din culpă asupra unui membru de familie, respectiv regula potrivit căreia pentru această categorie de infracțiuni nu poate opera instituția împăcării părților, ci doar cea a retragerii plângerii prealabile, punând astfel în acord textul de lege cu instituția retragerii plângerii prealabile prevăzută la art. 158 din Codul penal.23.–>În aceste condiții, Curtea reține că dispozițiile art. 159 alin. (4) din Codul penal, invocate de autorul excepției de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze, în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie – infracțiune ce se cercetează la plângerea prealabilă a persoanei vătămate -, pentru care este incidentă doar instituția retragerii plângerii prealabile, și nu cea a împăcării părților. Or, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei (…).“24.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (4) din Codul penal, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla în Dosarul nr. 1.668/235/2018 al Judecătoriei Gherla.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Judecătoriei Gherla și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 15 martie 2022.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Cristina Teodora Pop<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters