DECIZIA nr. 138 din 7 aprilie 2025

Redacția Lex24
Publicat in ICCJ: DECIZII, 22/07/2025


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 599 din 27 iunie 2025
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulINTERPRETAREORD DE URGENTA 115 14/12/2023 ART. 1
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 115 14/12/2023 ART. 1
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 130 17/12/2021
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 226 30/12/2020
ActulINTERPRETARELEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 521
ActulINTERPRETARECODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 164
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 62 13/06/2024
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 62 13/06/2024 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 62 13/06/2024 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 62 13/06/2024 ART. 4
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 19 22/04/2024
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 11 17/06/2024
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 1 19/02/2024
ART. 1REFERIRE LAHOTARARE 900 28/09/2023
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 115 14/12/2023
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 115 14/12/2023 ART. 1
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 113 16/03/2023
ART. 1REFERIRE LALEGE 103 13/04/2023
ART. 1REFERIRE LAHOTARARE 20 14/03/2023
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT 14/03/2023
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT 14/03/2023 ART. 35
ART. 1REFERIRE LAHOTARARE 1447 08/12/2022
ART. 1REFERIRE LALEGE 274 30/09/2022
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 168 08/12/2022 ART. 1
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 63 29/11/2022
ART. 1REFERIRE LAHOTARARE 1071 04/10/2021
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 130 17/12/2021
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 130 17/12/2021 ART. 1
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 45 07/06/2021
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 329 11/06/2020
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 226 30/12/2020
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 226 30/12/2020 ART. 1
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 32 30/03/2020
ART. 1REFERIRE LAHOTARARE 935 13/12/2019
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 310 07/05/2019
ART. 1REFERIRE LAHOTARARE 937 07/12/2018
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 62 24/09/2018
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 2 22/01/2018
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 6
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 8
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 12
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 13
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 24
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 9 20/02/2017
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 10 04/04/2016
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 24 29/06/2015
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 5
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 519
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 520
ART. 1REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 164
ART. 3REFERIRE LAREGULAMENT 14/03/2023 ART. 36
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 16
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 38REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 79REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 521
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Dosar nr. 2.484/1/2024<!–>

Mariana Constantinescu – vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție – președintele completului
Carmen Elena Popoiag – președintele Secției I civile
Adina Oana Surdu – președintele Secției a II-a civile
Elena Diana Tămagă – președintele Secției de contencios administrativ și fiscal
Mirela Vișan – judecător la Secția I civilă
Mariana Hortolomei – judecător la Secția I civilă
Diana Florea Burgazli – judecător la Secția I civilă
Gheorghe Liviu Zidaru – judecător la Secția I civilă
Liviu Eugen Făget – judecător la Secția I civilă
Mirela Polițeanu – judecător la Secția a II-a civilă
Cosmin Horia Mihăianu – judecător la Secția a II-a civilă
Valentina Vrabie – judecător la Secția a II-a civilă
Carmen Sandu-Necula – judecător la Secția a II-a civilă
Marcela Marta Iacob – judecător la Secția a II-a civilă
Liliana Vișan – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
Adriana Florina Secrețeanu – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
Alina Nicoleta Ghica-Velescu – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
Ionel Florea – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
Mădălina-Elena Vladu-Crevon – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

1.–>Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.484/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).2.<!–>Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.3.–>La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.4.<!–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 567/30/2024, și de Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.347/99/2024 și nr. 3.258/99/2023.5.–>Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, însă acestea nu au depus puncte de vedere la raport.6.<!–>Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,–><!–>
deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:–>I.<!–>Titularii și obiectul sesizărilor7.–>Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 9 octombrie 2024, în Dosarul nr. 567/30/2024, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, în ipoteza stabilirii salariilor de bază pentru funcțiile prevăzute în aparatul de specialitate al primarului prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți în hotărârea consiliului local cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, se aplică plafonarea salariului minim brut pe țară garantat în plată prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, respectiv Legea nr. 103/2023?<!–>8.–>Ulterior, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 17 octombrie 2024, în Dosarul nr. 3.258/99/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:Dacă, în interpretarea art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru funcționarii publici din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Administrație“ din aparatul propriu al primăriilor, salariile de bază ce se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, în aplicarea principiului autonomiei locale, cu respectarea condiționărilor prevăzute de art. 11 alin. (4) (fără a se depăși indemnizația viceprimarului) și art. 25 (referitoare la limitarea cuantumului total al sporurilor) pot avea în vedere și înmulțirea unor coeficienți cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată?<!–>9.–>De asemenea, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 1 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 1.347/99/2024, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:Dacă, în cazul funcționarilor publici angajați de către unitățile administrativ-teritoriale, se impune stabilirea salariului de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2024, corespunzător funcției, nivelului studiilor, gradului/treptelor profesionale și gradației de vechime, cu aplicarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în cuantum de 3.300 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 164 din Codul muncii, coroborate cu cele ale Hotărârii Guvernului nr. 900/2023, respectiv dacă acestor funcționari li se aplică limitările prevăzute de art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și de art. I alin. (1) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 la calculul salariului de bază începând cu data menționată?<!–>10.–>Sesizările au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 2.484/1/2024, nr. 2.500/1/2024 și nr. 2.565/1/2024 și au fost conexate, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.II.<!–>Dispozițiile legale supuse interpretării11.–>Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) +
Articolul 11(1)<!–>Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.(2)–>Nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV.(3)<!–>Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.(4)–>Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, Primăria Generală a Municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.(5)Angajarea, promovarea, avansarea în gradație a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum și a celorlalte reglementări specifice funcționarilor publici și personalului contractual.
+
Articolul 12(…)<!–>(2)–>Începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. IVIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.
+
Articolul 38(…)<!–>(3)–>Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: (…) f) indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică prevăzute în anexa nr. IX se stabilesc pe baza coeficienților și a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată; (…)
12.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020) +
Articolul I(…)<!–>(2)–>Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie, indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică și funcțiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, se mențin la nivelul aferent lunii decembrie 2020.
13.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021) +
Articolul I(…)<!–>(4^4)–>Prin excepție de la prevederile alin. (2) și (4^1), începând cu data de 1 noiembrie 2022, cuantumul brut al indemnizațiilor lunare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice prevăzut în anexa nr. IX lit. C la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, se stabilește prin înmulțirea coeficientului prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, cu salariul minim brut pe țară garantat în plată stabilit potrivit legii pentru anul 2021.
14.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023) +
Articolul I(1)<!–>Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice potrivit prevederilor legale în vigoare se majorează cu 5% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023.(2)–>Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2024, indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică locală și funcțiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX litera C la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 5% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023. (…)
III.<!–>Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora sau invocat chestiunile de dreptA.–>Dosarul nr. 567/30/2024 al Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ si fiscal15.<!–>Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 567/30/2024, reclamanta, prin sindicat, a chemat în judecată pe pârâții Unitatea administrativ-teritorială orașul Deta și primarul orașului Deta, solicitând instanței să dispună:a)–>obligarea pârâților să emită o dispoziție prin care să stabilească salariul lunar al reclamantei la coeficientul de 4,48, prevăzut în Hotărârea Consiliului Local nr. 194 din 18 decembrie 2018, pentru funcția publică de secretar general, care să se înmulțească cu salariul minim brut pe țară garantat în plată pentru fiecare an, în următorul cuantum: pentru anul 2021, salariul lunar în cuantum de 10.304 lei; pentru anul 2022, salariul lunar în cuantum de 11.424 lei; pentru perioada ianuarie-septembrie 2023, salariul lunar în cuantum de 13.440 lei; pentru perioada octombrie-decembrie 2023, salariul lunar în cuantum de 14.784 lei;b)<!–>obligarea pârâților la plata despăgubirilor egale cu diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele achitate începând cu luna ianuarie 2021 și până la data executării hotărârii.16.–>În motivare, reclamanta a arătat că ocupă funcția publică de secretar general în cadrul aparatului de specialitate al primarului orașului Deta, având un salariu de bază stabilit prin Hotărârea Consiliului Local nr. 194 din 18 decembrie 2018.17.<!–>Deși prin această hotărâre s-au aprobat salariul de bază și coeficientul de ierarhizare de 4,48 pentru funcția de secretar, salariul respectiv nu a fost actualizat în conformitate cu modificările succesive ale salariului minim pe economie, începând cu anul 2021.18.–>Pârâții au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că trebuie să fie avute în vedere Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, care mențin salariile de bază la nivelul celui din anul 2020 pentru anii următori.B.<!–>Dosarul nr. 3.258/99/2023 al Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal19.–>Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal cu nr. 3.258/99/2023, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții unitatea administrativ-teritorială Popești și primarul comunei Popești, solicitând instanței să dispună:a)<!–>recunoașterea dreptului la salariul diferențiat conform studiilor superioare și obligarea pârâților la plata diferenței salariale pentru studii superioare, având în vedere că baza de calcul al salariului a pornit de la salariul pentru studii medii, cu nesocotirea Hotărârii Guvernului nr. 937/2018, Hotărârii Guvernului nr. 935/2019 și Hotărârii Guvernului nr. 1.071/2021, precum și stabilirea drepturilor salariale în raport cu salariul minim pe economie pentru studii superioare;b)–>obligarea pârâților la stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei în raport cu salariul minim pe economie pentru anul 2023, prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022, precum și la plata diferențelor datorate începând cu 1 ianuarie 2023.20.<!–>În motivare, reclamanta a arătat că este angajată pe postul de consilier achiziții publice în cadrul unității administrativ-teritoriale Popești și, începând cu data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 937/2018 și până în anul 2023, angajatorul a refuzat aplicarea salariului diferențiat conform studiilor superioare.21.–>Pârâta unitatea administrativ-teritorială Popești a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, susținând că salariul de încadrare al reclamantei (fără prime și sporuri nepermanente) a depășit salariul de bază minim brut garantat în plată și a ajuns la nivelul indemnizației viceprimarului.C.<!–>Dosarul nr. 1.347/99/2024 al Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal22.–>Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal cu nr. 1.347/99/2024, reclamantul a solicitat obligarea pârâților comuna Cristești, primarul comunei Cristești și Consiliul Local al Comunei Cristești la emiterea actelor administrative în vederea stabilirii salariului de bază, începând cu 1 ianuarie 2024, corespunzător funcției, nivelului studiilor, gradului/treptelor profesionale și gradației de vechime, cu aplicarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de 3.300 lei, în conformitate cu art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 164 din Codul muncii și Hotărârea Guvernului nr. 900/2023.23.<!–>În motivare, reclamantul a arătat că ocupă funcția publică de consilier juridic/secretar general în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Cristești, județul Iași, și că pârâții au interpretat în mod greșit normele legale incidente, întrucât nivelul indemnizațiilor lunare efectiv încasate de către viceprimari poate face obiectul unor reglementări exprese și limitative, aplicabile punctual și cu titlu de excepție numai demnitarilor.IV.–>Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii24.<!–>Completul de judecată din cadrul Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. În acest sens, a menționat că nu a identificat hotărâri obligatorii care să vizeze chestiunea de drept supusă dezlegării. A mai arătat că nu mai trebuie verificată condiția existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de vreme ce sesizarea se dispune cu titlu imperativ, nefiind lăsată la aprecierea instanței care judecă procesul evaluarea dificultății chestiunii de drept.25.–>Completurile de judecată din cadrul Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. În acest sens, au arătat că instanța supremă nu a statuat asupra chestiunilor de drept de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzelor și aceste chestiuni nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.V.<!–>Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept26.–>Părțile nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiunilor de drept.VI.<!–>Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept27.–>Completul de judecată din cadrul Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ si fiscal a apreciat că efectul aplicării plafonării indemnizațiilor lunare pentru funcțiile de demnitate publică din cadrul organelor autorității publice locale și al salarizării funcționarilor publici din primării prin înmulțirea unor coeficienți de ierarhizare cu salariul minim garantat în plată pentru care nu operează o plafonare constă în egalizarea sau chiar depășirea indemnizației viceprimarului.28.<!–>Completurile de judecată din cadrul Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal au menționat că nu formulează un punct de vedere asupra chestiunii de drept pentru a nu se antepronunța în cauzele deduse judecății.VII.–>Jurisprudența instanțelor naționale29.<!–>Instanțele consultate au transmis practică judiciară relevantă și puncte de vedere teoretice cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării.30.–>Cu privire la prima chestiune de drept s-au conturat două opinii.31.<!–>Astfel, într-o opinie majoritară s-a apreciat că, în ipoteza stabilirii salariilor de bază pentru funcțiile prevăzute în aparatul de specialitate al primarului prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți în hotărârea consiliului local cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, se aplică plafonarea salariului minim brut pe țară garantat în plată, prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și Legea nr. 103/2023.32.–>S-a argumentat că actele normative anterior evocate prevăd plafonarea salariilor pentru toate categoriile de personal care sunt plătite din fonduri publice, inclusiv pentru personalul din aparatul de specialitate al primarului.33.<!–>Într-o opinie minoritară s-a apreciat că, în ipoteza stabilirii salariilor de bază pentru funcțiile prevăzute în aparatul de specialitate al primarului prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți în hotărârea de consiliu local cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, se aplică doar plafonarea prevăzută de 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.34.–>Cu privire la a doua chestiune de drept s-au conturat două opinii.35.<!–>Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că, la stabilirea salariilor de bază prin hotărâre a consiliului local pentru funcționarii publici din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al primăriilor, nu poate fi avută în vedere înmulțirea unor coeficienți cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.36.–>S-a arătat că nu se poate discuta despre calculul salariilor funcționarilor publici prin raportare la coeficientul de încadrare care urmează a fi înmulțit cu salariul de bază minim brut pe țară, deoarece legiuitorul a restrâns stabilirea nivelului veniturilor salariale la nivelul indemnizației funcției de viceprimar, prin art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.37.<!–>Într-o a doua opinie s-a apreciat că, la stabilirea salariilor de bază prin hotărâre a consiliului local pentru funcționarii publici din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al primăriilor, poate fi avută în vedere înmulțirea unor coeficienți cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.38.–>Cu privire la a treia chestiune de drept s-a conturat o opinie.39.<!–>Astfel, s-a apreciat că în cazul funcționarilor publici angajați de către unitățile administrativ-teritoriale nu se impune stabilirea salariului de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2024, corespunzător funcției, nivelului studiilor, gradului/treptelor profesionale și gradației de vechime, cu aplicarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și utilizarea coeficienților de ierarhizare, acestor funcționari fiindu-le aplicabile limitările prevăzute de art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și de art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.40.–>Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizărilor conexate.VIII.<!–>Jurisprudența Curții Constituționale41.–>Prin Decizia nr. 329 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1300 din 29 decembrie 2020, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că prevederile art. 1 alin. (3), art. 6 lit. a) teza finală, art. 11 alin. (1), art. 24, art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.42.<!–>Prin Decizia nr. 113 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iunie 2023, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că dispozițiile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.IX.–>Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție43.<!–>Prin Decizia nr. 1 din 19 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 28 martie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat că stabilirea drepturilor salariale ale personalului poliției locale nu trebuie să se facă în același cuantum cu drepturile salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului.44.–>Prin Decizia nr. 11 din 17 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 2 august 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. I alin. (1)(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, ale art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, care au ca efect plafonarea salariilor și indemnizațiilor prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că: „Aceste reglementări legale sunt aplicabile și funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, chiar dacă prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu modifică sistemul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupațională „Administrație“ cuprins în art. 11 din aceeași lege-cadru.“X.<!–>Raportul asupra chestiunilor de drept45.–>Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.XI.<!–>Înalta Curte de Casație și Justiție46.–>Potrivit art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal. (…) prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.“47.<!–>Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, „dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“, iar, potrivit art. 4, „dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“.48.–>Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile:a)<!–>existența unei cauze aflate în curs de judecată, al cărei obiect să se încadreze în categoriile limitativ prevăzute la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024;b)–>completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;c)<!–>să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei;d)–>chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.49.<!–>Spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită, iar Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completele de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță sau în calea de atac, fiind eliminată condiția sesizării doar de către completele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.50.–>În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în sesizările formulate în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă – dreptul comun în materie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (a se vedea Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 19 din 22 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 7 iunie 2024).51.<!–>Totodată, s-a statuat că chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, dificultăți decurgând din neclaritatea normei, din caracterul incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori accepțiuni deopotrivă de justificate față de imprecizia redactării textului legal (a se vedea Decizia nr. 9 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2017).52.–>Ca atare, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege fie din cauză că acesta este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare sau că și-ar putea extinde efectele după data abrogării lui (prin ultraactivitate), fie că ar intra în coliziune cu principii fundamentale ale dreptului (a se vedea Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020).53.<!–>Definitorie pentru această procedură este dezlegarea de principiu pe care o poate da instanța supremă în legătură cu sensul normei de drept, cu cea mai adecvată interpretare a lui, atunci când este susceptibil de mai multe înțelesuri, astfel încât ulterior, printr-o aplicare corespunzătoare din partea instanțelor, jurisprudența să capete coerență și unitate.54.–>Dimpotrivă, chestiunea de drept aptă a fi dezlegată prin mecanismul hotărârii prealabile nu poate consta în realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu; chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să aibă ca obiect interpretarea unor dispoziții legale, iar nu modul concret de aplicare a acestora la situații specifice.55.<!–>Astfel, s-a reținut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege (Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 46).56.–>Interpretarea și aplicarea legii, în circumstanțele specifice fiecărei cauze, sunt competențe care aparțin instanței de judecată învestite și reprezintă o obligație ridicată la rang de principiu fundamental, ce își găsește consacrarea în prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Judecătorul cauzei este cel chemat să rezolve și posibilele dificultăți de interpretare ori de corelare a unor norme juridice, fie ele neclare ori incomplete, folosind metodele de interpretare a legii, în acord cu principiile de drept, cu statuările doctrinare și cele jurisprudențiale în materie, atât timp cât interpretarea legii substanțiale și a celei de procedură reprezintă o etapă distinctă și absolut necesară în procesul de aplicare a dreptului la o situație de fapt concretă.57.<!–>La analiza admisibilității sesizărilor supuse examinării vor fi avute în vedere toate aceste statuări de principiu mai sus enunțate.A.–>Sesizarea Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 567/30/202458.<!–>În privința sesizării formulate de Tribunalul Timiș, care întreabă dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, în ipoteza stabilirii salariilor de bază pentru funcțiile prevăzute în aparatul de specialitate al primarului prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți în hotărârea de consiliu local cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, se aplică plafonarea salariului minim brut pe țară garantat în plată, prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, respectiv Legea nr. 103/2023, se constată, în primul rând, că aceasta își poate găsi răspuns în dezlegările explicite și implicite date prin Decizia nr. 11 din 17 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.59.–>Această decizie, pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. I alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, ale art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, care au ca efect plafonarea salariilor și indemnizațiilor prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că aceste reglementări legale sunt aplicabile și funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, chiar dacă prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu modifică sistemul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupațională „Administrație“, cuprins în art. 11 din aceeași lege-cadru.60.<!–>Astfel, în considerentele de la paragrafele 74-80 din această decizie s-a reținut că:Interpretând aceste ultime dispoziții legale, se constată că pentru anul 2023 legiuitorul a avut în vedere o creștere cu 10% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăși valoarea nominală pentru anul 2022 a salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice, prevăzut în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, prin derogare de la dispozițiile art. 12 alin. (2) din același act normativ, respectiv calculul salariului de bază prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în lege cu salariul de bază minim brut în plată aferent anului 2023, ce urmau a se aplica din acest an. De asemenea, a plafonat indemnizațiile acordate pentru funcțiile de demnitate publică.–>Or, și în acest caz, întrucât modalitatea de calcul al salariului, prin utilizarea coeficienților prevăzuți de anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, impusă prin art. 12 alin. (2) din acest act normativ, nu este incidentă personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, rezultă că nici prin aceste dispoziții ale art. I alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 nu s-a modificat sistemul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupațională de funcții bugetare «Administrație», cuprins în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.<!–>O atare concluzie nu poate fundamenta însă teza conform căreia cele trei acte normative adoptate în perioada 2020-2022, prin care a fost temporizat procesul de aplicare etapizată avut în vedere prin Legea-cadru nr. 153/2017, ar fi lipsite de orice efect în privința stabilirii nivelului salariilor categoriei de personal prevăzut la art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, în condițiile în care o limitare a creșterii salariale s-a produs prin voința legiuitorului și în cazul acestora, în mod indirect, prin plafonarea indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, indemnizație ce constituie nivelul maxim al veniturilor salariale cuvenite acestei categorii de personal.–>Această limitare impusă prin legislația primară nu poate fi ignorată în calculul salariilor conform coeficienților stabiliți prin hotărârile autorităților locale, având în vedere că respectarea principiilor de salarizare prevăzute de legea-cadru impune inclusiv respectarea prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, ce reglementează «principiul ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate», precum și a dispozițiilor art. 8 din Legea-cadru nr. 153/2017, care stabilesc criteriile generale pe baza cărora are loc ierarhizarea posturilor în vederea stabilirii salariilor de bază, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu.<!–>Or, respectarea acestui principiu presupune, în concret, respectarea diferențelor între coeficienții adoptați, diferențe care trebuie să se reflecte întocmai în nivelul salariilor calculate pe baza acestora, chiar dacă legiuitorul a plafonat direct doar limita maximă de care trebuia să se țină seama la momentul adoptării respectivelor hotărâri.–>Principiul descentralizării și autonomiei locale în ceea ce privește stabilirea cuantumului veniturilor salariale la nivelul autorităților publice locale nu poate deroga de la imperativul respectării principiilor de salarizare prevăzute de legea-cadru, astfel că măsura plafonării acestor venituri rezultată din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 11 și 13 din Legea-cadru nr. 153/2017 cu art. 6 lit. f) din același act normativ și cu prevederile ordonanțelor anuale de salarizare se impune pentru asigurarea respectării ierarhiei funcțiilor din familia ocupațională «Administrație».<!–>Având în vedere voința legiuitorului de a corela salariile personalului din cadrul organelor administrației publice locale cu indemnizația lunară a funcției de viceprimar sau, după caz, cu indemnizația lunară a vicepreședintelui consiliului județean, în coerența reglementării mai sus indicate, orice creștere salarială trebuie să se integreze pe deplin acestui sistem de ierarhizare menit să asigure respectarea și altor principii ale salarizării, respectiv a celorlalte repere legale obligatorii în materia salarizării personalului din aparatul administrației publice locale, neputând fi raportată, formal, doar la plafonarea respectivei indemnizații care nu constituie, conform celor anterior expuse, un criteriu singular în algoritmul de stabilire a acestor salarii, cu respectarea, evident, a nivelului creditelor bugetare aprobate.–>61.<!–>Pe de altă parte, se mai observă că sesizarea Tribunalului Timiș nu pune în discuție interpretarea unei anume norme de drept, considerată lacunară ori neclară, atunci când întreabă dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, în ipoteza stabilirii salariilor de bază pentru funcțiile prevăzute în aparatul de specialitate al primarului prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți în hotărârea de consiliu local cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, se aplică plafonarea salariului minim brut pe țară, prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, respectiv Legea nr. 103/2023.62.–>Formularea în acești termeni a sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile nu se circumscrie exigențelor mecanismului de unificare a practicii judiciare activat, deoarece nu urmărește, în realitate, o interpretare și dezlegare de principiu asupra unor norme neclare, lapidare, incoerente, ci identificarea modului de rezolvare a unei probleme punctuale de interpretare sistematică, de coroborare și aplicare a unor dispoziții legale într-o ipoteză specifică împrejurărilor particulare ale cauzei.63.<!–>Dacă prin sesizarea formulată nu se urmărește stabilirea înțelesului sau a conținutului de ordin general al normei, ci se urmărește doar identificarea soluției ce trebuie dispusă în cauză, prin efectuarea unor silogisme concrete în vederea identificării regulii de drept aplicabile în ipoteza unui concurs de norme sau în coroborarea și aplicarea combinată a unor dispoziții legale, sesizarea este inadmisibilă.64.–>Nu în ultimul rând, se remarcă faptul că jurisprudența relevantă și opiniile teoretice exprimate de instanțele chestionate converg aproape unanim cu punctul de vedere exprimat de instanța de trimitere spre dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări, în sensul că, în ipoteza supusă analizei, se aplică plafonarea salariului minim brut pe țară garantat în plată prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și Legea nr. 103/2023. Singura hotărâre judecătorească identificată a exprima un punct de vedere contrar este anterioară Deciziei nr. 11 din 17 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.65.<!–>Prin urmare, dat fiind că din punctele de vedere comunicate și practica judiciară relevantă nu se conturează riscul unei jurisprudențe neunitare în materie, care să facă necesară angajarea mecanismului de unificare a practicii, rezultă că nici din perspectiva condiției dificultății chestiunii de drept sesizarea nu este admisibilă.B.–>Sesizarea formulată de Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.347/99/202466.<!–>Aceleași rațiuni care au conturat inadmisibilitatea sesizării Tribunalului Timiș se regăsesc și în cazul sesizării formulate de Tribunalul Iași, care întreabă dacă, în cazul funcționarilor publici angajați de către unitățile administrativ-teritoriale, se impune stabilirea salariului de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2024, corespunzător funcției, nivelului studiilor, gradului/treptelor profesionale și gradației de vechime, cu aplicarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în cuantum de 3.300 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 164 din Codul muncii, coroborate cu cele ale Hotărârii Guvernului nr. 900/2023, sau dacă acestor funcționari li se aplică limitările prevăzute de art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și de art. I alin. (1) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, la calculul salariului de bază începând cu data menționată.67.–>Practic, instanța de trimitere solicită un răspuns cu privire la aplicabilitatea, cu ocazia stabilirii salariului de bază al funcționarilor publici din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, începând cu 1 ianuarie 2024, a limitărilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 în cazul personalului plătit din fonduri publice sau pentru funcțiile de demnitate publică locală și funcțiile asimilate acestora, prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, limitări având aceeași natură cu cele reglementate pentru anii anteriori de actele normative ce au făcut obiectul primei chestiuni analizate.68.<!–>Sesizarea vizând o problematică similară, soluția va fi, la rândul ei, similară: pe de o parte, problema își poate găsi răspunsul în dezlegările date prin Decizia nr. 11 din 17 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, citate anterior, iar, pe de altă parte, întrebarea nu urmărește stabilirea înțelesului sau a conținutului de ordin general al normei, ci soluționarea cauzei, prin efectuarea unor silogisme concrete în vederea identificării regulii de drept aplicabile în ipoteza unui concurs de norme; în plus, nu s-a reliefat nici riscul unei jurisprudențe neunitare.69.–>Se observă, suplimentar, că sesizarea nu cuprinde punctul de vedere al completului de judecată și nici indicarea argumentelor din care rezultă că chestiunea de drept are caracter veritabil, de natură să justifice intervenția instanței supreme în scopul rezolvării sale; este enunțată doar necesitatea rezolvării unei probleme concrete de aplicare a legii într-o situație de invocare de către părți a incidenței unor prevederi legale considerate a fi relevante, fără ca instanța de trimitere să fi identificat vreo dificultate de interpretare a unor norme care să necesite o dezlegare de principiu.70.<!–>Or, s-a statuat că, pentru a se verifica existența unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente și de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile (Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018 – paragraful 42; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018 – paragrafele 38, 39 și 41; Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020 – paragraful 50).71.–>Încheierea instanței de trimitere prezintă caracter deficitar și din această perspectivă, astfel încât sesizarea este inadmisibilă pentru neîndeplinirea tuturor condițiilor de admisibilitate anterior analizate.C.<!–>Sesizarea formulată de Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.258/99/202372.–>În ceea ce privește sesizarea conexă formulată de Tribunalul Iași, având ca obiect întrebarea „dacă, în interpretarea art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru funcționarii publici din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare «Administrație» din aparatul propriu al primăriilor, salariile de bază ce se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, în aplicarea principiului autonomiei locale, cu respectarea condiționărilor prevăzute de art. 11 alin. (4) (fără a se depăși indemnizația viceprimarului) și art. 25 (referitoare la limitarea cuantumului total al sporurilor) din aceeași lege pot avea în vedere și înmulțirea unor coeficienți cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată“, se constată, de asemenea, că problema ridicată nu are la bază o dificultate de interpretare a unor norme – în speță, a art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 – a căror claritate nu este propriu-zis pusă în discuție, nefiind identificate aspecte lacunare sau contradictorii -, ci o nevoie de confirmare sau infirmare a faptului că normele citate ar permite o anume modalitate de stabilire a salariului de bază pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Administrație“ din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, în condițiile în care textul de lege nu indică o formulă propriu-zisă de stabilire a salariului de bază, ci doar nivelul maxim permis al veniturilor salariale și al cuantumului total al sporurilor.73.<!–>Nici această încheiere de sesizare nu reflectă caracterul complex ori precar al reglementării, de natură a conduce la interpretări diferite, nu argumentează diferitele variante de interpretare posibile și nu exprimă punctul de vedere al instanței de trimitere.74.–>Se observă, de asemenea, că și cu privire la această chestiune există dezlegări ale instanței supreme. Prin Decizia nr. 1 din 19 februarie 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat că stabilirea drepturilor salariale ale personalului poliției locale nu trebuie să se facă în același cuantum cu drepturile salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului, s-a reținut, în considerentul de la paragraful 82, că „ordonatorul de credite beneficiază de o deplină libertate de stabilire a cuantumului salariilor de bază, în exprimarea principiilor descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, singurele restricții legale referindu-se la salariul minim brut pe țară, ca limită minimă, și nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar, ca limită maximă“.75.<!–>De asemenea, în paragraful 84 al acestei decizii se face referire la Decizia nr. 310 din 7 mai 2019 a Curții Constituționale, în cuprinsul căreia s-au reținut următoarele:(…) Curtea reține că, în materia salarizării personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, legiuitorul acordă competență exclusivă consiliilor locale/consiliilor județene/Consiliului General al Municipiului București/ordonatorilor de credite. Autoritățile administrației publice locale enunțate au, așadar, dreptul de decizie referitor la stabilirea salariului de bază al acestor categorii de personal din sistemul bugetar, dispunând, prin bugetul local, de resursele și mijloacele necesare îndeplinirii acestei competențe. O asemenea competență se exercită însă cu respectarea normelor, criteriilor și standardelor stabilite de Legea-cadru nr. 153/2017.–>Astfel, potrivit art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, marja de apreciere a autorităților administrației publice locale nu este nelimitată, ci aceasta se exercită cu încadrarea între limitele minime și maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale.<!–>De asemenea, Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază și a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice locale. Astfel, referitor la această categorie specială, Legea-cadru nr. 153/2017 instituie reguli specifice: nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV [art. 11 alin. (2) din lege]; nivelul veniturilor salariale se stabilește, fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, Primăria Generală a Municipiului București. [art. 11 alin. (4) din lege]; angajarea, promovarea, avansarea în gradație a personalului prevăzut la art. 11 alin. (1) din lege se fac cu respectarea prevederilor legii, precum și a celorlalte reglementări specifice funcționarilor publici și personalului contractual [art. 11 alin. (5)].–>76.<!–>Or, instanța de trimitere își poate găsi răspunsul la întrebarea formulată în reperele oferite de jurisprudența Curții Constituționale și de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii anterior citate, ținând cont și de limitările legale recunoscute ca fiind aplicabile prin dezlegările Deciziei nr. 11 din 17 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii de la paragrafele 74-80 din această decizie, aplicabile celor trei sesizări conexe.77.–>Pe de altă parte, nefiind invocată prin sesizarea de față o chestiune care să implice serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, neclare, lacunare ori contradictorii, cuprinse în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, susceptibile de mai multe înțelesuri deopotrivă de justificate față de imprecizia redactării textului legal, ci fiind dedusă analizei doar o problemă de verificare în concret a încadrării în posibilitățile oferite de lege a unei variante ipotetice de aplicare a acesteia, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond, având caracter inadmisibil, câtă vreme se tinde, în realitate, la o „delegare“ a funcției jurisdicționale a instanței de trimitere către instanța supremă, îndrituită să dea doar dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să indice rezolvări punctuale, a căror aplicare să fie realizată apoi de instanța de trimitere (a se vedea Decizia nr. 63 din 17 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1156 din 29 noiembrie 2022 – paragraful 103).78.<!–>Mai mult decât atât, problema ce se ridică în litigiul care a stat la baza sesizării privește impactul asupra modului de stabilire a salariului reclamantei al intrării ulterioare în vigoare a salariului minim diferențiat pe studiile absolvite, începând cu anul 2018, prin Hotărârea Guvernului nr. 937/2018, iar apoi prin Hotărârea Guvernului nr. 935/2019 și Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2021, ceea ce face ca problema de drept să vizeze modul punctual de rezolvare a unui eventual concurs de norme, prin efectuarea în concret a unui raționament juridic implicând coroborarea și interpretarea lor sistematică. Or, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să aibă ca obiect interpretarea unor dispoziții legale, iar nu modul concret de aplicare a acestora la situații specifice, așa cum se întâmplă în cazul sesizării de față.79.–>Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 567/30/2024, și de Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.347/99/2024 și nr. 3.258/99/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, în ipoteza stabilirii salariilor de bază pentru funcțiile prevăzute în aparatul de specialitate al primarului prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți în hotărârea consiliului local cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, se aplică plafonarea salariului minim brut pe țară garantat în plată prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, respectiv Legea nr. 103/2023?dacă, în cazul funcționarilor publici angajați de către unitățile administrativ-teritoriale, se impune stabilirea salariului de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2024, corespunzător funcției, nivelului studiilor, gradului/treptelor profesionale și gradației de vechime, cu aplicarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în cuantum de 3.300 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 164 din Codul muncii, coroborate cu cele ale Hotărârii Guvernului nr. 900/2023, respectiv dacă acestor funcționari li se aplică limitările prevăzute de art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și de art. I alin. (1) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 la calculul salariului de bază începând cu data menționată?dacă, în interpretarea art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru funcționarii publici din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Administrație“ din aparatul propriu al primăriilor, salariile de bază ce se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, în aplicarea principiului autonomiei locale, cu respectarea condiționărilor prevăzute de art. 11 alin. (4) (fără a se depăși indemnizația viceprimarului) și art. 25 (referitoare la limitarea cuantumului total al sporurilor) pot avea în vedere și înmulțirea unor coeficienți cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată?<!–>Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.–>Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2025.<!–>
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE–>
MARIANA CONSTANTINESCU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Cristian Balacciu<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters