DECIZIA nr. 148 din 17 martie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 605 din 21 iunie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 59 26/05/2000 ART. 40
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 59 26/05/2000 ART. 40
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 59 26/05/2000 ART. 40
ART. 3REFERIRE LAOUG 59 26/05/2000
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 3REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 4REFERIRE LAOUG 59 26/05/2000 ART. 40
ART. 6REFERIRE LAOUG 59 26/05/2000 ART. 40
ART. 7REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 7REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 21 10/04/1996
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOUG 59 26/05/2000 ART. 40
ART. 13REFERIRE LALEGE 234 09/12/2019
ART. 13REFERIRE LAOUG 59 26/05/2000 ART. 40
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 16REFERIRE LAOUG 59 26/05/2000 ART. 1
ART. 16REFERIRE LAOUG 59 26/05/2000 ART. 2
ART. 17REFERIRE LAOUG 59 26/05/2000 ART. 40
ART. 18REFERIRE LAOUG 59 26/05/2000 ART. 37
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 25/01/2007
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 454 04/07/2018
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 51 25/01/2012
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 240 21/11/2000
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 439 21/06/2016
ART. 22REFERIRE LAOUG 59 26/05/2000
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 21 10/04/1996
ART. 25REFERIRE LAHG 229 04/03/2009 ART. 4
ART. 27REFERIRE LAOUG 59 26/05/2000 ART. 40
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea.<!–>1.–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, excepție ridicată de Marius Aurelian Pop în Dosarul nr. 2.167/234/2014* al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 261D/2019.2.<!–>La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece criticile ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție țin, în realitate, de interpretarea textului de lege criticat, iar dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție și cele ale art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorul excepției, nu au legătură cu textul criticat din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000.
CURTEA,<!–>–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>4.–>Prin Încheierea nr. 4 din 17 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.167/234/2014*, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de inculpatul Marius Aurelian Pop, în cadrul soluționării unei acțiuni penale, autorul excepției fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals în declarații, cauza aflându-se în faza de rejudecare.5.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia – pădurar în cadrul Ocolului Silvic Miercurea-Ciuc – arată, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece sintagma „care desfășoară activitate concurențială“ este contrară principiului legalității incriminării, al securității raporturilor juridice, al calității legii și al libertății individuale, respectiv nu corespunde cerințelor de accesibilitate și previzibilitate, întrucât textul criticat folosește noțiuni care nu sunt definite nici în actul normativ în care se regăsește incriminarea, nici în alte acte normative. În esență, nu se poate stabili dacă: activitatea concurențială vizează doar concurența neloială (așa cum s-a apreciat majoritar, în teoria și practica judiciară) sau orice fel de concurență; această sintagmă vizează doar acțiuni de participare la aceleași licitații publice la care a participat și Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA (denumită în continuare Romsilva), pentru achiziționarea de lucrări de natura celor prevăzute în obiectul său de activitate, îndeosebi cele de exploatare silvică ce fac obiectul incriminării în cauză, sau orice acțiuni; această sintagmă vizează acțiunile de concurență doar în raport cu unitatea silvică la care este angajat personalul silvic sau cu toate unitățile silvice din subordinea Romsilva; această sintagmă vizează acțiunile de concurență doar în raport cu perioada reținută în actul de acuzație sau în raport cu întreaga perioadă de existență a unităților silvice din cadrul Romsilva.6.–>În final, autorul arată că textul criticat are legătură cu două fapte pentru care este acuzat, și anume: aceea de a fi efectuat, în calitate de administrator al unei societăți, operațiuni financiare, ca acte de comerț incompatibile cu funcția de pădurar, și tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției; aceea de a declara, cu ocazia completării declarației privind starea de incompatibilitate, prevăzută de art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, că nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de lege, deși soția sa era administrator al acelei societăți.7.<!–>Judecătoria Odorheiu Secuiesc și-a exprimat opinia în sensul temeiniciei excepției de neconstituționalitate, având în vedere că sintagma „activitate concurențială“ nu este definită în mod clar nici de Codul fiscal, nici de Codul de procedură fiscală și nici de Legea concurenței nr. 21/1996.8.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.<!–>Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece un act normativ nu poate fi exhaustiv în descrierea unei anumite conduite sau incompatibilități, ci este necesar ca redactarea textului să poată conduce la înțelegerea clară a conținutului normei juridice de către destinatarul acesteia, dar și a conduitei interzise. Cu privire la sintagma „care desfășoară activitate concurențială“ precizează că înțelesul acesteia, în lipsa unei definiții din partea legiuitorului, poate fi dedus pe cale de interpretare a legii, fiind determinat prin raportare la înțelesul comun al cuvintelor ce o compun. În această logică, dispozițiile criticate nu aduc atingere normelor constituționale privind principiul legalității, deoarece îndeplinesc criteriile de claritate și previzibilitate, astfel încât destinatarii își pot adapta în mod corespunzător conduita. Cât privește celelalte critici, consideră că acestea nu pot fi reținute.10.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,<!–>–>
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>11.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 40 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 30 mai 2000, cu următorul conținut: „Calitatea de personal silvic angajat al unei unități silvice care administrează fond forestier proprietate publică a statului este incompatibilă cu aceea de proprietar, membru asociat sau de salariat al unei societăți comerciale care desfășoară activitate concurențială sau cu care sunt stabilite relații contractuale. Incompatibilitatea are loc și atunci când membrii de familie ai personalului silvic se află în una dintre situațiile de proprietar sau de membru asociat al unei asemenea societăți comerciale. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin familie se înțelege: soțul, soția, copiii și părinții soților, care locuiesc și gospodăresc împreună.“13.–>Curtea reține că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 au fost modificate prin Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1004 din 13 decembrie 2019, soluția legislativă criticată regăsindu-se, în prezent, la art. 40 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, cu următorul conținut: „Calitatea de personal silvic angajat în structurile administratorilor fondului forestier proprietate publică a statului este incompatibilă cu aceea de proprietar, membru asociat sau de salariat al unei societăți comerciale care desfășoară activitate concurențială sau cu care sunt stabilite relații contractuale. Incompatibilitatea are loc și atunci când membrii de familie ai personalului silvic se află în una dintre situațiile de proprietar sau de membru asociat al unei asemenea societăți comerciale. În sensul prezentei legi, prin familie se înțelege: soțul, soția, copiii și părinții soților, care locuiesc și gospodăresc împreună.“14.<!–>În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității și art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 7 paragraful 1 privind principiul legalității incriminării și a pedepsei din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate, pădurar în cadrul unui ocol silvic, arată că a fost acuzat și condamnat pentru fals în declarații, deoarece, cu ocazia completării declarației privind starea de incompatibilitate, prevăzută de textul de lege criticat, a declarat că nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de lege, deși soția sa era administrator al unei societăți cu răspundere limitată, el fiind și angajat în cadrul acesteia, societate care desfășura „activitate concurențială“ cu Romsilva.16.<!–>Cu privire la categoria personalului silvic, Curtea observă că, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, personalul silvic este format din persoane care au pregătire de specialitate în domeniul silviculturii și care își desfășoară activitatea profesională în domeniul silviculturii, iar, potrivit art. 3 din același act normativ, în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier, a fondului cinegetic, a fondului piscicol și a ariilor naturale protejate, în constatarea contravențiilor și în aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, precum și în constatarea faptelor ce constituie infracțiuni, potrivit legii, personalul silvic care își desfășoară activitatea în entitățile prevăzute la art. 2 lit. a)-f) este învestit cu exercițiul autorității publice, în limitele competențelor stabilite de lege. Potrivit art. 1 alin. (2) lit. c) și d) din același act normativ, domeniul silvicultură cuprinde activitățile care au ca obiective administrarea fondului forestier național și asigurarea serviciilor silvice pentru acesta, precum și gestionarea fondului forestier național și a fondului cinegetic național.17.–>Curtea reține că dispozițiile criticate – art. 40 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 – fac parte din statutul personalului silvic și instituie o incompatibilitate între calitatea de personal silvic angajat în structurile administratorilor fondului forestier proprietate publică a statului și aceea de proprietar, membru asociat sau de salariat al unei societăți „care desfășoară activitate concurențială“. De asemenea, incompatibilitatea are loc și atunci când membrii de familie (soțul, soția, copiii și părinții soților, care locuiesc și gospodăresc împreună) ai personalului silvic se află în una dintre situațiile de proprietar sau de membru asociat al unei asemenea societăți.18.<!–>Curtea constată că rațiunea instituirii acestei incompatibilități este necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către personalul silvic a atribuțiilor ce le revin potrivit legii, în deplină concordanță cu principiile care stau la baza exercitării funcției și/sau profesiei de către personalul silvic, și anume: legalitate, imparțialitate și obiectivitate, transparență, profesionalism, eficiență și eficacitate, responsabilitate, în conformitate cu art. 37 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000.19.–>În ceea ce privește invocarea art. 1 alin. (5) din Constituție, prin prisma neclarității sintagmei „care desfășoară activitate concurențială“, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).20.<!–>În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, sau Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).21.–>Curtea Constituțională a mai statuat că principiul securității juridice este instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituție, principiu care exprimă în esență faptul că cetățenii trebuie protejați contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă și previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, sau Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020, paragraful 105). Securitatea juridică a persoanei se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și a libertăților fundamentale (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68).22.<!–>Analizând dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 și ale Legii concurenței nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, Curtea observă că acestea nu definesc sintagma „activitate concurențială“, astfel că, potrivit jurisprudenței sale, sensul sintagmei trebuie căutat în Dicționarul explicativ al limbii române (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 439 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 2 noiembrie 2016, paragraful 17). 23.–>Astfel, potrivit sensului comun, activitatea concurențială este o activitate în care intervine sau poate interveni concurența. În literatura de specialitate, s-a afirmat că, în accepțiunea sa juridică, „concurența este confruntarea dintre agenți economici cu activități similare sau asemănătoare, exercitată în domeniile deschise pieței, pentru câștigarea și conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei clientele“ (a se vedea G. Boroi, Dreptul concurenței, București, 1996, p. 5). De asemenea, s-a făcut distincție între noțiunea generică, economică și specifică a concurenței, în funcție de care se definește concurența ca fiind „confruntarea dintre agenții economici cu activități similare sau asemănătoare, exercitată în domeniile deschise pieței, pentru câștigarea și conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi“ (a se vedea O. Căpățână, Dreptul concurenței comerciale. Concurența onestă, Ed. Lumina Lex, 1992, p. 82). Potrivit Glosarului de termeni utilizați în politica de concurență și control al concentrărilor în Uniunea Europeană, elaborat de Consiliul Concurenței, concurența este „o situație pe piață, în care vânzătorii unui produs sau serviciu acționează independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adică un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vânzări și/sau al cotei de piață. Această concurență între întreprinderi poate avea loc în domeniul prețurilor, calității, service-ului sau al unei combinații între acestea, precum și în domeniul altor factori care pot prezenta importanță pentru clienți“. Prin urmare, concurența este caracterizată de similitudinea produselor (mărfuri, servicii, lucrări) pe care operatorii economici le comercializează pe piața respectivă.24.<!–>Incompatibilitatea prevăzută de textul de lege criticat are loc între calitatea de personal silvic angajat în structurile administratorilor fondului forestier proprietate publică a statului și aceea de proprietar, membru asociat sau de salariat al unei societăți „care desfășoară activitate concurențială“, aplicându-se și atunci când un membru al familiei personalului silvic are calitatea de proprietar sau de membru asociat al unei asemenea societăți.25.–>Curtea reține că Romsilva are atât calitatea de administrator al fondului forestier proprietate publică a statului, cât și pe cea de operator economic. Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, „Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea» și de Regia Autonomă «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat», prin ocolul silvic propriu constituit în condițiile legii“. Art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 16 martie 2009, prevede următoarele: „(1) Romsilva are ca scop principal gestionarea durabilă și unitară a fondului forestier proprietate publică a statului. (2) Activitatea principală desfășurată de Romsilva este «Silvicultură și alte activități forestiere», clasa CAEN 0210.“26.<!–>Având în vedere aceste dispoziții care stabilesc cu claritate obiectul de activitate al Romsilva și ținând cont de jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la cerințele de claritate și previzibilitate ale legii, Curtea constată că o persoană interesată – care poate apela, la nevoie, și la sfatul unui specialist – poate să prevadă că activitatea pe care o desfășoară societatea la care este angajat (sau la care un membru al familiei sale este proprietar sau membru asociat) este „concurențială“ cu cea desfășurată de Romsilva, adică oferă produse (mărfuri, servicii, lucrări) similare în domeniul silviculturii și al activităților forestiere. 27.–>Prin urmare, în definirea „activității concurențiale“, ca element al incompatibilității prevăzute în art. 40 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, nu este relevantă clasificarea pe care o invocă autorul excepției de neconstituționalitate între concurența loială și cea neloială, clasificare specifică dreptului concurenței, ci ceea ce este esențial este ca societatea (al cărei proprietar, membru asociat sau angajat este și personal silvic) să aibă un obiect de activitate similar cu cel al Romsilva, în domeniul silviculturii și al activităților forestiere. 28.<!–>În concluzie, textul de lege criticat este suficient de clar și previzibil, astfel că nu sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție privind principiul legalității, în componenta privind claritatea legii.29.–>Având în vedere acestea, Curtea constată că nici dispozițiile art. 7 paragraful 1 din Convenție nu sunt încălcate prin dispozițiile de lege criticate, textul criticat fiind suficient de clar și previzibil.30.<!–>Referitor la invocarea dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauza de față, deoarece se referă la prioritatea de aplicare a actelor europene cu caracter obligatoriu față de legile interne. Or, autorul excepției nu a invocat în susținerea acesteia vreo normă europeană cu caracter obligatoriu.31.–>În final, cu privire la celelalte critici ale autorului excepției referitoare, în esență, la perioada reținută în actul de acuzare, Curtea reține că acestea reprezintă aspecte de fapt care intră în competența de soluționare a instanței judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.32.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Aurelian Pop în Dosarul nr. 2.167/234/2014* al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și constată că dispozițiile art. 40 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 17 martie 2022.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Ioana Marilena Chiorean<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters