DECIZIA nr. 180 din 19 mai 2025

Redacția Lex24
Publicat in ICCJ: DECIZII, 26/08/2025


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 30 iulie 2025
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulINTERPRETARELEGE 263 16/12/2010 ART. 158
ActulREFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 158
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 521
ActulINTERPRETAREORDIN 50 05/03/1990 ANEXA 1
ActulINTERPRETAREORDIN 50 05/03/1990 ANEXA 2
ActulREFERIRE LAORDIN 50 05/03/1990 ANEXA 2
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 85 18/11/2024
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 71 11/11/2024
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 62 13/06/2024
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 62 13/06/2024 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 62 13/06/2024 ART. 2
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 446 13/07/2023
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 70 23/10/2023
ART. 1REFERIRE LAHOTARARE 20 14/03/2023
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT 14/03/2023 ART. 35
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 481 27/10/2022
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 10 04/04/2016
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 9 16/05/2016
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 155
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 158
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 CAP. 9
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 96
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 519
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 520
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 634
ART. 1REFERIRE LADECRET-LEGE 68 08/02/1990 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAORDIN 50 05/03/1990
ART. 1REFERIRE LAORDIN 50 05/03/1990 ANEXA 2
ART. 3REFERIRE LAREGULAMENT 14/03/2023 ART. 36
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Dosar nr. 319/1/2025<!–>

Mariana Constantinescu–> – vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție – președintele completului<!–>
Carmen Elena Popoiag–> – președintele Secției I civile<!–>
Adina Oana Surdu–> – președintele Secției a II-a civile<!–>
Elena Diana Tămagă–> – președintele Secției de contencios administrativ și fiscal<!–>
Lavinia Dascălu–> – judecător la Secția I civilă<!–>
Mirela Vișan–> – judecător la Secția I civilă<!–>
Mariana Hortolomei–> – judecător la Secția I civilă<!–>
Mihaela Glodeanu–> – judecător la Secția I civilă<!–>
Cristina Dobrescu–> – judecător la Secția I civilă<!–>
Cosmin Horia Mihăianu–> – judecător la Secția a II-a civilă<!–>
Rodica Zaharia–> – judecător la Secția a II-a civilă<!–>
Petronela Iulia Nițu–> – judecător la Secția a II-a civilă<!–>
Ștefan Ioan Lucaciuc–> – judecător la Secția a II-a civilă<!–>
Marcela Marta Iacob–> – judecător la Secția a II-a civilă<!–>
Liliana Vișan–> – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal<!–>
Gheza Attila Farmathy–> – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal<!–>
Ștefania Dragoe–> – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal<!–>
Veronica Dumitrache–> – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal<!–>
Alina-Gianina Prelipcean–> – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal<!–>

–>1.<!–>Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 319/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).2.–>Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.3.<!–>La ședința de judecată participă doamna Maria-Camelia Drăgușin, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.4.–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.029/99/2023.5.<!–>Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport. 6.–>Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE, <!–>–>
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: <!–>I.–>Titularul și obiectul sesizării7.<!–>Curtea de Apel Iași – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 16 ianuarie 2025, în Dosarul nr. 1.029/99/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra următoarei chestiuni de drept: Dacă în aplicarea art. 158 alin. (6) și alin. (7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, în interpretarea dispozițiilor pct. 93 din anexa nr. 1 și pct. 114 din anexa nr. 2 la Ordinul Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, astfel cum a fost completat prin Adresa Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 436/717 din 10.06.1995 (comunicată unităților sanitare cu Scrisoarea Ministerului Sănătății nr. DP/XI/C/24.058 din 15.06.1995), și ale dispozițiilor art. 3 din Ordinul nr. 40 din 4 iulie 1990 emis de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare în aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 655/4.06.1990, pentru aprobarea criteriilor de încadrare pe categorii de risc radiologic a locurilor de muncă din unitățile autorizate să desfășoare activități din domeniul nuclear, activitatea prestată în perioada 1969-1.04.2001 de către salariații laboratoarelor de radiologie din cadrul spitalelor de stat autorizate să desfășoare activități în domeniul nuclear, în unități clasificate în categoria de risc radiologic maxim III și IV, în cazul cărora a fost urmată procedura de încadrare a activității în grupele de muncă, beneficiază legal de încadrare în fosta grupa a II-a de muncă sau în fosta grupă I de muncă? –>

II.<!–>Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile8.–>Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010):Capitolul IX – Dispoziții tranzitorii +
Articolul 158(…) (6)În situația în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activității în grupele I și/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să pună la dispoziția Casei Naționale de Pensii Publice și/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislației în domeniu.<!–>(7)–>În situația în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislației privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverințelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiții normale de muncă.
<!–>
9.–>Ordinul Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și al Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, cu modificările și completările ulterioare (Ordinul Ministerului Sănătății nr. 50/1990):Anexa nr. 1 – Grupa I de muncă<!–>Lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale stabilite conform art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990–>93.<!–>Unități nucleare de gradul III și IVAnexa nr. 2 – Grupa II de muncă–>Lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale stabilite conform art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990<!–>114.–>Laboratoare sau compartimente de radiologie (personal sanitar superior, personal sanitar mediu și personal tehnic)10.Ordinul nr. 40 din 4 iulie 1990 emis de Comisia Națională pentru Controlul Activităților nucleare (Ordinul nr. 40 din 4 iulie 1990): +
Articolul 3Salariații care desfășoară activități din domeniul nuclear vor fi încadrați în categoria de risc radiologic de către unitatea titulară de autorizație ținând seama de categoria de risc radiologic maxim stabilită prin autorizație și locul de muncă al fiecăruia, aplicând prezentele criterii. Propunerea de încadrare va fi făcută de șeful unității nucleare și va fi aprobată prin decizie de consiliul de administrație.<!–>
III.–>Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept11.<!–>Prin Sentința civilă nr. 1.331 din 27 iunie 2024, Tribunalul Iași a admis contestația formulată de contestatorul M.O. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași și a obligat-o pe aceasta să îi emită o decizie de pensie prin care drepturile de pensie să îi fie stabilite cu valorificarea perioadelor 1.12.1992-1.02.2000 și 1.09.2000-1.04.2001 ca reprezentând stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă, conform adeverinței eliberate de Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon“ Iași.12.–>În considerentele acestei sentințe tribunalul a reținut că mențiunile din carnetul de muncă al contestatorului au fost susținute de adeverința eliberată de Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon“ Iași. Din cuprinsul acestei adeverințe rezultă că temeiul juridic al încadrării în grupa I de muncă îl reprezintă Ordinul Ministerului Sănătății nr. 50/1990, anexa nr. 1, pct. 93, și Adresa Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 436/717/1995.13.<!–>În acest sens, la pct. 93 din anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Sănătății nr. 50/1990 au fost înscrise locurile de muncă desfășurate în unități nucleare de gradul III și IV, iar din Adresa Ministerului Sănătății nr. DP/XI/C/24.058/15.06.1995 rezultă că fac parte din categoria unităților nucleare și laboratoarele de radiologie, gradul stabilindu-se în funcție de clasificarea CNCAN. Având în vedere că Laboratorul de radiologie al Spitalului Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon“ din Iași, în care a prestat activitate contestatorul, făcea parte din categoria unităților nucleare de gradul IV, respectiv III, instanța a considerat că în mod corect s-a menționat în carnetul de muncă și în adeverință, ca temei legal de încadrare în grupa I, pct. 93 din anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Sănătății nr. 50/1990.14.–>Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Casa Județeană de Pensii Iași, arătând că a respectat și a aplicat întocmai drepturile și obligațiile prevăzute la art. 158 alin. (6) și (7) din Legea nr. 263/2010.15.<!–>Aceasta a considerat că activitatea intimatului, desfășurată în laboratorul de radiologie și imagistică medicală, ca asistent medical specialitatea radiologie, putea fi încadrată numai în grupa a II-a de muncă, în temeiul pct. 114 din anexa nr. 2 la Ordinul Ministerului Sănătății nr. 50/1990.IV.–>Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii16.<!–>Completul de judecată al instanței de trimitere a apreciat că litigiul dedus judecății se circumscrie domeniului specific de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, instanța fiind învestită cu judecarea unei cereri „privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice“.17.–>A considerat că soluționarea apelului depinde de modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor în discuție.18.<!–>Totodată, a menționat că, în urma consultării jurisprudenței instanței supreme, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o hotărâre pronunțată în recurs în interesul legii, iar problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.V.–>Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept19.<!–>Părțile nu au exprimat puncte de vedere cu privire la dezlegarea problemei de drept.VI.–>Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept20.<!–>Completul de judecată al instanței de trimitere a arătat că nu există niciun motiv pentru a aprecia ca incorectă încadrarea în grupe de muncă prin raportare la dispozițiile legale dedicate unităților nucleare, în funcție de categoriile de risc stabilite de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, respectiv cele din anexa nr. 2 pct. 114 și anexa nr. 1 pct. 93, câtă vreme contestatorul a lucrat în unitatea nucleară autorizată.VII.–>Jurisprudența instanțelor naționale21.<!–>Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme, nu a mai fost necesară consultarea instanțelor cu privire la chestiunea de drept sesizată.VIII.–>Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție22.<!–>Prin Decizia nr. 9 din 16 mai 2016 a Completului competent să judece recursul în interesul legii, pronunțată în Dosarul nr. 5/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 8 noiembrie 2016, s-a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor pct. 68 și 12 din Ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 50/1990, instanțele de judecată au posibilitatea analizării și constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969-1 aprilie 2001, după caz, în grupele I sau II de muncă.“IX.–>Jurisprudența Curții Constituționale23.<!–>Prin Decizia Curții Constituționale nr. 481 din 27 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 3 martie 2023, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. (6) și (7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 446 din 13 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1108 din 11 decembrie 2023, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. (4)-(7) din aceeași lege.X.–>Raportul asupra chestiunii de drept24.<!–>Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.XI.–>Înalta Curte de Casație și Justiție25.<!–>Temeiul sesizării îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.26.–>Din analiza dispozițiilor art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 rezultă că declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a)<!–>existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b)–>completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c)<!–>existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d)–>chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.27.<!–>Evaluarea elementelor sesizării relevă întrunirea doar în parte a condițiilor de admisibilitate mai sus enunțate.28.–>Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect contestarea unei decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, emisă de Casa Județeană de Pensii Iași. Anterior pensionării, contestatorul a avut calitatea de angajat cu contract individual de muncă la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon“ Iași.29.<!–>Prin urmare, obiectul dedus judecății privește stabilirea și plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. 30.–>Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în faza procesuală a apelului, pe rolul unui complet de judecată specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Curții de Apel Iași, care judecă în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 2 și art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.31.<!–>Așadar, primele două condiții de admisibilitate, anterior enunțate, sunt îndeplinite.32.–>În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, instanța supremă constată că această cerință instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept și, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.33.<!–>Cu referire la primul aspect, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (spre exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).34.–>În prezenta cauză, din cuprinsul încheierii de sesizare nu reiese existența unui text legal îndoielnic, lacunar, care să se impună a fi interpretat pe calea mecanismului de unificare a jurisprudenței, modalitatea de formulare a întrebării prealabile ducând la concluzia că, în realitate, instanța de trimitere solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să identifice, în concret, norma legală aplicabilă contextului litigios.35.<!–>În esență, curtea de apel solicită instanței supreme să stabilească dacă situația contestatorului, care a avut calitatea de angajat în cadrul unui laborator de radiologie al unui spital de stat, autorizat să desfășoare activități în domeniul nuclear în unități clasificate în categoria de risc radiologic maxim III și IV, se încadrează în prevederile pct. 93 din anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Sănătății nr. 50/1990, care se referă la unitățile nucleare de gradul III și IV, încadrate în grupa I de muncă, sau în cele ale pct. 114 din anexa nr. 2 la același ordin, referitoare la laboratoare sau compartimente de radiologie, încadrate în grupa II de muncă.36.–>Așadar, instanța de trimitere solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe calea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, identificarea normei juridice aplicabile situației de fapt, în vederea soluționării pe fond a litigiului.37.<!–>Se mai impune a se observa că, deși în cuprinsul întrebării formulate instanța de trimitere face referire la prevederile art. 158 alin. (6) și (7) din Legea nr. 263/2010, considerentele expuse în justificarea sesizării nu susțin necesitatea interpretării acestor prevederi legale, care, de altfel, fac referire la verificările pe care casele de pensii sunt îndreptățite să le efectueze asupra documentelor prezentate în susținerea încadrării activităților în grupele I și II de muncă, precum și consecințele rezultatelor unor astfel de verificări. Instanța de trimitere nu a exprimat însă un dubiu cu privire la modalitatea de interpretare a acestor dispoziții legale, ci o îndoială referitoare la norma aplicabilă situației juridice concrete a contestatorului – pct. 93 din anexa nr. 1 sau pct. 114 din anexa nr. 2 la Ordinul Ministerului Sănătății nr. 50/1990 – în funcție de care se realizează încadrarea acestuia în grupa I sau, dimpotrivă, în grupa II de muncă.38.–>Or, după cum s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, operațiunile de identificare, interpretare și aplicare a textelor de lege circumstanțelor care caracterizează fiecare litigiu, deci de realizare a raționamentului judiciar, rămân în atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea litigiului, neputând fi transferate completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile (a se vedea Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).39.<!–>Așadar, sesizarea formulată de instanța de trimitere are ca scop determinarea normei incidente și a modului de aplicare a acesteia în situația litigioasă expusă în actul de sesizare, aspecte care însă excedează competențelor Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Întrebarea adresată instanței supreme nu se circumscrie necesității unei interpretări in abstracto a unor dispoziții legale, reprezentând, în realitate, o problemă de determinare a normei aplicabile, în funcție de cadrul judecății, contrar exigențelor procedurale ale mecanismului hotărârii prealabile, care impun ca sesizarea să vizeze exclusiv chestiuni de interpretare a legii la nivel de principiu. Ca atare, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond, câtă vreme se tinde la o „delegare“ a funcției jurisdicționale a instanței de trimitere (aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecății) către instanța supremă, îndrituită legal doar să dea dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să confirme norma de drept incidentă raportului juridic litigios (a se vedea Decizia nr. 85 din 18 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 27 ianuarie 2025).40.–>Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prezenta sesizare va fi respinsă, ca inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.029/99/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:Dacă în aplicarea art. 158 alin. (6) și alin. (7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, în interpretarea dispozițiilor pct. 93 din anexa nr. 1 și pct. 114 din anexa nr. 2 la Ordinul Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, astfel cum a fost completat prin Adresa Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 436/717 din 10.06.1995 (comunicată unităților sanitare cu Scrisoarea Ministerului Sănătății nr. DP/XI/C/24.058 din 15.06.1995), și ale dispozițiilor art. 3 din Ordinul nr. 40 din 4 iulie 1990 emis de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare în aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 655/4.06.1990, pentru aprobarea criteriilor de încadrare pe categorii de risc radiologic a locurilor de muncă din unitățile autorizate să desfășoare activități din domeniul nuclear, activitatea prestată în perioada 1969-1.04.2001 de către salariații laboratoarelor de radiologie din cadrul spitalelor de stat autorizate să desfășoare activități în domeniul nuclear, în unități clasificate în categoria de risc radiologic maxim III și IV, în cazul cărora a fost urmată procedura de încadrare a activității în grupele de muncă, beneficiază legal de încadrare în fosta grupa a II-a de muncă sau în fosta grupă I de muncă? <!–>–>Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.<!–>Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2025.–>
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE<!–>
MARIANA CONSTANTINESCU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Maria-Camelia Drăgușin–>
––<!–>–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters