DECIZIA nr. 196 din 6 aprilie 2023

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Bogdan Eugen Papuzu în Dosarul nr. 2.728/115/2018 al Tribunalului Caraș-Severin – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 168D/2019. … 2.–>La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia este nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare a textului de lege criticat, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 181 din 29 martie 2016. …
CURTEA,–><!–>având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:–>4.<!–>Prin Decizia penală nr. 1.379/A din 19 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.728/115/2018/a1, admițând recursul împotriva Încheierii din 6 decembrie 2018 a Tribunalului Caraș-Severin – Secția penală (Dosarul nr. 2.728/115/2018), Curtea de Apel Timișoara – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Bogdan Eugen Papuzu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. … 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală încalcă normele constituționale privind principiul legalității, egalitatea cetățenilor în fața legii, legalitatea pedepsei, înfăptuirea justiției în numele legii, prevederea prin lege a procedurii de judecată și folosirea căilor de atac în condițiile legii, întrucât cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată pe calea revizuirii, cerere care ar permite îndreptarea nelegalității hotărârii definitive de condamnare, este inadmisibilă. În acest sens, arată că, potrivit doctrinei, cazul de revizuire reglementat de prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală trebuie să conducă la o soluție diametral opusă celei a cărei revizuire se cere, ceea ce înseamnă că împrejurările noi, preexistente hotărârii în discuție și rămase necunoscute instanței care a pronunțat-o, trebuie să aibă aptitudinea de a stabili o situație de fapt care să dovedească eroarea de judecată, iar nu doar să creeze o astfel de aparență, în scopul de a obține administrarea unor probe noi. La rândul său, practica judiciară a stabilit că faptele sau împrejurările noi trebuie să aibă o importanță deosebit de mare, de natură să conducă la ideea că, în situația în care instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare ar fi cunoscut aceste fapte sau împrejurări, ar fi pronunțat o hotărâre de achitare, astfel că, în cazul unei condamnări, prin cererea de revizuire întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi trebuie să se urmărească achitarea condamnatului, iar nu menținerea condamnării, cu modificarea încadrării juridice. Aceasta înseamnă că, în situația în care cererea este formulată în sensul schimbării încadrării, ea trebuie respinsă în principiu. Astfel, în practica judiciară s-a statuat, în mod constant, că motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală poate fi invocat numai atunci când se solicită constatarea netemeiniciei unei hotărâri definitive și pronunțarea unei soluții diametral opuse, adică schimbarea soluției din condamnare, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal – în achitare sau invers, iar nu și atunci când se invocă nelegalitatea respectivei hotărâri. Cu alte cuvinte, în această interpretare a textului de lege criticat, ceea ce primează la o hotărâre judecătorească definitivă este temeinicia ei, iar nu legalitatea acesteia. Prin urmare, pot fi imaginate situații în care, deși toți participanții din cadrul unei cereri de revizuire pot sesiza cu lejeritate nelegalitatea hotărârii, nu există o posibilitate legală de a o corija, astfel că hotărârea definitivă pronunțată, deși nelegală, va produce în continuare efecte juridice. Consideră că, pe de o parte, netemeinicia unei hotărâri definitive de condamnare nu necesită pronunțarea unei soluții diametral opuse pentru corectarea acesteia, iar, pe de altă parte, schimbarea de încadrare juridică reprezintă o instituție de drept procesual penal care nu ține doar de legalitatea hotărârii de condamnare, ci și de temeinicia acesteia. Prin urmare, interpretarea corectă și în acord cu rigorile constituționale a termenului de „netemeinicie“ din cuprinsul sintagmei „care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză“, pe de o parte, trebuie făcută într-un sens larg, care să acopere atât netemeinicia, cât și nelegalitatea hotărârii definitive de condamnare, iar, pe de altă parte, nu presupune o soluție diametral opusă față de cea dispusă în primul ciclu procesual (de pildă, schimbarea soluției din condamnare în achitare), context în care este admisibilă și cererea de revizuire prin care se solicită, în mod direct, condamnarea pentru o altă infracțiune, prin schimbarea încadrării juridice a faptei. … 6.<!–>Curtea de Apel Timișoara – Secția penală apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală trebuie respinsă, întrucât textul de lege criticat nu este lipsit de claritate și previzibilitate. … 7.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,–><!–>examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>9.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;“. … 11.<!–>În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei, ale art. 124 alin. (1) și (3) privind înfăptuirea justiției în numele legii, ale art. 126 alin. (2) referitor la prevederea prin lege a procedurii de judecată și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac în condițiile legii. … 12.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, așa cum a reținut în jurisprudența sa, activitatea desfășurată în ciclul ordinar al procesului penal – dacă a fost legală și temeinică – trebuie să se finalizeze cu pronunțarea unei hotărâri definitive, având autoritate de lucru judecat, în care faptele reținute exprimă adevărul, iar legea penală și cea civilă au fost aplicate corect. Practica a învederat însă și cazuri de hotărâri definitive care au soluționat cauzele penale cu grave erori de fapt și de drept. Legiuitorul a avut în vedere o asemenea ipoteză, rațiune pentru care a instituit căile de atac extraordinare ca mijloace procesual penale de desființare a hotărârilor cu autoritate de lucru judecat care nu corespund legii și adevărului. Având în vedere faptul că instituirea unor astfel de mijloace procesuale aduce atingere autorității de lucru judecat – așadar stabilității hotărârilor judecătorești definitive, care este menită să dea încredere în activitatea justiției -, cazurile și condițiile de exercitare a căilor extraordinare de atac trebuie să fie strict reglementate de legiuitor, în vederea restabilirii ordinii de drept. În egală măsură, opțiunea legiuitorului în reglementarea căilor extraordinare de atac trebuie să se realizeze în limite constituționale (Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 30, și Decizia nr. 723 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 14 martie 2020, paragraful 15). … 13.<!–>În mod repetat, Curtea a subliniat că revizuirea este calea extraordinară de atac care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile de judecată intervenite în rezolvarea cauzelor penale. Cererea de revizuire se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind descoperite ulterior, care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară (Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017, paragraful 18, și Decizia nr. 410 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 8 noiembrie 2019, paragraful 29). … 14.–>Referitor la obiectul căii de atac analizate, Curtea a statuat că revizuirea poate fi exercitată – în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 453 din Codul de procedură penală – numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanță (sentințe) sau la instanța de apel (decizii). Totodată, revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Curtea a observat că sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Astfel, soluționând fondul cauzei, instanța judecătorească rezolvă acțiunea penală, ceea ce, potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală, înseamnă că hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal (Decizia nr. 181 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 5 mai 2016, paragrafele 17 și 18). … 15.<!–>Autorul excepției pune în discuție interpretarea dată de doctrină și practica judiciară dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în sensul că motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală poate fi invocat numai atunci când se solicită constatarea netemeiniciei unei hotărâri definitive și pronunțarea unei soluții diametral opuse, adică schimbarea soluției din condamnare, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal – în achitare sau invers, iar nu și atunci când se invocă nelegalitatea respectivei hotărâri. … 16.–>Având în vedere, pe de o parte, caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac de retractare, prin care sunt constatate și înlăturate erorile de fapt – în timp ce erorile de drept pot constitui doar obiect al recursului în casație și erorile de procedură pot forma doar obiectul contestației în anulare -, iar, pe de altă parte, rolul constituțional al legiuitorului consacrat de prevederile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Legea fundamentală referitoare la prevederea prin lege a procedurii de judecată și, respectiv, la folosirea căilor de atac în condițiile legii, Curtea apreciază că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în temeiul cărora revizuentul poate solicita numai constatarea netemeiniciei unei hotărâri definitive și pronunțarea unei soluții diametral opuse, nu sunt de natură să înfrângă normele constituționale privind principiul legalității, egalitatea cetățenilor în fața legii fără privilegii și fără discriminări și înfăptuirea justiției în numele legii. … 17.<!–>Așa fiind, dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală – care nu permit admiterea în principiu a unei cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată pe calea revizuirii, cerere care ar viza îndreptarea nelegalității hotărârii definitive de condamnare – nu aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1), ale art. 124 alin. (1) și (3), ale art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Legea fundamentală. … 18.–>Totodată, Curtea observă că prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție referitor la legalitatea pedepsei nu sunt aplicabile în cauză, întrucât textul de lege criticat reprezintă o normă de procedură. Or, aplicarea principiului legalității pedepsei se impune numai în legătură cu incriminarea faptelor, adică în domeniul dreptului penal substanțial, iar nu și în ceea ce privește procedura de desfășurare a procesului penal. … 19.<!–>Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Bogdan Eugen Papuzu în Dosarul nr. 2.728/115/2018 al Tribunalului Caraș-Severin – Secția penală și constată că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. –>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 6 aprilie 2023.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
MARIAN ENACHE<!–>
Magistrat-asistent, –>
Oana-Cristina Puică<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește