DECIZIA nr. 220 din 17 aprilie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 26 iunie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 374
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 375
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 374
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 374
ART. 2REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 198 09/04/2013
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 374
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 374
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 374
ART. 10REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 15
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 723 06/12/2016
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 726 29/10/2015
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 484 23/06/2015
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 726 29/10/2015
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 484 23/06/2015
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 753 13/12/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 723 06/12/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 726 29/10/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 591 21/10/2014
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 489 25/09/2014
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 374
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 375
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 753 13/12/2016
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 723 06/12/2016
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 726 29/10/2015
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 484 23/06/2015
ART. 22REFERIRE LALEGE 202 25/10/2010
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 320
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 374
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 303 18/06/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 250 05/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 434 06/10/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 627 13/12/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 775 18/11/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 622 22/09/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 117 28/02/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 4 11/02/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 759 28/11/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 728 20/11/2018





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Petre Lăzăroiu<!–> – judecător–>
Mircea Ștefan Minea<!–> – judecător–>
Daniel Marius Morar<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Simona-Maya Teodoroiu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Daniela Ramona Marițiu<!–> – magistrat-asistent–>

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:<!–>5.–>Prin Încheierea din 26 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.311/90/2015, Tribunalul Vâlcea – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionuț Chera, într-o cauză penală.6.<!–>Prin Încheierea din 24 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 612/30/2017, Tribunalul Timiș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Păuna Mihai Cosmin, într-o cauză penală.7.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că, pentru a putea beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzută de dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, inculpatul este obligat să recunoască toate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, chiar dacă nu a avut nicio contribuție la săvârșirea lor. Astfel, se ajunge la situația în care o persoană trimisă în judecată și care a săvârșit una sau mai multe fapte penale să fie obligată să recunoască și alte fapte pentru a beneficia de o reducere legală a limitelor de pedeapsă. Acest fapt determină încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, precum și dreptul acestuia la apărare. Aplicarea beneficiului prevăzut de lege doar anumitor categorii de inculpați, în funcție de conduita lor procesuală impusă, reprezintă o încălcare a egalității cetățenilor în fața legii. Aplicarea acestui beneficiu condiționat de recunoașterea în totalitate a faptelor descrise în rechizitoriu reprezintă o încălcare a caracterului echitabil al procesului penal, a prezumției de nevinovăție și a dreptului la apărare, principii stipulate în art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) și art. 24 alin. (1) din Constituție.8.<!–>Mai mult, rechizitoriul reprezintă un act al acuzării, act pe care inculpatul nu are posibilitatea de a-l influența. Or obligarea inculpatului de a recunoaște toate faptele din rechizitoriu poate da naștere la situații abuzive de natură a înfrânge dreptul la apărare în componenta referitoare la egalitatea de arme. În consecință, procurorul se află pe o poziție de superioritate prin faptul că el este cel ce întocmește rechizitoriul, iar inculpatul este obligat să accepte faptele descrise de acesta în actul de sesizare al judecătorului de cameră preliminară. În concluzie, autorii excepției susțin că, deși procedura simplificată reprezintă un mijloc util în anumite situații, în același timp poate da naștere la situații inechitabile pentru inculpat, fiindu-i încălcate anumite drepturi individuale anterior menționate.9.–>Tribunalul Vâlcea – Secția penală apreciază că exigența reglementată de dispozițiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, în sensul că inculpatul trebuie să recunoască în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aduce atingere prevederilor art. 20,art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12) din Constituție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Instanța judecătorească apreciază că este posibil ca, în practică, să existe situații în care în sarcina inculpatului se rețin atât fapte pe care le-a săvârșit, cât și fapte pe care nu le-a săvârșit. În această situație, inculpatul dispus să recunoască faptele săvârșite este obligat fie să recunoască și fapte pe care nu le-a săvârșit, pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, fie să ceară judecata în procedura obișnuită, cu efectuarea cercetării judecătorești, pierzând astfel beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă.10.<!–>În prima situație, când inculpatul ar recunoaște și fapte pe care nu le-a săvârșit, pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, se încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Apreciază că o dispoziție legală care obligă inculpatul să recunoască și să accepte condamnarea pentru fapte pe care nu le-a săvârșit, pentru a beneficia per ansamblu de o pedeapsă mai mică, lipsește de orice conținut dreptul la apărare, depășind grav limitele unei simple restrângeri, mergând până la suprimarea acestui drept. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (12) din Constituție, nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, iar, potrivit art. 15 alin. (2) din Codul penal, infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale. Astfel, acceptând că, potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, inculpatul poate fi tras la răspundere penală și pentru infracțiuni pe care nu le-a săvârșit, dar le-a recunoscut, pentru a beneficia de reducerea pedepsei, se ajunge la situația în care pedeapsa se aplică cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Codul penal și ale art. 23 alin. (12) din Constituție.11.–>În situația în care inculpatul alege să nu recunoască faptele pe care nu le-a săvârșit, iar în urma cercetării judecătorești se pronunță achitarea pentru acestea, pierde beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă pentru faptele săvârșite și pe care a fost dispus să le recunoască, expunânduse riscului de a primi o pedeapsă mai mare decât ar fi primit dacă ar fi recunoscut și ar fi fost condamnat și pentru fapte pe care nu le-a săvârșit. În această situație, inculpatul este într-o situație vădit discriminatorie față de acei inculpați care sunt trimiși în judecată doar pentru infracțiunile pe care le-au săvârșit ori sunt trimiși în judecată pentru mai multe fapte în dosare distincte.12.<!–>Tribunalul Timiș – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 723 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 13 aprilie 2017, Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, și Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015.13.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14.<!–>Guvernul, făcând referire la Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, și Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală acoperă inclusiv ipoteza respingerii cererii de judecare în procedura accelerată pe motiv că inculpatul a recunoscut numai parțial infracțiunile reținute în sarcina sa, permițând și în acest caz reducerea limitelor speciale de pedeapsă dacă la sfârșitul procesului hotărârea instanței va confirma susținerile inculpatului. Așa fiind, întrucât incidența cauzei de reducere a pedepsei nu este condiționată de desfășurarea judecății în procedura accelerată, ci de împrejurarea că declarația de recunoaștere corespunde adevărului judiciar, dispozițiile criticate nu impun inculpatului să admită săvârșirea unor fapte pe care nu le-a comis. Mai mult, tocmai pentru a respecta prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, legiuitorul acordă acest beneficiu și inculpatului care, recunoscând numai parțial învinuirea, este judecat după procedura obișnuită, dacă în urma administrării tuturor probelor (inclusiv a celor propuse de apărare) instanța va constata că pentru celelalte infracțiuni ce fac obiectul învinuirii nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că au fost săvârșite de inculpat.15.–>Referitor la pretinsul caracter discriminatoriu al dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, Guvernul apreciază că legiuitorul nu tratează diferit inculpații după cum au recunoscut sau nu în integralitate infracțiunile ce fac obiectul trimiterii în judecată, ci după cum declarația de recunoaștere a învinuirii – în limitele în care a fost făcută – corespunde sau nu adevărului judiciar. O asemenea diferență de tratament nu poate fi socotită discriminatorie, căci se impune pentru a respecta principiul aflării adevărului în procesul penal. Pe de altă parte, nu se află în aceeași situație inculpatul judecat în procedura accelerată întrucât a recunoscut în totalitate învinuirea, și cel care – recunoscând-o numai parțial și fiind judecat după procedura obișnuită – a fost condamnat definitiv pentru infracțiuni a căror săvârșire inițial a negat-o.16.<!–>Avocatul Poporului, făcând referire la Decizia nr. 489 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 18 noiembrie 2014, Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 16 decembrie 2014, Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, Decizia nr. 753 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017, și la Decizia nr. 723 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 13 aprilie 2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.17.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,<!–>–>
examinând actul de sesizare, punctele de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionuț Chera în Dosarul nr. 4.311/90/2015 al Tribunalului Vâlcea – Secția penală și de Păuna Mihai Cosmin în Dosarul nr. 612/30/2017 al Tribunalului Timiș – Secția penală și constată că dispozițiile art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters