DECIZIA nr. 223 din 16 aprilie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.<!–>1.–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, excepție ridicată de Amalia Veronica Stan în Dosarul nr. 16.153/3/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 187D/2017. … 2.<!–>La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, raportat strict la obiectul cauzei, și anume acordarea alocației de stat în cuantum majorat cu 100% pentru o minoră cu handicap, de la data nașterii acesteia, excepția de neconstituționalitate apare ca inadmisibilă, prin prisma legăturii cu cauza, întrucât decizia Agenției pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București privind stabilirea cuantumului alocației nu a fost contestată. Pe fondul excepției, însă, apreciază că dispozițiile de lege criticate nu sunt suficient de clare și previzibile, în sensul că nu rezultă dacă trimiterea la art. 58 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care prevede un cuantum majorat al alocației pentru copilul cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 și 18 ani, se referă la o majorare a cuantumului alocației cu coeficientul de 0,4 sau dacă această majorare a fost avută în vedere atunci când s-a stabilit un cuantum diferit față de cel stabilit pentru minorul fără handicap, cu vârsta cuprinsă între 2 și 18 ani. Prin lipsa de previzibilitate a normei se creează un tratament diferențiat între copilul cu handicap cu vârsta până la 3 ani, pentru care nu există nicio trimitere la legea specială, și cel cu vârsta cuprinsă între 3 și 18 ani, având în vedere că dispozițiile art. 58 din Legea nr. 448/2006 prevedeau la data invocării excepției de neconstituționalitate că pentru copilul cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 și 18 ani se acordă o alocație în cuantum majorat cu 100%. Apreciază că se creează un tratament discriminatoriu între cele două categorii de copii, întemeiat exclusiv pe criteriul vârstei, deși ambele categorii se află în situații obiectiv identice. Or, acest lucru contravine înseși rațiunii pentru care legiuitorul constituant a prevăzut în art. 49 alin. (2) necesitatea adoptării unor măsuri speciale față de această categorie de copii, și anume starea de nevoie. În concluzie, consideră că dispozițiile de lege criticate sunt incompatibile cu prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și art. 49 alin. (2) din Constituție. …
CURTEA,<!–>–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>4.–>Prin Încheierea din 14 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 16.153/3/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, excepție ridicată de Amalia Veronica Stan într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului introdus împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea de acordare a alocației de stat pentru copii în cuantumul majorat cu 100% pentru o minoră încadrată în categoria persoanelor cu handicap grav începând cu data nașterii acesteia. … 5.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece încalcă art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, cu referire la tratamentul juridic diferit instituit între minorii cu handicap care au împlinit vârsta de 3 ani și cei care au mai puțin de 3 ani. Arată că lipsa unei distincții între situațiile concrete în care s-ar putea afla copiii cu handicap anterior și ulterior vârstei de 3 ani nu justifică, din perspectiva principiului egalității, un tratament discriminatoriu. Privarea copiilor cu handicap până la vârsta de 3 ani de întreaga protecție conferită de lege exclusiv pe baza criteriului vârstei aduce atingere și dispozițiilor art. 49 din Constituție, potrivit cărora statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Precizează că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit, prin Decizia nr. 277 din 21 martie 2006, că, în definirea dreptului la alocațiile acordate de stat, art. 49 din Constituție nu prevede nicio altă condiție decât ca aceștia să fie copii, în cazul de față copii cu handicap. Pentru identitate de rațiune, stabilirea unui tratament discriminatoriu în cazul copiilor mai mici de trei ani conduce la aceleași efecte, și anume încălcarea art. 16 și art. 49 din Constituție. … 6.–>Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, textul de lege criticat contravenind principiului egalității, reglementat de art. 16 din Constituție, care presupune nu doar ca la situații egale să se aplice un tratament juridic egal, ci și ca la situații diferite să se aplice un tratament juridic distinct (discriminarea pozitivă). Textul de lege criticat, care consacră majorarea alocației de stat pentru copiii cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani, face aplicarea acestor principii față de situația excepțională a minorilor în discuție, care necesită protecție socială suplimentară. De asemenea, prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993, care conferă majorarea alocației pentru copilul cu handicap în intervalul 2-3 ani, sunt în aceeași optică. Nu aceeași este situația prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a), care nu fac niciun fel de diferențiere între copiii cu vârsta de până la 2 ani în ceea ce privește cuantumul alocației de stat, cu toate că situația deosebită a acestora ar fi impus-o. Apreciază totodată că prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993 sunt neconstituționale și prin raportare la prevederile art. 49 din Constituție.<!–> … 7.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.<!–>Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Față de argumentele expuse în susținerea discriminării generate de textul legal analizat, opinează că acestea reprezintă aspecte ce țin de oportunitatea reglementării, de optica legiuitorului și nu reprezintă veritabile critici în sensul afirmat de autoare. Precizează că, tocmai în sensul respectării principiului nediscriminării, art. 1 din legea analizată stabilește că instituirea alocației de stat pentru copii este o formă de ocrotire a statului acordată tuturor copiilor, fără discriminare. Așadar, ar rezulta că puterea legiuitoare a avut în vedere reglementarea unei măsuri de protecție socială care să se aplice tuturor copiilor, fără nicio distincție, în timp ce măsurile legislative special concepute pentru copiii cu handicap fac obiectul unor reglementări speciale, cum ar fi, spre exemplu, Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. În opinia sa, nu se poate reține nici afirmația că, prin textul legal criticat, copiii cu handicap cu vârsta de până la 3 ani sunt privați de întreaga protecție a legii, actul normativ criticat având ca obiect alocația de stat la care are dreptul orice copil, indiferent de starea de sănătate, și nu măsuri pentru protecția celor cu un anumit grad de handicap, măsuri care se regăsesc în alte acte normative. … 9.–>Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În susținerea acestui punct de vedere arată că, în aplicarea dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Constituție, legiuitorul a reglementat prin Legea nr. 61/1993 dreptul la alocația de stat. Consacrarea dreptului copiilor la ocrotire specială, sub forma alocațiilor acordate de stat fără nicio discriminare, corespunde principiilor generale care stau la baza statului român și prevederilor privind ocrotirea copiilor cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în alte pacte și tratate la care România este parte. Menționează că existența unui handicap presupune, pentru toate persoanele care se confruntă cu aceasta, eforturi comparabile de adaptare la condițiile de trai. Or, din analiza normelor supuse controlului de constituționalitate se observă că existența unui tratament distinct aplicat copiilor cu handicap îndreptățiți la alocația de stat se bazează pe criteriul vârstei, în funcție de care s-a stabilit un anumit cuantum al acestei alocații, cuantumul fiind majorat cu 100% pentru copiii cu handicap care au vârsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani. Apreciază că instituirea unui tratament distinct între copiii cu handicap în funcție de vârstă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. În cazul de față, vârsta minorului cu handicap nu poate constitui un criteriu obiectiv și rațional pentru instituirea unui tratament juridic diferențiat. Ca atare, soluția legislativă criticată creează premisele unei discriminări între persoane care, deși se găsesc în situații obiectiv identice (minori cu handicap), beneficiază de un tratament juridic diferit (acordarea alocației de stat într-un cuantum diferit), ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, subliniază faptul că, în vederea realizării unei politici naționale de egalitate a șanselor și de prevenire a unui tratament discriminatoriu, legiuitorul constituant a consacrat în art. 50 din Constituție dreptul persoanelor cu handicap de a se bucura de o protecție specială, sens în care statul are obligația de a asigura egalitatea de șanse a persoanelor cu handicap. … 10.<!–>Președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,–><!–>examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>11.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2012, care, la data ridicării excepției, aveau următorul cuprins: – Art. 3 alin. (1) lit. a) și c):(1)<!–>Cuantumul alocației de stat pentru copii se stabilește în raport cu indicatorul social de referință, denumit în continuare ISR, după cum urmează:a)–>0,4 ISR pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani (sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap); … (…)<!–>c)–>0,4 ISR pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani, în cazul copilului cu handicap, conform prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare. … … … 13.<!–>Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 22 februarie 2019, s-a stabilit un cuantum al alocației de stat de 300 lei atât pentru copiii cu handicap cu vârsta de până la 3 ani, cât și pentru copiii cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani. În lumina celor statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina sub aspectul constituționalității prevederile în redactarea pe care o aveau la data ridicării excepției în fața instanței de judecată, întrucât litigiul are ca scop acordarea alocației majorate cu 100% și începând cu data nașterii până la împlinirea vârstei de 3 ani pentru un minor cu handicap, la fel ca pentru copiii cu handicap care au depășit această vârstă. … 14.–>În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi și art. 49 – Protecția copiilor și a tinerilor. … 15.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, mai întâi, că aceasta este admisibilă prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care instituie condiția legăturii cu soluționarea cauzei a prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate. Astfel, obiectul litigiului în cursul soluționării căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă anularea deciziei prin care Consiliul Local al Sectorului 5 București – Direcția Generală de Asistență Socială a refuzat să stabilească un cuantum al alocației majorat de la data nașterii copilului al cărui handicap a fost diagnosticat și încadrat ca atare ulterior acestui moment. Acordarea alocației în cuantum majorat a fost aprobată doar de la data formulării cererii de solicitare a reconsiderării cuantumului acesteia și stabilirii acestuia corespunzător copilului cu handicap, în condițiile în care, până la acel moment, alocația fusese plătită în cuantumul corespunzător alocațiilor acordate copiilor fără handicap. Așadar, fiind în discuție dimensionarea cuantumului alocației de stat, Curtea apreciază că este incident în cauză art. 3 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 61/1993, al cărui conținut normativ vizează tocmai această problematică, astfel că va analiza pe fond excepția de neconstituționalitate. … 16.–>Trecând la analiza constituționalității prevederilor de lege ce formează obiectul excepției, Curtea observă că autoarea acesteia susține, în esență, că majorarea de 100% în privința alocației copiilor cu handicap trebuie acordată tuturor, indiferent de vârsta acestora, criticând pretinsa diferență de tratament juridic instituită prin prevederile de lege criticate între copiii cu handicap cu vârsta de până la 3 ani și copiii cu handicap care au depășit această vârstă, din punctul de vedere al cuantumului alocației de stat acordate. … 17.<!–>În argumentarea acestor afirmații, pornește de la compararea reglementării modului de stabilire a alocației, diferențiat între cele două categorii de copii cu handicap, în funcție de vârstă. Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993, pentru copiii cu handicap cu vârsta de până la 3 ani, cuantumul acesteia era, la momentul ridicării excepției, de 40% din indicatorul social de referință (ISR), iar pentru copiii cu handicap cu vârsta între 3 și 18 ani, art. 3 alin. (1) lit. c) din aceeași lege prevede că acesta se calculează în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, care stabilesc următoarele: „Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu handicap de tip HIV/SIDA, beneficiază de alocație de stat în condițiile și în cuantumul prevăzut de lege, majorat cu 100%.“ Curtea observă că indicatorul social de referință este definit în art. 5 pct. IX din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, astfel: „Indicatorul social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, denumit în continuare indicator social de referință, reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestațiile bănești suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, acordate atât în vederea asigurării protecției persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj, cât și în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum și a angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc de muncă.“ Valoarea indicatorului social de referință este de 500 lei, potrivit art. 33^1 din aceeași lege, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 126/2008 privind modificarea și completarea unor acte normative în vederea eliminării legăturilor dintre nivelul drepturilor acordate din bugetul asigurărilor pentru șomaj și nivelul salariului de bază minim brut pe țară și al stabilirii măsurilor de aplicare a unor regulamente comunitare. … 18.–>Analizând evoluția soluției legislative cuprinse în art. 3 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 61/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, Curtea constată că, inițial, Legea nr. 61/1993 prevedea același cuantum unic al alocației de stat pentru copiii de până la 18 ani, indiferent dacă aveau sau nu handicap. Ulterior, prin art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005, se stabilește, ca o măsură derogatorie, ca alocația de stat pentru copiii între 0-2, respectiv 0-3 ani (pentru cei cu handicap) să fie în cuantum de 200 lei de la 1 ianuarie 2007, iar Legea nr. 61/1993 continua să se aplice, ca normă generală, pentru ceilalți copii. După adoptarea Legii nr. 53/1992 privind protecția specială a persoanelor handicapate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 iunie 1992, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, și a Legii nr. 448/2006, se realiza astfel o necesară coroborare între, pe de o parte, Legea nr. 61/1993 sau, după caz, hotărârile Guvernului care stabileau cuantumul unic al alocației pentru toți copii care intrau în sfera normei generale (cu titlu exemplificativ, Hotărârea Guvernului nr. 24/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 18 februarie 1997, Hotărârea Guvernului nr. 1.360/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 10 decembrie 2002, sau Hotărârea Guvernului nr. 2.392/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.270 din 29 decembrie 2004) și, pe de altă parte, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 53/1992, art. 18 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 și art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, majorările prevăzute de aceste din urmă acte normative nefiind așadar incluse în cuantumul unic antereferit. De abia prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011, art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 este abrogat și conținutul său normativ este introdus în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 61/1993. Din această evoluție legislativă au rezultat cele două cuantumuri, pe de o parte, pentru copiii între 0-2 și 0-3 ani, după caz, și, pe de altă parte, pentru cei între 2-18 și 3-18, după caz. … 19.<!–>La intrarea în vigoare a art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, cuantumul alocației de stat pentru copiii între 0-2, respectiv 0-3 ani, după caz, fiind stabilit la 200 lei, a devenit de 8, respectiv de 4 ori mai mare (pentru copii cu/fără handicap) față de cuantumul alocației de stat pentru copiii între 2-18 și 3-18, care la 1 ianuarie 2007 era de 25 lei, respectiv 50 lei, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 54/2007 privind indexarea cuantumului lunar al alocației de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2007. Mai mult, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 a ținut seama în stabilirea alocației de stat pentru copilul între 0-2 și 0-3 ani de necesitatea susținerii familiei pentru creșterea copilului, aplicându-se ca o normă derogatorie de la prevederea generală cuprinsă în art. 3 din Legea nr. 61/1993 și art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006. Odată cu includerea normei speciale în corpul legii generale aceasta nu și-a pierdut specificitatea, astfel că, în continuare, art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 se raportează numai la alocația de stat comună/generală, respectiv cea prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 61/1993. De altfel, legiuitorul a fost consecvent și, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2011, prin Legea nr. 125/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 65/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 2 iunie 2015, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2019, s-a raportat numai la aceasta din urmă, majorând-o cu 100%. … 20.–>În acest context legislativ, autorul excepției de neconstituționalitate invocă aplicarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 în raport cu art. 3 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 61/1993 din perspectiva unei egalități formale în sensul că și pentru alocația de stat a copilului cu handicap cu vârsta între 0-3 ani trebuie aplicată o majorare cu 100%, precum în situația copilului cu handicap cu vârsta între 3-18 ani. Or, astfel cum s-a arătat, cuantumul alocației copilului cu handicap cu vârsta între 0-3 ani, încă de la momentul la care a fost introdusă, a fost și este un cuantum special față de alocația de stat comună/ generală. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2007, data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, semnificația art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 este aceea de a menține în plată pentru copiii cu handicap un cuantum al alocației cât mai apropiat de cel special existent în plată. Astfel, Curtea constată că, în cauză, nu este aplicabilă egalitatea formală, respectiv aplicarea art. 58 alin. (1) pentru toți copiii cu handicap, ci, având în vedere evoluția legislativă antereferită, Curtea urmează a se raporta la necesitatea aplicării exigențelor egalității materiale, în considerarea cărora legiuitorul este în drept să reglementeze/folosească mijloace diferite pentru a atinge, prin prisma finalității acțiunii sale, o egalizare a situației celor două categorii de copii cu handicap, în ceea ce privește cuantumul alocațiilor lor, ținând seama de situația specifică în care aceștia se află [cu privire la conceptul de egalitate materială, a se vedea Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68] … 21.<!–>În consecință, aplicarea majorării de 100% asupra alocației de stat generale, nu și asupra celei speciale, are drept rezultat menținerea în plată a unui cuantum al alocației de stat egal sau apropiat față de alocația de stat în cuantum special. … 22.–>Curtea constată că, întrucât nu trebuie realizată o analiză a egalității sub aspect formal între persoanele cu handicap, discriminarea/nediscriminarea nu trebuie privită în sensul că acei copii cu handicap a căror vârstă este mai mică de 3 ani nu ar beneficia de majorare, ci din perspectiva unei egalități materiale, în virtutea căreia toți copiii cu handicap trebuie să beneficieze de un cuantum al alocației egal/similar indiferent de vârstă, spre deosebire de cei fără handicap. … 23.<!–>Curtea accentuează că inclusiv din evoluția reglementării, așa cum a fost mai sus prezentată, se observă că intenția legiuitorului a fost menținerea în plată a aceluiași cuantum al alocației pe toată durata copilăriei, până la împlinirea vârstei de 18 ani. … 24.–>Față de critica referitoare la pretinsa nesocotire a dispozițiilor art. 49 alin. (2) teza întâi din Constituție, potrivit cărora „Statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap“, Curtea constată că textul constituțional citat instituie obligația statului de a acorda alocații, consacrând la nivelul Legii fundamentale o formă de ocrotire, fără să impună însă fixarea acesteia la același nivel pentru toți copiii, în mod nediferențiat. Prin maniera generică de redactare a textului menționat, legiuitorul constituant a permis ajustarea corespunzătoare a cuantumului alocației, realizată chiar prin intermediul legii din care fac parte prevederile criticate în cauza de față, în funcție de situația particulară în care se află destinatarii acesteia, respectiv împrejurarea că aceștia sunt sau nu afectați de un handicap. … 25.<!–>Autoarea excepției face referire și la Decizia nr. 277 din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 18 aprilie 2006, prin care Curtea Constituțională a reținut că, în definirea dreptului la alocațiile acordate de stat, art. 49 din Constituție nu prevede nicio altă condiție în afara aceleia ca titularii acestuia să fie copii. Ipoteza avută în vedere în acel caz viza privarea totală a unei categorii de copii de beneficiul alocației, și anume a celor care urmau cursurile unei instituții din sistemul de învățământ privat. Or, în speța de față nu se pune în discuție însăși acordarea alocației, ci cuantumul acesteia. Ca atare, nici din această perspectivă nu sunt întemeiate criticile formulate. … 26.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Amalia Veronica Stan în Dosarul nr. 16.153/3/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2019.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Valentina Bărbățeanu–> +
OPINIE SEPARATĂ<!–>În dezacord cu soluția pronunțată prin Decizia nr. 223 din 16 aprilie 2019, considerăm că ar fi trebuit admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 22 februarie 2019.–>Autorul a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 61/1993. În realitate, excepția privește art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993, criticat ca aducând atingere art. 16 și art. 49 din Constituție, prin comparație cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 61/1993.<!–>Articolul 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993 în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2019 avea următorul cuprins: „Cuantumul alocației de stat pentru copii se stabilește în raport cu indicatorul social de referință, denumit în continuare ISR, după cum urmează: a) 0,4 ISR pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani (sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap“.–>Articolul la care se raportează autorul pentru a motiva discriminarea este art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 61/1993, având următorul cuprins: „Cuantumul alocației de stat pentru copii se stabilește în raport cu indicatorul social de referință, denumit în continuare ISR, după cum urmează: […] c) 0,4 ISR pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani, în cazul copilului cu handicap, conform prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare.“ <!–>Articolul 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 la care face trimitere art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 61/1993, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2019, avea următorul cuprins: „Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu handicap de tip HIV/SIDA, beneficiază de alocație de stat în condițiile și în cuantumul prevăzut de lege, majorat cu 100%.“–>Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Legea fundamentală, se observă că prin textul de lege criticat se instituie o plată diferențiată a alocației pentru copiii cu handicap ce au vârsta de până la trei ani. Aceștia beneficiază doar de alocația de stat standard pentru copii. După vârsta de trei ani și până la împlinirea vârstei de 18 ani, cuantumul alocației pentru copiii cu handicap se majorează cu 100%. Astfel, prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993 instituie o discriminare pe criterii de vârstă între copiii cu handicap, în condițiile în care, potrivit art. 1 din Legea nr. 61/1993, alocația de stat pentru copii reprezintă o formă de ocrotire a statului acordată tuturor copiilor, fără discriminare.<!–>Cu privire la principiul egalității, în jurisprudența sa, Curtea a reținut, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Încălcarea principiului egalității apare atunci când se aplică un tratament juridic diferențiat unor situații de fapt asemănătoare, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă […].–>Aplicând cele reținute la cauza de față, situația în care se află copiii cu handicap este identică, iar tratamentul diferențiat sub aspectul alocației acordate nu poate avea o motivare obiectivă și rezonabilă. <!–>Apreciem că nu se poate face o comparație între nevoile copiilor cu handicap până la vârsta de trei ani cu acelea ale copiilor a căror vârstă este mare de trei ani, ajungându-se la concluzia că alocația se dublează datorită creșterii acestor nevoi. Spre exemplu, în cazul unui copil cu handicap grav, în prima perioadă a creșterii ar putea fi nevoie de intervenții chirurgicale care presupun și o recuperare corespunzătoare, astfel încât apreciem că nevoile unui copil cu handicap sunt necuantificabile și necomparabile după criteriul vârstei, ci țin exclusiv de evoluția individuală a fiecăruia, iar forma de ocrotire acordată de stat, așa cum este definită alocația, trebuie să aibă același cuantum pentru fiecare copil indiferent de vârstă.–>Nu poate fi primită, de principiu, teoria creșterii indemnizației motivate de inserția socială, deoarece pentru cazul copiilor fără handicap care au trecut de vârsta de 2 ani alocația acordată de legiuitor scade. Practic, dacă această teorie ar fi fost împărtășită de legiuitor ar fi trebuit ca și în cazul copiilor fără handicap alocația să se dubleze. <!–>De altfel, legiuitorul însuși a revenit asupra opțiunii sale inițiale, stabilind aceeași alocație pentru copiii cu handicap, indiferent de vârstă, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2019, antereferită.–>Nu în ultimul rând trebuie avute în vedere și prevederile actelor internaționale la care România este parte, cum ar fi, spre exemplu, Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 18/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, care, deși în art. 2 alin. (1) nu reglementează cu privire la vârstă ca un criteriu de nediscriminare, totuși, în art. 23 statuează cu privire la obligația statelor de a asigura o viață împlinită și decentă pentru copiii cu handicap, recunoscând dreptul acestora de a beneficia de îngrijiri speciale, încurajând și asigurând, în măsura resurselor disponibile, la cerere, un ajutor adaptat situației copilului și situației părinților sau a celor cărora le este încredințat. Recunoscând nevoile speciale ale copiilor, ajutorul acordat va fi gratuit și destinat asigurării accesului efectiv al copiilor cu handicap la educație, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire în vederea ocupării unui loc de muncă, activități recreative, de o manieră care să asigure deplina integrare socială și dezvoltare individuală a copiilor, inclusiv dezvoltarea lor culturală și spirituală.<!–>Pentru aceste motive, apreciem că excepția de neconstituționalitate ar fi trebuit admisă, prin raportare la dispozițiile art. 16 din Constituție, și ar fi trebuit constatat că art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, este neconstituțional.–>
Judecător,<!–>
conf. univ. dr. Simona-Maya Teodoroiu–>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește