DECIZIA nr. 223 din 17 aprilie 2018

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:–>3.<!–>Prin Încheierea din 19 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 6.418/271/2016, Judecătoria Oradea – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) și ale art. 56 alin. (1) din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate. Excepția a fost ridicată de Societatea DEFI România – S. R. L., cu sediul în București, într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție prin care autoarea a fost sancționată contravențional întrucât s-a constatat amplasarea de mijloace de publicitate fără aviz de publicitate temporară, cu acoperirea suprafețelor vitrate ale unui imobil. … 4.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că, din modul de formulare a art. 56 alin. (1) din Legea nr. 185/2013, care impune o dată- limită până la care mijloacele de publicitate autorizate conform dispozițiilor legale precedente pot fi menținute, rezultă că noile norme se aplică retroactiv actelor și/sau faptelor juridice născute în mod valabil și în conformitate cu prevederile legale vechi, determinând o încălcare a principiilor neretroactivității legii, securității juridice și încrederii legitime consacrate, deopotrivă, la nivel constituțional și convențional. … 5.<!–>Autoarea excepției apreciază că aplicarea legii noi raportului juridic guvernat de legea veche, care are la bază o autorizație de construire emisă de autoritatea competentă și un contract încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în temeiul căruia părțile au înțeles să își asume drepturi și obligații, conduce inevitabil la desființarea atât a autorizației de construire, cât și a contractului, cu consecințe negative asupra stabilității activității economice desfășurate în mod legal. … 6.–>Se arată că, deși sintagma „dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2012“ a fost sancționată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, art. 56 alin. (1) din Legea nr. 185/2013 reia aceeași formulare și, implicit, aceeași esență, modificând doar limita temporală, astfel încât criticile de neconstituționalitate reținute de instanța de contencios constituțional subzistă, întrucât nu data de 1 ianuarie 2012 a fost considerată neconstituțională, ci limitarea în timp a producerii efectelor juridice determinate de existența unor raporturi juridice valabile, prin desființarea acestora. … 7.<!–>Cu privire la critica de neconstituționalitate a art. 56 alin. (1) din Legea nr. 185/2013, raportată la art. 44 din Constituție, autoarea consideră că aplicarea noilor dispoziții legale încalcă dreptul de proprietate asupra unui bun în sensul îngrădirii dreptului titularului de a folosi și dispune de mijloacele de publicitate autorizate în scopul obținerii unor beneficii economice. … 8.–>În continuare, autoarea excepției apreciază că art. 56 alin. (1) din Legea nr. 185/2013, prin raportare la art. 56 alin. (2) și (4) din aceeași lege, contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece instituie un tratament juridic diferențiat pentru aceeași categorie de subiecte de drept aflate în situații analoage, respectiv aflate în raporturi juridice având ca obiect amplasarea de mijloace de publicitate autorizate pe amplasamente autorizate în baza unor contracte valabil încheiate, anterior intrării în vigoare a legii noi. … 9.<!–>Autoarea excepției susține că art. 15 alin. (2) din Legea nr. 185/2013 creează un cadru discriminatoriu pentru proprietarii de imobile, întrucât mesh-ul este singurul mijloc publicitar care poate fi amplasat pe suprafețele fațadelor cu ferestre ale imobilelor. Astfel, vor putea instala reclame numai proprietarii care dețin imobile care au fațade fără ferestre, suficient de largi pentru a se monta reclame pe acestea, în timp ce proprietarii din celelalte imobile nu vor mai putea monta reclame pe fațadele acestora, fiind astfel defavorizați față de prima categorie de proprietari. … 10.–>Se apreciază că dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 185/2013 îngrădesc dreptul de proprietate privată al proprietarilor imobilelor respective, întrucât impun o limitare a dreptului de folosință al proprietarilor clădirilor cu suprafețe vitrate, drept de folosință ce reprezintă un atribut al dreptului de proprietate. … 11.<!–>De asemenea, se menționează faptul că măsura interzicerii amplasării de reclame publicitare pe suprafețele vitrate ale clădirilor este contrară prevederilor constituționale ale art. 45 și art. 135 privind libertatea economică și economia și totodată nu respectă exigențele constituționale ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 12.–>În final, autoarea excepției susține că dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 185/2013 nu sunt în concordanță cu interesul public și au ca efect încetarea raporturilor contractuale dintre societățile de publicitate care au amplasat suporturile publicitare tip mesh și asociațiile de proprietari din imobilele respective, asociațiile fiind lipsite de venituri importante pe care le aveau asigurate din aceste contracte. … 13.<!–>Judecătoria Oradea – Secția civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.<!–>Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate, prin raportare la art. 16, art. 44, art. 45 și art. 53 din Constituție, este neîntemeiată, iar în raport cu art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea urmează să se pronunțe. Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 56 alin. (1), prin raportare la principiul neretroactivității, invocă considerentele Deciziei nr. 26 din 18 ianuarie 2012, prin care Curtea a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2012“ cuprinsă în art. 56 alin. (1) din Legea privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate este neconstituțională. Referitor la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 185/2013, se susține că interdicția reglementată de textul de lege criticat reprezintă o opțiune a legiuitorului, justificată de anumite considerente explicate la momentul legiferării. … 16.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea DEFI România – S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 6.418/271/2016 al Judecătoriei Oradea – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 15 alin. (2) și ale art. 56 alin. (1) din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 154/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 185/2013, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește