DECIZIA nr. 236 din 8 aprilie 2021

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina Ioana Kuglay.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lucian Vasile Bara și Ion Ovidiu Mihăiescu în Dosarul nr. 5.588/2/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 786D/2019. … 2.–>La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În esență, distingând mai întâi în privința posibilelor sensuri ale criticilor de neconstituționalitate, arată că, dacă critica de neconstituționalitate constă în aceea că nu s-ar putea ataca separat chestiunea competenței instanței, atunci excepția este inadmisibilă, întrucât se solicită Curții Constituționale să reglementeze separat o cale de atac, alta decât cea prevăzută de Codul de procedură penală. Dacă însă critica este în sensul că art. 347 din Codul de procedură penală nu ar prevedea deloc o cale de atac în privința competenței instanței, atunci excepția este nefondată, întrucât chiar critica de neconstituționalitate face obiectul examenului instanței de control judiciar în calea de atac a contestației. Se invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în care au fost examinate critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 817 din 7 decembrie 2017, Curtea a reținut explicit că orice chestiune ridicată în procedura de fond a camerei preliminare poate fi analizată de instanța de control judiciar în calea de atac a contestației. Ca urmare, dacă se are în vedere această ipoteză, excepția este neîntemeiată, critica de neconstituționalitate fiind rezultatul unei lecturi greșite a textului. …
CURTEA,–><!–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 14 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.588/2/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Lucian Vasile Bara și Ion Ovidiu Mihăiescu în cadrul contestațiilor „împotriva dispoziției cuprinse în Încheierea de cameră de consiliu din 29 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală, (…), referitoare la excepția de necompetență după calitatea persoanei“. … 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat este neconstituțional în măsura în care se interpretează în sensul că nu permite formularea contestației împotriva altor încheieri decât cele menționate în art. 346 alin. (1)-(4^2), separat sau odată cu acestea, cu atât mai mult cu cât de modul în care sunt soluționate aceste cereri de probe ori excepțiile invocate cu titlu de chestiuni preliminare depind hotărâtor conținutul și dispozitivul încheierilor la care face trimitere textul menționat. … 6.<!–>Se arată astfel că dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul procedură penală nu îndeplinesc standardul de claritate cerut de o normă procesual-penală, ca o fațetă a principiului legalității, pentru a fi înțeleasă de către destinatarii ei și aplicată în mod unitar de către organele judiciare penale. Astfel, din conținutul acesteia nu rezultă dacă împotriva celorlalte încheieri emise în faza camerei preliminare se poate formula contestație, întrucât asemenea încheieri nu sunt dintre cele la care face trimitere dispoziția criticată, respectiv dintre cele prevăzute în art. 346 alin. (1)-(4^2) din Codul de procedură penală. Textul criticat nu a fost pus în acord cu dispozitivul și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 802 din 5 decembrie 2017, iar din conținutul său nu rezultă momentul procesual la care se soluționează astfel de contestații și nici durata termenului de contestație și nici de la ce moment curge acesta, în condițiile în care dispozițiile art. 345 și 346 din Codul de procedură penală nu prevăd obligativitatea comunicării acestora părților și acuzării. … 7.–>Se mai susține că prevederile criticate încalcă accesul liber la justiție, deoarece nu permit exercitarea unei căi de atac eficiente și într-un termen cert împotriva celorlalte încheieri emise în faza camerei preliminare, separat de cele prin care se statuează asupra fondului obiectului camerei preliminare și nici chiar împreună (printr-o interpretare restrictivă a textului). Totodată, acestea contravin și prevederilor art. 16 din Constituție privitoare la egalitatea în drepturi, întrucât creează în mod nejustificat un tratament discriminatoriu al cetățenilor în fața legii penale după cum au înțeles sau nu să formuleze și cereri de probe relative la legalitatea administrării probelor și la legalitatea actelor de urmărire penală. Se încalcă și art. 53 din Constituție, referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât restrângerea accesului la justiție într-o atare situație nu este necesară într-o societate democratică, este disproporționată față de situația care a determinat-o, generează o aplicare discriminatorie, aducând atingere existenței dreptului prevăzut în art. 21 al Legii fundamentale. … 8.<!–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală apreciază că excepția este neîntemeiată. Arată astfel că liberul acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili reguli de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenind legiuitorului. Referitor la încheierea judecătorului de cameră preliminară de soluționare a cererilor și a excepțiilor ridicate de părți sau invocate din oficiu, se arată că împotriva acesteia, conform art. 347 din Codul de procedură penală, se poate formula contestație, în termen de 3 zile de la comunicare. Competența de soluționare aparține judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, iar încheierea pronunțată cu acest prilej este definitivă. Se apreciază că aceste aspecte nu sunt de natură a încălca normele constituționale invocate de autorii excepției, care doresc exercitarea unei căi de atac împotriva celorlalte încheieri emise în faza camerei preliminare, separat de cele menționate în art. 346 alin. (1)-(4^2) din Codul de procedură penală. … 9.–>Se mai arată că dreptul la un proces echitabil, invocat în susținerea excepției, reprezintă un standard constituțional a cărui îndeplinire este apreciată în funcție de ansamblul procesului și ținând cont de specificul normelor procedurale aplicabile. Impunerea, prin lege, a unor exigențe, cum ar fi instituirea unor termene sau condiții procesuale, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă sunt condiționări ale accesului liber la justiție, are o solidă și indiscutabilă justificare prin prisma finalității urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept. … 10.<!–>Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>12.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1)-(4^2), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație. Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor.“ … 14.–>În susținerea excepției se invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității, ale art. 21 alin. (1) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 53 care reglementează condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 15.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra aceluiași text de lege, în raport cu critici similare, care au vizat încălcarea principiului legalității și a dreptului la un proces echitabil, determinate de pretinsa lipsă de claritate a art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală (în esență, autorii susțin că din cuprinsul textului „nu rezultă în mod explicit sau implicit posibilitatea formulării unei contestații în mod separat cu privire la cererile soluționate în procedura de cameră preliminară, înaintea pronunțării încheierii finale în această etapă“). Astfel, prin Decizia nr. 817 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 7 martie 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. … 16.–>În decizia precitată, Curtea a reținut, mai întâi, cu privire la procedura în fond a camerei preliminare, că a fost reglementată „ca regulă, într-o structură tripartită – etapa măsurilor premergătoare (art. 344 din Codul de procedură penală), etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate («Procedura în camera preliminară» – art. 345 din Codul de procedură penală) și etapa soluționării obiectului procedurii în camera preliminară («Soluțiile»- art. 346 din Codul de procedură penală) (în acest sens, Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 1 noiembrie 2017, paragraful 18)“. … 17.<!–>Curtea a caracterizat fiecare dintre aceste etape, arătând, în continuare, că, „prin excepție de la regula potrivit căreia procedura în fond a camerei preliminare are o structură tripartită, legiuitorul a stabilit, în vederea asigurării celerității procedurii în camera preliminară, ca, atunci când nu se invocă cereri sau excepții de către inculpat (personal sau prin apărător) sau nu se invocă excepții de către judecător, din oficiu, cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, la expirarea termenului stabilit conform art. 344 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, judecătorul să treacă direct la etapa soluționării obiectului procedurii în camera preliminară și să dispună, prin încheiere, începerea judecății, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului. Aceasta, întrucât părțile și persoana vătămată nu au formulat nicio obiecție (cerere/excepție) cu privire la aspectele menționate ce ar rezulta din actul de sesizare și nici judecătorul nu a invocat, din oficiu, vreo excepție, astfel încât să fie necesar a se dezbate în fața judecătorului, în contradictoriu, pretenții, apărări, susțineri. Încheierea prin care se dispune începerea judecății va fi comunicată părților, persoanei vătămate și procurorului în vederea formulării contestației, în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală, în vederea asigurării unui control de legalitate al acesteia (în acest sens, Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017, precitată, paragraful 18)“. … 18.–>Curtea a reținut însă că, „indiferent dacă au fost sau nu formulate cereri sau excepții, în etapa soluționării obiectului procedurii în camera preliminară, judecătorul de cameră preliminară va pronunța o încheiere motivată prin care va decide fie soluția de începere a judecății [când nu s-au ridicat excepții cu privire la actul de sesizare sau la actele de urmărire penală; dacă au fost respinse toate excepțiile; dacă au fost excluse probe, însă procurorul și-a menținut dispoziția de trimitere în judecată în această ipoteză, potrivit art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală, probele excluse nu vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei; judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularități ale actului de sesizare, dar pot fi deduse obiectul și limitele judecății], fie restituirea cauzei la parchet [când rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății; dacă judecătorul de cameră preliminară a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; dacă procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții]“. … 19.<!–>În acest context, referitor la dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a reținut că acestea stabilesc faptul că „pot fi atacate cu contestație atât soluțiile propriu-zise ale procedurii de cameră preliminară (începerea judecății ori restituirea cauzei la parchet), cât și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor (prin încheierea intermediară pronunțată în temeiul art. 345 din Codul de procedură penală)“. Curtea a invocat în acest sens și Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017, unde s-a statuat, în paragraful 19, că, „pe calea contestației prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală, se asigură controlul de legalitate cu privire la o serie de încheieri finale pronunțate în procedura camerei preliminare, ca o garanție a respectării cerințelor principiului legalității procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, care își are, la rândul său, temeiul în prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție referitor la principiul legalității. Scopul contestației în procedura de cameră preliminară este acela de a îndrepta erorile de drept comise de judecătorul de cameră preliminară la verificarea, după trimiterea în judecată, a legalității sesizării instanței, precum și a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, erori care trebuie remediate în cadrul aceleiași faze procesuale, având în vedere rațiunile pentru care a fost instituită procedura camerei preliminare. Asemenea erori de drept pot interveni, în egală măsură, în acele situații în care în procedura de cameră preliminară nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu s-au ridicat din oficiu excepții“. … 20.–>În aceste condiții, Curtea a constatat că norma procesual penală criticată este suficient de clară și precisă pentru a putea fi aplicată și pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Curtea a mai reținut că, în soluționarea contestației formulate, în temeiul art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, analizând legalitatea și temeinicia soluțiilor dispuse în fondul camerei preliminare și, eventual, modul de soluționare a cererilor și excepțiilor invocate de părți și persoana vătămată, este evident că judecătorul de la instanța ierarhic superioară va avea în vedere toate criticile invocate de contestatori cu privire la desfășurarea concretă a procedurii de cameră preliminară în primă instanță, inclusiv aspectele referitoare la măsurile administrative luate de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei proceduri (…), modul în care judecătorul de cameră preliminară a rezolvat orice chestiune de ordin procedural, altele decât cele invocate pe calea cererilor sau excepțiilor formulate de părți și persoana vătămată, de vreme ce aceste aspecte stau la baza legalității soluțiilor dispuse prin încheierile prevăzute de art. 345 și art. 346 din Codul de procedură penală“. Prin urmare, Curtea a concluzionat că norma procesual penală criticată nu aduce atingere dreptului constituțional și convențional la un proces echitabil. … 21.<!–>Aceste considerente sunt deplin aplicabile și în prezenta cauză, unde, așa cum explică și instanța de judecată, încheierea vizată prin ridicarea excepției „nu reprezintă o încheiere finală dată în procedura de cameră preliminară, ci o încheiere intermediară, care constată măsurile dispuse în vederea exercitării controlului ce formează obiectul propriu-zis al procedurii de cameră preliminară. Este adevărat că, în considerentele respectivei încheieri, judecătorul de cameră preliminară s-a pronunțat asupra chestiunii ce vizează competența de soluționare a cauzei în primă instanță, însă respectivul fapt nu atrage posibilitatea exercitării separate a unei căi de atac, soluția dată asupra excepției de necompetență materială urmând a fi examinată de instanța de control judiciar în cadrul și în măsura în care se va exercita contestație împotriva încheierii prevăzute la art. 346 Cod procedură penală“ (fila 7 din încheierea de sesizare). Aceste considerente dau expresie sensului univoc al normei criticate, așa cum a fost reținut și în jurisprudența Curții Constituționale citată. … 22.–>În ceea ce privește dispozițiile art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, distinct invocate în prezenta cauză, Curtea constată că nu sunt incidente, întrucât nu este în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. … 23.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucian Vasile Bara și Ion Ovidiu Mihăiescu în Dosarul nr. 5.588/2/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și constată că dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2021.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Prim-magistrat-asistent,–>
Marieta Safta<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește