DECIZIA nr. 243 din 27 aprilie 2023

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:–>10.<!–>Prin Încheierea din 12 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 166/89/2020, Tribunalul Vaslui – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Răzvan-Mihail Bumbu cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 11.–>Prin Încheierea penală nr. 120/C din 18 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.006/190/2020/a1, Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 240/2019 cu referire la art. II pct. 2 din același act normativ, excepție ridicată de Onișor Petrică Cârcu cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 12.<!–>Prin Încheierea din 18 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 313/302/2020, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 și ale art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Teodor Coman cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 13.–>Prin Sentința penală nr. 179 din 16 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.456/93/2020, Tribunalul Ilfov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Sorin Blejnar cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 14.<!–>Prin Sentința penală nr. 522 din 2 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.849/302/2021, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 și ale art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Loredan George Grecică cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 15.–>Prin Decizia penală nr. 262/CONT din 8 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.119/325/2021, Tribunalul Timiș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 și ale art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Vasile Nistor cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 16.<!–>Prin Încheierea penală nr. 50 din 5 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.162/175/2021/a1, Judecătoria Aiud a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Moisin Alen Daniel, cu ocazia soluționării unei cereri prin care s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013. … 17.–>Prin Încheierea din 16 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 94/45/2021, Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Ioan Dumitru Mironescu cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 18.<!–>Prin Încheierea din 22 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.936/235/2021, Tribunalul Cluj – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Karacsony Andraș cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 19.–>Prin Decizia penală nr. 9/C/2022 din 10 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.224/111/2021, Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 și ale art. III din Legea nr. 240/2019, excepție ridicată de Kallos Lorand Albert cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 20.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că abrogarea art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 s-a realizat cu încălcarea normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Referitor la dispozițiile art. III din Legea nr. 240/2019 arată că acestea sunt lipsite de claritate și previzibilitate în ceea ce privește stabilirea beneficiarilor cărora li se poate aplica art. 55^1 din Legea nr. 254/2013. Dispozițiile art. III din Legea nr. 240/2019 și cele ale art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 nu pot fi aplicate în mod arbitrar prin stabilirea unei categorii de deținuți care nu pot beneficia de măsuri compensatorii în considerarea executării pedepsei privative de libertate în condiții necorespunzătoare. … 21.–>În continuare, invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la standardele de claritate și predictibilitate a legii, spre exemplu, Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011 și Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012. Susțin că legiuitorului îi revine obligația ca, în actul de legiferare, indiferent de domeniul în care își exercită această competență constituțională, să dea dovadă de o atenție sporită în respectarea principiului clarității și previzibilității legii. Or, modul de reglementare a art. III din Legea nr. 240/2019 nu răspunde cerințelor privind claritatea, precizia și previzibilitatea normei juridice, întrucât în conținutul său cuprinde o soluție normativă contradictorie în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, de natură să genereze un tratament juridic diferențiat și să conducă la o discriminare pentru persoanele condamnate la momente diferite, care execută pedeapsa în aceleași condiții necorespunzătoare. … 22.<!–>Invocă Decizia nr. 8 din 11 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, și Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, apreciind că dispozițiile privind recursul compensatoriu nu se referă doar la executarea pedepsei aplicate, ci au totodată un impact decisiv asupra întinderii „pedepsei“ în sensul art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Susțin că se poate remarca intenția legiuitorului de a califica dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 ca norme de drept substanțial care determină aplicarea legii penale mai favorabile. Deși legiuitorul recunoaște caracterul de lege penală mai favorabilă al dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, limitează aplicarea acestora pe o anumită perioadă. … 23.–>Astfel, art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 reprezintă o dispoziție de drept penal substanțial ce reclamă aplicarea principiului legii penale mai favorabile. Susțin că legiuitorul nu poate limita aplicarea legii penale mai favorabile, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Arată că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, fiind o normă de drept penal material, care constituie lege penală mai favorabilă, trebuie să se aplice tuturor persoanelor al căror proces penal (de la săvârșirea faptei până la executarea pedepsei) a coexistat cu norma penală în activitate. Susțin că dispoziția criticată reglementează o soluție normativă contradictorie în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, de natură să genereze un tratament juridic diferențiat și să conducă la o discriminare pentru persoanele condamnate la momente diferite, care execută pedeapsa în condiții necorespunzătoare. Apreciază că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 au caracterul unei legi penale mai favorabile, astfel încât ar trebui să se aplice prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție. … 24.<!–>Arată că, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a stabilit o serie de criterii ce trebuie îndeplinite pentru ca o lege să fie considerată lege penală substanțială. Apreciază că, aplicând aceste criterii în cauza de față, rezultă că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt dispoziții de drept material, a căror aplicare nu ar trebui restricționată pe o anumită perioadă, potrivit art. III din Legea nr. 240/2019. Totodată, arată că nu ne aflăm în prezența unei legi temporare, nefiind incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) din Codul penal. Față de natura juridică a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 apreciază că norma tranzitorie din Legea nr. 240/2019 cuprinde o soluție contradictorie, de natură să creeze un tratament discriminatoriu. Mai mult, dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, reprezentând legea penală mai favorabilă, trebuie să ultraactiveze, aplicându-se și după ieșirea din vigoare a normei. Așadar, susțin că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 reprezintă legea penală mai favorabilă, aceasta trebuind să ultraactiveze, aplicându-se, chiar și după ieșirea sa din vigoare, tuturor persoanelor care au comis fapte penale, condamnate și încarcerate în perioada de activitate a legii. Soluția legislativă care stabilește o dată-limită până la care se acordă beneficiul recursului compensatoriu, fără o raportare obiectivă la data săvârșirii faptelor sau la data condamnării/încarcerării, este vădit arbitrară și nu se justifică în mod rațional. … 25.–>Având în vedere natura juridică a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, apreciază că norma criticată conține o soluție normativă contradictorie în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, de natură să genereze un tratament juridic diferențiat și să conducă la o discriminare pentru persoanele condamnate, încarcerate la momente diferite, care execută pedeapsa în aceleași condiții necorespunzătoare. Totodată, făcând referire la expunerea de motive a Legii nr. 240/2019, apreciază că legiuitorul, la momentul adoptării acestui act normativ, nu a avut în vedere acele persoane care au săvârșit fapte penale fără violență și pe cele care se află la prima infracțiune. Or, nefăcând această distincție în cuprinsul legii, aceasta încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5). De asemenea, dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituție, în condițiile în care textul art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 se aplică în mod discriminatoriu, în funcție de momentul procesual în care persoana a fost condamnată. Astfel, persoanele care au executat pedeapsa în regim de detenție în perioada 24 iulie 2012-23 decembrie 2019 pot beneficia de o reducere substanțială a pedepsei, dar persoanele care execută pedeapsa în regim de detenție ulterior acestei perioade nu beneficiază de aceeași compensație. … 26.<!–>Susțin că, pe de o parte, este evidentă incapacitatea statului de a asigura condiții de detenție umane, iar, pe de altă parte, dreptul de a nu fi supus la tratamente degradante face parte din categoria drepturilor și libertăților fundamentale. Deși, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește politica penală, aceasta trebuie întotdeauna să respecte Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Or, abrogarea beneficiului recursului compensatoriu fără reglementarea altor măsuri adecvate și efective determină încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea fundamentală. Se face referire la Cauza Iacov Stanciu împotriva României și la Cauza Rezmiveș și alții împotriva României. … 27.–>Apreciază că interdicția impusă de art. 3 din Convenție este absolută, nicio derogare de la dispozițiile sale nefiind permisă. Caracterul absolut al interdicției instituite de acest text are importante consecințe practice mai ales cu privire la obligațiile ce revin statelor contractante în temeiul dispozițiilor sale. Caracterul absolut al dreptului de a nu fi supus la tortură sau la pedepse ori tratamente inumane sau degradante interzice statelor să invoce în această materie principiul proporționalității. Dacă un stat contractant ar putea invoca principiul proporționalității în determinarea gravității minime care să conducă la aplicarea dispozițiilor art. 3 din Convenție, aceasta ar însemna să se admită că o atingere adusă acestui drept intangibil absolut ar putea fi declarată ca fiind produsă în conformitate cu prevederile Convenției. Or, de principiu, nu poate exista un scop legitim cu privire la o încălcare a dreptului de a nu fi supus la tortură sau la tratamente inumane ori degradante. … 28.<!–>Tribunalul Vaslui – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Susține că dispozițiile art. III din Legea nr. 240/2019 sunt constituționale, nefiind în contradicție cu dispozițiile art. 15 alin. (2) și ale art. 20 alin. (2) din Constituție. Condamnatul a beneficiat de prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, ulterior, având în vedere dispozițiile criticate, nemaiputând beneficia de recursul compensatoriu, el însă putând uza de celelalte posibilități legale de a fi despăgubit pentru executarea, în condiții necorespunzătoare, a pedepsei închisorii. … 29.–>Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Susține că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 nu au caracterul unei legi penale mai favorabile, nefiind vorba în cauză despre vreo dispoziție de drept penal material, ci despre dispoziții cuprinse într-o lege care reglementează modul de executare a pedepselor privative de libertate. Acestea au caracter reparatoriu, iar compensarea se acordă, dacă este cazul, pentru aspecte administrative, care țin de executarea pedepsei, și nu pentru aspecte care țin de condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor. Dispozițiile anterior menționate rămân aplicabile tuturor condamnaților care îndeplinesc aceste condiții, producând efecte până la momentul abrogării, și nu se pune problema unei retroactivități a legii de abrogare. … 30.<!–>Tribunalul București – Secția I penală susține că în prezent nu mai există un remediu compensatoriu care să asigure o reparație suficientă și adecvată pentru remedierea încălcării art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât excepția de neconstituționalitate este întemeiată. … 31.–>Tribunalul Ilfov – Secția penală susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Norma penală a cărei neconstituționalitate se invocă este o normă ce ține de executarea pedepselor, regimul stabilirii acesteia fiind exclusiv atributul puterii legislative, care are posibilitatea de a stabili data-limită până la care o astfel de lege este aplicabilă. … 32.<!–>Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 și ale art. III din Legea nr. 240/2019 este neîntemeiată. Arată că acestea nu conțin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalității în drepturi prevăzute în art. 4 din Constituție. Făcând referire la Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, susține că art. II pct. 2 și art. III din Legea nr. 240/2019 se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. Textele de lege criticate reprezintă o garanție a principiului constituțional prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, legiuitorul fiind obligat ca, în activitatea de legiferare, să respecte principiul neretroactivității legii, cu singura excepție permisă, cea a legii penale sau contravenționale mai favorabile. Or, dispozițiile criticate nu reprezintă o lege penală, ci o lege referitoare la executarea pedepselor privative de libertate, conform Legii nr. 169/2017. În acest sens, instanța judecătorească invocă prevederile art. 1 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală – normele de procedură penală și scopul acestora -, prin care se arată că normele de procedură penală reglementează desfășurarea procesului penal și a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală, adică inclusiv faza de executare a pedepsei. Așa fiind, dispozițiile art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 au caracter de norme de procedură penală, în concret, norme de executare penală, ce au natura juridică a unui remediu efectiv în cazul executării pedepsei în condiții necorespunzătoare, diferit de caracterul de norme penale de drept substanțial cu privire la care Constituția și Codul penal prevăd retroactivitatea, respectiv ultraactivitatea legii penale mai favorabile. … 33.–>Tribunalul Timiș – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile criticate reglementează, în mod clar, faptul că art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 se abrogă, persoanele cărora li se aplică acest articol, precum și faptul că aceste prevederi se aplică pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a legii de abrogare, conținutul normativ fiind așadar suficient de clar, precis și previzibil în așa fel încât destinatarul acestora să își poată adapta conduita la exigențele impuse de legiuitor, atât în ceea ce privește intrarea în vigoare a unei legi, cât și în cazul abrogării acesteia. Arată că pe perioada în care legea a fost în vigoare, contestatorul a beneficiat de dispozițiile acesteia referitoare la aplicarea recursului compensatoriu. … 34.<!–>Judecătoria Aiud apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că abrogarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 și reglementarea situațiilor tranzitorii sunt aspecte care intră în marja de apreciere a autorității legiuitoare. Mai mult, Legea nr. 240/2019 prevede în mod expres faptul că beneficiul recursului compensatoriu se aplică până la intrarea sa în vigoare. De asemenea, instanța susține că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt norme de drept execuțional penal, cărora nu li se aplică principiul legii penale mai favorabile. … 35.–>Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile criticate au rolul de a stabili câmpul de aplicare al prevederilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, ca efect direct al abrogării acestora prin art. II din Legea nr. 240/2019, fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate. Materia analizată nu poate fi considerată proprie dreptului penal, fiind vorba exclusiv despre o reglementare cu privire la o anumită modalitate de reparare a prejudiciului cauzat persoanelor condamnate ca urmare a cazării acestora în condiții necorespunzătoare, modalitate pe care legiuitorul a înțeles să o reglementeze pentru o perioadă determinată. Dispozițiile criticate stabilesc modul în care trebuie interpretate și aplicate în practică dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru evitarea oricăror controverse în acest sens. Art. III din Legea nr. 240/2019, cu caracter de lege interpretativă, ce face corp comun cu reglementarea la care se referă, nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. Susține că sunt respectate exigențele referitoare la claritatea legii, iar chestiunile legate de justificarea și oportunitatea modificării legislative operate nu pot face obiectul analizei instanței constituționale atât timp cât, printr-o astfel de modificare, nu s-a adus atingere, în mod direct, unuia dintre drepturile fundamentale ale persoanei, astfel cum acestea sunt interpretate și aplicate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Situația-premisă, care a stat la baza adoptării și aplicării dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, a fost reprezentată de existența unor spații de cazare necorespunzătoare, situație care nu se află în marja de apreciere a persoanei condamnate nici la momentul pronunțării pedepsei inițiale, nici pe parcursul executării acesteia. Altfel spus, atât timp cât administrația locului de deținere se achită de obligația de a caza persoanele condamnate în condiții corespunzătoare, prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, care instituiau o procedură-remediu, o modalitate de a repara suferința cauzată prin cazarea în condiții necorespunzătoare, nu își mai găsesc aplicabilitate. Împrejurarea că statul, prin schimbarea politicii sale în acest domeniu, a înțeles ulterior să renunțe la această procedură-remediu, context în care petentul păstrează integral dreptul de a se adresa instanțelor și de a obține despăgubiri pentru eventualul prejudiciu ce i-a fost cauzat pe perioada încarcerării, nu poate fi cenzurată prin excepția de neconstituționalitate invocată, aflându-se în aria de aplicare a puterii legislative. … 36.<!–>Tribunalul Cluj – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 242 din 8 aprilie 2021. Considerentele deciziei care sunt obligatorii erga omnes evidențiază că justificarea soluției are la bază faptul că „recursul compensatoriu“ nu constituie o lege penală mai favorabilă. Pe de altă parte, statul român are obligația respectării drepturilor persoanelor private de libertate și luării unor măsuri corespunzătoare pentru a asigura o satisfacție echitabilă în ipoteza încălcării acestor drepturi, inclusiv din perspectiva cazării în condiții necorespunzătoare. Această obligație pozitivă a statului, care decurge din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu impune statului o anumită măsură, ci îi conferă un drept de opțiune în alegerea mijloacelor adecvate. Lipsa unor măsuri precum era recursul compensatoriu permite condamnatului de lege lata să introducă o acțiune în răspundere civilă delictuală. … 37.–>Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Arată că Legea nr. 169/2017 a fost adoptată pentru a pune capăt încălcărilor constatate în mod frecvent de către Curtea de la Strasbourg în ceea ce privește dispozițiile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la condițiile din penitenciare, în special supraaglomerarea și lipsa accesului la igienă, precum și tratamentul necorespunzător al problemelor de sănătate. În această privință a fost adoptată hotărârea-pilot în Cauza Rezmiveș și alții împotriva României, din data de 25 aprilie 2017, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat existența unei probleme structurale în ceea ce privește suprapopularea din centrele de reținere și arest preventiv și din unitățile penitenciare din România și a confirmat, totodată, progresele înregistrate, apreciind pozitiv măsurile deja adoptate sau prognozate de către statul român pentru a contracara acest fenomen al suprapopulării. În același timp, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recomandat măsuri suplimentare din partea autorităților naționale, fie de natură logistică, fie de politică penală, precum și consolidarea, respectiv introducerea unor remedii de natură preventivă și compensatorie, pentru situațiile în care o persoană se confruntă cu sau a fost expusă la suprapopularea în locurile în care este sau a fost deținută. … 38.<!–>Ținând cont că statul are nevoie de timp pentru definirea acestor măsuri suplimentare, instanța europeană a acordat autorităților un termen de 6 luni de la momentul rămânerii definitive a hotărârii pentru prezentarea, în cooperare cu Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei, a unui plan de acțiune care să identifice măsurile suplimentare și calendarul adoptării acestora. Pentru a sprijini autoritățile în acest demers, Curtea de la Strasbourg a decis suspendarea examinării cererilor aflate pe rolul său și necomunicate încă Guvernului pentru observații, favorizând astfel concentrarea eforturilor pentru identificarea și ulterior adoptarea măsurilor suplimentare. Chiar și Curtea Constituțională a României a constatat că premisa legiferării a constituit-o jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care instanța europeană a constatat încălcări ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzice în termeni categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante, indiferent de comportamentul victimei, în legătură cu condițiile de detenție care au existat de-a lungul anilor în penitenciarele din România, mai ales supraaglomerarea, igiena necorespunzătoare și lipsa asistenței medicale corespunzătoare. De asemenea, instanța constituțională a reținut că obligațiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sarcina statelor semnatare ale Convenției reprezintă standarde minimale de protecție cu privire la interzicerea torturii sau a tratamentelor și pedepselor inumane sau degradante, în legătură cu condițiile de detenție din penitenciare, standarde pe care statele sunt obligate să le transpună în măsurile legislative sau administrative interne. Cu același prilej, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea numărului de zile considerate efectiv executate, ca măsură compensatorie pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, este un element care ține în exclusivitate de opțiunea legiuitorului, existând libertatea de a dispune sub acest aspect pe baza unor considerente de oportunitate, apreciate în funcție de scopul legii și de perioada în care se estimează a fi atins acest scop. Aceleași argumente susțin și opțiunea pentru perioada pentru care se acordă zile considerate executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare, care se calculează începând cu 24 iulie 2012, data pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii sale în Cauza Iacov Stanciu împotriva României. … 39.–>Pe de altă parte, jurisprudența instanței de contencios constituțional a fost în sensul că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt constituționale. În acest sens, face referire la Decizia nr. 760 din 28 noiembrie 2019, Decizia nr. 293 din 9 iunie 2020 și Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021. Totodată, invocă Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. … 40.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 41.–>Guvernul, în punctul de vedere transmis în dosarele nr. 1.001D/2020 și nr. 408D/2022, apreciază că dispozițiile art. III din Legea nr. 240/2019 respectă cerințele de claritate și previzibilitate impuse de standardele constituționale. Astfel, aceste norme de drept intertemporar stabilesc cu claritate că dispozițiile privind recursul compensatoriu se aplică între 24 iulie 2012 și 23 decembrie 2019 – data intrării în vigoare a legii -, fără a putea ultraactiva. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 arată că prevederile art. 55^1 au fost introduse în Legea nr. 254/2013 prin Legea nr. 169/2017 și reprezintă o formă de compensare pentru executarea în condiții necorespunzătoare a pedepselor și măsurilor privative de libertate. Precizează că instituția recursului compensatoriu avea un rol reparatoriu, integrându-se în ansamblul reglementărilor execuțional-penale care asigură fie standarde mai bune de executare a pedepselor (spre exemplu, posibilitatea de a cumpăra și de a primi pachete), fie o perspectivă de reintegrare socială și menținere a relațiilor de familie (permisiunile de ieșire din penitenciar pentru o zi), fie o reparație ulterioară, cu un cuantum fix, stabilit de legiuitor pentru executarea pedepsei în condiții improprii. … 42.<!–>Arată că Legea nr. 240/2019 pentru abrogarea Legii nr. 169/2017 prevede expres în norma tranzitorie a cărei constituționalitate se contestă (art. III) că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 își produc efectele pentru o perioadă determinată, respectiv 24 iulie 2012-23 decembrie 2019 (data intrării în vigoare a Legii nr. 240/2019). Prin urmare, zilele-câștig acordate deținuților, în temeiul Legii nr. 169/2017, care au executat pedeapsa în condiții necorespunzătoare rămân aplicabile, însă, după data intrării în vigoare a Legii nr. 240/2019, dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 își încetează efectele. Legea nr. 169/2017 viza instituirea unui remediu compensatoriu pentru persoanele care execută o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate în condiții necorespunzătoare, actul normativ fiind adoptat în executarea Hotărârii-pilot Rezmiveș și alții împotriva României, pronunțată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 25 aprilie 2017, în vederea rezolvării problemei sistemului penitenciar din România privind condițiile de detenție. Art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 se referea la instituirea unui mecanism compensatoriu în cazul cazării deținuților în condiții necorespunzătoare. Astfel, la fiecare 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare se considerau executate suplimentar 6 zile din pedeapsa aplicată. … 43.–>Face referire la expunerea de motive a Legii nr. 169/2017. Având în vedere scopul recursului compensatoriu – compensarea persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiții necorespunzătoare -, apreciază că o astfel de compensare poate fi realizată și pe calea unei acțiuni în justiție de drept comun, cu precizarea că, în acest caz, întinderea reparației va fi stabilită de către instanța de judecată. În acest sens, subliniază că instanța de la Strasbourg a apreciat că acțiunea în răspundere civilă delictuală reprezintă, din 13 ianuarie 2021, un remediu eficient pentru încălcările art. 3 din Convenție derivând din condițiile necorespunzătoare de detenție (Cauza Polgar împotriva României). Așadar, apreciază că abrogarea mecanismului compensatoriu instituit prin Legea nr. 169/2017 se încadrează în marja de apreciere a legiuitorului, reprezentând un aspect de politică legislativă. … 44.<!–>Apreciază că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt dispoziții care reglementează modul de executare a pedepselor privative de libertate, aplicându-se exclusiv persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate, nu și acelor persoane care au săvârșit infracțiuni în perioada în care aceste prevederi legale au fost în vigoare, dar nu au fost condamnate încă la executarea unor pedepse privative de libertate. Aceste dispoziții vizau o situație de compensare a executării pedepsei în condiții necorespunzătoare, deci chestiuni vizând strict zona de administrare a executării pedepsei, și nu alte aspecte de drept penal precum tragerea la răspundere penală sau pedeapsa aplicabilă. Așadar, abrogându-se legea ce instituia mecanismul compensatoriu (Legea nr. 169/2017), prin norma tranzitorie prevăzută de Legea nr. 240/2019 s-a dat posibilitatea de a beneficia în continuare de aplicarea reducerii din pedeapsă doar acelor persoane care execută pedeapsa sau măsura privativă de libertate într-un loc de deținere și numai cu privire la partea din pedeapsa executată începând cu data de 24 iulie 2012 (data pronunțării Deciziei semi-pilot Iacov Stanciu împotriva României) până în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 240/2019 pentru abrogarea Legii nr. 169/2017, respectiv 23 decembrie 2019. … 45.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent și ale autorului excepției, prezent personal, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Răzvan-Mihail Bumbu în Dosarul nr. 166/89/2020 al Tribunalului Vaslui – Secția penală, de Onișor Petrică Cârcu în Dosarul nr. 2.006/190/2020/a1 al Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția penală, de Teodor Coman în Dosarul nr. 313/302/2020 al Tribunalului București – Secția I penală, de Sorin Blejnar în Dosarul nr. 2.456/93/2020 al Tribunalului Ilfov – Secția penală, de Loredan George Grecică în Dosarul nr. 2.849/302/2021 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția I penală, de Vasile Nistor în Dosarul nr. 1.119/325/2021 al Tribunalului Timiș – Secția penală, de Moisin Alen Daniel în Dosarul nr. 1.162/175/2021/a1 al Judecătoriei Aiud, de Ioan Dumitru Mironescu în Dosarul nr. 94/45/2021 al Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, de Karacsony Andraș în Dosarul nr. 1.936/235/2021 al Tribunalului Cluj – Secția penală și de Kallos Lorand Albert în Dosarul nr. 4.224/111/2021 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. II pct. 2 și ale art. III din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește