DECIZIA nr. 304 din 18 iunie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 946 din 20 septembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAHG 470 04/06/2014 ART. 6
ActulREFERIRE LANORMA 04/06/2014
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010 ART. 19
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010 ART. 25
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAHG 470 04/06/2014 ART. 6
ART. 1REFERIRE LANORMA 04/06/2014
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010 ART. 25
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010 ART. 19
ART. 3REFERIRE LANORMA 04/06/2014
ART. 3RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010 ART. 19
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010 ART. 19
ART. 8REFERIRE LANORMA 04/06/2014
ART. 8RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010 ART. 19
ART. 9RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010 ART. 19
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 9REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010 ART. 19
ART. 16REFERIRE LAHOTARARE 923 28/10/2020 ART. 4
ART. 16REFERIRE LALEGE 134 13/06/2017 ART. 1
ART. 16REFERIRE LANORMA 04/06/2014
ART. 16RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010
ART. 16RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010 ART. 19
ART. 17REFERIRE LALEGE 134 13/06/2017 ART. 1
ART. 17RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAHG 470 04/06/2014 ART. 6
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 17REFERIRE LALEGE 171 16/07/2010 ART. 19
ART. 17REFERIRE LALEGE 171 16/07/2010 ART. 25
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 18RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 18RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 501 02/11/2022
ART. 20REFERIRE LAHG 470 04/06/2014
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 894 17/12/2015
ART. 23RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010 ART. 19
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 1142 13/10/2011
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 154 17/03/2005
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 372 02/10/2003
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 261 24/06/2003
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 67 18/04/2000
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 56 13/04/1999
ART. 24RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 24RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 1190 30/09/2010
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 453 16/04/2008
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 105 11/03/2003
ART. 25RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 5
ART. 25RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 24
ART. 25RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 25
ART. 25RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 31
ART. 25RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 25RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 1310 04/10/2011
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 603 05/05/2011
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 685 10/10/2006
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 197 09/04/2019
ART. 28REFERIRE LAOUG 51 14/09/2016 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE 171 16/07/2010
ART. 28REFERIRE LALEGE 171 16/07/2010 ART. 19
ART. 29RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010 ART. 19
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 35
ART. 29REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 197 09/04/2019
ART. 30RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 197 09/04/2019
ART. 31RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 197 09/04/2019
ART. 32REFERIRE LALEGE 134 13/06/2017 ART. 1
ART. 32RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 171 16/07/2010 ART. 19
ART. 33RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 33RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 33RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 33RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 33RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 33RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache<!–> – președinte–>
Mihaela Ciochină<!–> – judecător–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Dimitrie-Bogdan Licu<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Elena-Simina Tănăsescu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Mihaela Ionescu<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. b) și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată de Societatea Colcear Servcom – S.R.L. din comuna Zăvoi, județul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 2.093/290/2019 al Judecătoriei Reșița și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 696D/2020.2.–>La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.<!–>Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.279D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. c) și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, precum și ale art. 6 alin. (9) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn, excepție ridicată de Societatea Colcear Agregate – S.R.L. din comuna Zăvoi, județul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 2.861/208/2019 al Judecătoriei Caransebeș.4.–>La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.<!–>Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu această conexare. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.279D/2020 la Dosarul nr. 696D/2020, care a fost primul înregistrat.6.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât textele de lege criticate constituie opțiunea legiuitorului, iar proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții.
CURTEA,<!–>–>
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:<!–>7.–>Prin Încheierea din 25 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.093/290/2019, Judecătoria Reșița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. b) și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice. Excepția a fost ridicată de Societatea Colcear Servcom – S.R.L. din comuna Zăvoi, județul Caraș-Severin, într-o cauză ce are ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, cu aplicarea sancțiunii complementare a confiscării masei lemnoase și a mijloacelor auto.8.<!–>Prin Încheierea din 28 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.861/208/2019, Judecătoria Caransebeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. c) și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 171/2010, precum și ale art. 6 alin. (9) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn. Excepția a fost ridicată de Societatea Colcear Agregate – S.R.L. din comuna Zăvoi, județul Caraș-Severin, într-o cauză ce are ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, cu aplicarea sancțiunii complementare a confiscării masei lemnoase și a mijloacelor auto.9.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 19 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 171/2010, astfel cum au fost modificate, reglementează o confiscare de drept a materialelor lemnoase transportate, după caz, cu aviz de însoțire a materialelor lemnoase a cărui valabilitate a expirat, cu aviz de însoțire fără cod unic online sau offline generat de aplicațiile SUMAL, respectiv ale căror caracteristici nu corespund cu cel puțin unul dintre elementele înscrise în avizul de însoțire referitoare la volum pe specii, cu luarea în considerare a toleranțelor sau a speciilor/grupelor de specii, în condițiile în care exploatarea se face în baza unul titlu valabil (contract de achiziție), ca proprietar al masei lemnoase exploatate. Susțin că situația premisă, prevăzută de art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010 și de art. 6 alin. (9) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014, exclude caracterul dobândirii legale a proprietății și prezumția de legalitate instituită de art. 44 alin. (8) din Constituție, conduce la concluzia că suntem în prezența unei proprietăți dobândite sub condiție rezolutorie, condiția dobândirii în proprietate a masei lemnoase nefiind plata prețului, ci existența unui aviz de însoțire completat de șoferul care transportă masa lemnoasă. În concluzie, susțin că această situație premisă nu respectă dispozițiile constituționale prevăzute de art. 44 alin. (1) și (8) din Legea fundamentală, astfel că este permisă confiscarea proprietății dobândite licit. Rețin că, din perspectiva protejării dreptului de proprietate, consacrat de dispozițiile art. 44 din Constituție și de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice ingerință în exercitarea dreptului de proprietate trebuie să îndeplinească 3 condiții, și anume: să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să fie proporțională. Cât privește dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 171/2010, susțin că sunt neconstituționale prin raportare la prevederile art. 23 alin. (11) și ale art. 44 alin. (8) din Constituție, întrucât se permite agentului constatator să ia măsuri de valorificare în privința bunurilor confiscate fără ca aceste măsuri să fie prevăzute în mod concret sub cerința urgenței, masa lemnoasă fiind valorificată în condițiile în care nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă de respingere a plângerii contravenționale.10.<!–>Judecătoria Reșița, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu a formulat o opinie cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.11.–>Judecătoria Caransebeș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că este opțiunea legiuitorului de a reglementa cu privire la confiscarea unor bunuri despre care se reține că ar fi fost folosite la săvârșirea faptei contravenționale. Consideră că motivele formulate de autoare nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate, din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii.12.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,<!–>–>
examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>14.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 19 alin. (2) lit. b) și c) și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, precum și ale art. 6 alin. (9) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn.16.–>Întrucât procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției silvice au fost întocmite în datele de 15 martie 2019, respectiv de 21 iunie 2019, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 19 alin. (2) lit. b) și c) și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 23 iulie 2010, în forma modificată prin art. I pct. 43 din Legea nr. 134/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 15 iunie 2017, precum și ale art. 6 alin. (9) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 10 iunie 2014, care a fost abrogată prin art. IV din Hotărârea Guvernului nr. 923/2020 pentru aprobarea unor măsuri tranzitorii necesare aplicării unitare a normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și a celor privind proveniența și circulația materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1005 din 29 octombrie 2020.17.<!–>Curtea are în vedere, totodată, că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. În aceste condiții, Curtea reține că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile art. 19 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 171/2010, în forma modificată prin art. I pct. 43 din Legea nr. 134/2017, își produc în continuare efectele juridice, deoarece acestea reprezintă temeiul juridic al proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției silvice atacate prin formularea de către autoarea excepției a plângerilor contravenționale în cadrul cărora a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate. Textele de lege criticate au următorul conținut:Art. 19 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 171/2010: (2)–>Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei până la 6.000 lei și reținerea în vederea stabilirii provenienței și/sau confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: (…)b)<!–>transportul materialelor lemnoase, după caz, cu aviz de însoțire a materialelor lemnoase a cărui valabilitate a expirat, cu aviz de însoțire fără cod unic online sau offline generat de aplicațiile Sistemului informatizat de urmărire a materialelor lemnoase, denumit în continuare SUMAL, și înscris în aviz, cu excepțiile prevăzute de normele legale, cu aviz de însoțire în care nu s-au înscris data și ora plecării transportului și, respectiv, valabilitatea, în funcție de distanța până la destinație;c)–>transportul de materiale lemnoase ale căror caracteristici nu corespund cu cel puțin unul dintre elementele înscrise în avizul de însoțire referitoare la: (i) volum pe specii/grupe de specii, cu luarea în considerare a toleranțelor; (ii) specie/grupe de specii. Sancțiunea complementară de confiscare se aplică asupra volumului, cu luarea în considerare a toleranțelor, care nu corespunde pe specii/grupe de specii cu care se depășește volumul înscris în avizul de însoțire. Confiscarea se poate realiza valoric în condițiile art. 22 alin. (7) sau fizic;Art. 25 alin. (1) din Legea nr. 171/2010: „(1) Agentul constatator care aplică sancțiunea dispune și reținerea/ confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravențiile silvice, în condițiile legii. În toate situațiile agentul constatator descrie în procesul-verbal de constatare a contravenției silvice bunurile supuse confiscării și ia în privința lor măsurile de conservare sau de valorificare, făcând mențiunile corespunzătoare în procesul-verbal.[…]“;Art. 6 alin. (9) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014: „(9) Materialele lemnoase aflate în circulație fără codul unic, precum și fără data, ora, minutul și secunda, prevăzute la art. 3 alin. (2), sau cele fără cod offline prevăzut la art. 3 alin. (4) ori cu cod unic sau cod offline invalid, cu excepția celor prevăzute la art. 3 alin. (10), sunt considerate fără proveniență legală.“18.<!–>În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție și ale art. 44 alin. (1), (8) și (9) privind dreptul de proprietate privată.19.–>Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (9) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014, Curtea reține că, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Legea fundamentală, instanța de control constituțional „hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial“. În aplicarea acestei dispoziții constituționale, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că instanța de control constituțional „(…) decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță […]“.20.<!–>Așa fiind, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile altor categorii de acte normative decât cele prevăzute expres și limitativ de norma constituțională și de legea organică a Curții Constituționale – în cauză, prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 470/2014 – este inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, și jurisprudența recentă a instanței de control constituțional, respectiv Decizia nr. 501 din 2 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2023).21.–>Totodată, față de criticile formulate de autoare, Curtea constată că dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 171/2010, criticate de autoarele excepției de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea cauzelor în care excepția de neconstituționalitate a fost invocată, de vreme ce din documentele cauzelor nu rezultă că agentul constatator a dispus măsuri de valorificare a bunurilor supuse confiscării. Dimpotrivă, din materialele aflate la dosare, Curtea observă că, prin procesele-verbale de contravenție, agentul constatator a dispus, ca sancțiune complementară, confiscarea masei lemnoase, aceasta fiind predată în custodia Ocolului Silvic Reșița, respectiv Ocolului Silvic Oțelu Roșu, precum și a mijloacelor auto, care au fost predate în custodie petentelor – autoare ale excepției de neconstituționalitate, respectiv conducătorului auto al acesteia, până la rămânerea definitivă a măsurii confiscării. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, „legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății. Or, în condițiile relevate anterior, având în vedere și motivele de neconstituționalitate formulate de autoare, concluzia nu poate fi decât aceea că dispozițiile legale criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Așa încât excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 este inadmisibilă (în același sens, a se vedea Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 4 martie 2016, paragraful 15).22.<!–>În concluzie, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (9) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014 și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 este inadmisibilă.23.–>În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 171/2010, având în vedere susținerile autoarelor, Curtea reține că, printr-o jurisprudență constantă, a statuat că proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții.24.<!–>Referitor la măsura confiscării, Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că aplicarea și executarea unei sancțiuni pecuniare, ca și măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private. Art. 44 alin. (9) din Constituție prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii. Potrivit acestui principiu constituțional, confiscarea bunurilor trebuie prevăzută de legea care califică o faptă ca infracțiune ori o califică drept contravenție (a se vedea, în acest sens Decizia nr. 56 din 13 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, și Decizia nr. 261 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003), iar, potrivit art. 44 alin. (1) teza finală din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce demonstrează că însăși Constituția exclude protecția bunurilor folosite la săvârșirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte. Totodată, art. 136 alin. (5) din Constituție precizează că „Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.“ Textul nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune că, atunci când legea prevede, în concordanță cu dispozițiile Constituției, proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții (Decizia nr. 67 din 18 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000). De asemenea, Curtea a reținut că interdicția confiscării averii dobândite licit și prezumția caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de alin. (8) al art. 44 din Constituție, nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții potrivit alin. (9) din același articol. Prin însăși săvârșirea contravenției autorul acesteia se situează în afara sferei licitului, cu consecința firească, prevăzută de art. 44 alin. (9) din Constituție, a posibilității de a suferi rigorile legii, între care și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa. (Decizia nr. 372 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 13 noiembrie 2003, și Decizia nr. 154 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 11 aprilie 2005) și că nu se poate susține că prin instituirea unei sancțiuni contravenționale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă în mod automat executarea contravenției înseamnă diminuarea patrimoniului (Decizia nr. 1.142 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011).25.–>Totodată, Curtea a reținut că măsura confiscării unor bunuri constituie o excepție de la principiul constituțional, consfințit de art. 44 alin. (8) din Constituție, potrivit căruia caracterul licit al dobândirii bunurilor se prezumă. De aceea, o asemenea măsură este reglementată constituțional doar în cazul săvârșirii unor infracțiuni sau contravenții, adică în situații constatate, în condițiile legii, ca reprezentând fapte cu un anumit grad de pericol social (Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008). În același sens, s-a statuat că prin săvârșirea unei contravenții se încalcă o normă legală care reglementează un anumit domeniu de activitate. Acest fapt constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumției generale de dobândire licită a averii. O interpretare contrară ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiții, inclusiv când legea este încălcată (Decizia nr. 105 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003, și Decizia nr. 154 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 11 aprilie 2005). De asemenea, Curtea a reținut că obiect al confiscării pot fi și bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții; în aceste condiții, legiuitorul poate acorda autorităților executive competența de a confisca bunurile menționate mai sus atunci când constată și sancționează o contravenție; desigur, controlul judecătoresc asupra măsurilor dispuse este garantat, astfel încât împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, care cuprinde și măsura complementară a confiscării, poate fi formulată o plângere în fața instanței de judecată, în speță a judecătoriei – a se vedea, în acest sens, art. 5 alin. (3) lit. a), art. 24, art. 25, art. 31 alin. (2), art. 32 alin. (3), art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001 (Decizia nr. 1.190 din 30 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 12 noiembrie 2010).26.<!–>De asemenea, prin Decizia nr. 685 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând că faptul că bunurile confiscate nu aparțin contravenientului, ci unei terțe persoane, în speță societății de leasing, nu poate atrage ineficiența acestei măsuri sancționatorii. Pe de o parte, art. 44 alin. (9) din Constituție nu condiționează confiscarea bunurilor după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului. O altă interpretare ar conduce la posibilitatea eludării cu ușurință a dispozițiilor legale, deoarece de fiecare dată contravenientul s-ar putea apăra invocând faptul că este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicită de transport ar putea continua. Pe de altă parte, finanțatorul proprietar al bunurilor respective, utilizate în mod ilicit, nu se poate prevala de caracterul personal al răspunderii contravenționale, deoarece a încredințat folosința bunului său asumându-și riscul ca activitatea utilizatorului să genereze un pericol pentru societate. De altfel, pentru a-și recupera prejudiciul, finanțatorul proprietar are la îndemână calea acțiunii în justiție împotriva utilizatorului, în temeiul contractului de leasing încheiat cu acesta (considerente reiterate în Decizia nr. 603 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, și Decizia nr. 1.310 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 19 decembrie 2011).27.–>Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței constante a Curții referitoare la măsura confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, așa încât nu se poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale privind dreptul de proprietate.28.<!–>Totodată, Curtea observă că, prin Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010, în forma modificată prin art. I pct. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 20 septembrie 2016, sunt neconstituționale.29.–>În motivarea soluției sale, la paragrafele 46-52 din decizia menționată anterior, Curtea a verificat dacă ingerința în dreptul de proprietate este justificată, prin efectuarea unui test de proporționalitate în scopul stabilirii existenței unui corect echilibru între interesele în concurs. În concret, Curtea a analizat dacă privarea de proprietate, prin aplicarea obligatorie a sancțiunii contravenționale complementare a confiscării mijlocului de transport, în temeiul art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010, în lipsa reglementării unor criterii de individualizare a măsurii, are un scop legitim, este o măsură adecvată, este necesară și asigură un just echilibru între interesele în concurs. Curtea a constatat că măsura confiscării mijloacelor de transport cu care s-a realizat transportul materialelor lemnoase care nu au proveniență legală, conform normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, este prevăzută de lege, fiind reglementată prin dispozițiile art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010, criticate în cauză. De asemenea, Curtea a reținut că, prin instituirea sancțiunii complementare a confiscării mijloacelor de transport cu care s-a realizat transportul materialelor lemnoase care nu au proveniență legală alături de sancțiunea contravențională principală a amenzii și sancțiunea complementară a confiscării materialelor lemnoase, în ipoteza săvârșirii contravențiilor silvice referitoare la expedierea și/sau transportul materialelor lemnoase, legiuitorul a avut în vedere protecția fondului forestier național, în condițiile unei incidențe tot mai crescute a numărului de contravenții și infracțiuni în acest domeniu, legiuitorul urmărind prin aceasta prezervarea pădurii ca bun de interes public, pentru a recunoaște oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, potrivit art. 35 din Constituție, din această perspectivă scopul urmărit de legiuitor având caracter legitim. Totodată, Curtea a constatat că sancțiunea contravențională complementară examinată este o măsură adecvată, fiind aptă să îndeplinească exigențele scopului legitim urmărit, și, de asemenea, necesară în vederea realizării scopului legitim urmărit, în condițiile în care însăși art. 44 alin. (9) din Constituție exclude protecția bunurilor folosite la săvârșirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte. Curtea a reținut însă că legea trebuie să reglementeze măsura confiscării în concordanță și cu celelalte dispoziții ale Constituției. Și din această perspectivă, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu reglementează criterii de individualizare a sancțiunii complementare a confiscării mijloacelor de transport cu care s-a realizat transportul materialelor lemnoase ce nu au proveniență legală, prin raportare la natura și gravitatea faptei, respectiv condiția ca terțul proprietar al bunului confiscat să cunoască scopul folosirii bunului. Curtea a reținut că această din urmă condiție își află temei în respectarea principiului personalității sancțiunilor contravenționale, „confiscarea specială fiind o sancțiune preventivă cu caracter strict personal căreia nu i se aplică dispozițiile legii civile privitoare la solidaritate“ (Tribunalul Suprem, Secția penală, Decizia nr. 697/1980). Așa încât Curtea a constatat că, dacă bunul confiscat nu este proprietatea contravenientului, iar terțul proprietar nu a cunoscut scopul folosirii lui, măsura confiscării astfel reglementată nu are caracter proporțional, aplicarea confiscării în atari condiții fiind echivalentă cu o expropriere faptică incompatibilă cu art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.30.<!–>Din această perspectivă, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, precitată, că textul de lege criticat nu asigură un just echilibru între exigențele generale ale comunității referitoare la protecția fondului forestier național și dreptul fundamental de proprietate al contravenientului, respectiv al terțului proprietar al bunului folosit în vederea săvârșirii contravenției, fiind contrar atât dispozițiilor art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și prevederilor art. 44 alin. (8) din Legea fundamentală.31.–>Curtea a subliniat însă, prin Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, că își menține jurisprudența constantă, anterioară pronunțării acestei din urmă decizii, potrivit căreia proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții, iar faptul că bunurile confiscate nu aparțin contravenientului, ci unei terțe persoane, nu poate atrage ineficiența acestei măsuri sancționatorii, în condițiile în care legiuitorul se asigură că prin sancțiunea contravențională complementară astfel instituită nu sunt încălcate drepturile fundamentale ale cetățenilor, de care aceștia beneficiază potrivit principiului universalității consacrat de art. 15 alin. (1) din Constituție.32.<!–>Curtea a observat, totodată, la paragraful 58 al Deciziei nr. 197 din 9 aprilie 2019, că, ulterior sesizării sale în cauza în care a pronunțat decizia menționată, dispozițiile art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010 au fost modificate prin art. I pct. 52 din Legea nr. 134/2017, soluția legislativă criticată fiind completată în sensul că „Mijlocul de transport cu care s-a realizat transportul de materiale lemnoase fără aviz de însoțire și/sau fără cod online sau offline, după caz, generat de aplicațiile SUMAL, pentru situațiile în care emiterea codului online sau offline este obligatorie, se confiscă, dacă valoarea materialelor lemnoase transportate depășește de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă se constată repetarea faptei în interval de 6 luni de la data constatării primei fapte. Evaluarea masei lemnoase se realizează conform prevederilor art. 22 alin. (7)“. În aceste condiții, Curtea a observat că dispozițiile de lege în vigoare reglementează criterii de individualizare a sancțiunii contravenționale complementare a confiscării mijloacelor de transport cu care s-a realizat transportul materialelor lemnoase care nu au proveniență legală.33.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
1.<!–>Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (9) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată de Societatea Colcear Servcom – S.R.L., respectiv de Societatea Colcear Agregate – S.R.L., ambele din comuna Zăvoi, județul Caraș-Severin, în dosarele nr. 2.093/290/2019 al Judecătoriei Reșița și, respectiv, nr. 2.861/208/2019 al Judecătoriei Caransebeș.2.–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în aceleași dosare ale acelorași instanțe și constată că dispozițiile art. 19 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Judecătoriei Reșița și Judecătoriei Caransebeș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2024.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
MARIAN ENACHE<!–>
Magistrat-asistent,–>
Mihaela Ionescu<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters