DECIZIA nr. 309 din 7 mai 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 8 august 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 31 13/03/2002 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 31 13/03/2002 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 31 13/03/2002 ART. 2
ART. 4REFERIRE LAOUG 31 13/03/2002 ART. 2
ART. 5REFERIRE LAOUG 31 13/03/2002 ART. 2
ART. 6REFERIRE LAOUG 31 13/03/2002 ART. 2
ART. 6REFERIRE LAOUG 31 13/03/2002 ART. 5
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LALEGE 217 23/07/2015
ART. 7REFERIRE LAOUG 31 13/03/2002
ART. 7REFERIRE LASTATUT 17/07/1998 ART. 8
ART. 8REFERIRE LALEGE 217 23/07/2015
ART. 8REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 439
ART. 8REFERIRE LAOUG 31 13/03/2002
ART. 8REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 356
ART. 9REFERIRE LALEGE 217 23/07/2015
ART. 9REFERIRE LALEGE 590 22/12/2003 ART. 31
ART. 9REFERIRE LAOUG 31 13/03/2002
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 10REFERIRE LALEGE 221 02/06/2009
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 30
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 217 23/07/2015 ART. 1
ART. 15REFERIRE LAOUG 31 13/03/2002
ART. 15REFERIRE LAOUG 31 13/03/2002 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 30
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 18REFERIRE LAOUG 31 13/03/2002 ART. 2
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 895 06/07/2010
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 924 23/06/2009
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 838 27/05/2009
ART. 20REFERIRE LALEGE 221 02/06/2009
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 504 07/10/2014
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 22REFERIRE LAOUG 31 13/03/2002 ART. 2
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Petre Lăzăroiu<!–> – judecător–>
Mircea Ștefan Minea<!–> – judecător–>
Daniel Marius Morar<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Simona-Maya Teodoroiu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Simina Popescu-Marin<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, excepție ridicată de Cristina Horia în Dosarul nr. 7.708/63/2016 al Tribunalului Dolj – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 682D/2018.2.–>La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece criticile de neconstituționalitate formulate în cauză vizează, de fapt, aspecte privind interpretarea și aplicarea legii, ceea ce excedează controlului de constituționalitate.
CURTEA,–><!–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 3 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.708/63/2016, Tribunalul Dolj – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cristina Horia într-o cauză având ca obiect o cerere de anulare a unui act administrativ-hotărâre a consiliului local.5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține în esență că prevederile art. 2 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 sunt neconstituționale prin neclaritatea conținutului lor, fiind susceptibile a genera abuzuri în cazul unor persoane și menținerea unor falsuri istorice și judiciare ori îndreptate împotriva libertății de exprimare.6.<!–>Autoarea susține, de asemenea, că examinarea conformității cu Constituția a prevederilor art. 2 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 trebuie realizată în mod coroborat cu prevederile tezei întâi a art. 5 din aceeași ordonanță de urgență, potrivit căreia „Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi“.7.–>În opinia autoarei excepției, crimele de război sunt definite la art. 8 din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale. Această definiție dintr-un tratat internațional nu cuprinde nicio infracțiune pe care o putea săvârși un jurnalist sau un diplomat care nu a fost nici militar, nici combatant civil, nu a participat în vreun fel la o acțiune armată, niciun pretins delict de opinie neputând fi încadrat la crime de război. Ele au un înțeles „care nu este același cu terminologia sovietică folosită în actele normative de după 1945, la care nu se poate raporta nici Legea nr. 217/2015 prin care a fost modificată și completată Ordonanța de urgență a Guvernului 31/2002“. Prin urmare, în lipsa unei definiții date în legea națională, era necesar ca legiuitorul să introducă măcar o normă de trimitere către definiția dintr-un tratat internațional în această materie.8.<!–>De asemenea, potrivit autoarei excepției, crimele împotriva păcii au fost definite în cursul Proceselor de la Nürnberg alături de crimele de război (definite ca violarea legilor și obiceiurilor războiului) și de crimele împotriva umanității (definite ca exterminarea, subjugarea și persecutarea pe motive politice sau rasiale și ca acte inumane săvârșite împotriva populației civile). Nici prevederile art. 356 din vechiul Cod penal prin care se reglementează genocidul sau ale art. 439 din noul Cod penal prin care se reglementează infracțiunile contra umanității nu sunt de natură să lămurească înțelesul sintagmelor folosite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002, și anume infracțiuni contra păcii și omenirii, înțeles diferit și de Legea nr. 217/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002, care se referă la infracțiuni de genocid, contra umanității și de crime de război.9.–>În raport cu acestea, autoarea arată că lipsa unei definiții legale în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 sau în Legea nr. 217/2015 conforme cu dreptul internațional și lipsa oricărei precizări sau trimiteri la instituții sau documente internaționale generează nu doar interpretări diferite sau contradictorii, ci și aplicări defectuoase, abuzuri prin încălcarea unor drepturi fundamentale. Se ajunge la încălcarea dreptului la un proces echitabil, aflat sub protecția art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 21 din Constituție. Art. 20 din Constituție stabilește, aplicarea cu prioritate a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a tratatelor internaționale în materia drepturilor fundamentale ale omului, iar respectarea tratatelor internaționale ale României potrivit principiului pacta sunt servanda este prevăzută și de art. 31 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele.10.<!–>Totodată, riscul săvârșirii unor abuzuri prin simpla invocare a unor fapte lipsite de temei real poate determina și o cenzură nelegală, o afectare a libertății de exprimare sau a libertății conștiinței în sensul art. 30 și art. 29 din Constituție, a oricărei persoane „care ar înțelege altfel conținutul noțiunii de crime de război decât înțelegeau comisarii ori consilierii sovietici, asesorii populari sau pseudo judecătorii așa-ziselor Tribunale ale Poporului ale regimului comunist, care au pronunțat hotărâri ilegale în epoca aflată sub teroarea securității, și care sunt lipsite de efect prin Legea nr. 221/2009“. Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, efectele acelor pretinse hotărâri sunt înlăturate de drept și nu mai pot fi invocate împotriva acelor persoane, fiind pronunțate de regimul totalitar cu încălcarea gravă a drepturilor omului și a oricăror garanții procesuale și cu denaturarea gravă a realității.11.–>Tribunalul Dolj – Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate invocată vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, care este de competența instanțelor judecătorești.12.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,<!–>–>
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>14.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2002, modificate și completate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 217/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 27 iulie 2015, având următorul cuprins: În sensul prezentei ordonanțe de urgență: (…)c)–>prin persoană vinovată de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război se înțelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanță judecătorească română ori străină sau prin orice hotărâre recunoscută în România, potrivit legii, pentru una sau mai multe infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și persoana din conducerea unei organizații al cărei caracter criminal a fost constatat prin hotărârea unei instanțe penale internaționale.<!–>16.–>În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 29 privind libertatea conștiinței și art. 30 privind libertatea de exprimare.17.<!–>De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.18.–>Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002, cu modificările și completările ulterioare, Curtea observă că autoarea sa critică sintagmele „crime de război“, „infracțiuni de genocid contra umanității“ din cuprinsul acestor prevederi legale, bazându-se pe lipsa unor precizări care consideră că ar fi necesare în cuprinsul textului de lege ce formează obiect al excepției, pentru a se putea stabili în mod obiectiv incidența normei în cauză.19.<!–>Astfel formulate, susținerile de neconstituționalitate tind la completarea textelor legale criticate, prin includerea unor definiții ale noțiunilor, și nu au natura unor veritabile critici de neconstituționalitate. Curtea s-a pronunțat constant, în sensul că nu este competentă să soluționeze excepții de neconstituționalitate privind lacune legislative care nu au relevanță constituțională ori în cazul unor reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate, deoarece aceasta ar presupune o intervenție nemijlocită în activitatea de legiferare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, și Decizia nr. 895 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010).20.–>În același timp, în prezenta cauză, critica este formulată și din perspectiva interpretării și aplicării prevederilor legale ce formează obiectul excepției în raport cu dispoziții din dreptul intern (spre exemplu, Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989) și cu norme juridice cuprinse în acte juridice internaționale. În ceea ce privește conținutul și întinderea noțiunilor de interpretare și aplicare a legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).21.<!–>Astfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.22.–>În raport cu aceste considerente, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002, astfel cum este formulată, apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.23.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, excepție ridicată de Cristina Horia în Dosarul nr. 7.708/63/2016 al Tribunalului Dolj – Secția contencios administrativ și fiscal.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Tribunalului Dolj – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 7 mai 2019.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Simina Popescu-Marin<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters