DECIZIA nr. 319 din 9 mai 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 563 din 17 iulie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 356
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 356
ActulREFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 311
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 311
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 356
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 311
ART. 5REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 356
ART. 5REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 311
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 241 22/06/2006
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 241 22/06/2006
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 458 08/07/2002
ART. 6REFERIRE LALEGE 107 25/09/1996
ART. 8REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 356
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 241 22/06/2006 ART. 39
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 241 22/06/2006 ART. 39
ART. 8REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 311
ART. 8REFERIRE LALEGE 107 25/09/1996 ART. 92
ART. 9REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 356
ART. 9REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 311
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 356
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 311
ART. 22REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 356
ART. 23REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016
ART. 23REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 356
ART. 23REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 311
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 26REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 CAP. 5
ART. 26REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 CAP. 2
ART. 28REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 402
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 34REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 37REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 76
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 114
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 76
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Petre Lăzăroiu<!–> – judecător–>
Mircea Ștefan Minea<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Simona-Maya Teodoroiu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Afrodita Laura Tutunaru<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 din Codul penal din 1969 și art. 356 din Codul penal, excepție ridicată de Robertino Georgescu în Dosarul nr. 722/1.748/2014 al Judecătoriei Cornetu și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 694D/2016.2.–>La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Mircea Duțu, din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului legal al autorului excepției, care susține, în esență, că norma de incriminare nu este suficient de clară în privința semnificațiilor sale și astfel nu permite persoanei să-și adapteze conduita în funcție de aceasta, chiar dacă ar apela, la nevoie, la consiliere de specialitate. În susținerea celor arătate depune concluzii scrise. 4.–>Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât constituționalitatea textelor nu poate fi dedusă din premisele menționate de autor, iar prevederile legale referitoare la infracțiunea de infectare a apei au un înțeles univoc.
CURTEA,<!–>–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>5.–>Prin Încheierea din 18 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 722/1.748/2014, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 din Codul penal din 1969 și art. 356 din Codul penal, excepție ridicată de Robertino Georgescu într-o cauză penală în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de infectare a apei.6.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, întrucât sintagma „dacă este dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor“/„dacă apa devine dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor“ nu este suficient de clară în privința semnificațiilor sale și astfel nu permite persoanei să-și adapteze conduita în funcție de aceasta, chiar dacă ar apela, la nevoie, la consiliere de specialitate. În acest sens se arată că legea nu prevede criterii care să permită stabilirea caracterului „dăunător“ al apei în urma „infectării“, întrucât nu poate fi determinată cu exactitate urmarea imediată în așa fel încât destinatarul să-și dea seama dacă acțiunea/inacțiunea sa intră sub incidența normei incriminatoare. O astfel de concluzie se desprinde și din compararea dispozițiilor legale criticate cu prevederile din alte legi speciale referitoare la protecția și sănătatea apei, respectiv Legea apelor nr. 107/1996, Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile și Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006.7.–>Se mai susține că textele sunt neclare, întrucât există incertitudine cu privire la calificarea infracțiunii ca fiind de pericol sau de rezultat. Astfel, în literatura de specialitate se susține că infectarea apei este o infracțiune de pericol, pentru existența căreia este suficientă potențiabilitatea dăunătoare a apei infectate, adică pericolul de a produce îmbolnăvirea sau moartea oamenilor sau animalelor ori distrugerea sau infectarea plantelor. Cu toate acestea, „apa dăunătoare“ înseamnă, într-o interpretare literară, apa care produce pagube, așadar una care a afectat deja sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor.8.<!–>În sfârșit, se mai arată că lipsa de previzibilitate a textelor legale criticate rezultă și din necorelarea acestora cu alte acte normative din domeniu. Astfel, prevederile art. 311 din Codul penal din 1969 și art. 356 din Codul penal au un conținut foarte asemănător, chiar dacă într-o formulare diferită, cu art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2006, republicată, care prevede infracțiunea de poluare gravă a sistemelor de alimentare cu apă a localităților. Aceste asemănări care pot crea confuzii și neclarități rezultă și din prevederile art. 92 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996.9.–>În concluzie, autorul excepției solicită admiterea excepției și constatarea ca neconstituțională a sintagmei „dacă este dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor și plantelor“ (din art. 311 din Codul penal din 1969) și, respectiv, „dacă apa devine dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor“ (art. 356 din Codul penal). 10.<!–>Judecătoria Cornetu opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, considerând că dispozițiile legale criticate în cauză sunt accesibile și previzibile. 11.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.12.<!–>Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece formularea criticată nu este de natură a afecta previzibilitatea normei penale, orice destinatar al acesteia fiind de așteptat a cunoaște înțelesul incriminării. Nu se poate presupune în mod rezonabil că destinatarul normei penale nu are suficiente date pentru a înțelege ce înseamnă „infectarea apei“ sau „dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor“. Tot astfel, nu se poate susține că o persoană nu cunoaște și nici nu poate cunoaște consecințele actelor sale asupra surselor de apă sau a rețelelor de apă dacă deversează substanțe care sunt de natură a afecta sănătatea oamenilor sau a mediului înconjurător.13.–>O enumerare expresă în acest caz nu numai că nu este posibilă, ci ar fi și de natură a crea posibilitatea omiterii incriminării anumitor fapte care, prin gradul lor de pericol social, sunt de natură a intra în sfera ilicitului penal.14.<!–>Așa fiind, dispozițiile legale criticate sunt, în opinia Guvernului, formulate clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce și reglementează cu claritate conduita de urmat pentru destinatarul normei penale. 15.–>Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, din analiza dispozițiilor legale criticate rezultă că acestea sunt redactate suficient de previzibil, precis și clar, sancțiunea aplicându-se în condițiile în care fapta se realizează din punctul de vedere al elementului material prin efectuarea unei activități de infectare, prin orice mijloace, a surselor sau rețelelor de apă, dacă apa devine dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor.16.<!–>Cât privește „infectarea apei“, termen pe care autorul excepției îl consideră imprevizibil, Avocatul Poporului susține că din acesta se înțelege cu ușurință semnificația de contaminare cu substanțe sau germeni vătămători pentru oameni, plante sau animale. De asemenea, sensul noțiunii de „dăunător“ este facil de înțeles, apa devenind dăunătoare sănătății, oamenilor, animalelor sau plantelor atunci când consumarea sau folosirea ei poate cauza îmbolnăvirea sau moartea unor oameni sau animale ori când plantele expuse ar putea fi distruse sau contaminate, fiind astfel un pericol potențial pentru sănătatea oamenilor și animalelor.17.–>Se mai susține că, în speță, nu este încălcat principiul legalității pedepsei consacrat constituțional de art. 23 alin. (12).18.<!–>În ce privește critica raportată la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Avocatul Poporului a făcut trimitere la Decizia de inadmisibilitate pronunțată în Cererea nr. 8.398/04 formulată de Miron Victor Panaitescu împotriva României, prin care Curtea de la Strasbourg a făcut referire la principiile consacrate, dezvoltate în jurisprudența sa în contextul acestui articol, sens în care acesta impune ca o faptă penală să fie în mod clar prevăzută de lege, ca legea să fie previzibilă în aplicarea sa și să nu fie interpretată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu prin analogie. Întrucât formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale este de preferat unor liste exhaustive. Așa fiind, interpretarea normelor depinde de practică și nu încape îndoială că instanțele interne sunt cele mai în măsură să examineze legislația națională, situație care nu este, în sine, incompatibilă cu art. 7 din Convenție.19.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,<!–>–>
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului ales al autorului excepției, concluziile scrise depuse de acesta din urmă, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>20.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.21.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 311 din Codul penal din 1969 – Infectarea apei, și art. 356 din actualul Cod penal – Infectarea apei, care, la data sesizării instanței de contencios constituțional, aveau următorul conținut: Art. 311 din Codul penal din 1969: „Infectarea prin orice mijloace a surselor și rețelelor de apă, dacă este dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.“;Art. 356 din Codul penal: (1) –>Infectarea prin orice mijloace a surselor sau rețelelor de apă, dacă apa devine dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(2)<!–>Tentativa se pedepsește.“22.–>Ulterior, prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, dispozițiile legale criticate ale art. 356 din Codul penal au fost modificate, preluând, din perspectiva criticilor formulate, soluția legislativă anterioară și au următorul conținut:(1) <!–>Infectarea prin orice mijloace a surselor sau rețelelor de apă, dacă apa devine dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.(2)–>Dacă fapta este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.(3)<!–>Prin excepție de la dispozițiile art. 137 alin. (2), în cazul infracțiunii prevăzute în prezentul articol, suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 500 lei și 25.000 lei.(4)–>Tentativa se pedepsește“.23.<!–>Așa fiind, Curtea se va pronunța atât asupra prevederilor art. 311 din Codul penal din 1969, cât și asupra dispozițiilor art. 356 din Codul penal, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, deoarece singurul în măsură să decidă care este legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este judecătorul de drept comun.24.–>Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării legilor, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalității pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului executării acestora, precum și prevederile art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.25.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției susține că prevederile legale menționate nu respectă cerința calității legii, nefiind clare, precise și previzibile.26.–>Cu privire la această critică, Curtea arată că infracțiunea de infectare a apei este prevăzută în actualul Cod penal în titlul VII – Infracțiuni contra siguranței publice, capitolul V – Infracțiuni contra sănătății publice și era prevăzută în Codul penal din 1969 în titlul IX – Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, capitolul II – Infracțiuni contra sănătății publice. Între cele două dispoziții nu există diferențe legate de conținutul infracțiunii, cu excepția incriminării tentativei în actuala reglementare și a limitelor de pedeapsă care sunt mai mari în prezent. Obiectul juridic protejat de legiuitor constă în relațiile sociale referitoare la sănătatea publică, valoare care este ocrotită și prin asigurarea calității apelor. Deoarece acțiunea de infectare se exercită în mod automat direct asupra apei, obiectul material al infracțiunii îl constituie fie apa care se găsește la o sursă (izvor, puț, rezervor), fie apa aflată pe rețeaua ei de scurgere (canal, conductă etc.). Practic, legiuitorul a avut în vedere atât apa care se găsește la o sursă naturală, cât și apa destinată consumului uman și care reprezintă orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei și indiferent dacă este furnizată prin rețea de distribuție sau dintr-un rezervor, precum și toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanțelor destinate consumului uman.27.<!–>Elementul material al laturii obiective constă într-o acțiune de infectare a unei surse sau rețele de apă, adică a introduce în acea sursă/rețea ape uzate, deșeuri, reziduuri sau produse de orice fel care conțin substanțe, bacterii, microbi sau orice alți asemenea agenți patogeni vătămători pentru sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor. Așa fiind, prin infracțiunea incriminată legiuitorul a urmărit și protejarea rețelelor de alimentare cu apă și canalizare, sens în care apele uzate menajere vor fi transportate printr-o rețea de canalizare care asigură colectarea, transportul, epurarea și evacuarea corespunzătoare într-un receptor natural a apelor uzate provenite de la utilizatorii serviciului de alimentare cu apă, precum și a apelor pluviale sau de suprafață colectate de pe teritoriul localităților. În acest fel sunt protejate și sistemele de alimentare cu apă care, între altele, transportă apa potabilă în stare naturală sau după tratare, care trebuie să fie sanogenă și curată, lipsită de microorganisme, paraziți sau substanțe.28.–>Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătatea oamenilor, animalelor sau a plantelor, stare care se deduce din aptitudinea apei infectate de a produce moartea sau îmbolnăvirea acestora, infracțiunea fiind una de pericol și nicidecum una de rezultat. Dacă se produce moartea sau îmbolnăvirea unei persoane/animal sau distrugerea unor plante ori dacă se produce o otrăvire a oamenilor/animalelor în masă, în raport cu acest rezultat se realizează și conținutul altei infracțiuni care se va afla în concurs cu infracțiunea de infectare a apei (de exemplu art. 402 din Codul penal referitor la infracțiunea de atentat contra unei colectivități)29.<!–>Așa fiind, problema dacă producerea anumitor consecințe intră sau nu în sfera de incidență a infracțiunii de infectare a apei reprezintă, în esență, o problemă de interpretare și aplicare a legii, fiind expresia înfăptuirii actului de justiție prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin instanțele judecătorești. 30.–>De altfel, stabilirea caracterului dăunător al apei se realizează în funcție de tipul de apă infectată, respectiv, apă care se găsește la o sursă sau pe rețeaua ei de scurgere. Astfel, dacă a fost infectată rețeaua de alimentare cu apă potabilă, atunci vor fi incidente analizele de laborator referitoare la parametrii microbiologici și chimici.31.<!–>În plus, Curtea constată că autorul excepției a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 31 ianuarie 2014, deoarece, prin montarea unui dispozitiv, a efectuat branșarea conductei de apă menajeră la conducta de aducțiune a apei potabile pe o anumită stradă, infectând apa potabilă. Prin urmare, este greu de acceptat ideea că pentru autorul excepției nu era evident faptul că apa menajeră este acea apă rezultată din folosirea ei în gospodării sau în instituții publice, care rezultă mai ales din metabolismul uman și din activități menajere igienico-sanitare, și că această apă este dăunătoare pentru sănătatea oamenilor. 32.–>Așa fiind, Curtea constată că, în concordanță cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, care consacră principiul respectării obligatorii a legilor, dispozițiile legale criticate sunt clare și neechivoce, întrucât destinatarul normei penale de incriminare are posibilitatea să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea ei, sens în care își poate adapta conduita în mod corespunzător. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011).33.<!–>Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. Prin urmare, art. 7 paragraful 1 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93).34.–>Totodată, prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată în Cererea nr. 8.398/04 formulată de Miron Victor Panaitescu împotriva României, paragrafele 30 și 31, Curtea de la Strasbourg a făcut referire la principiile consacrate, dezvoltate în jurisprudența sa – în contextul art. 7 din Convenție – care impune ca o faptă penală să fie în mod clar prevăzută în lege, ca legea să fie previzibilă în aplicarea sa și să nu fie interpretată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu prin analogie. De asemenea, s-a mai remarcat că, drept consecință logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31). Rezultă că interpretarea acestor norme depinde de practică și nu încape îndoială că instanțele interne sunt cele mai în măsură să examineze și să interpreteze legislația națională; o astfel de interpretare nu este, în sine, incompatibilă cu art. 7 din Convenție. 35.<!–>De aceea, nu poate fi primită susținerea că destinatarii normei penale nu-și pot adapta conduita în funcție de conținutul său, deoarece elementul material al infracțiunii se realizează printr-o acțiune de infectare a unei surse sau rețele de apă, legiuitorul urmărind să protejeze apele ca resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă și limitată și care nu sunt un produs comercial oarecare, ci un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat și apărat ca atare. În plus, în aceste situații, suplețea legii este de preferat, întrucât nu se poate stabili aprioric totalitatea posibilelor consecințe care ar putea intra sau nu în categoria noțiunii de apă infectată, urmând ca, în funcție de particularitățile fiecărei spețe, să se stabilească, la nevoie, prin analize de laborator, dacă apa astfel infectată este dăunătoare sau nu sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor.36.–>Așa fiind, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea principiului legalității pedepsei, deoarece dispozițiile legale de incriminare stabilesc inclusiv pedeapsa corelativă în cazul săvârșirii faptei antisociale.37.<!–>De asemenea, atât Codul penal din 1969, cât și actualul Cod penal sunt legi care au fost adoptate, în acord cu art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, ca legi organice cu respectarea exigențelor constituționale ale art. 76 alin. (1) și ale art. 114 din Constituție (în cazul actualului Cod penal).38.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Robertino Georgescu în Dosarul nr. 722/1.748/2014 al Judecătoriei Cornetu și constată că dispozițiile art. 311 din Codul penal din 1969 și art. 356 din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Judecătoriei Cornetu și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2017.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Afrodita Laura Tutunaru–>
–-<!–>–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters