DECIZIA nr. 32 din 30 ianuarie 2024

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 1 pct. 17 lit. q), ale art. 8 alin. (1) și ale art. 9 alin. (1^1) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 și pct. 7 din Legea nr. 149/2015 privind modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 și articolul unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017 pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, excepție ridicată de Asociația Proprietarilor de Teren „Degana“ din Luduș, județul Mureș, în Dosarul nr. 9/43/2019 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 535D/2020. … 2.–>La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 163 din 4 aprilie 2023. …
CURTEA,–><!–>având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 4 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 9/43/2019, Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 17 lit. q), ale art. 8 alin. (1) și ale art. 9 alin. (1^1) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 și pct. 7 din Legea nr. 149/2015 privind modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 și articolul unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017 pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Asociația Proprietarilor de Teren „Degana“ din Luduș, județul Mureș, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv anulare a unui act adițional la un contract de gestionare a faunei de interes cinegetic încheiat în anul 2011. … 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 9 alin. (1^1) din Legea nr. 407/2006, din perspectiva procesului legislativ privind Legea nr. 184/2017, act normativ prin care acest text a fost introdus în Legea nr. 407/2006, încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 61 alin. (2), ale art. 74 alin. (4) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție. Astfel, referitor la nerespectarea principiului bicameralismului, se arată că propunerea legislativă ce avea să devină, după publicare, Legea nr. 184/2017 a fost adoptată de Camera decizională (Camera Deputaților) cu introducerea a 6 noi texte – printre care și cel al art. 9 alin. (1^1), criticat – și eliminarea textului central din forma inițiatorilor și cea adoptată de Senat, generându-se astfel deosebiri majore de conținut juridic, dar și de concepție între versiunea originară a inițiativei legislative și cea definitivă. Având în vedere diferența semnificativă dintre cele două forme ale legii, se susține că avizul Consiliului Legislativ, vizând doar forma inițiatorilor, nu mai corespunde conținutului juridic al formei finale, astfel că ar fi trebuit solicitat un nou aviz al organului consultativ de specialitate al Parlamentului pentru a se da eficiență dispozițiilor art. 79 alin. (1) din Constituție. Totodată, propunerea legislativă nu a respectat forma cerută pentru proiectele de legi, impusă de art. 74 alin. (4) din Constituție, prin raportare la art. 1 alin. (5) din aceasta și la prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece expunerea de motive are un caracter sumar, nu este prezentat impactul socioeconomic (financiar, juridic) și nu sunt menționate nici măsurile de implementare ale respectivei propuneri legislative. … 6.<!–>Se apreciază, în esență, că art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 149/2015, reglementează, în principal, modalitățile în care administratorul fondurilor cinegetice realizează atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, precum și ordinea de preferință a acestor modalități. Din examinarea lit. a)-c) ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 rezultă că atribuirea directă a dreptului de gestionare are loc în două situații și în această ordine: în cazul gestionarilor consacrați [lit. a)] și a gestionarilor propuși de asociațiile proprietarilor de terenuri [lit. b)], iar licitația publică vizează fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a) [lit. c)]. Ordinea prestabilită la lit. a) și b) este însă contrazisă de redactarea normelor juridice prevăzute la lit. c), rezultând că, ori de câte ori nu se va putea efectua atribuirea directă către gestionarul consacrat, se va trece la numirea acestuia pe baza licitației publice, ceea ce modifică implicit ordinea în care se va încredința atribuirea gestionării. Astfel, dacă atribuirea directă nu se va putea realiza în favoarea gestionarului consacrat (de pildă, pentru că acesta nu își manifestă voința de a avea gestiunea în continuare), se va proceda automat ope legis la organizarea licitației publice în vederea desemnării gestionarului, încălcându-se dreptul subiectiv al asociației proprietarilor de terenuri, prevăzut la lit. b), de a propune viitorul gestionar. Se consideră că, prin caracterul defectuos, echivoc și contradictoriu al reglementării conținute la lit. c) a alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 406/2007, dreptul asociațiilor de proprietari de terenuri de a propune un gestionar devine unul exclusiv teoretic și golit de conținut, de vreme ce preferabilitatea acestuia față de oricare alt potențial gestionar desemnat pe baza licitației este anulată în mod explicit de modalitatea de reglementare conținută la lit. c) a aceluiași alin. (1). Se susține că aceeași este modalitatea de reglementare cuprinsă și în Regulamentul privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.020/2016, care confirmă aceeași ordine de atribuire a gestionării ce rezultă din norma contradictorie conținută la lit. c) a alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 407/2006: art. 7 normează condițiile de demarare a procedurii de atribuire directă în favoarea gestionarului consacrat; potrivit art. 8 alin. (1), demararea procedurii de atribuire prin licitație publică se face după finalizarea celei prin atribuire directă operate conform art. 7, pentru fondurile rămase neatribuite, iar art. 11 alin. (1) prevede expres că procedura de atribuire directă pentru situația prevăzută la art. 1 lit. b) (respectiv, în cazul gestionarilor propuși de asociațiile proprietarilor de terenuri – s.n.) se face după finalizarea acțiunilor anterior menționate. … 7.–>Prin urmare, se susține încălcarea normelor de tehnică legislativă cuprinse la art. 6 alin. (1), art. 8 alin. (4) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 – norme privind obligația legiuitorului de asigurare a stabilității și eficienței legislative, respectiv a clarității, inechivocității, preciziei și clarității dispozițiilor textului legislativ, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. … 8.<!–>Se mai susține că dispozițiile art. 1 lit. q) și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 contravin principiului nediscriminării și al egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art. 4 alin. (2) și de art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. În acest sens, se arată că, potrivit Legii nr. 407/2006, fauna de interes cinegetic este resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național și internațional (art. 2), iar exercitarea vânătorii se face în scopul asigurării echilibrului ecologic, al ameliorării calității populațiilor faunei de interes cinegetic, al cercetării științifice, precum și în scop didactic sau recreativ-sportiv (art. 3). Prin urmare, sarcina legiuitorului este de a asigura cadrul normativ care să garanteze atingerea scopului mai sus declarat. Or, modificările operate asupra Legii nr. 407/2006 prin Legea nr. 149/2015 nu servesc, în realitate, acestui scop, ci, dimpotrivă, îl zădărnicesc, perpetuând aceleași situații care, paradoxal, au condus la adoptarea unei legi noi, deoarece contractele de gestionare a faunei cinegetice continuă să se încheie prin atribuire directă cu aceleași entități, și anume „gestionarii consacrați“, alte persoane special constituite în același scop, indiferent că sunt gestionari propuși de asociațiile de proprietari de terenuri, sau oricare alt gestionar neavând, practic, acces la aceste contracte, din cauza ordinii de preferință stabilite în favoarea primilor. … 9.–>Analizând definiția reglementată de art. 1 lit. q), rezultă că una dintre condițiile distinctive pe care trebuie să le îndeplinească gestionarii consacrați este să fi deținut anterior atribuirii directe a gestiunii pentru un anumit fond cinegetic calitatea de gestionar al respectivului fond. Autoarea excepției consideră că acesta este un „pseudocriteriu“ ce nu îndeplinește condiția de a fi „necesar și suficient“ pentru acordarea preferinței în favoarea gestionarului anterior. În mod obiectiv, celelalte „condiții“ prevăzute de text (contractul de gestionare nu a încetat din culpa sa; își manifestă intenția de a gestiona în continuare fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv; nu înregistrează datorii privind plata tarifului de gestionare la data solicitării și acceptă tariful de gestionare), deși sunt inerente viitoarei contractări, se transformă în condiții pur formale, deoarece calitatea de gestionar consacrat nu poate fi deținută decât de un unic gestionar, respectiv cel care a deținut anterior gestiunea asupra fondului cinegetic respectiv. Dacă acesta își manifestă, în mod pur potestativ, intenția de a încheia un nou contract de gestionare pe același fond cinegetic, toți ceilalți potențiali gestionari sunt eliminați, prin efectul dispozițiilor legale criticate, fiind astfel discriminați. Nu contează nici faptul că un potențial gestionar a mai încheiat anterior un alt contract de gestiune, însă asupra unui alt fond cinegetic, calitatea de gestionar consacrat depinzând în totalitate de acest criteriu al teritorialității. … 10.<!–>Caracterul nelegitim al categorisirii operate în baza textelor legale criticate conduce în mod direct la încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, al egalității de șanse și al nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) și de art. 4 alin. (2) din Constituție, în acest caz fiind vorba (în acord cu jurisprudența în materie a Curții Constituționale – Decizia nr. 36 din 2 aprilie 1996) despre afectarea dreptului constituțional de asociere al persoanelor fizice, câtă vreme acestea nu pot participa în mod activ și real la atribuirea în gestiune a fondurilor cinegetice, deci la atingerea scopului pentru care în mod legal s-au asociat. Tratamentul privilegiat de care se bucură gestionarii consacrați nu se justifică, însă, printr-o situație obiectiv diferită, astfel că posibilitatea de a încheia, în condiții egale, un contract de gestionare a faunei cinegetice trebuie în egală măsură conferită atât fostului gestionar al respectivului fond cinegetic, cât și oricărui alt potențial gestionar care îndeplinește aceleași condiții profesionale/garanții în îndeplinirea sarcinii de gestionare. La adoptarea Legii nr. 149/2015 nu a fost expus niciun motiv obiectiv care să justifice necesitatea modificării cadrului normativ existent în sensul reconsiderării ordinii de atribuire prin reglementarea unei preferințe acordate gestionarilor care dețin în gestiune fonduri cinegetice, în detrimentul celorlalți gestionari. Dezideratul noii legi a fost de îmbunătățire a măsurilor de protecție a faunei cinegetice, ceea ce denotă o anumită ineficiență a gestionărilor trecute, iar acest deziderat nu ar putea fi în mod obiectiv atins dacă gestionarii fondurilor cinegetice rămân, în permanență, aceiași. În realitate, legiuitorul a perpetuat neajunsurile actului de gestionare pendinte prin legiferarea statutului de privilegiat al gestionarilor, care au calitatea de parte în cadrul contractelor de gestionare aflate în derulare. Prin urmare, discriminarea tuturor celorlalți potențiali gestionari se întemeiază pe o cauză nelegitimă, tratamentul juridic diferit în care se află cele două categorii de gestionari neavând o justificare obiectivă și rațională; dimpotrivă, condițiile ce configurează statutul de gestionar consacrat pot conduce la arbitrar. Condiția gestionării anterioare (criteriul teritorialității) nu poate reprezenta, în sine, o garanție a calității sporite a activității de gestionare și creează doar aparența unei calificări superioare, prin chiar denumirea improprie de „gestionar consacrat“. Pentru atingerea scopului declarat al legii, trebuie să prevaleze alte condiții obiective și exterioare, de performanță, care să protejeze în mod real resursa naturală reprezentată de fauna cinegetică (cum ar fi resurse materiale și măsuri de pază sporite, gospodărire durabilă, asigurarea sporului speciilor de interes cinegetic și a efectivelor optime, combaterea dăunătorilor, a exemplarelor degenerate, diversificarea speciilor). Or, cadrul legal existent prevede exclusiv condiții minime de calitate a activității de gestionare, împiedicând performanța în actul de gestionare și promovând imobilismul, ceea ce este antagonic cu orice rezultate performante și descurajează mediul concurențial. … 11.–>Se consideră că textele de lege criticate încalcă și dreptul de proprietate, garantat de art. 44 alin. (2) și de art. 136 alin. (5) din Constituție, în latura referitoare la dreptul de creanță privit ca „bun“ în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv de valoare patrimonială, dacă are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu, confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Kopecký împotriva Slovaciei, paragrafele 45-52). … 12.<!–>Se arată că, pentru gestionarea fondurilor cinegetice, proprietarii acestora încasează un anumit tarif, stabilit în sarcina gestionarilor pentru exploatarea faunei de interes cinegetic și a suprafețelor de teren, în schimbul sarcinii suportate de proprietarul terenului în îngrădirea exercitării dreptului de proprietate prin organizarea vânătorii (în procente de 81% către proprietarii de terenuri, 16% la bugetul de stat și 3% la Fondul pentru mediu – art. 15 din Legea nr. 407/2006. Administratorul faunei cinegetice calculează și stabilește valoarea minimală a tarifului de gestionare pentru suprafețele productive cinegetic din fondurile cinegetice atribuite direct, iar acest tarif constituie valoare de pornire a licitațiilor organizate în scopul atribuirii în gestiune a fondurilor cinegetice neatribuite direct [art. 6 alin. (1) lit. c)]. Anterior Legii nr. 149/2015, prin reglementarea dreptului de propunere a viitorului gestionar al fondului cinegetic, asociațiilor de proprietari de terenuri le era recunoscută această formă de exploatare – respectiv realizarea dreptului de creanță reprezentat de tariful de gestionare, cadrul normativ conferind efectivitate deplină exercitării acestui drept. Astfel, propunerea putea fi realizată în favoarea gestionarului care oferea un tarif de gestionare într-un cuantum mai ridicat, întrucât valoarea concretă a acestuia se putea negocia peste valoarea minimală, ceea ce subliniază șansa proprietarilor de terenuri de a încasa un drept de creanță. … 13.–>Or, în urma modificărilor legislative aduse prin Legea nr. 149/2015, dreptul de exploatare a proprietății prin negocierea și încasarea tarifului de gestionare a devenit lipsit de conținut și drastic limitat. Această consecință se datorează caracterului subsidiar al posibilității de influențare, de către asociațiile proprietarilor de terenuri, a întinderii tarifului de gestionare prin exercitarea dreptului subiectiv de propunere a gestionarului. În egală măsură, licitația ca mijloc de reglare a cuantumului tarifului de gestionare a dobândit caracter subsidiar. … 14.<!–>Se afirmă că încălcarea art. 44 alin. (1) din Constituție are loc ca urmare a imposibilității reale de exploatare a proprietății prin negocierea tarifului de gestionare cu ocazia propunerii unui gestionar sau, cel puțin, prin atribuirea gestiunii cu ajutorul regulilor transparente ale licitației publice, nivelul tarifului fiind astfel limitat la un cuantum legal modic. Arată că, deși deține o ofertă mai mare decât valoarea actualului tarif de gestionare, nu dispune de nicio pârghie în vederea desemnării sau influențării desemnării noului gestionar la finalul perioadei contractuale. … 15.–>În final, se mai arată că textele legale criticate conduc și la o gestionare defectuoasă a resurselor financiare ale statului și ale Fondului de mediu, întrucât nu este încurajată o concurență reală și transparentă, care să aducă acestora sume mai mari din încasarea tarifului de gestionare. … 16.<!–>Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ce privește dispozițiile art. 9 alin. (1^1) din Legea nr. 407/2006, astfel cum au fost introduse prin pct. 1 din Legea nr. 184/2017, instanța apreciază că adoptarea cu amendamente a proiectului de lege pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic de către Camera Deputaților nu constituie o încălcare a principiului bicameralismului prevăzut de art. 61 alin. (2) din Constituție, întrucât lipsirea Camerei decizionale de competența sa de a modifica sau completa legea astfel cum a fost adoptată de Camera de reflecție, deci de a contribui la procesul de elaborare a legilor, ar echivala cu limitarea rolului său constituțional și cu acordarea unui rol preponderent Camerei de reflecție în raport cu cea decizională în procesul de elaborare a legilor. În consecință, instanța apreciază că nu a fost încălcată, sub acest aspect, nici supremația legii, statul de drept și principiul securității juridice. De asemenea, instanța opinează că dispozițiile art. 1 pct. 17 lit. q), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 1, respectiv art. 1 pct. 7 din Legea nr. 149/2015 nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (1) și (2), art. 136 alin. (5) din Constituție. Instanța apreciază că atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice în favoarea gestionarilor consacrați, în detrimentul gestionarilor propuși de asociațiile proprietarilor de terenuri, a gestionarilor care nu au mai deținut anterior, în gestiune, un fond cinegetic, precum și a oricăror alți gestionari care și-ar exercita dreptul de a obține gestionarea faunei de interes cinegetic prin participarea la licitațiile publice organizate în acest sens, nu aduce atingere principiului nediscriminării, întrucât își află fundamentul în situații premisă diferite. Stabilirea ordinii de prioritate la perfectarea contractelor de gestionare a faunei cinegetice nu se grefează pe situații identice ale gestionarilor unor astfel de fonduri, ci se justifică rațional, din perspectiva valorificării experienței acumulate anterior, cu asigurarea continuității în situația particulară a gestionarilor consacrați și a principiului securității juridice. Or, atunci când identitatea de situație nu este naturală, identitatea de tratament ar conduce la discriminare. Totodată, instanța apreciază că, întrucât tariful de gestionare este reglementat de art. 15 din Legea nr. 407/2006, inclusiv sub aspectul modului său de calcul, încheierea contractului de gestiune a fondului cinegetic, în mod prioritar, cu gestionarul consacrat nu are drept consecință diminuarea patrimoniului reclamantei, nefiind de natură să atragă o încălcare a dreptului său de proprietate. În final, instanța opinează că principiul egalității în fața legii nu este încălcat prin dispozițiile legale invocate de reclamantă, toți destinatarii Legii nr. 407/2006 beneficiind, respectiv fiind ținuți în egală măsură să își conformeze conduita exigențelor legale. … 17.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 18.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,–><!–>examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>19.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 20.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 1 pct. 17 lit. q) și ale art. 8 alin. (1) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006, astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 1 și, respectiv, art. 1 pct. 7 din Legea nr. 149/2015 privind modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 24 iunie 2015, precum și dispozițiile art. 9 alin. (1^1) din Legea nr. 407/2006, astfel cum au fost introduse prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017 pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 25 iulie 2017. Însă având în vedere notele autoarei excepției, Curtea constată că aceasta critică doar lit. c) a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, iar art. 9 alin. (1^1) din Legea nr. 407/2006 este criticat din perspectiva neconstituționalității extrinseci, respectiv a încălcării principiului bicameralismului cu prilejul introducerii sale prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. q), ale art. 8 alin. (1) lit. c) și ale art. 9 alin. (1^1) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și ale articolului unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017 pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006. Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 1 lit. q): „În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (…) q) gestionar consacrat – gestionarul care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a avut calitatea de gestionar în contractul de gestionare anterior organizării atribuirii directe pentru fondul cinegetic respectiv, contractul de gestionare nu a încetat din culpa sa, își manifestă intenția de a gestiona în continuare fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv și nu înregistrează datorii privind plata tarifului de gestionare la data solicitării și acceptă tariful de gestionare;“; … – Art. 8 alin. (1) lit. c): „(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalități și în următoarea ordine: (…) c) prin licitație publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a).“ [Art. 8 alin. (1) lit. a) se referă la atribuirea directă, în cazul gestionarilor consacrați, iar la lit. b) este prevăzută atribuirea directă, în cazul gestionarilor propuși de asociațiile proprietarilor de terenuri.] … – Art. 9 alin. (1^1): „Prevederile alin. (1) se aplică și gestionarilor cu contracte de gestionare în derulare, cu acordul acestora.“ … … 21.<!–>Curtea observă că dispozițiile art. 9 alin. (1), la care face trimitere art. 9 alin. (1^1), aveau, la data producerii de efecte juridice în speță, următoarea redactare: „(1) La încredințarea gestiunii, administratorul încheie cu gestionarul un contract de gestionare pentru 10 ani.“ În prezent, ca urmare a modificării aduse prin art. I pct. 8 din Legea nr. 149/2015, art. 9 alin. (1) prevede o perioadă de 16 ani pentru durata contractului de gestionare. … 22.–>În opinia autoarei excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și cerințele de calitate a legii, art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la interzicerea discriminării și principiul egalității, art. 44 alin. (1) și (2) și art. 136 alin. (5) privind protecția proprietății, art. 61 alin. (2) cu privire la principiul bicameralismului, art. 74 alin. (4) cu privire la forma de prezentare a propunerilor legislative formulate de deputați, senatori și cetățeni în exercitarea dreptului la inițiativă legislativă și în art. 79 alin. (1) cu privire la Consiliul Legislativ. … 23.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin Decizia nr. 163 din 4 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 20 iulie 2023, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. … 24.–>Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă a prevederilor articolului unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017, prin care a fost introdus art. 9 alin. (1^1) în corpul Legii nr. 407/2006, ce vizează nerespectarea principiului bicameralismului, prin Decizia nr. 163 din 4 aprilie 2023, paragraful 33, Curtea a constatat că aceste dispoziții, prin conținutul lor normativ, nu contravin scopului inițial al legii și nici nu îl zădărnicesc, astfel încât să poată fi reținută critica de neconstituționalitate referitoare la o pretinsă deturnare a intenției inițiatorilor legii. Textul criticat nu face altceva decât să dispună cu privire la aplicarea asupra unui anumit subiect de drept – și anume gestionarii, în calitatea lor de părți ale unui contract de gestionare a faunei cinegetice aflat în derulare – a unei soluții legislative existente deja în cuprinsul Legii nr. 407/2006 de la modificarea sa prin Legea nr. 149/2015. Chiar dacă nu are o legătură directă cu scopul declarat al legii, acela de modificare a definiției date vânătorului, aceasta nu înseamnă că o atare normă juridică nu poate fi adoptată de forul decizional, în propria procedură parlamentară de legiferare, fiind expresia propriului aport exprimat în limitele marjei de legiferare permise forului decizional de însuși principiul bicameralismului. Prin urmare, Curtea nu a putut reține încălcarea prevederilor art. 61 alin. (1) și ale art. 75 din Constituție. … 25.<!–>Referitor la critica privind pretinsa încălcare a art. 79 din Constituție, Curtea a reținut că avizul Consiliului Legislativ a fost solicitat și depus în cursul procedurii de adoptare de la Senat, prima Cameră sesizată, conținutul acestuia raportându-se, desigur, la forma inițiatorilor proiectului de lege. Faptul că nu există un aviz al Consiliului Legislativ cu privire la forma adoptată definitiv în Camera Deputaților nu reprezintă o încălcare a art. 79 din Constituție, având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 73/1993 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1122 din 29 noiembrie 2004, Consiliul Legislativ are atribuția de a analiza și aviza, la cererea președintelui comisiei parlamentare sesizate în fond, amendamentele supuse dezbaterii comisiei și proiectele de legi sau propunerile legislative primite de comisie după adoptarea lor de către una dintre Camerele Parlamentului. Așadar, această normă nu obligă Camera decizională, ci lasă la latitudinea președintelui comisiei parlamentare sesizate în fond aprecierea oportunității de a solicita Consiliului Legislativ un nou aviz asupra amendamentelor supuse dezbaterii comisiei (Decizia nr. 163 din 4 aprilie 2023, paragraful 36). … 26.–>Cu privire la susținerea referitoare la caracterul lacunar al expunerii de motive, Curtea a reținut că articolul unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017, prin conținutul său normativ, este suficient de clar în redactare și are un înțeles de sine stătător, astfel încât în urma unei simple interpretări gramaticale și sistematice destinatarul acestuia – în speță autoarea excepției – să poată să determine, fără o dificultate deosebită, sensul logic al soluției legislative preconizate și să își adapteze conduita în funcție de prescripțiile normei criticate, fără a exista pericolul unor interpretări multiple, confuze sau arbitrare. … 27.<!–>Referitor la critica privind lipsa studiilor de impact, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că art. 30 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, referitor la instrumentele de prezentare și motivare, nu are valoare constituțională și nu poate constitui normă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Mai mult, potrivit art. 7 alin. (6) din aceeași lege, evaluarea preliminară a impactului noilor reglementări nu este obligatorie în cazul inițiativelor legislative ale deputaților și senatorilor și nici în cazul celor bazate pe inițiativa cetățenilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019, paragraful 245). Or, Legea nr. 184/2017 a fost inițiată de doi deputați, astfel că inexistența unui studiu de impact nu poate constitui un motiv de neconstituționalitate a legii. Totodată, Curtea a observat că aceleași considerente din decizia menționată justifică și respingerea criticilor de neconstituționalitate privind lipsa prezentării măsurilor de implementare ale propunerii legislative devenite Legea nr. 184/2017, având în vedere că, potrivit art. 33 din Legea nr. 24/2000, măsurile de implementare reprezintă una dintre secțiunile componente ale instrumentului de prezentare și motivare care conține evaluarea impactului actelor normative. … 28.–>Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, din analiza sistematică a dispozițiilor Legii nr. 407/2006, modificată prin Legea nr. 149/2015, Curtea a reținut că atribuirea în gestiune reprezintă acțiunea prin care administratorul acordă dreptul și obligația de gestionare a faunei de interes cinegetic, în condițiile legii. Administratorul este autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și asigură administrarea faunei de interes cinegetic, în timp ce gestionarea desemnează activitatea de gospodărire durabilă a faunei de interes cinegetic din fondurile de vânătoare, realizată de gestionari în baza contractelor de gestiune, pe riscul și răspunderea lor, pentru perioada stabilită prin aceste contracte. Gestionarii sunt acele persoane juridice române licențiate în condițiile legii și cărora li se atribuie în gestiune fauna de interes cinegetic din cuprinsul unui fond de vânătoare. Dintre aceștia, gestionarii consacrați sunt acei gestionari care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: (1) au avut calitatea de gestionar în contractul de gestionare anterior organizării atribuirii directe pentru fondul cinegetic respectiv; (2) contractul de gestionare nu a încetat din culpa lor; (3) își manifestă intenția de a gestiona în continuare fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv; (4) nu înregistrează datorii privind plata tarifului de gestionare la data solicitării; și (5) acceptă tariful de gestionare. Tariful de gestionare reprezintă suma de bani care se plătește anual de către gestionar pentru exploatarea durabilă a faunei cinegetice pe care o gestionează și este calculat de administratorul faunei cinegetice pentru suprafețele productive cinegetic din fondurile cinegetice atribuite direct, același tarif constituind valoare de pornire a licitațiilor organizate în scopul atribuirii în gestiune a fondurilor cinegetice neatribuite direct. … 29.<!–>Analizând dispozițiile art. 1 lit. q) și ale art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, Curtea a constatat că aceste norme nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 4 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 44 alin. (1) și (2) și ale art. 136 alin. (5), reținând că dreptul asociației proprietarilor de terenuri de a-și propune gestionarul care, prin atribuire directă prin intermediul administratorului public, urmează să gestioneze fauna cinegetică de pe respectivul fond cinegetic nu este un drept de sorginte constituțională, ci un beneficiu recunoscut prin lege acestor asociații sau proprietari de terenuri în virtutea faptului că dețin în proprietate cel puțin jumătate din suprafața de teren corespunzătoare respectivului fond cinegetic (Decizia nr. 163 din 4 aprilie 2023, paragrafele 46-47). … 30.–>Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 din Constituție, Curtea a reținut că definiția legală a gestionarului consacrat, cuprinsă la art. 1 lit. q) din Legea nr. 407/2006, nu poate fi contrară principiului egalității de tratament și principiului nediscriminării, din moment ce modalitățile de atribuire prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 sunt variate și nu vizează în exclusivitate această categorie de persoane juridice. Este adevărat că art. 8 alin. (1) lit. a) rezervă gestionarului consacrat prioritate în ordinea de preferință a atribuirii directe, dar nu ope legis, ci numai cu îndeplinirea condițiilor legale mai sus menționate. Pe de altă parte, legea prevede în continuare, la art. 8 alin. (1) lit. b), posibilitatea asociației de proprietari de terenuri de a propune un anumit gestionar (licențiat), care, prin atribuire directă, să gestioneze fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv, precum și, la lit. c), posibilitatea atribuirii prin licitație publică pentru terenurile neatribuite conform lit. a) (Decizia nr. 163 din 4 aprilie 2023, paragraful 49). … 31.<!–>În ceea ce privește criticile referitoare la afectarea dreptului de proprietate al proprietarilor de terenuri corespunzătoare unor fonduri cinegetice, constituiți legal în asociații în sensul Legii nr. 407/2006 și al Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, Curtea consideră că și acestea sunt neîntemeiate. Indiferent că gestionarea terenurilor aflate în proprietatea acestora se atribuie direct gestionarului consacrat sau gestionarului propus sau, prin licitație publică, unui alt gestionar, proprietarii terenurilor au dreptul, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, la un anumit procent din tariful de gestionare (inițial de 81%, în prezent de 72%, ca urmare a intervenției Legii nr. 13/2020 pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 10 ianuarie 2020). Tariful de gestionare este definit la art. 1 pct. 30 lit. ab) din legea criticată drept suma de bani care se plătește anual de către gestionar pentru exploatarea durabilă a faunei cinegetice pe care o gestionează, iar modul de calcul al tarifului de gestionare pentru fondurile cinegetice care se atribuie direct, în condițiile art. 8 alin. (1) lit. a) și b), și al tarifului de pornire la licitație pentru fondurile cinegetice care se atribuie prin licitație publică, în condițiile art. 8 alin. (1) lit. c), se stabilește potrivit prevederilor anexei nr. 3 la legea analizată [art. 15 alin. (2) din Legea nr. 407/2006]. Totodată, administratorul faunei cinegetice calculează tariful de gestionare pentru suprafețele productive cinegetic din fondurile cinegetice atribuite direct, acest tarif constituind valoare de pornire a licitațiilor organizate în scopul atribuirii în gestiune a fondurilor cinegetice neatribuite direct [art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006]. Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții din Legea nr. 407/2006 rezultă, contrar susținerilor autoarei excepției, că, în cazul atribuirii directe, tariful de gestionare nu se negociază, nici măcar în cazul gestionarului propus, acesta rezultând din calculul operat de administratorul faunei cinegetice pe baza unor valori fixate în anexa la legea criticată, cuantumul cuvenit proprietarilor de terenuri fiind, de asemenea, stabilit într-un procent fix prin aceeași lege. Doar în cazul atribuirii de gestiuni prin licitație publică proprietarii de terenuri au posibilitatea dobândirii unor sume mai mari în competiția ofertelor de gestionare depuse de gestionarii candidați, întrucât tariful de gestionare reprezintă valoarea de pornire a licitațiilor, deci valoarea minimă ce poate fi obținută. … 32.–>În acest context, este de remarcat și faptul că, până la adoptarea Legii nr. 149/2015, gestionarul consacrat era în măsură să „ofere“ tariful de gestionare, posibilitate eliminată însă de legiuitor prin actul normativ anterior menționat. Astfel, așa cum arată chiar definiția cuprinsă în art. 1 lit. q) din Legea nr. 407/2006, criticat în cauză, una dintre cerințele pe care le impune condiția de gestionar consacrat este că acesta trebuie să accepte valoarea tarifului de gestionare. Prin urmare, valoarea tarifului de gestionare este unică, cea calculată de administratorul faunei cinegetice prin aplicarea formulei prevăzute de lege. În aceste condiții, criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la prevederile art. 44 alin. (1) și (2) și ale art. 136 alin. (5) din Constituție, privind protecția proprietății, sunt neîntemeiate. … 33.<!–>Cât privește susținerile referitoare la încălcarea art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, invocate din perspectiva caracterului confuz și al redactării defectuoase a dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, Curtea a observat că acestea vizează modalitatea de interpretare și aplicare a acestora, mai întâi la nivel administrativ-normativ, prin actele normative infralegale, de punere în aplicare a Legii nr. 407/2006, apoi la nivelul destinatarilor normei – în speță, autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare și asigură administrarea faunei cinegetice și, în final, la nivel judiciar, al instanței competente să soluționeze litigiul în cauză. Or, așa cum s-a mai menționat, asemenea aspecte nu pot intra în sfera controlului de constituționalitate, deoarece nu vizează o veritabilă neconformitate a textelor de lege atacate față de normele și principiile fundamentale invocate, astfel că aceste critici nu pot fi reținute, având caracter inadmisibil. Autoarea excepției indică o pretinsă contradicție între actele normative infralegale, emise în executarea Legii nr. 407/2006 și incidente în cauză, cu însăși legea pe care aceste acte normative cu caracter administrativ trebuie să o pună în aplicare în mod detaliat, însă aceasta se poate realiza pe calea controlului de legalitate solicitat instanței de contencios administrativ, și nu Curții Constituționale, care este îndreptățită să efectueze exclusiv un control de conformitate a dispozițiilor legale cu normele și principiile Constituției. … 34.–>Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile și în prezenta cauză. … 35.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Proprietarilor de Teren „Degana“ din Luduș, județul Mureș, în Dosarul nr. 9/43/2019 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1 lit. q), ale art. 8 alin. (1) lit. c) și ale art. 9 alin. (1^1) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și ale articolului unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017 pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
MARIAN ENACHE<!–>
Magistrat-asistent,–>
Bianca Drăghici<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește