DECIZIA nr. 351 din 3 iunie 2021

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marius-Gabriel Șușman și de Monica-Anișoara Șușman în Dosarul nr. 3.491/117/2018 al Curții de Apel Cluj – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 303D/2019. … 2.–>La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Voicu Dumitru Sârb, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum este formulată. În continuare, în esență, susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale prin raportare la principiul accesului liber la justiție, care poate fi supus unor restricționări, însă acestea nu trebuie să afecteze dreptul fundamental în substanța sa și chiar existența dreptului. Raportat la cauza de față, arată că prin exercitarea unor căi de atac, astfel cum este revizuirea, prin instituirea unui termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, și nu de la comunicarea acesteia, legiuitorul a limitat nepermis de mult posibilitatea efectivă de formulare a acesteia. Totodată, învederează că, față de momentul formulării excepției de neconstituționalitate, au intervenit anumite chestiuni cum ar fi situația din materia penală cu privire la motivarea hotărârii în același timp cu pronunțarea și există și o inițiativă legislativă și în ceea ce privește aplicabilitatea acestei proceduri și în materie civilă. În acest context, sunt relevante pentru controlul de constituționalitate Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016 referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a concluzionat că termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile respective este de o lună și curge de la data comunicării hotărârii definitive, supusă revizuirii, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 1.609 din 9 decembrie 2010 cu referire la dispozițiile cuprinse în Legea contenciosului administrativ și Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 11 septembrie 2019 pronunțată în Cauza C-676/17 Călin împotriva României. … 4.–>Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că normele legale în discuție au mai format obiectul controlului de constituționalitate, raportat la critici similare sau parțial similare, și, prin urmare, solicită menținerea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, nefiind motive care să conducă la schimbarea acesteia. Pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. … 5.<!–>În replică, se arată că în unele situații s-a pus problema solicitării unor hotărâri preliminare asupra faptului că s-ar ataca în fapt doar dispozitivul unei hotărâri, însă trebuie ținut seama de faptul că dispozitivul unei hotărâri este parte din ansamblul acesteia și nu de puține ori se contestă și considerentele hotărârii judecătorești care au condus la dispozitivul respectiv. …
CURTEA,–><!–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>6.<!–>Prin Încheierea din 11 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.491/117/2018, Curtea de Apel Cluj – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marius-Gabriel Șușman și de Monica-Anișoara Șușman într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8, coroborate cu cele ale art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. … 7.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă, revizuirea se motivează sub sancțiunea nulității prin cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de declarare a căii de atac, termen care condiționează posibilitatea efectivă de formulare a revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din același cod de motivarea și comunicarea ultimei hotărâri pronunțate înăuntrul termenului de 30 de zile. Deoarece simpla respingere sau admitere a unei căi de atac nu dă posibilitatea părților din cadrul procesului în care a fost pronunțată hotărârea să ia cunoștință de motivele care au dus la pronunțarea sentinței și, implicit, să verifice dacă se impune formularea căii extraordinare de atac a revizuirii, dispozițiile legale criticate sunt contrare principiului egalității în fața legii, principiului accesului liber la justiție, dreptului la apărare și dreptului de folosire a căilor de atac. Astfel, ca urmare a necunoașterii motivării unei hotărâri potrivnice, este imposibilă depunerea în termen a unei cereri de revizuire. Ca atare, prin instituirea unui termen în interiorul căruia se poate formula cererea de revizuire, care curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, legiuitorul a limitat posibilitatea efectivă de formulare a acestei căi de atac, contrar prevederilor constituționale. Totodată, se învederează faptul că dispozițiile legale criticate nu au fost corelate cu cele ale art. 427 din același cod, care prevăd faptul că hotărârea, chiar dacă este definitivă, se va comunica părților, ceea ce nu era valabil în vechiul Cod de procedură civilă. … 8.<!–>Curtea de Apel Cluj – Secția I civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie. … 9.–>Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. …
CURTEA,–><!–>examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>11.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 12.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care au următorul cuprins: „(1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: […] … 8.<!–>în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.“ … 13.–>În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 24 – Dreptul la apărare și ale art. 129 – Folosirea căilor de atac. … 14.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 511 din Codul de procedură civilă instituie atât termene pentru formularea revizuirii, cât și pentru motivarea acesteia. Astfel, în funcție de motivele pe care se întemeiază cererea, prevede termene diferite pentru formularea revizuirii, stabilind și momentul de la care acestea încep să curgă. În ceea ce privește termenul de revizuire prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8, cu trimitere la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, respectiv în cazul încălcării autorității de lucru judecat prin pronunțarea unor hotărâri contrare, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Potrivit art. 634 din același cod, sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs; aceste hotărâri devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării. Cu privire la termenul de motivare a revizuirii, potrivit art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă, revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității. Astfel, în virtutea acestor norme, motivarea cererii de revizuire este permisă și printr-un act separat, cu condiția ca partea interesată să se încadreze în termenul de invocare a motivului respectiv, iar sancțiunea aplicabilă în cazul nemotivării cererii de revizuire este nulitatea acesteia. … 15.–>În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată; autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă; hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului; când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie; hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre (art. 430 din Codul de procedură civilă). … 16.<!–>Față de această împrejurare, Curtea observă că prin Decizia nr. 743 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 16 mai 2019, paragraful 19, a reținut că, pentru a beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii în situația în care se ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a două hotărâri potrivnice, este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri. Soluția ce s-ar putea pronunța în urma revizuirii în acest context este aceea a anulării celei de-a doua hotărâri, iar nu o reanalizare a acestei din urmă hotărâri și implicit a considerentelor ce au fundamentat cele două hotărâri în discuție sau o schimbare în tot sau în parte a hotărârii atacate. Chiar dacă prevederile art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă statuează faptul că autoritatea de lucru judecat are aplicabilitate și în ceea ce privește considerentele pe care dispozitivul se sprijină, aceste din urmă prevederi se referă la considerentele care au fundamentat și condus la soluțiile celor două hotărâri contrare/potrivnice. … 17.–>De asemenea, prin Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2020, paragraful 17, Curtea a arătat că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură civilă, în redactarea pe care textul o avea la data ridicării excepției de neconstituționalitate, aspect valabil și în cauza de față (respectiv înainte de modificările operate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018), efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia – ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție. … 18.<!–>Curtea a mai reținut prin deciziile precitate că, întradevăr, art. 461 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Însă această ipoteză este valabilă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea. Astfel, Curtea a observat că în ceea ce privește considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv (a se vedea Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, precitată, paragraful 18, și Decizia nr. 495 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 20 octombrie 2020, paragraful 21). … 19.–>În acest context, Curtea observă că, prin Decizia nr. 524 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 16 noiembrie 2016, paragrafele 17 și 18, instanța de contencios constituțional a reținut că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților; în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării acestui drept constituțional. … 20.<!–>De asemenea, Curtea constată că, în virtutea art. 186 din Codul de procedură civilă, și în materia revizuirii se poate formula cerere de repunere în termen, respectiv partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. … 21.–>Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, în raport cu prevederile constituționale și convenționale privind accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, este neîntemeiată. … 22.<!–>Cu privire la invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 129 din Constituție, Curtea învederează că acestea stabilesc dreptul părților interesate și al societății – reprezentate prin Ministerul Public – de a exercita împotriva hotărârilor judecătorești căile de atac prevăzute de lege, dar aceasta nu înseamnă reglementarea constituțională a principiului dublului grad de jurisdicție sau a altor grade de jurisdicție. Nici prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului și nici cele ale pactelor și tratatelor privitoare la drepturile omului la care România este parte nu instituie, în materie civilă, principiul dublului grad de jurisdicție. Este adevărat că, spre exemplu, art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează dreptul la o cale de atac în materie penală, respectiv dublul grad de jurisdicție, iar art. 2 paragraful 2 din același act normativ prevede că acest drept poate face obiectul unor excepții în cazul infracțiunilor minore sau când cel interesat a fost judecat în primă instanță de către cea mai înaltă jurisdicție (a se vedea Decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 10 februarie 2004, și Decizia nr. 86 din 20 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001), ceea ce nu este cazul în situația de față, având în vedere că în discuție sunt norme de procedură civilă. Prin urmare, nu există obligativitatea extinderii acestui principiu și în materie civilă, întrucât nicio dispoziție din Legea fundamentală sau din acte normative internaționale nu prevede obligativitatea instituirii unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Astfel, în virtutea art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, legiuitorul are competența cu privire la stabilirea procedurii de judecată și a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, context în care poate să stabilească gradele de jurisdicție și căile de atac, în funcție de materia legiferată. … 23.–>În ceea ce privește menționarea prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea observă că autorii acesteia se limitează la a le indica, fără însă a arăta motivele prin care normele criticate aduc atingere principiului egalității. Or, Curtea nu poate formula propriile critici, la care, ulterior, să și răspundă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). … 24.<!–>Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius-Gabriel Șușman și de Monica-Anișoara Șușman în Dosarul nr. 3.491/117/2018 al Curții de Apel Cluj – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 3 iunie 2021.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Ionița Cochințu<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește