DECIZIA nr. 357 din 30 mai 2018

… 5.<!–>De asemenea, art. I pct. 45 din lege încalcă art. 124 alin. (3) și art. 131 alin. (1) din Constituție. Dată fiind competența Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, pentru atingerea acestor obiective de ordine publică și respectarea rolului Ministerului Public, este necesar ca legiuitorul să creeze condițiile optime pentru ca structurile de parchet din cadrul Ministerului Public să fie funcționale și să poată îndeplini această misiune. În situația de față, limitarea numărului de procurori la 15, prin lege, contravine chiar rolului Ministerului Public, legiuitorul creând o structură deosebit de suplă prin raportare la competențele atribuite și prin raportare la importanța cauzelor pe care le instrumentează. Limitarea, prin lege, a numărului de posturi la 15 procurori fragilizează chiar de la început buna funcționare și chiar independența funcțională a Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Având în vedere numărul de ordinul miilor de sesizări împotriva magistraților, în care organele de cercetare penală trebuie să efectueze minime cercetări, și faptul că în prezent aceste sesizări sunt cercetate de către un număr de peste 150 de procurori din cadrul a 19 unități de parchet, este evident că va fi afectată calitatea activității de urmărire penală a procurorilor din cadrul acestei secții și rolul Ministerului Public. Dispunerea structurii unice în municipiul București presupune obligarea magistraților cercetați la un efort mult mai mare față de alte categorii de persoane: deplasarea pe distanțe mari la audieri în timpul programului de lucru, în altă localitate, suportarea de cheltuieli excesive, aspecte de natură să afecteze chiar buna organizare a apărării de către respectivul magistrat. Mai mult, modalitatea de numire procurorilor acestei secții, pentru care proba interviului are o pondere de 60%, nu prezintă suficiente garanții ale unui proces de selecție derulat într-un mod imparțial și este de natură să se reflecte și în derularea activității secției. Prin urmare, este afectat principiul independenței justiției, creându-se premisele ca magistrații să poată fi anchetați de o structură fragilă, cu un deficit major de resurse care să îi asigure buna funcționare și care să garanteze o activitate de urmărire penală calitativă și imparțială, contrar art. 124 alin. (3) din Constituție. Intervenția legislativă de la art. I pct. 52 din lege, în sensul eliminării art. 113^2 ce prevedea că „Sancțiunile aplicate asistenților judiciari și eliberarea din funcție a acestora se comunică Consiliului Economic și Social de ministrul justiției“, nu a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională, și, în consecință, Parlamentul nu avea deschisă calea reexaminării cu privire la aceste dispoziții. Prin urmare, ca efect al depășirii de către Parlament a limitelor de reexaminare norma criticată încalcă dispozițiile art. 147 alin. (2) din Constituție. Art. I pct. 59 din lege încalcă art. 1 alin. (5) și art. 133 alin. (1) din Constituție. Atât timp cât Consiliul Superior al Magistraturii, prin plenul său, are competența legală ca în realizarea rolului său de garant al independenței justiției să avizeze actele normative care vizează domeniul său de competență, reglementarea acestei competențe pentru Secția pentru judecători în cazul Hotărârii de Guvern care stabilește numărul maxim de posturi pentru Înalta Curte de Casație și Justiție nu numai că dublează această competență, dar încalcă și rolul Consiliului Superior al Magistraturii prevăzut de art. 133 alin. (1) din Constituție. Totodată, sunt nesocotite și normele de tehnică legislativă și, implicit, dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la calitatea legii. … 6.–>În fine, autorul sesizării susține că art. II din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară încalcă art. 61 alin. (1) și art. 69 din Constituție, întrucât norma dispune imperativ cu privire la conținutul normativ al unei viitoare reglementări. Or, în ceea ce privește legiferarea, Parlamentul dispune de o deplină competență, care nu poate poate fi îngrădită nici măcar printr-un act normativ propriu. În măsura în care intervențiile legislative necesare punerii de acord a altor acte normative cu legea criticată nu au fost realizate chiar în conținutul acesteia, Parlamentul nu poate să stabilească imperativ cu privire la conținutul unei legi viitoare fără ca în acest mod să aducă atingere art. 61 și art. 69 din Constituție. … 7.<!–>În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere. … 8.–>Președintele Camerei Deputaților a transmis, cu Adresa nr. 2/4.851/18 mai 2018, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 3.800 din 18 mai 2018, punctul său de vedere cu privire la sesizarea ce face obiectul Dosarului Curții nr. 650A/2018. Arată că dezbaterea și adoptarea legii supuse controlului de constituționalitate s-au realizat în procedură de urgență, ca urmare a reexaminării în vederea punerii în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 33 din 23 ianuarie 2018. Legea a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaților și la secretarul general al Senatului la data de 28 martie 2018, termenul legal de două zile împlinindu-se pe data de 29 martie 2018, și a fost trimisă spre promulgare la data de 30 martie 2018, prezenta sesizare de neconstituționalitate fiind înregistrată pe data de 4 mai 2018. Chiar dacă sesizarea nu a fost depusă în interiorul termenului de protecție, iar aceasta, aparent, ar respecta condiția de admisibilitate referitoare la obiectul controlului de constituționalitate, legea nefiind încă promulgată, prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, Curtea a reținut, ca referință privind admisibilitatea obiecției de neconstituționalitate, condiția ca sesizarea să fie realizată în interiorul termenului de 20 de zile, prevăzut la art. 77 alin. (1), respectiv al celui de 10 zile stabilit de art. 77 alin. (3) din Constituție, după caz. … 9.<!–>În cauza dedusă judecății, Președintele Camerei Deputaților arată că sesizarea Curții s-a realizat la data de 4 mai 2018, deci la 34 de zile de la trimiterea legii Președintelui României în vederea promulgării. Este adevărat că sesizarea sa realizat anterior promulgării legii, însă împrejurarea se datorează faptului că termenul de promulgare a fost întrerupt ca urmare a sesizării de neconstituționalitate, formulate la data de 30 martie 2018 de un alt subiect de drept îndrituit de lege, distinct de autorul prezentei sesizări, respectiv un număr de 89 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România. … 10.–>Prin urmare, având în vedere că prezenta sesizare a fost înregistrată la Curtea Constituțională după împlinirea termenului de 10 zile prevăzut la art. 77 alin. (3) din Constituție, în care, dacă legea nu ar fi fost contestată în prealabil, Președintele României ar fi trebuit să o promulge, Președintele Camerei Deputaților apreciază că prezenta sesizare nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a fi analizată din perspectiva incidenței și temeiniciei argumentelor invocate în fond. Așadar, susține că obiecția de neconstituționalitate este inadmisibilă și, pe cale de consecință, propune respingerea sa. … 11.<!–>Președintele Senatului și Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la obiecțiile de neconstituționalitate. … 12.–>La dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea autorului sesizării, Președintele României, care arată că la data de 3 mai 2018 a solicitat Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei – Comisia de la Veneția – emiterea unei opinii cu privire la Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, la Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și la Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Răspunzând acestei solicitări, Comisia de la Veneția a comunicat calendarul acțiunilor ce urmează a fi întreprinse, estimând că la finalul lunii iunie/începutul lunii iulie 2018 va fi în măsură să emită o opinie preliminară cu privire la cele trei legi menționate. Față de aceste împrejurări, autorul sesizării de neconstituționalitate solicită Curții ca „dezbaterile asupra obiecțiilor de neconstituționalitate formulate cu privire la aceste legi să fie astfel stabilite încât opinia Comisiei de la Veneția să poată fi valorificată“. …
CURTEA,<!–>–>examinând obiecția de neconstituționalitate, punctul de vedere al Președintelui Camerei Deputaților, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și prevederile Constituției, reține următoarele: …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate privind dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, obiecție formulată de Președintele României.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește