DECIZIA nr. 363 din 16 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 759 din 20 august 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 1 05/01/2011 ART. 254
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ActulREFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 264
ActulREFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 264
ART. 1REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 62 10/05/2011
ART. 3REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ART. 3REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 992 22/11/2012
ART. 4REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 258
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 992 22/11/2012
ART. 6REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 264
ART. 6REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ART. 7REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 62 10/05/2011
ART. 9REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 10REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ART. 11REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ART. 12REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 54
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 11
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 87 09/07/1948 ART. 8
ART. 13REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 261
ART. 13REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 254
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 62 10/05/2011
ART. 15REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 264
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 19REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 264
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 62 10/05/2011
ART. 20REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 264
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 264
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 264
ART. 27REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 11
ART. 29REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 264
ART. 29REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 96
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 62 22/01/2019
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 8
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 30REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 11
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 24 24/01/2013
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 62 22/01/2019
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 62 22/01/2019
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 62 10/05/2011 ART. 51
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 62 10/05/2011 ART. 1
ART. 34REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 62 10/05/2011 ART. 27
ART. 36REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 264
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 36REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 11
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 33 04/02/2020
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Daniel Marius Morar<!–> – judecător–>
Mona-Maria Pivniceru<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Livia-Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Elena-Simina Tănăsescu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Ioana Marilena Chiorean<!–> – magistrat-asistent–>

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.<!–>1.–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 alin. (3), ale art. 254 alin. (18), art. 258 alin. (1), art. 260 alin. (4), art. 261 alin. (7) și ale art. 264 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, excepție ridicată de Federația Sindicatelor Independente din Educație în Dosarul nr. 798/57/2017 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 681D/2018.2.<!–>La apelul nominal răspunde domnul Ștefan-Petru Damo, președinte al Federației Sindicatelor Independente din Educație, cu mandat de reprezentare depus la dosar. Lipsește partea Ministerul Educației Naționale. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea acesteia.3.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată și argumentată. Arată, în esență, că sintagmele „organizații reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar“, respectiv „de ramură a învățământului“, cuprinse în dispozițiile criticate din Legea nr. 1/2011, contravin prevederilor art. 9, art. 15 alin. (1), art. 40 și art. 53 din Constituție. Referitor la încălcarea art. 9 din Constituție susține că dispozițiile criticate îngrădesc dreptul de apărare și reprezentare sindicală a intereselor membrilor săi la nivel de unitate și la nivel de grup de unități în care au reprezentativitate potrivit legii. Astfel, prevederile criticate instituie o condiție, și anume – pentru apărarea intereselor membrilor de sindicat, în cadrul ședințelor consiliilor de administrație ale unităților de învățământ, la etapele de organizare și desfășurare a concursurilor organizate de inspectoratul școlar sau de unitățile de învățământ, la concursul pentru ocuparea funcției de director/director adjunct din unitatea de învățământ, în cadrul elaborării metodologiei și criteriilor de acordare a gradației de merit – pot participa doar organizațiile sindicale care îndeplinesc condițiile de reprezentativitate la nivel de sector de activitate. Or, atât timp cât problemele în discuție sunt locale sau regionale, condiționarea dreptului de apărare sindicală de obținerea unui nivel de reprezentativitate nu este justificată. Mai arată că instanța judecătorească a reținut că regimul juridic al celor două tipuri de reprezentativitate este identic, potrivit Legii nr. 62/2011, astfel că nu există nicio justificare obiectivă în restrângerea dreptului sindical în detrimentul sindicatului reprezentativ la nivel de grup de unități. De asemenea, instanța a reținut inconsecvența legiuitorului rezultată din prevederile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, care se referă la reprezentativitate la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar, și din art. 96 alin. (4^1), care se referă la reprezentativitate la nivel de unitate. Referitor la încălcarea art. 40 din Constituție se susține că se îngrădește nejustificat și disproporționat dreptul de asociere, ca efect al distincției dintre celor două tipuri de reprezentativitate legală. Astfel, sunt golite de conținut dispozițiile art. 40 din Constituție, deoarece libertatea de asociere devine iluzorie, câtă vreme exercitarea acesteia la nivel local și regional este condiționată de afilierea la o organizație sindicală având reprezentativitate la nivel de sector. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituție se susține, în primul rând, că dispozițiile criticate pun mai presus de lege sindicatele care au reprezentativitate la nivel de sector de activitate, cu efectul restrângerii exercitării în condiții de egalitate a dreptului la apărare sindicală pentru sindicatele cu reprezentativitate la nivel de grup de unități. În al doilea rând, invocă inegalitatea de tratament aplicată membrilor săi de sindicat aflați în situații comparabile cu membrii de sindicat afiliați altor sindicate din același sector de activitate. În al treilea rând, susține că este discriminat prin îngrădirea dreptului de apărare și reprezentare sindicală, manifestată prin excluderea sa de la exercitarea acestor drepturi. Referitor la art. 53 din Constituție susține că se restrâng drepturi fundamentale, fără a fi aplicabilă vreo cauză de restrângere și fără a fi aplicabile condițiile prevăzute de art. 53 alin. (2) din Constituție. În final, invocă și încălcarea art. 15 alin. (1) din Constituție, prin restrângerea exercitării mai multor drepturi fundamentale. În concluzie, susține că dispozițiile criticate afectează ordinea de drept, democrația constituțională, garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, fiind în conflict și cu norme de drept europene și internaționale, interpuse normelor de rang constituțional. Depune note scrise în acest sens.4.<!–>Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă, referitor la art. 258 din Legea nr. 1/2011, Decizia Curții Constituționale nr. 992 din 22 noiembrie 2012. Consideră că legiuitorul urmărește asigurarea reprezentativității la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar, nefiind încălcate textele invocate din Constituție.5.–>În replică, reprezentantul autoarei excepției de neconstituționalitate susține că Decizia Curții Constituționale nr. 992 din 22 noiembrie 2012 nu vizează aceleași critici cu cele aduse în prezenta cauză, nefiind relevantă în speță.
CURTEA,<!–>–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>6.–>Prin Încheierea din 3 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 798/57/2017, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 alin. (3), ale art. 254 alin. (18), art. 258 alin. (1), art. 260 alin. (4), art. 261 alin. (7) și ale art. 264 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Federația Sindicatelor Independente din Educație (FSIE), în cadrul soluționării unei acțiuni de contencios administrativ având ca obiect „anulare act administrativ“.7.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea excepției susține, referitor la dispozițiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, că acestea contravin dispozițiilor art. 9, art. 40, art. 16, art. 53 și art. 15 din Constituție.8.–>Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 9 din Constituție, se susține că se îngrădește dreptul de apărare și reprezentare sindicală a intereselor profesionale, economice, sociale și sindicale ale membrilor de sindicat ai federației, deoarece art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 instituie în mod arbitrar și abuziv prevederea potrivit căreia, pentru asigurarea reprezentării și apărării drepturilor membrilor de sindicat în cadrul consiliilor de administrație ale unităților de învățământ preuniversitar, organizațiile sindicale pot participa numai în măsura în care îndeplinesc condițiile de reprezentativitate la nivel de sector de activitate. În consecință, dispozițiile criticate îngrădesc în tot dreptul organizațiilor sindicale care au reprezentativitate la nivel de unitate și la nivel de grup de unități de a participa la ședințele consiliilor de administrație ale unităților de învățământ în care acestea au membri de sindicat și au reprezentativitate constatată de instanța competentă. O astfel de îngrădire este nejustificată, arbitrară și abuzivă, neexistând niciun motiv legal și rezonabil pentru care s-ar impune condiția unui nivel de reprezentativitate superior, și anume la nivel de sector de activitate, pentru admisibilitatea participării sindicatelor la consiliile de administrație ale unităților de învățământ, consilii în cadrul cărora se discută chestiuni de interes local pentru angajații și membrii de sindicat din unitățile respective, nicidecum chestiuni de interes sectorial sau național. Impunerea unui nivel de reprezentativitate la nivel de sector de activitate șiar avea motivația pentru problemele de interes la nivel de sector de activitate, caz în care ar fi necesară asigurarea unei reprezentativități la un nivel superior, pe motiv că este în discuție apărarea drepturilor membrilor de sindicat la nivelul întregului sector de activitate. Per a contrario, raportat la problemele de interes la nivel de unitate și la nivel de grup de unități, o reprezentare reală a drepturilor și a intereselor membrilor de sindicat poate fi asigurată, în mod logic și legic, de cei direct implicați și îndrituiți, adică de organizațiile sindicale având reprezentativitate la nivel de unitate și la nivel de grup de unități, ai căror reprezentanți sindicali cunosc în mod real și obiectiv situația și problematica la nivel de unitate și la nivel de grup de unități, fiind astfel cei mai în măsură să asigure apărarea drepturilor și a intereselor membrilor de sindicat din unitățile respective. In concreto, art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 cauzează excluderea participării FSIE la ședințele consiliului de administrație al unităților de învățământ preuniversitar de stat în care are membri de sindicat și are reprezentativitate constatată prin hotărâre judecătorească executorie și definitivă, precum și excluderea participării sale la ședințele consiliului de administrație al inspectoratelor școlare județene în care are membri de sindicat, ședințe în care se discută chestiuni de interes major pentru membrii de sindicat din unitățile respective și se adoptă hotărâri care produc efecte asupra tuturor acestora. În consecință, îi este îngrădit în tot exercițiul dreptului de apărare și reprezentare sindicală a drepturilor și a intereselor profesionale, economice, sociale și sindicale ale celor peste 1.100 de membri de sindicat ai federației.9.<!–>Cât privește încălcarea art. 40 alin. (1) din Constituție se susține, în esență, că deturnarea condițiilor de reprezentativitate – prin art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 – de la scopul pentru care au fost instituite prin Legea nr. 62/2011 are ca efect îngrădirea disproporționată a libertății de asociere, întrucât, pentru probleme ce țin de problematica particulară și interesul unităților de învățământ, membrilor de sindicat din cadrul acestora le este îngrădit dreptul de apărare și reprezentare sindicală prin condiționarea coercitivă de aderare/asociere/ afiliere a lor numai la una dintre cele două federații sindicale preexistente care au reprezentativitate la nivel de sector de activitate, și anume FSLI și FSE FEN-Spiru Haret. Astfel, dialogul social și, mai ales, dreptul de apărare și reprezentare sindicală la nivelul unităților de învățământ nu pot fi asigurate decât de organizații sindicale cu reprezentativitate la nivel de sector de activitate. Un astfel de efect este disproporționat, având în vedere că problemele pentru care art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 impune obligativitatea reprezentativității la nivel de sector de activitate și pentru nivelul unităților și al grupurilor de unități vizează strict activitatea unităților de învățământ respective, precum participarea în consiliul de administrație al unităților de învățământ și în consiliul de administrație al inspectoratelor școlare județene, participarea la concursurile organizate pentru ocuparea funcțiilor de director, respectiv de director adjunct al unităților de învățământ, participarea la concursurile organizate pentru ocuparea funcțiilor de conducere ale inspectoratelor școlare ori participarea la procedura de elaborare a metodologiei și a criteriilor de acordare a gradației de merit pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar. Condiționarea admisibilității participării sindicatelor în consiliul de administrație al unităților de învățământ și în consiliul de administrație al inspectoratelor școlare județene, la concursurile organizate pentru ocuparea funcțiilor de director, respectiv de director adjunct al unităților de învățământ, la concursurile organizate pentru ocuparea funcțiilor de conducere ale inspectoratelor școlare ori la procedura de elaborare a metodologiei și a criteriilor de acordare a gradației de merit pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, de dobândirea de către acestea exclusiv a reprezentativității la nivel de sector de activitate nu este justificată, atât timp cât problemele cu privire la care se cere această reprezentativitate sunt de interes local, adică la nivel de unitate de învățământ și de grup de unități, nicidecum de interes la nivel de sector de activitate.10.–>Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, autoarea excepției susține, în esență, că, din cauza prevederilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, este discriminată prin îngrădirea exercitării drepturilor de apărare și reprezentare sindicală manifestată prin excluderea participării sale la ședințele consiliului de administrație al unităților de învățământ preuniversitar de stat în care are membri de sindicat, deși are reprezentativitate constatată prin hotărâre judecătorească executorie și definitivă, precum și prin excluderea participării sale la ședințele consiliului de administrație al inspectoratelor școlare județene în județele în care are membri de sindicat comparativ cu terțe persoane aflate în situație comparabilă. Din cauza prevederilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, autoarea excepției – FSIE – susține că este discriminată prin îngrădirea dreptului de asociere, discriminare manifestată prin următoarele: în primul rând, membrii de sindicat ai organizațiilor din federație și/sau din organizații sindicale afiliate acesteia, după caz, sunt constrânși să se retragă din federație, pe motiv că nu pot fi reprezentați și apărați de aceasta în consiliul de administrație al inspectoratelor școlare județene/municipiului București, respectiv în consiliul de administrație al unităților de învățământ unde FSIE are reprezentativitate, fiind astfel constrânși să se afilieze la celelalte două federații sindicale preexistente, și anume FSLI și FSE FEN – Spiru Haret; în al doilea rând, angajații din sectorul preuniversitar de stat nu se vor afilia organizațiilor sindicale din FSIE pe motiv că nu pot fi reprezentați și apărați de aceasta în consiliul de administrație al inspectoratelor școlare județene/municipiului București, respectiv în consiliul de administrație al unităților de învățământ unde FSIE are reprezentativitate, fiind astfel constrânși să se afilieze la celelalte două federații sindicale preexistente; în al treilea rând, organizațiile sindicale din sectorul preuniversitar de stat nu se vor afilia federației reclamante pe motiv că nu pot fi reprezentate și apărate de aceasta în consiliul de administrație al inspectoratelor școlare județene/municipiului București, respectiv în consiliul de administrație al unităților de învățământ unde FSIE are reprezentativitate, fiind astfel constrânse să se afilieze la celelalte două federații sindicale preexistente. Astfel, prevederile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 au cauzat instaurarea unei situații de discriminare a FSIE care favorizează și profită exclusiv celor două federații sindicale preexistente, FSLI și FSE FEN – Spiru Haret, cărora li se recunoaște exercitarea deplină a dreptului sindical de apărare și reprezentare în situație. Altfel spus, art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 a cauzat constituirea unui monopol sindical exclusivist și fățiș în favoarea celor două federații sindicale preexistente în sectorul de activitate învățământ preuniversitar de stat cu consecința discriminării autoarei excepției.11.<!–>Referitor la încălcarea art. 53 din Constituție, se susține că prevederile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 restrâng exercițiul dreptului sindical de reprezentare sindicală și de apărare a drepturilor și intereselor profesionale, economice, sociale și sindicale în mod nejustificat, arbitrar și abuziv, pe motiv că niciuna dintre cauzele limitativ dispuse de art. 53 alin. (1) din Constituție nu este aplicabilă și nici nu poate fi dovedită. Mai mult, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute în art. 53 alin. (2) din Constituție. Ad absurdum, dacă prevederile criticate din Legea nr. 1/2011 ar fi fost adoptate pentru unul dintre motivele arătate în art. 53 alin. (1), restrângerea ar fi trebuit să fi fost necesară într-o societate democratică, ar fi trebuit să fie aplicată nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau libertății, adică ar fi trebuit să fie aplicată și celor două federații sindicale preexistente, FSLI și FSE FEN – Spiru Haret, și să nu aducă atingere dreptului și libertății altor persoane. Drepturile fundamentale, printre care se numără și dreptul de a beneficia de protecția garantată privind restrângerea strict condiționată a unor drepturi și libertăți, sunt garantate de Constituție și de norme europene suficient de clare, precise și neechivoce prin ele însele, trebuind a fi implementate într-o manieră concretă și reală, iar nu într-o manieră iluzorie, golită de conținut și care să limiteze dreptul sau să îi împiedice exercitarea în vreun fel.12.–>Potrivit art. 8 alin. (2) din Convenția nr. 87/1948 a Organizației Internaționale a Muncii privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical, „Legislația națională nu va trebui să prejudicieze și nici să fie aplicată în așa fel încât să prejudicieze garanțiile prevăzute de prezenta convenție“. Potrivit art. 11 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „orice persoană are dreptul la (…) libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alții sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale“. Cu alte cuvinte, constituirea de sindicate și afilierea la sindicate au scopul clar de a ajuta la apărarea intereselor persoanelor/membrilor de sindicat respectivi. Or, acest drept de asociere devine iluzoriu și golit de conținut, câtă vreme federația sindicală pe care au constituit-o sau la care au aderat, în speță FSIE, este pusă în imposibilitatea de a le apăra drepturile și libertățile fundamentale din cauza art. 96 alin. (3) și următoarelor din Legea nr. 1/2011. Mai mult, potrivit art. 11 alin. (1) din convenția menționată, exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei ori a drepturilor și a libertăților altora. Totodată, potrivit art. 17 „Interzicerea abuzului de drept din Convenție“ și art. 54 „Interzicerea abuzului de drept“ din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, este interzis abuzul de drept sub aspectul că niciun stat nu are „un drept oarecare de a desfășura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmărește distrugerea drepturilor sau a libertăților recunoscute de prezenta convenție sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi și libertăți decât acelea prevăzute de această convenție.“ Or, raportat la normele europene/internaționale menționate, rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că reclamantei-autoare a excepției de neconstituționalitate – FSIE și membrilor săi de sindicat le este încălcat dreptul de a beneficia de protecția garantată privind restrângerea strict condiționată a unor drepturi și libertăți, dreptul de asociere din cauza îngrădirii dreptului de apărare și reprezentare sindicală a intereselor profesionale, economice, sociale și sindicale ale membrilor de sindicat în raport cu angajatorii (unitățile de învățământ preuniversitar de stat) și cu organizațiile acestora (inspectoratele școlare județene) prin excluderea participării sale, în calitate de observator sindical, la ședințele consiliului de administrație ale unităților de învățământ preuniversitar de stat în care are membri de sindicat și are reprezentativitate, precum și prin excluderea participării la ședințele consiliului de administrație ale inspectoratelor școlare județene din județele în care are membri de sindicat. Astfel, prevederile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 contravin și art. 15 alin. (1) din Constituție, prin îngrădirea „dreptului universalității“.13.<!–>Referitor la dispozițiile art. 254 alin. (18), ale art. 258 alin. (1), art. 260 alin. (4) și ale art. 261 alin. (7) din Legea nr. 1/2011, se susține, în esență, că acestea contravin dispozițiilor art. 9, art. 40, art. 16, art. 53 și art. 15 din Constituție.14.–>Cu privire la încălcarea art. 9 din Constituție se susține că aceste dispoziții îngrădesc în tot dreptul organizațiilor sindicale care au reprezentativitate la nivel de unitate și la nivel de grup de unități de a participa la procedura de organizare și desfășurare a concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct, respectiv pentru ocuparea funcțiilor de conducere ale inspectoratelor școlare generale. Dispozițiile criticate cauzează excluderea participării FSIE la procedura acordării gradației de merit pentru membrii săi de sindicat. Astfel, în temeiul prevederilor criticate, autoarei excepției i-a fost îngrădit în tot exercițiul dreptului de apărare și reprezentare sindicală a drepturilor și a intereselor profesionale, economice, sociale și sindicale ale celor peste 1.100 de membri de sindicat ai federației reclamante, cu consecința gravă a pierderii concursului de director și director adjunct, din unități de învățământ preuniversitar în care are membri de sindicat și are reprezentativitate, de către unii membri de sindicat ai federației reclamante FSIE, merituoși și eligibili, ale căror drepturi nu au putut fi apărate în sesiunile din anii 2016 și 2017.15.<!–>Referitor la încălcarea art. 40 alin. (1) din Constituție se susține că deturnarea condițiilor de reprezentativitate de la scopul pentru care au fost instituite prin Legea nr. 62/2011 are ca efect îngrădirea disproporționată a libertății de asociere, aducând în conflict constituțional prevederile criticate cu dispozițiile constituționale în materie. Acesta este, în esență, argumentul pentru care consideră dispozițiile Legii nr. 1/2011 ca fiind neconstituționale, obiectul efectelor și consecințelor instituirii prin lege, numai într-un anumit sector de activitate – sectorul învățământ preuniversitar de stat – a unui anumit nivel de reprezentativitate. Dispozițiile criticate au ca efect concret restrângerea în mod nejustificat a libertății de asociere, deoarece dialogul social și, mai ales, dreptul de apărare și reprezentare sindicală la nivelul unităților de învățământ nu pot fi asigurate decât de organizații sindicale cu reprezentativitate la nivel de sector de activitate. Un astfel de efect este disproporționat, având în vedere că problemele pentru care dispozițiile criticate impun obligativitatea reprezentativității la nivel de sector de activitate și pentru nivelul unităților și al grupurilor de unități vizează strict activitatea unităților de învățământ respective, precum: participarea în consiliul de administrație al unităților de învățământ și în consiliul de administrație al inspectoratelor școlare județene, participarea la concursurile organizate pentru ocuparea funcțiilor de director, respectiv de director adjunct al unităților de învățământ, participarea la concursurile organizate pentru ocuparea funcțiilor de conducere ale inspectoratelor școlare ori participarea la procedura de elaborare a metodologiei și a criteriilor de acordare a gradației de merit pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar. Astfel, libertatea de asociere sindicală este golită de conținut.16.–>Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție se susține că excluderea FSIE de la procedura de organizare și desfășurare a concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct, respectiv pentru ocuparea funcțiilor de conducere ale inspectoratelor școlare generale este discriminatorie, deși membrii săi de sindicat se află într-o situație comparabilă cu cei ai altor organizații sindicale afiliate la federațiile sindicale preexistente având reprezentativitate la nivel de sector de activitate, FSLI și FSL FEN – Spiru Haret.17.<!–>Cu privire la încălcarea art. 53 din Constituție arată că prevederile criticate restrâng reclamantei FSIE exercițiul dreptului sindical de reprezentare sindicală și de apărare a drepturilor și a intereselor profesionale, economice, sociale și sindicale în mod nejustificat, arbitrar și abuziv, deoarece niciuna dintre cauzele limitativ prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituție nu este aplicabilă și nici dovedibilă în situația care vizează procedura organizării și desfășurării concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct, respectiv pentru ocuparea funcțiilor de conducere ale inspectoratelor școlare generale. Ad absurdum, dacă prevederile criticate din Legea nr. 1/2011 ar fi fost adoptate pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 53 alin. (1), restrângerea ar fi trebuit să fie aplicată și celor două federații sindicale preexistente, FSLI si FSE FEN – Spiru Haret, și să nu aducă atingere dreptului și libertății altor persoane. Drepturile fundamentale trebuie să fie implementate într-o manieră concretă și reală, iar nu într-o manieră iluzorie, golită de conținut și care să limiteze dreptul sau să îi împiedice exercitarea în vreun fel. Astfel, deoarece prevederile criticate contravin mai multor dispoziții din Constituție, se încalcă și dispozițiile art. 15 alin. (1), prin îngrădirea exercitării „dreptului universalității“. 18.–>Referitor la prevederile art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 se susține, în esență, că acestea contravin dispozițiilor art. 9, art. 40, art. 16, art. 53 și art. 15 din Constituție.19.<!–>Cu privire la încălcarea art. 9 din Constituție se arată că dispozițiile art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 stabilesc, în mod arbitrar și abuziv, că, pentru elaborarea metodologiei și a criteriilor de acordare a gradației de merit, Ministerul Educației va proceda la „consultarea federațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură de învățământ“. În consecință, dispozițiile criticate îngrădesc dreptul organizațiilor sindicale care au reprezentativitate la nivel de unitate și la nivel de grup de unități de a participa la procedura acordării gradației de merit, iar o astfel de îngrădire este nejustificată, arbitrară și abuzivă, neexistând niciun motiv legal și rezonabil pentru care s-ar impune condiția unui nivel de reprezentativitate superior pentru admisibilitatea participării sindicatelor la procedura acordării gradației de merit, procedura în cadrul căreia se evaluează angajații și membrii de sindicat din unitățile respective. Așadar, art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 are drept consecință excluderea participării autoarei excepției la procedura acordării gradației de merit pentru membrii săi de sindicat. Prin excluderea acestei participări la procedura acordării gradației de merit în sesiunile din anii 2016 și 2017, dreptul sindical de organizare a activității și de formulare de programe proprii de apărare și reprezentare a drepturilor și intereselor organizațiilor și membrilor săi devine un drept iluzoriu nu doar pentru federația sindicală ca atare, ci, mai grav, pentru fiecare membru de sindicat al acesteia.20.–>Cu privire la încălcarea art. 40 alin. (1) din Constituție se arată că deturnarea condițiilor de reprezentativitate – prin art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 – de la scopul pentru care au fost instituite prin Legea nr. 62/2011 are ca efect îngrădirea disproporționată a libertății de asociere, în sensul celor arătate mai sus. Din cauza îngrădirii exercitării dreptului sindical de apărare și reprezentare în cadrul procedurii de elaborare a metodologiei și a criteriilor de acordare a gradației de merit pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, numărul membrilor de sindicat ai federației autoare a excepției a scăzut dramatic de la 1.701 în 2016 la 1.100 în prezent, iar numărul organizațiilor componente/afiliate a scăzut de la 3 în 2015 la 2 în 2016 și în prezent. În concret, dispozițiile criticate au creat o situație de monopol sindical profitabil exclusiv celor două federații sindicale preexistente, FSLI și FSE FEN Spiru Haret. Astfel, pe de-o parte, FSIE nu poate să își sporească numărul de membri de sindicat și de organizații sindicale din cauza îngrădirii dreptului de apărare și reprezentare sindicală a drepturilor și a intereselor profesionale, economice, sociale și sindicale ale membrilor săi, iar, pe de altă parte, i se cauzează pierderea masivă de membri de sindicat și de organizații, urmată de imediata afiliere a acestora la una dintre cele două federații sindicale preexistente. Acestea sunt consecințele instituirii prin lege, în mod nejustificat, arbitrar și abuziv, numai într-un anumit sector de activitate – sectorul învățământ preuniversitar de stat, a unui anumit nivel de reprezentativitate – reprezentativitatea la nivel de sector de activitate drept condiție restrictivă pentru exercitarea dreptului de apărare și reprezentare sindicală a drepturilor și intereselor profesionale, economice, sociale și sindicale ale membrilor de sindicat.21.<!–>Referitor la încălcarea art. 16 din Constituție, autoarea excepției arată că, prin excluderea sa de la procedura de acordare a gradației de merit, se creează o discriminare, deoarece membrii săi de sindicat se află în „situația comparabilă discriminatorie în care obținerea gradației de merit de către membrii de sindicat ai altor organizații sindicale afiliate la federațiile sindicale preexistente având reprezentativitate la nivel de sector de activitate – FSLI și FSE FEN – Spiru Haret – a fost susținută și facilitată prin participarea reprezentanților acestora ca observatori la respectivele proceduri, spre deosebire de membrii săi, ale căror drepturi și interese nu au putut fi reprezentate și apărate tocmai din cauza prevederilor de lege criticate. Se mai arată că federațiile sindicale preexistente, care au posibilitatea de a influența primirea gradației de merit de către membrii lor, prin participarea cu observator propriu la procedura acordării gradației de merit, în temeiul prevederilor legale criticate, sunt favorizate nejustificat“.22.–>Referitor la încălcarea art. 53 din Constituție se arată că dispozițiile art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 restrâng exercițiul dreptului sindical de reprezentare sindicală și de apărare a drepturilor și intereselor profesionale, economice, sociale și sindicale în mod nejustificat, arbitrar și abuziv, deoarece niciuna dintre cauzele limitativ prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituție nu este aplicabilă și nici dovedibilă în situația excluderii participării sale, în calitate de observator sindical, la procedura acordării gradației de merit. Pentru toate aceste motive, se susține că se încalcă și dispozițiile art. 15 alin. (1) din Constituție, prin îngrădirea exercitării „dreptului universalității“.23.<!–>Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile de lege criticate recunosc dreptul reprezentantului organizației sindicale de a participa la diverse activități cu vădit interes local numai dacă organizația din care provine este reprezentativă la nivel de sector de activitate. Or, nu apare nicio justificare obiectivă în restrângerea dreptului de reprezentare pentru activități de tip local. Având în vedere și inconsecvența legiuitorului rezultată din expresiile folosite în cuprinsul art. 96 din Legea nr. 1/2011, se poate aprecia că dispozițiile criticate reglementează restrângeri ale unor drepturi fundamentale.24.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.25.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,–><!–>
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autoarei excepției prezent la ședința publică, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>26.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.27.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 96 alin. (3), ale art. 254 alin. (18), art. 258 alin. (1), art. 260 alin. (4), art. 261 alin. (7) și ale art. 264 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: Art. 96 alin. (3): „Consiliul de administrație este organul de conducere al unității de învățământ. La ședințele consiliului de administrație participă de drept reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar din unitatea de învățământ, cu statut de observatori.“;Art. 254 alin. (18): „Reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar participă cu statut de observator la toate etapele de organizare și desfășurare a concursurilor organizate de inspectoratul școlar sau de unitățile de învățământ.“;Art. 258 alin. (1): „Inspectoratul școlar numește comisia de concurs pentru ocuparea funcției de director, respectiv de director adjunct al unității de învățământ preuniversitar, unității conexe a învățământului preuniversitar, unității de învățământ pentru activități extrașcolare. Comisia de concurs pentru ocuparea funcției de director/director adjunct se stabilește conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educației naționale și cercetării științifice. La concursul pentru ocuparea funcției de director/director adjunct participă de drept reprezentanți ai organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar și un reprezentant al părinților, cu statut de observatori.“;Art. 260 alin. (4): „În comisiile de concurs participă, cu statut de observator, reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învățământului.“;Art. 261 alin. (7): „Reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învățământului au drept de acces la documentele comisiilor de concurs.“;Art. 264 alin. (2): „Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului elaborează metodologia și criteriile de acordare a gradației de merit, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură de învățământ.“28.<!–>În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 9 privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. De asemenea sunt invocate prevederile art. 11 privind libertatea de asociere din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.29.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, așa cum reiese din actelor dosarului, autoarea excepției este o federație sindicală reprezentativă la nivel de grup de unități din sectorul de învățământ preuniversitar de stat, având 1.100 membri de sindicat în peste 50 de unități din județele Alba și Cluj. Autoarea excepției este nemulțumită de dispozițiile din Legea nr. 1/2011 care conferă o serie de drepturi reprezentanților organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar, și anume: dreptul de a participa cu statut de observatori la ședințele consiliului de administrație al unității de învățământ, prevăzut de art. 96 alin. (3); dreptul de a participa cu statut de observator la toate etapele de organizare și desfășurare a concursurilor organizate de inspectoratul școlar sau de unitățile de învățământ, prevăzut de art. 254 alin. (18); dreptul de a participa cu statut de observatori la concursul pentru ocuparea funcției de director/director adjunct din unitatea de învățământ, prevăzut de art. 258 alin. (1). De asemenea, autoarea excepției critică dispozițiile din Legea nr. 1/2011 care conferă o serie de drepturi reprezentanților organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învățământului, și anume: dreptul de a participa cu statut de observator în comisiile de concurs, prevăzut de art. 260 alin. (4); dreptul de a avea acces la documentele comisiilor de concurs, prevăzut de art. 261 alin. (7), și dreptul federațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învățământului de a fi consultate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la elaborarea metodologiei și criteriilor de acordare a gradației de merit, drept prevăzut de art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011.30.<!–>Referitor la dreptul la asociere în sindicate, prin Decizia nr. 62 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 15 mai 2019, paragrafele 20 și 21, Curtea a reținut că, așa cum rezultă atât din perspectiva prevederilor art. 8, art. 9 și ale art. 40 din Constituție, cât și a jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, dreptul de asociere este garantat, însă nu este absolut, deoarece orice formă de asociere (partid politic, sindicat, patronat, asociație profesională sau alte forme de asociere), ca expresie concretă de manifestare a acestui drept, trebuie să respecte condițiile legii referitoare la modalitatea de constituire și la desfășurarea activității specifice. Cu privire la libertatea de asociere, Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că nu este absolută, art. 11 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale permițând statelor să intervină pentru protejarea instituțiilor de drept și a drepturilor și libertăților altora dacă sunt amenințate prin activitățile sau intențiile unei asociații cu caracter politic. Cu toate acestea, marja de apreciere a statului este una limitată, fiind necesar ca excepțiile de la regula respectării dreptului de asociere să fie interpretate strict și impuse numai cu motive convingătoare și imperative, de natură a justifica restricționarea dreptului. Marja limitată de apreciere a statului face obiectul supravegherii europene riguroase atât asupra legii, cât și asupra deciziilor de aplicare a acesteia, inclusiv asupra deciziilor judiciare (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 17 februarie 2004, pronunțată în Cauza Gorzelik și alții împotriva Poloniei, paragrafele 94 și 95, Hotărârea din 10 iulie 1998, pronunțată în Cauza Sidiropoulos și alții împotriva Greciei, paragraful 40, Hotărârea din 2 octombrie 2001, pronunțată în Cauza Stankov și Organizația Macedoneană Unită Ilinden împotriva Bulgariei, paragraful 84).31.–>De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul este competent să stabilească proceduri, condiții și exigențe în ceea ce privește activitatea sindicală, cu condiția să nu afecteze substanța prevederilor art. 9 și ale art. 40 alin. (1) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 24 din 24 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 7 februarie 2013).32.<!–>Cu privire la stabilirea prin lege a unui prag de reprezentativitate, prin Decizia nr. 62 din 22 ianuarie 2019, paragrafele 24 și 25, Curtea a reținut, de principiu, că legiuitorul, în cadrul marjei sale de apreciere, are libertatea de a aprecia asupra numărului concret ce constituie, într-o materie sau alta, pragul de reprezentativitate, cu condiția să nu afecteze, să nu suprime însăși posibilitatea reală și efectivă de exercitare a dreptului sau a libertății fundamentale garantate. 33.–>Referitor la rolul sindicatului reprezentativ, Curtea a reținut prin Decizia nr. 62 din 22 ianuarie 2019, la paragraful 31, că mecanismul legal prin care este asigurată atingerea scopului pentru care se înființează un sindicat constă, în principal, în dialogul social, respectiv accesul la negocierile colective de muncă și participarea la soluționarea conflictelor colective de muncă. 34.<!–>Având în vedere această jurisprudență, Curtea reține că Legea fundamentală garantează posibilitatea nelimitată a angajaților de a se asocia în sindicate și rolul sindicatelor de apărare a drepturilor și de promovare a intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor săi. Constituția nu prevede însă posibilitatea nelimitată a tuturor sindicatelor de a participa în orice condiții la toate nivelurile din activitatea din economia națională. În acest sens, potrivit art. 1 lit. t) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, reprezentativitatea este un „atribut al organizațiilor sindicale sau patronale dobândit potrivit prevederilor prezentei legi, care conferă statutul de partener social abilitat să își reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituționalizat“. Art. 51 din Legea dialogului social nr. 62/2011 reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o organizație sindicală pentru a dobândi reprezentativitate la nivel național, la nivel de sector de activitate, la nivel de grup de unități și la nivel de unitate. În mod corelativ cu gradul de reprezentativitate obținut de o organizație sindicală, legea specială – Legea nr. 1/2011 conferă, pe lângă drepturile generale reglementate pentru orice organizație sindicală legal constituită, anumite drepturi speciale reprezentanților organizației sindicale, în funcție de nivelul său de reprezentativitate.35.–>Astfel de drepturi sunt cele prevăzute de textele de lege criticate, aplicabile organizațiilor sindicale din învățământ, după cum urmează: reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar au dreptul de a participa, cu statut de observatori la ședințele consiliului de administrație al unității de învățământ, dreptul de a participa cu statut de observator la toate etapele de organizare și desfășurare a concursurilor organizate de inspectoratul școlar sau de unitățile de învățământ și dreptul de a participa cu statut de observatori la concursul pentru ocuparea funcției de director/director adjunct din unitatea de învățământ. Reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învățământului au dreptul de a participa, cu statut de observator în comisiile de concurs, dreptul de a avea acces la documentele comisiilor de concurs, iar federațiile sindicale reprezentative la nivel de ramură a învățământului au dreptul de a fi consultate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la elaborarea metodologiei și criteriilor de acordare a gradației de merit. Cu titlu general, art. 27 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede că, în vederea realizării scopului pentru care sunt constituite, „organizațiile sindicale au dreptul să folosească mijloace specifice, cum sunt: negocierile, procedurile de soluționare a litigiilor prin conciliere, mediere, arbitraj, petiție, pichet de protest, marș, miting și demonstrație sau grevă, în condițiile prevăzute de lege“.36.<!–>Prin urmare, reglementarea acestor drepturi speciale numai pentru reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar sau la nivel de ramură a învățământului nu poate fi privită ca o îngrădire a dreptului de asociere în sindicate a membrilor organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de grup de unități, ceea ce ar atrage încălcarea dispozițiilor art. 9 și art. 40 din Constituție, ci ca o consecință firească a dobândirii unui statut de partener social bazat pe un grad superior de reprezentativitate pentru membrii săi în cadrul dialogului social instituționalizat. Astfel, imposibilitatea reprezentanților organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de grup de unități – cu grad de reprezentativitate mai mic decât organizațiile sindicale reprezentative la nivel național sau la nivel de sector de activitate – de a participa la ședințele consiliului de administrație al unității de învățământ, la etapele de organizare și desfășurare a concursurilor organizate de inspectoratul școlar sau de unitățile de învățământ, la concursul pentru ocuparea funcției de director/director adjunct din unitatea de învățământ sau de a avea acces la documentele comisiilor de concurs sau de a fi consultați de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la elaborarea metodologiei și criteriilor de acordare a gradației de merit nu are semnificația îngrădirii dreptului fundamental de asociere în sindicate. De asemenea, nici prevederile art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, potrivit cărora numai federațiile sindicale reprezentative la nivel de ramură de învățământ sunt consultate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la elaborarea metodologiei și criteriilor de acordare a gradației de merit, nu îngrădesc dreptul fundamental de asociere în sindicate, consacrat de dispozițiile art. 9 și art. 40 din Constituție. Așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 27 octombrie 1975, paragraful 38, pronunțată în Cauza Sindicatului național al poliției belgiene împotriva Belgiei, art. 11 paragraful 1 din Convenție nu garantează sindicatelor și nici membrilor săi un anumit tratament din partea statului, cum ar fi dreptul de a fi consultat de acesta.37.–>Cu privire la încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea reține că, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În acest sens este Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. Or, din perspectiva posibilității de a fi reprezentați la un anumit nivel de activitate din economia națională, situația juridică a angajaților membri ai unei organizații sindicale diferă în funcție de nivelul de reprezentativitate al organizației sindicale din care fac parte.38.<!–>Așadar, instituirea drepturilor reprezentanților organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar sau la nivel de ramură a învățământului de a participa la ședințele consiliului de administrație al unității de învățământ, la etapele de organizare și desfășurare a concursurilor organizate de inspectoratul școlar sau de unitățile de învățământ, la concursul pentru ocuparea funcției de director/director adjunct din unitatea de învățământ sau de a avea acces la documentele comisiilor de concurs sau de a fi consultați de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la elaborarea metodologiei și criteriilor de acordare a gradației de merit nu echivalează cu o discriminare a unei organizații sindicale la nivel de unitate sau de grup de unități, pentru care legiuitorul nu a prevăzut aceleași drepturi.39.–>În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Constituție, referitoare la universalitatea drepturilor și a obligațiilor, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 33 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 28 mai 2020, paragraful 19, că acestea conferă fiecărei persoane posibilitatea de a beneficia de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și de a-și asuma obligațiile prevăzute de acestea. Textul constituțional menționat instituie un principiu de largă aplicație și, ca urmare a formulării sale generice, nu poate fi invocat în sine pentru evidențierea unor eventuale vicii de neconstituționalitate.40.<!–>În final, referitor la invocarea dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.41.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Federația Sindicatelor Independente din Educație în Dosarul nr. 798/57/2017 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 96 alin. (3), ale art. 254 alin. (18), art. 258 alin. (1), art. 260 alin. (4), art. 261 alin. (7) și ale art. 264 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2020.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Ioana Marilena Chiorean–>
––<!–>–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters