DECIZIA nr. 370 din 30 mai 2017

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>3.<!–>Prin Încheierea din 18 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 34.300/300/2013, Tribunalul București – Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Suciu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind constatarea dobândirii unui drept de proprietate prin uzucapiune. … 4.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt neconstituționale prin raportare la prevederile constituționale ale art. 61 alin. (1), art. 16 și art. 21. În acest sens, arată că, prin interpretarea dată art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a legiferat, transformând sintagma „oricăror cereri de înscriere“ din cuprinsul art. 1.050 din Codul de procedură civilă în „numai acelor cereri care se referă la posesii începute ulterior intrării în vigoare a Codului civil.“ Or, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești și nu poate, în exercitarea acestui rol, să modifice legile în vigoare, atribut care revine Parlamentului, în calitatea sa de unică autoritate legiuitoare a țării, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție. … 5.<!–>În continuare, se apreciază că interpretarea dată de instanța supremă dispozițiilor legale criticate contravine principiului egalității cetățenilor în fața legii, deoarece creează beneficii diferite pentru persoanele aflate în situații asemănătoare. Astfel, instanțele vor trebui să aplice în mod diferit legea în privința cererilor care, deși sunt introduse ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă și ar trebui soluționate potrivit acelorași norme procedurale, aparțin persoanelor ale căror posesii au început înainte și, respectiv, după intrarea în vigoare a noului Cod civil. În acest fel, persoanelor ale căror posesii sunt începute ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil le sunt deschise proceduri inaccesibile, față de cele ale căror posesii sunt începute anterior, fără, însă, ca aceste persoane să se afle în situații diferite. … 6.–>Așadar, se apreciază că procedura reglementată de dispozițiile legale criticate trebuie să se aplice unitar, fără distincții, tuturor cererilor de înscriere a drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii, indiferent dacă aceasta a început sub incidența Codului civil vechi sau a Codului civil nou. … 7.<!–>Se mai arată că, potrivit motivării Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 19 din 5 octombrie 2015, persoanele ale căror posesii au început anterior intrării în vigoare a noului Cod civil pot uza de normele generale cuprinse în art. 35 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege“. Or, nu există nicio rațiune pentru care unei categorii de persoane îi este deschisă o procedură specială, fiind interzisă recurgerea la procedura generală, potrivit art. 35 teza a doua din Codul de procedură civilă, iar altei categorii de persoane îi este deschisă doar procedura generală, neputând apela la procedura specială, prin acest mod de soluționare a cererilor fiind încălcat și accesul liber la justiție. … 8.–>Tribunalul București – Secția a V-a civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 10.–>Guvernul apreciază, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale referitoare la efectul deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra cererilor de recurs în interesul legii (spre exemplu Decizia nr. 928 din 16 septembrie 2008 sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010), că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 61 din Constituție sunt neîntemeiate. … 11.<!–>În continuare, arată că Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, a statuat, prin Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015 (ulterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 225 din 2 aprilie 2015 – la care instanța supremă face referire, și anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 604 din 6 octombrie 2015 – prin care instanța constituțională a confirmat cele reținute în Decizia nr. 225 din 2 aprilie 2015 și a mai reținut că dispozițiile legale criticate nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile), că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 56, art. 76 și art. 82 din Legea nr. 71/2011, procedura specială reglementată de dispozițiile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă în privința posesiilor începute anterior intrării în vigoare a noului Cod civil. Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut, în considerentele Deciziei nr. 19 din 5 octombrie 2015, că aspectele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 2 aprilie 2015 referitoare la incidența procedurii de înscriere a dreptului de proprietate dobândit în temeiul uzucapiunii, prevăzută la art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, și în cazul posesiilor începute anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, sunt de natură să creeze în practică situații de aplicare neuniformă și secvențială a legii, lăsând la latitudinea fiecărui judecător posibilitatea de a aprecia dacă aplică sau nu o anumită dispoziție din procedura specială. … 12.–>Guvernul reiterează cele reținute de instanța supremă, care a avut în vedere că procedura specială reglementată de art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă nu poate fi aplicată trunchiat, în sensul că instanța de judecată, în soluționarea unei cereri întemeiate pe aceste dispoziții procedurale, nu poate să aleagă între a aplica sau nu o anumită normă și nu poate atribui hotărârii pronunțate un alt efect decât cel pe care legea îl prevede în mod expres. Fiecare regim juridic de reglementare a uzucapiunii are propria sa logică, iar legiuitorul nu poate distruge această logică, amestecând diverse reguli din diferite legi succesive. De asemenea, instanța nu se poate substitui legiuitorului și să creeze un nou regim juridic adhoc (lex tertia), deoarece s-ar ajunge la consecința inadmisibilă ca organul judiciar să exercite un atribut care nu îi revine, intrând în sfera de competență a legislativului. … 13.<!–>Așadar, Guvernul opinează, în raport cu rațiunile învederate de instanța supremă, că susținerea autoarei excepției de neconstituționalitate privitoare la afectarea normelor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi și principiul separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale apare ca fiind neîntemeiată. … 14.–>În subsidiar, opinează că limitarea domeniului de aplicare a procedurii speciale reglementate de art. 1.050 și următoarele din Codul de procedură civilă la cererile de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii ca urmare a posesiilor începute după intrarea în vigoare a noului Cod civil (soluție rezultând din interpretarea per a contrario a dispozitivului Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 19 din 5 octombrie 2015) constituie o chestiune de interpretare și aplicare a normelor juridice în cauză, despre care se poate afirma că excedează controlului de constituționalitate. … 15.<!–>Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat, în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate, și care a fost reținut în Decizia nr. 604 din 6 octombrie 2015. … 16.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Suciu în Dosarul nr. 34.300/300/2013 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă în interpretarea dată prin Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește