DECIZIA nr. 370 din 5 iulie 2022

–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.<!–>1.–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Furno’ Salvatore în Dosarul nr. 126/45/2022 al Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 813D/2022. …

2.<!–>La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că sintagma „rezidență continuă și legală“, criticată de autorul excepției, este clară, precisă și previzibilă. Se susține că legiuitorul a supus verificării judecătorului anumite situații, împrejurări care ar putea conduce la refuzul executării mandatului european de arestare, cum este rezidența continuă și legală pe teritoriul României de cel puțin 5 ani. Se arată că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, a fost acordată această rezidență și că persoana în cauză trebuie să trăiască efectiv pe teritoriul României, motiv pentru care instanța a respins cererea formulată de autorul excepției de neconstituționalitate, care a stat pe teritoriul României doar 5 luni. Se mai arată că, pentru a verifica această împrejurare, trebuie ca aceasta să se fi produs, indiferent de statul emitent al mandatului; or, este ilogic să se verifice o împrejurare care nu a avut loc. Nu în ultimul rând, se susține că dacă textul criticat ar cuprinde o prevedere în sensul celor solicitate, ar fi neconstituțional, întrucât ar îngrădi posibilitatea autorului de a se stabili, de a avea o rezidență continuă și legală în alt stat. Se conchide că dispozițiile legale criticate se bucură de previzibilitate și stabilitate. De asemenea, se susține că persoana în cauză dorește clarificarea situației sale juridice, respectiv validarea de către Curtea Constituțională a unei interpretări favorabile a situației juridice, interpretare care ține exclusiv de modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale criticate de către instanța competentă. Se arată că, practic, prin caracterizarea rezidenței ca fiind continuă pe teritoriul României legiuitorul s-a referit la o rezidență anterioară ce poate fi verificată a fi neîntreruptă de minimum 5 ani. …
CURTEA,<!–>–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>4.–>Prin Sentința penală nr. 28/FCJI din 17 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 126/45/2022, Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Furno’ Salvatore într-o cauză având ca obiect pronunțarea asupra sesizării Parchetului de pe lângă Curtea din Busto Arsizio, Italia, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 18 ianuarie 2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio. … 5.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că sintagma „rezidență continuă și legală“ din cuprinsul textului criticat este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât, din interpretarea dispozițiilor legale criticate reiese faptul că persoana solicitată ar trebui să aibă la momentul soluționării cererii de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare străine o rezidență legală și continuă pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, dar legea nu specifică dacă această rezidență de 5 ani trebuie să fie și anterioară momentului soluționării cererii de predare. Pentru acest motiv, se susține că modalitatea de exprimare a legiuitorului este deficitară, contravenind standardelor de calitate a legii prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituție, și, totodată, discriminatorie față de persoanele solicitate care au avut o rezidență de peste 5 ani pe teritoriul României, rezidență care nu a fost însă reînnoită la momentul soluționării cererii de predare în baza mandatului european de arestare. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la previzibilitatea legii, fiind invocate hotărârile din 26 aprilie 1979 și 24 martie 1983 pronunțate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49, și Silver și alții împotriva Regatului Unit. Se arată că motivele opționale de refuz al executării mandatului european de arestare au fost transpuse, prin dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, dar că traducerea acestora în legislația românească este în dezacord cu viziunea legiuitorului european, care a prevăzut la art. 4 alin. (6) din această decizie-cadru că pentru a putea fi refuzată executarea mandatului european de arestare este îndeajuns ca persoana solicitată să facă dovada calității de resortisant sau rezident al statului membru de executare și să rămână în statul membru de executare. … 6.–>Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că dispozițiile legale criticate nu contravin niciuneia dintre dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției. Se arată, în acest sens, că art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 îndeplinește condițiile de claritate, precizie și previzibilitate și că, în realitate, autorul excepției de neconstituționalitate dorește validarea de către Curtea Constituțională a unei interpretări favorabile situației sale juridice, interpretare care nu este acoperită de textul de lege criticat. … 7.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>9.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, care au următorul cuprins:– Art. 99 alin. (2) lit. c): „(2) Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: […] c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;“. … … 11.–>Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind standardele de calitate a legii și ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalității în drepturi. … 12.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că sintagma „rezidență legală“ din cuprinsul dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 are semnificația ce rezultă din sensul comun al termenilor, aceea de rezidență acordată și exercitată potrivit dispozițiilor legale aplicabile. … 13.–>În ceea ce privește sintagma „rezidență continuă“ din cuprinsul textului criticat, sensul acesteia este cel care rezultă din prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. … 14.<!–>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 prevede la art. 2 lit. c) că prin „rezident“ se înțelege străinul titular al unui permis de ședere temporară acordat în condițiile ordonanței de urgență anterior menționate, iar la lit. d) a aceluiași articol că sensul sintagmei „rezident pe termen lung“ este acela de străin titular al unui permis de ședere pe termen lung acordat în condițiile aceleiași ordonanțe de urgență. … 15.–>Totodată, art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 prevede că străinii aflați temporar, în mod legal, în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere. În continuare, art. 21 reglementează viza de tranzit aeroportuar, despre care arată că se acordă în situațiile prevăzute la art. 3 din Codul de vize, iar art. 22 reglementează viza de tranzit ca fiind viza care permite unui străin să tranziteze teritoriul României, ce poate fi eliberată pentru unul, două sau mai multe tranzituri, fără ca durata fiecărui tranzit să depășească 5 zile. De asemenea, art. 23 și24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 fac distincție între viza de scurtă ședere, pe care art. 23 o definește ca fiind viza care permite străinilor să solicite intrarea pe teritoriul României, pentru alte motive decât imigrarea, în vederea unei șederi neîntrerupte sau a mai multor șederi a căror durată să nu depășească 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere pe teritoriul României, și viza de lungă ședere, în privința căreia art. 24 prevede că se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru anumite scopuri expres prevăzute în cuprinsul articolului anterior menționat, printre care sunt enumerate desfășurarea de activități economice, desfășurarea de activități profesionale, desfășurarea de activități comerciale, angajare în muncă etc. … 16.<!–>În acest context, art. 70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 prevede că dreptul de ședere pe termen lung se acordă, la cerere, în condițiile aceleiași ordonanțe de urgență, pe perioadă nedeterminată, străinilor care, la data soluționării cererii, sunt titulari ai unui drept de ședere temporară sau beneficiari ai protecției internaționale în România. Acest drept se acordă, conform art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, străinilor anterior menționați, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: au avut drept de ședere temporară sau au beneficiat de protecție internațională pe teritoriul României în mod continuu în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii [art. 71 alin. (1) lit. a)]; fac dovada deținerii mijloacelor de întreținere la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, cu excepția străinilor membri de familie ai cetățenilor români [art. 71 alin. (1) lit. b)]; fac dovada asigurării sociale de sănătate [art. 71 alin. (1) lit. c)]; fac dovada deținerii legale a spațiului de locuit, în condițiile legii [art. 71 alin. (1) lit. d)]; cunosc limba română cel puțin la un nivel satisfăcător [art. 71 alin. (1) lit. e)]; nu prezintă pericol pentru securitatea națională [art. 71 alin. (1) lit. f)]; nu constituie o amenințare la adresa ordinii publice. Condiția se consideră îndeplinită dacă străinul nu a săvârșit, cu intenție, infracțiuni pe teritoriul României pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani [art. 71 alin. (1) lit. g)]. Alin.(2)-(5) ale art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 prevăd excepții de la dispozițiile alin. (1) al aceluiași articol pentru diferite categorii de persoane. … 17.–>Având în vedere aceste dispoziții legale, art. 109 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 reglementează permisul de ședere temporară, care se eliberează străinilor la acordarea sau prelungirea dreptului de ședere temporară și are o valabilitate limitată la perioada pentru care s-a acordat sau, după caz, s-a prelungit dreptul de ședere temporară, iar art. 110 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 stipulează despre permisul de ședere pe termen lung, care se eliberează în baza obținerii dreptului de ședere pe termen lung străinilor membri de familie ai cetățenilor români, pentru o perioadă de 10 ani, și se reînnoiește succesiv pentru aceeași perioadă, și celorlalte categorii de străini, pentru o perioadă de 5 ani, și se reînnoiește succesiv pentru aceeași perioadă. … 18.<!–>Așadar, având în vedere dispozițiile legale mai sus analizate, Curtea reține că sensul expresiei „rezidență continuă“ din cuprinsul art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 este acela de ședere cu caracter continuu în una dintre formele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, actul normativ ce reglementează modalitățile în care cetățenii străini pot rămâne pe teritoriul României, în funcție de durata și de scopul șederii acestora. … 19.–>Așa fiind, sensul sintagmei „rezidență continuă și legală“ din cuprinsul textului criticat este clar, precis și previzibil, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. Cu privire la acesta, Curtea Constituțională, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut, în jurisprudența sa, că, având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută și că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, s-a arătat că numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică, și că oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. S-a arătat, totodată, că nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna și că, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. De asemenea, prin aceeași jurisprudență s-a reținut că rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre (hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 și 21 octombrie 2013, pronunțate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, și Del Río Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93). … 20.<!–>În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textul criticat, a prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 se aplică tuturor cetățenilor străini care se află în condițiile arătate în ipoteza normei juridice analizate, fără privilegii și fără discriminări. … 21.–>Referitor la modalitatea de calcul al celor 5 ani la care face trimitere textul criticat, aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci o problemă de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prin raportare la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002. Or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată […]“, motiv pentru care, sub acest aspect, prezenta excepție de neconstituționalitate nu poate fi analizată de Curtea Constituțională. … 22.<!–>Totodată, invocarea dispozițiilor art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre trebuie făcută de către autorul excepției de neconstituționalitate în fața organelor judiciare, care au competența de a interpreta și aplica cu prioritate dispozițiile dreptului european, conform art. 148 alin. (2) din Constituție, atunci când circumstanțele cauzelor o impun. … 23.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Furno’ Salvatore în Dosarul nr. 126/45/2022 al Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2022.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
MARIAN ENACHE–>
Magistrat-asistent,<!–>
Cristina Teodora Pop–>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește