DECIZIA nr. 386 din 5 iulie 2022

–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.<!–>1.–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Stela Firu în Dosarul nr. 6.065/2/2014/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.260D/2018. …

2.<!–>La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.–>Cauza fiind în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții, respectiv la Decizia nr. 712 din 2 noiembrie 2021. …
CURTEA,<!–>–>având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:<!–>4.–>Prin Încheierea din 28 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.065/2/2014/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția a fost ridicată de Stela Firu într-o cauză având ca obiect recursul împotriva sentinței civile prin care s-a respins contestația formulată împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate prin care sa constatat incompatibilitatea autoarei excepției deoarece a exercitat în paralel atât funcția de manager la un spital, cât și pe aceea de administrator la o societate. … 5.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată că art. 180 alin. (1) lit. b) [în prezent art. 178 alin. (1) lit. c)] din Legea nr. 95/2006 este neclar și imprevizibil deoarece orice persoană care lecturează textul de lege criticat înțelege că incompatibilitatea intervine atunci când o persoană care exercită funcția de manager de spital o exercită și pe aceea de manager într-un alt domeniu. Art. 84 și art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, spre exemplu, reglementează în mod distinct cu privire la exercitarea funcției de manager și de administrator. Prima instanță a extins înțelesul noțiunii de „manager“ incluzând în aceasta și pe aceea de „administrator la o societate“, deși noțiunea de „manager“ este definită în Legea contractului de management nr. 66/1993. Aplicarea oricărei norme juridice trebuie să fie previzibilă pentru cei cărora li se adresează, iar o normă afectată de incertitudine ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu poate atrage aplicarea unei sancțiuni atât de grave precum încetarea demnității publice și interdicția ocupării funcției publice timp de 3 ani, așa cum prevede art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, cel de-al doilea text de lege supus controlului. Această prevedere prin care se restrânge în mod sever dreptul la muncă și dreptul de a ocupa o funcție publică contravine art. 53 alin. (2) din Constituție întrucât nu este proporțională cu situația care a determinat-o, de vreme ce este singura posibilă. În plus, sancțiunea instituită prin textul de lege criticat intervine ope legis, fără a parcurge o procedură de individualizare. Ar fi trebuit ca dispozițiile ce reglementează regimul incompatibilităților să permită aplicarea principiului proporționalității, reglementând și alte sancțiuni, mai ușoare, pentru ca pedeapsa să poată fi individualizată în funcție de fiecare situație în parte. … 6.–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată deoarece textul de lege criticat reprezintă o normă de drept material, astfel că nu se poate reține că aduce atingere art. 21 alin. (3) din Constituție. Din faptul că instanța de fond a dat în cauză o altă soluție decât cea dorită de autoarea excepției nu se poate prezuma încălcarea dreptului la un proces echitabil. Nu poate fi reținută nici încălcarea principiului supremației Constituției, deoarece textul de lege criticat este conținut într-o lege specială, iar semnificația unor termeni juridici specifici cum este cel de „manager“ nu poate fi stabilită de instanța constituțională, aceasta constituind atributul instanței care judecă fondul cauzei. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 prin raportare la art. 41 alin. (1) și art. 53 din Constituție se arată că nu se poate identifica în cuprinsul textului de lege criticat o reglementare disproporționată a dreptului la muncă ce ar duce la suprimarea acestuia, iar sancțiunea prevăzută de textul de lege criticat este valabilă pentru toate situațiile de incompatibilitate. Faptul că nu există o individualizare a sancțiunii în această materie nu reprezintă un aspect de neconstituționalitate având în vedere că din economia reglementărilor specifice nu reiese că legiuitorul a înțeles să stabilească mai multe grade ale gravității faptelor de incompatibilitate, răspunderea administrativă fiind aceeași pentru toți cei care au încălcat interdicțiile impuse de lege în ceea ce privește exercitarea funcției publice. … 7.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>9.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost reținut de instanța de judecată, îl constituie dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, și ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. … 11.–>Curtea observă că, după întocmirea raportului de evaluare, Legea nr. 95/2006 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, și art. 180 alin. (1) lit. b) a fost renumerotat, devenind art. 178 alin. (1) lit. b) și păstrând un conținut identic. Anterior sesizării Curții, art. 178 din Legea nr. 95/2006 a fost modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, iar textul de lege criticat se regăsește cu un conținut identic în art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006. … 12.<!–>Textele de lege criticate au următorul conținut:– Art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006: „(1) Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: […] c) exercitarea oricărei activități sau oricărei altei funcții de manager, inclusiv cele neremunerate;“; … – Art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010: „Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.“ … … 13.–>În ceea ce privește prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Curtea observă că prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, s-a constatat că dispozițiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale în măsura în care sintagma „aceeași funcție“ se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege. Însă, în prezenta cauză, prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt criticate din altă perspectivă, autoarea excepției neinvocând neconstituționalitatea sintagmei „aceeași funcție“, cuprinsă de aceste norme, ci neconstituționalitatea sancțiunii decăderii din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică. … 14.<!–>În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) sub aspectul criteriilor de calitate ale legii, art. 16 alin. (3) referitor la ocuparea funcțiilor și demnităților publice, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și în art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 15.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (3) și (5) și a art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sub aspectul criteriilor de calitate ale legii, că, în prezent, ca urmare a evoluției jurisprudențiale, atunci când analizează aceste condiții raportarea se face la art. 1 alin. (5) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 272 din 22 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 7 ianuarie 2022, paragraful 15). … 16.<!–>Curtea constată că art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 nu aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituție deoarece exercitarea oricărei alte activități, cu excepția funcțiilor sau activităților în domeniul medical în aceeași unitate sanitară, a activităților didactice, de cercetare științifică și de creație literar-artistică, în paralel cu aceea de manager într-un spital creează o stare de incompatibilitate. Faptul că legiuitorul nu a enumerat toate categoriile de activități ce creează respectiva stare nu aduce atingere principiului constituțional invocat, deoarece orice normă juridică trebuie să aibă un anumit grad de abstractizare. Revine instanței, în procesul de interpretare și aplicare a legii, rolul de a identifica aceste cazuri. … 17.–>În sensul celor de mai sus, referitor la principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea observă hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 și 21 octombrie 2013, pronunțate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, și Del Río Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93, în care s-a reținut că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor. … 18.<!–>Curtea constată că în Legea nr. 95/2006 nu este definit termenul „manager“. Într-o astfel de situație, definiția conceptului utilizat de legiuitor este cea uzuală, cuprinsă în Dicționarul explicativ al limbii române (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 110 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iunie 2019, paragraful 17, și Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 9 iulie 2019, paragraful 19). În acest context, Curtea reține că revine autorităților, în procesul de interpretare și aplicare a legii, să determine dacă o persoană exercită sau nu această funcție. … 19.–>În ceea ce privește referirea la determinarea sferei noțiunii „funcția de manager“ prin raportare la prevederile Legii contractului de management nr. 66/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 13 octombrie 1993, Curtea constată că acest act normativ se referă la funcția exercitată în cadrul societăților în care statul deține acțiuni aferente unei cote de cel puțin 50% din capitalul social, fără legătură cu sfera noțiunii de „manager“ în sensul Legii nr. 95/2006 sau de „administrator“ (calitate deținută de autoare) în sensul Legii societăților nr. 31/1990 (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 272 din 22 aprilie 2021, paragrafele 13-16). … 20.<!–>Referitor la încălcarea prin art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 a prevederilor art. 16 alin. (3), ale art. 41 și ale art. 53 din Constituție, Curtea reține că, prin Decizia nr. 562 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 3 noiembrie 2016, paragraful 13, invocând jurisprudența sa în materie, a statuat, în esență, că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie sancțiunea decăderii persoanei eliberate sau destituite din funcție ca urmare a săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de lege sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, pentru o perioadă de 3 ani de la data eliberării, a destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicție de 3 ani privește funcțiile sau demnitățile publice prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepția celor electorale. … 21.–>De asemenea, prin Decizia nr. 420 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 9 noiembrie 2018, paragraful 26, Curtea a reținut că prevederile de lege criticate dau expresie art. 16 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia „Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii […].“ … 22.<!–>Referitor la critica privind încălcarea dreptului la muncă, jurisdicția constituțională constată că prin textul de lege criticat legiuitorul limitează exercitarea acestuia deoarece are această prerogativă sub condiția respectării principiului proporționalității (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 611 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 martie 2019, paragraful 32). Astfel, conform principiului proporționalității, orice măsură luată trebuie să fie adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională – adică să respecte justul echilibru între interesele concrete, pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. În vederea realizării testului de proporționalitate, urmează să se stabilească scopul urmărit de legiuitor prin măsura criticată și dacă acesta este unul legitim, întrucât testul de proporționalitate se va putea raporta doar la un scop legitim (Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 30). Referitor la scopul urmărit de legiuitor prin textul de lege criticat, se reține că acesta este justificat de necesitatea exercitării funcției de manager de spital în condiții de integritate și transparență decizională, pentru realizarea atribuțiilor sale. Prevederile legale criticate sunt adecvate scopului urmărit, deoarece excluderea de la exercitarea altor activități constituie un mijloc apt să impună transparență și obiectivitate crescută, cu privire la exercitarea funcției de manager. Referitor la caracterul necesar al măsurii, Curtea reține că acesta este justificat, deoarece funcția de manager presupune exercitarea atribuțiilor referitoare la bugetul spitalului public. Curtea mai observă, de asemenea, că există un raport rezonabil de proporționalitate între cerințele de interes general, referitoare la exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, și protecția dreptului fundamental la muncă al autorului. În concluzie, textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la muncă, ci doar îl limitează, cu privire la exercitarea altor activități decât funcția publică deținută, pe o perioadă determinată. … 23.–>În ceea ce privește încălcarea art. 53 din Constituție, jurisprudența Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 605 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1244 din 29 decembrie 2021, paragraful 40, și Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013) a stabilit că, invocarea prevederilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu poate fi reținută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în capitolul II – „Drepturile și libertățile fundamentale“ din titlul II – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale din Constituție. … 24.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Stela Firu în Dosarul nr. 6.065/2/2014/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2022.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
MARIAN ENACHE<!–>
Magistrat-asistent,–>
Cristina-Cătălina Turcu<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește