DECIZIA nr. 397 din 10 iunie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 956 din 6 octombrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 94
ActulREFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 96
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 195 22/12/2005 ART. 94
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 195 22/12/2005 ART. 96
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 94
ART. 1REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 96
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005
ART. 5REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 94
ART. 6REFERIRE LAORDIN 464 21/04/2009
ART. 6REFERIRE LANORMA 21/04/2009 ART. 16
ART. 6REFERIRE LANORMA 21/04/2009 ART. 24
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 265 29/06/2006
ART. 13REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 94
ART. 13REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 96
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 74 22/02/2018
ART. 16REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 96
ART. 17REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 94
ART. 17REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005 ART. 96
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 74 22/02/2018
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 10
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 127 10/03/2016
ART. 21REFERIRE LAOUG 195 22/12/2005
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 422 24/10/2013
ART. 22REFERIRE LAORDIN 464 21/04/2009
ART. 22REFERIRE LANORMA 21/04/2009
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu<!–> – președinte–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Marian Enache<!–> – judecător–>
Daniel Marius Morar<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Elena-Simina Tănăsescu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Bianca Drăghici<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. e) și ale art. 96 alin. (3) pct. 5 și 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, excepție ridicată de Societatea FEROM – S.A. din Tulcea, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Anton Ștefan, în Dosarul nr. 6.910/327/2017 al Tribunalului Tulcea – Secția civilă de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.302D/2018.2.–>La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.<!–>Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea acesteia, precum și judecarea cauzei în lipsă.4.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că, raportat la invocarea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, este o problemă de aplicare a legii. De asemenea, referitor la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituție, se arată că norma constituțională nu are aplicabilitate în ceea ce privește drepturile persoanelor juridice, decât atunci când acestea se răsfrâng asupra unor drepturi și libertăți fundamentale.
CURTEA,<!–>–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>5.–>Prin Încheierea din 12 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.910/327/2017, Tribunalul Tulcea – Secția civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. e) și ale art. 96 alin. (3) pct. 5 și 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului. Excepția a fost ridicată de Societatea FEROM – S.A. din Tulcea, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Anton Ștefan, în calea de atac a apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1.504 din 20 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Tulcea, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție întocmit de Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean Tulcea, prin care a fost sancționată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005.6.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că se pune egalitate, în mod nejustificat, între situația persoanelor care, deși nu au refuzat să răspundă la vreo solicitare de asistență din partea organelor de control, prin simpla lipsă de la locația în care are loc controlul, se văd sancționate în același mod cu persoane care, deși prezente, refuză în mod explicit să dea curs solicitărilor legale de asistență ale inspectorilor de mediu sau să faciliteze activitatea de control, prin îndepărtarea acelor impedimente ce împiedică desfășurarea acțiunii de control în bune condiții și care au fost aduse la cunoștință de către organele de control. Mai mult, normele legale criticate nu fac nicio distincție între tipul de control de mediu la care este supusă persoana fizică sau juridică, respectiv: a) inspecția planificată, situație în care autoritatea de control are obligația informării persoanei supuse controlului despre programul controlului și persoanele care trebuie să fie prezente, conform art. 24 alin. (2) din Normele tehnice privind organizarea și desfășurarea activităților de control și inspecție în domeniul protecției mediului, aprobate prin Ordinul ministrului mediului nr. 464/2009; b) controlul neplanificat, potrivit art. 16 din normele tehnice aprobate prin Ordinul ministrului mediului nr. 464/2009, acțiune cu privire la care dispozițiile legale nu prevăd obligația organelor de control de a informa persoana vizată de acțiunea de control. Așadar, în baza celor două norme de incriminare, organele de control pot sancționa persoana supusă controlului pentru absența sa de la locația la care se efectuează controlul, deși aceasta nu avea cunoștință de data, ora sau locul în care controlul va avea loc, sau pentru că persoana nu furnizează anumite documente, deși acestea nu i-au fost solicitate în prealabil.7.–>Cu privire la lipsa de claritate și de previzibilitate a textelor legale criticate se afirmă că, având în vedere termenii generali folosiți în cuprinsul lor, precum și înțelesul semantic al acestora, nu se poate deduce din redactare că simpla absență a unei persoane de la activitatea de control poate constitui fapta de a nu facilita această activitate, în condițiile în care persoana nu are cunoștință de activitatea de control și nu este semnalat niciun impediment concret care să presupună o acțiune de înlăturare a acestuia din partea persoanei supuse controlului.8.<!–>Prin urmare, în condițiile în care o persoană nu are cunoștință de activitatea de control (cum este cazul inspecțiilor neplanificate ale Gărzii Naționale de Mediu) ori de momentul la care aceasta se va desfășura sau nu îi este comunicată existența vreunei piedici care îngreunează activitatea de control, pe care aceasta are posibilitatea efectivă să o înlăture, nu i se poate imputa acesteia fapta de a nu facilita o anumită acțiune sau activitate.9.–>Tribunalul Tulcea – Secția civilă de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, întrucât acestea sunt formulate cu o precizie suficientă care să permită persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în funcție de circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Totodată, stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie contravenție nu este lăsată la libera apreciere a agentului constatator, întrucât în prezentul litigiu procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției urmează a fi analizat prin prisma tuturor criticilor formulate, apelanta petentă având la îndemână toate mijloacele procedurale pentru asigurarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. Cât privește art. 16 din Constituție, așa cum s-a reținut și în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, textul constituțional ar fi aplicabil persoanelor juridice, față de care s-a promovat un tratament diferențiat, numai în cazul în care regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetățenilor, implicând inegalitatea lor în fața legii și a autorităților publice.10.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,<!–>–>
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>12.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 94 alin. (1) lit. e) și ale art. 96 alin. (3) pct. 5 și 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:Art. 94: (1)–>Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop: […]e)<!–>asistă persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, punându-le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante și le facilitează controlul activităților ai căror titulari sunt, precum și prelevarea de probe;Art. 96: (3)–>Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: […]5.<!–>obligațiile persoanelor fizice și juridice de a asista persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, punându-le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante; […]7.–>obligațiile persoanelor fizice și juridice de a facilita verificarea, inspecția și controlul activităților ai căror titulari sunt și prelevarea de probe;.14.<!–>În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legilor, a Constituției și a supremației sale și celor ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.15.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile legale criticate reglementează obligația tuturor persoanelor fizice și juridice de a asista persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, punându-le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante și facilitându-le controlul activităților ai căror titulari sunt, precum și prelevarea de probe, și instituie și o sancțiune contravențională pentru nerespectarea acestei obligații.16.<!–>Curtea reține că prevederile legale care instituie sancțiunea contravențională pentru încălcarea obligației menționate, respectiv art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 74 din 22 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 11 iunie 2018, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă.17.–>Astfel, prin decizia menționată, paragraful 14, Curtea a reținut că, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, protecția mediului este obiectiv de interes public major, iar, în conformitate cu art. 94 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, „Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop: […] e) asistă persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, punându-le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante și le facilitează controlul activităților ai căror titulari sunt, precum și prelevarea de probe;“. Textul de lege criticat – art. 96 alin. (3) pct. 5 din același act normativ – instituie o sancțiune contravențională pentru încălcarea obligației prevăzute de lege în sarcina persoanelor fizice și juridice, și anume aceea de a asista persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, punându-le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante.18.<!–>Cu privire la critica formulată prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5), prin Decizia nr. 74 din 22 februarie 2018, precitată, paragrafele 15-17, aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudența sa, cu privire la claritatea și previzibilitatea unei norme, Curtea a observat că „textul de lege criticat prevede obligația persoanelor fizice și juridice de a pune la dispoziția persoanelor împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante, precum și sancțiunea nerespectării acestei obligații. În ceea ce privește documentele relevante care trebuie puse la dispoziția persoanelor împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, Curtea a constatat că acestea diferă de la caz la caz, legea neputând să prevadă, în mod exhaustiv, care sunt documentele relevante în fiecare speță. Așadar, Curtea a reținut că textul este formulat cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. În concluzie, nu se poate primi critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate au un caracter general, care îi împiedică pe destinatarii normei să prevadă conținutul contravenției.“ Având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la previzibilitatea legii, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție.19.–>Totodată, Curtea a reținut că stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie contravenție nu este lăsată la libera apreciere a agentului constatator, deoarece procesul-verbal de contravenție poate fi atacat cu plângere contravențională la instanța judecătorească, ceea ce s-a întâmplat și în litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Astfel, critica potrivit căreia stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie contravenție este lăsată la libera apreciere a agentului constatator este neîntemeiată, deoarece procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției va fi analizat, sub toate aspectele, de instanța judecătorească, iar, în cadrul acestui litigiu, autorul excepției are la îndemână toate mijloacele procedurale pentru asigurarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. Ca atare, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 24 privind dreptul la apărare și nici celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la accesul la justiție.20.<!–>Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.21.–>Distinct de cele menționate, în ceea ce privește încălcarea principiului egalității în fața legii, Curtea a statuat în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 127 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 9 iunie 2016, paragraful 18), cu valoare de principiu, faptul că egalitatea în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Pentru a exista o încălcare a principiului egalității ar trebui să se rețină că între persoanele cărora li se aplică același regim juridic – în speță prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 – există diferențe nejustificate obiectiv și rezonabil. Or, instituirea în sarcina tuturor persoanelor fizice și juridice a obligației de a asista persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, punându-le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante și facilitându-le controlul activităților ai căror titulari sunt, precum și prelevarea de probe, aplicabilă în mod egal tuturor destinatarilor normei, fără discriminare, nu relevă un tratament juridic diferențiat față de persoane aflate în aceeași situație juridică. Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor nu sunt încălcate.22.<!–>În final, cu privire la susținerile autoarei excepției referitoare la tipurile de inspecții de mediu și la modul de desfășurare a acestora, Curtea observă că acestea sunt reglementate într-o normă juridică de rang inferior, respectiv Ordinul ministrului mediului nr. 464/2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea și desfășurarea activităților de control și inspecție în domeniul protecției mediului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009. Or, această critică vizează în realitate prevederi din normele tehnice și, ca atare, nu poate fi analizată de Curtea Constituțională, întrucât ar fi contrar dispozițiilor art. 146 din Constituție și celor ale art. 2 alin. (1) și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea neputând asigura controlul constituționalității ordinelor miniștrilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 422 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 9 decembrie 2013).23.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea FEROM – S.A. din Tulcea, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Anton Ștefan, în Dosarul nr. 6.910/327/2017 al Tribunalului Tulcea – Secția civilă de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 94 alin. (1) lit. e) și ale art. 96 alin. (3) pct. 5 și 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Tribunalului Tulcea – Secția civilă de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 10 iunie 2021.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Bianca Drăghici–>
–-<!–>–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters