DECIZIA nr. 411 din 18 iunie 2020

1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (3) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de către instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 50.740/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.399D/2017. … 2.–>Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 iunie 2020, cu participarea reprezentantului Ministerului Public procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi și în prezența reprezentatului autoarei excepției de neconstituționalitate, curator desemnat – avocat Vaida-Munteanu Dana, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 11 iunie 2020, apoi, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, pentru data de 18 iunie 2020, dată la care a pronunțat prezenta decizie. …
CURTEA,<!–>–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>3.–>Prin Încheierea din 28 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 50.740/299/2016*, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (3) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către instanța de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care Direcția generală de impozite și taxe locale a Sectorului 1 București solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, aplicate printr-un număr de 422 de procese-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții, cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității. … 4.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece reglementează o procedură judiciară care presupune aplicarea/înlocuirea de către instanță a unei sancțiuni, respectiv obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, care nu are o finalitate efectivă prin măsura executării silite, ci este lăsată în integralitate la latitudinea celui care a săvârșit fapta contravențională. Se menționează că singura sancțiune reglementată de lege pentru neîndeplinirea obligațiilor pe care le are acesta în legătură cu prestarea unei activități în folosul comunității este cea prevăzută de art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, respectiv înlocuirea prestării unei activități în folosul comunității cu amendă, și care asigură executarea efectivă a acestei sancțiuni numai atunci când aceasta este stabilită alternativ cu sancțiunea amenzii și este aplicată direct prin procesul-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții. Or, în situația specială reglementată de art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, sancționarea pecuniară a contravenientului pentru neîndeplinirea obligației este exclusă, prin ipoteză, întrucât înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității este condiționată de imposibilitatea executării silite a obligației bănești inițiale de plată a amenzii. Dacă instanța ar proceda la aplicarea unei noi amenzi, s-ar ajunge într-un cerc vicios, în care organele fiscale solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu prestarea unor activități în folosul comunității și, ulterior, s-ar ajunge la situația anterioară, deși contravenientul nu are bunuri sau venituri urmăribile. Astfel, amenda prevăzută de art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 nu este aplicabilă în situația în care obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității ar fi dispusă în temeiul art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 tocmai ca urmare a imposibilității executării sancțiunii amenzii. … 5.–>Totodată, se arată că în situația particulară din cauza aflată pe rolul instanței de judecată debitorul obligației de plată a amenzilor contravenționale nu numai că nu are bunuri sau venituri urmăribile, dar nici domiciliul său nu este cunoscut, astfel încât eventuala obligație de prestare a unei activități în folosul comunității nu poate fi adusă la cunoștința efectivă a acestuia. … 6.<!–>Prin urmare, se apreciază că toate aceste aspecte conduc la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 124, deoarece legea nu conține sancțiuni eficiente și măsuri corespunzătoare astfel încât să fie dusă la îndeplinire o hotărâre judecătorească prin executare silită. … 7.–>Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.<!–>Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 9.–>Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece critica vizează modul de executare a sancțiunilor. … 10.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. …
CURTEA,–><!–>examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>11.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 12.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (3) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care au următorul cuprins:(3)<!–>În cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.[…]–>(5)<!–>În cazul în care contravenientul nu achită amenda în termenul prevăzut la alin. (4), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității. … 13.–>În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) cu privire la statul de drept și la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiției. … 14.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin motivarea acesteia se invocă faptul că prevederile criticate, în coroborare cu alte norme speciale, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 30 august 2002, sunt lipsite de efectivitate, deoarece lasă, în integralitate, la latitudinea părții obligate ducerea la îndeplinire a acestor hotărâri, neexistând posibilitatea de executare silită. Așadar, se susține lipsa reglementărilor unor aspecte ce vizează modul de executare a sancțiunilor stabilite în baza Ordonanței nr. 2/2001. … 15.–>În materie contravențională, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 reprezintă legea generală, astfel că dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor contravențiilor, indiferent dacă acestea sunt reglementate prin legi, prin ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului ori prin acte ale autorităților administrației publice locale sau județene, conform competențelor stabilite prin art. 2 al acestui act normativ. … 16.<!–>În acest context, Curtea observă că, soluționând un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, prin Decizia nr. 7 din 20 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 18 februarie 2011, a stabilit admisibilitatea cererilor de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității indiferent dacă contravențiile săvârșite sunt prevăzute și sancționate prin legi, ordonanțe ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ și chiar dacă actul care stabilește și sancționează contravențiile nu prevede, alternativ cu sancțiunea amenzii, sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității. … 17.–>Astfel, prin art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 este reglementată o ipoteză juridică ce vizează situația contravenientului care a fost sancționat cu amendă și pe care însă nu a achitat-o, dar nici nu poate fi executat silit. Or, pentru o astfel de situație, considerând că starea de insolvabilitate a contravenientului nu trebuie să conducă la lipsirea de eficiență a sancțiunii aplicate, legiuitorul a instituit modalitatea alternativă de executare a sancțiunii amenzii, respectiv posibilitatea înlocuirii acesteia cu obligația de prestare a unei activități în folosul comunității. … 18.<!–>Raportat la prezenta cauză, Curtea reține că instanța de judecată, prin excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, critică lipsa reglementărilor unor aspecte ce vizează modul de executare a sancțiunilor stabilite în baza Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, în coroborare cu alte acte normative, în speță fiind vorba de Ordonanța Guvernului nr. 55/2002. … 19.–>Față de această împrejurare, având în vedere faptul că motivarea excepției de neconstituționalitate vizează aspecte ce țin de eventuale omisiuni legislative sesizate în contextul procesului de interpretare și aplicare a normelor criticate, prin raportare la dispoziții legale cuprinse în legi distincte și aflate într-o conexiune relativă, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, iar în virtutea art. 61 din Constituție, Parlamentul este autoritatea legiuitoare. … 20.<!–>Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (3) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de către instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 50.740/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă. –>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2020.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Ionița Cochințu<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește