DECIZIA nr. 417 din 15 iunie 2017

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:<!–>5.–>Prin Încheierea din 14 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 286/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Cornel Teodor Volintiru cu ocazia soluționării apelului împotriva unei sentințe prin care a fost soluționată o cerere de strămutare. … 6.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală -potrivit cărora sentința prin care Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă soluționează cererea de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac – încalcă egalitatea cetățenilor în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, întrucât limitează în mod nejustificat accesul la justiție. Consideră că textul de lege criticat permite instanței învestite cu soluționarea cererii de strămutare să comită orice abuz, deoarece nu există posibilitatea ca partea interesată să solicite efectuarea unui control judiciar cu privire la hotărârea pronunțată. … 7.–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că strămutarea cauzei penale a fost instituită de legiuitor în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în vederea înlăturării suspiciunilor care planează asupra obiectivității și imparțialității instanței de judecată cu privire la modul de soluționare a cauzei. Strămutarea reprezintă un remediu procesual pentru înlăturarea acelor situații care periclitează desfășurarea normală a unui proces penal în fața instanței competente – ca urmare a intervenirii unor „stări de fapt neconvenabile“ -, având ca efect trecerea unei cauze de la instanța competentă să judece cauza la o altă instanță de același grad. Prin hotărârea pronunțată în cadrul soluționării unei cereri de strămutare, instanța nu se pronunță asupra fondului cauzei, ci doar stabilește – în raport cu criteriile prevăzute de art. 71 din Codul de procedură penală – dacă respectiva cauză va fi soluționată în continuare de instanța învestită sau, în cazul incidenței vreunuia dintre cazurile prevăzute de textul de lege menționat, de o altă instanță egală în grad. Așadar, procedura strămutării nu are caracterul unei judecăți, deoarece vizează un incident procedural intervenit în administrarea justiției, astfel încât hotărârea pronunțată nu afectează drepturile procesuale ale părții care a formulat respectiva cerere. Consideră că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât acestea nu consacră privilegii sau discriminări, ci asigură egalitatea juridică a cetățenilor, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. Neconstituționalitatea unui text de lege pentru considerente ce țin de încălcarea egalității între cetățeni, cu cele două elemente ale sale, egalitatea în drepturi și egalitatea în fața legii, presupune ca, în raport cu persoanele aflate în aceeași situație, să se prevadă condiții diferite de declarare și examinare a căii de atac. Or, dispozițiile art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt aplicabile față de toți cetățenii, astfel încât nu se poate invoca încălcarea principiului egalității. De asemenea, art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, conferă legiuitorului competența exclusivă de a stabili procedura de judecată și îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, prin reglementarea expresă și limitativă a hotărârilor care pot fi supuse unor căi de atac. … 8.<!–>Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.–>Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Arată, astfel, că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca, de altfel, și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea sunt prevăzute „numai prin lege“. Consideră că dispozițiile art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de prevederile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere din Legea fundamentală sau din Convenție nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor vizate de dispozițiile art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală, în care nu se judecă fondul cauzei penale, ci un incident procedural, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile. În fine, textul de lege criticat nu consacră privilegii sau discriminări, ci asigură egalitatea cetățenilor în conformitate cu prevederile art. 16 din Constituție. … 10.<!–>Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituționale. Astfel, cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 16 din Constituție, arată că dispozițiile de lege criticate – care stabilesc, fără echivoc, că hotărârea dată în soluționarea cererii de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac – nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții, care a reținut că la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar violarea principiului egalității și nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 și Decizia nr. 41 din 11 aprilie 1996). În ceea ce privește raportarea textului de lege criticat la prevederile art. 21 din Legea fundamentală, consideră că, întrucât stabilirea competenței și a procedurii de judecată constituie atributul legiuitorului, nu se poate reține încălcarea liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a cauzei, ci constituie o procedură specială – de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată – menită tocmai să asigure condițiile unui proces echitabil. Astfel, instituirea unei căi de atac în procesul penal este obligatorie numai atunci când se soluționează fondul cauzei, pe când, în cazul strămutării, instanța rezolvă o chestiune care ține de buna administrare a justiției, iar exercitarea unei căi de atac cu privire la acest aspect ar prelungi în mod nejustificat durata procesului penal. Liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului, ca aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție. De altfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, 1985). În plus, potrivit prevederilor art. 126 și ale art. 129 din Constituție, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în cadrul procedurii de judecată, precum și modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competențe, legiuitorul stabilește hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi formulate căi de atac și condițiile de exercitare. … 11.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cornel Teodor Volintiru în Dosarul nr. 286/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și constată că dispozițiile art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește