DECIZIA nr. 445 din 11 iulie 2019

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor și ale art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Costică N. Diaconu și de Rodica Gh. Diaconu în Dosarul nr. 28.876/245/2014 al Judecătoriei Iași – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 311D/2017. … 2.–>La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.<!–>Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a depus precizări prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 4.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât prin dispozițiile criticate nu se aduce atingere dreptului de proprietate ale cărui conținut și limite sunt stabilite de legiuitor. Obligația impusă beneficiarului, de a obține acordul administratorului drumului și autorizația de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului respectiv, într-un anumit termen de la intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 7/2010, nu au caracter retroactiv, astfel cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, respectiv că o lege nu retroactivează dacă modifică pentru viitor o stare născută anterior intrării sale în vigoare. …
CURTEA,<!–>–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:<!–>5.–>Prin Încheierea din 22 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 28.876/245/2014, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor și ale art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepție ridicată de Costică N. Diaconu și de Rodica Gh. Diaconu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită instanței să constate dreptul de servitute legală de trecere cu privire la un imobil. … 6.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că drept urmare a dinamicii legislative, dispozițiile criticate impun o dublă condiționare a exercitării dreptului de proprietate prevăzut de art. 44 din Constituție pentru persoanele ce cad sub incidența acestor norme, prin instituirea, în timp, a unor permanente obligații, ceea ce conduce la încălcarea previzibilității și accesibilității normei civile, a principiului neretroactivității legii civile și a dreptului de proprietate. Mai mult, prin modificările legislative se impune plata unor noi taxe sau noi restricții pentru uzitarea unei căi de acces care, în cazul de față, face parte dintr-un plan de urbanizare a României din perioada comunistă, urmată de perioada postdecembristă. … 7.–>Judecătoria Iași – Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate, care nu este absolut, putând fi supus anumitor limitări. … 8.<!–>Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.–>Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 10.<!–>Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. … 11.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. …
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>12.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 13.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 46 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 198/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2015, care au următorul cuprins:– Art. 46 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997: „(1) Pentru realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții sau activități comerciale, căi de acces, amenajări sau instalații în orice scop, fără a periclita siguranța circulației, sunt obligatorii, pe lângă autorizația de construire, după caz, acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului respectiv.“; … – Art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 (în forma inițială): „Beneficiarii care utilizează căi de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt obligați să facă toate demersurile în vederea obținerii acordului administratorului drumului prevăzut la art. 53 alin. (1) din respectiva ordonanță, pe bază de documentație tehnică aferentă, urmată de încheierea contractului prevăzut la art. 46 alin. (5), în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute la art. 53 alin. (2)“; … – Art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 (în forma modificată prin Legea nr. 198/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 7/2010): (1)–>Beneficiarii zonei drumului prin amplasamente sau căi de acces de orice fel, realizate înainte sau după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fără acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, sunt obligați să facă demersurile în vederea obținerii acestora și încheierii contractului de utilizare și acces în zona drumului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoarea legii de aprobare a prezentei ordonanțe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare.(2)<!–>În cazul în care beneficiarii prevăzuți la alin. (1) dețin acord prealabil și autorizație de amplasare și/sau de acces în zona drumului public și nu au încheiat cu administratorul drumului contract pentru utilizarea și accesul în zona drumului public, sunt obligați să facă demersurile în vederea încheierii contractului în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare. … … 14.–>În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) cu privire la principiul neretroactivității legii și ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea, se face referire la aspecte ce țin de calitatea legii, care este o componentă a art. 1 alin. (5) din Constituție. … 15.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia sunt nemulțumiți de faptul că, în virtutea normelor legale în materie, cad sub incidența acestora și beneficiarii zonei drumului prin amplasamente sau căi de acces de orice fel, realizate înainte de reglementarea efectuată prin Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările și completările ulterioare, respectiv prin art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, și apreciază că aceste cerințe, care se adaptează și se instituie permanent, sunt contrare principiului neretroactivității legii, fiind imprevizibile, conducând la încălcarea proprietății. … 16.–>Din evaluarea cadrului legislativ în materie, Curtea observă că prin normele circumscrise domeniului în discuție sa conturat regimul drumurilor, acesta reglementând în mod unitar administrarea drumurilor publice și private, dobândirea și folosirea terenurilor, conducerea, coordonarea și controlul activităților în legătură cu drumurile publice, fiind instituite anumite reguli care se aplică integral tuturor drumurilor publice și, parțial, drumurilor de utilitate privată. … 17.<!–>În ceea ce privește aspectele referitoare la aprobarea amplasării de construcții și instalații în zona drumului public, cuprinse în Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, capitolul II: Administrarea drumurilor, secțiunea a 5-a, acestea au avut diferite conținuturi, care au evoluat în funcție de dezvoltarea infrastructurii, a concurenței etc. Astfel, dacă inițial textul art. 46 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 se rezuma la a statua că „realizarea în zona drumului public a oricărei construcții sau instalații, în orice scop, se face cu respectarea legislației în vigoare privind amplasarea și autorizarea executării construcțiilor și numai cu acordul prealabil al administratorului drumului“, ulterior s-a legiferat în sensul că „pentru realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții sau activități comerciale, căi de acces, amenajări sau instalații în orice scop, fără a periclita siguranța circulației, sunt obligatorii, pe lângă autorizația de construire, după caz, acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului respectiv.“ … 18.–>În acest context, prin art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 s-a reglementat și situația beneficiarilor care utilizează căi de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a acestor acte normative, în sensul că aceștia sunt obligați să facă toate demersurile în vederea obținerii acordului administratorului drumului prevăzut de lege, pe bază de documentație tehnică aferentă, urmată de încheierea contractului prevăzut la art. 46 alin. (5), în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de lege. Ulterior, prin Legea nr. 198/2015, a fost instituit un nou termen, respectiv „în termen de 12 luni de la intrarea în vigoarea legii de aprobare a acestei ordonanțe“. Mai mult, în cazul în care beneficiarii dețin acord prealabil și autorizație de amplasare și/sau de acces în zona drumului public și nu au încheiat cu administratorul drumului contract pentru utilizarea și accesul în zona drumului public, sunt obligați să facă demersurile în vederea încheierii contractului în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a acestei ordonanțe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 43/1997. Prin urmare, prin instituirea unor termene succesive, legiuitorul a creat posibilitatea tuturor celor interesați să intre în legalitatea circumscrisă de normele care reglementează regimul drumurilor. … 19.<!–>Aceste norme sunt clare, precise și previzibile, din cuprinsul acestora se desprinde cu ușurință conduita pe care trebuie să o adopte beneficiarii care utilizează căi de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a acestor acte normative. Așadar, sunt îndeplinite condițiile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale. … 20.–>În ceea ce privește invocarea principiului neretroactivității, din cele expuse mai sus nu reiese că prevederile criticate conțin norme care să conducă la aplicarea legii pentru trecut, ci fac anumite precizări în legătură cu aplicarea în timp a normelor. Or, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de fapt născută anterior și nici când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea Decizia nr. 784 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, sau Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002). … 21.<!–>Referitor la dreptul de proprietate privată, astfel cum a statuat în jurisprudența sa Curtea Constituțională, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (a se vedea Decizia nr. 655 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 22 iulie 2011, Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în repetate rânduri (spre exemplu, Hotărârea din 18 martie 2008, pronunțată în Cauza Dacia – S.R.L. împotriva Republicii Moldova, paragraful 54), a precizat că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinde trei reguli distincte: prima, stabilită în prima teză din primul alineat, este de natură generală și enunță principiul respectării proprietății; a doua regulă, cuprinsă în teza a doua a aceluiași alineat, se referă la privațiunea de proprietate și o supune anumitor condiții; regula a treia, consemnată în al doilea alineat, recunoaște statelor prerogativa, între altele, de a reglementa folosința bunurilor în conformitate cu interesul general; între aceste reguli există o interdependență. … 22.–>Or, potrivit art. 136 alin. (3) din Constituție, bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietății publice, iar drumurile naționale – autostrăzi, drumuri expres, drumuri naționale europene, principale, secundare, potrivit atât prevederilor Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998 (ale cărei norme, în prezent, sunt parțial abrogate), cât și dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, fac parte din domeniul public al statului. … 23.<!–>Astfel, în ceea ce privește regimul drumurilor, este de domeniul evidenței faptul că primează interesul general, respectiv că statul trebuie să asigure în deplină siguranță circulația pe drumurile publice, fiind firesc și normal ca amplasarea sau realizarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții sau activități comerciale, căi de acces, amenajări sau instalații în orice scop să se facă în anumite condiții care trebuie adaptate concomitent și permanent cu dezvoltarea și modernizarea infrastructurii rutiere, condiții care sunt aplicabile beneficiarilor zonei drumului prin amplasamente sau căi de acces de orice fel realizate înainte sau după intrarea în vigoare a acestor acte normative, întrucât statul, prin autoritățile sale, trebuie să aibă un inventar și o situație concretă a tuturor celor circumscrise în art. 46 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997. … 24.–>În acest context, Curtea reține că, în ceea ce privește aspectele menționate de autorii excepției de neconstituționalitate referitor la situația juridică pe care o invocă cu privire la dreptul de servitute deținut în timp, acestea sunt chestiuni ce țin de aplicarea și interpretarea legii în contextul dat, nefiind chestiuni ce țin de contenciosul constituțional. … 25.<!–>Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 și ale art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2) și art. 44 din Constituție, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. … 26.–>Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Costică N. Diaconu și Rodica Gh. Diaconu în Dosarul nr. 28.876/245/2014 al Judecătoriei Iași – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 46 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor și ale art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.<!–>Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2019.–>
PREȘEDINTE,<!–>
prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru–>
Magistrat-asistent,<!–>
Ionița Cochințu–>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește