DECIZIA nr. 499 din 13 iulie 2021

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (4), ale art. 375 alin. (2) și ale art. 377 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Sorin Guluță în Dosarul nr. 42.160/3/2017 al Tribunalului București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 941D/2018. … 2.–>La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune, în principal, concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Astfel, consideră că autorul excepției nu pune în discuție conformitatea cu Constituția a dispozițiilor art. 374 alin. (4), ale art. 375 alin. (2) și ale art. 377 din Codul de procedură penală, ci propune o interpretare greșită a textelor de lege criticate, pe fondul lipsei de corelare cu ansamblul normelor în materie, având în vedere că dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală îi acordă, în realitate, autorului excepției beneficiul pe care acesta susține că nu l-ar avea. În subsidiar, reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate se corelează între ele și permit aplicarea beneficiului în toate situațiile în care, în final, instanța reține faptele astfel cum sunt recunoscute de inculpat, chiar dacă acesta nu a recunoscut situația de fapt susținută de procuror. …
CURTEA,–><!–>având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 5 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 42.160/3/2017, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (4), ale art. 375 alin. (2) și ale art. 377 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Constantin Sorin Guluță cu ocazia soluționării unei cauze penale. … 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 374 alin. (4), ale art. 375 alin. (2) și ale art. 377 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în fața legii, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. În acest sens, arată că dorește să recunoască faptele reținute în sarcina sa pentru a nu pierde beneficiul prevăzut de dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, însă, în același timp, solicită să fie administrate și alte mijloace de probă, respectiv o expertiză contabilă, întrucât urmărirea penală nu este completă. Or, potrivit textelor de lege criticate, procedura simplificată de judecată se desfășoară pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și pe baza înscrisurilor depuse de către inculpat, fără a fi permisă administrarea altor mijloace de probă, cu excepția situației în care se schimbă încadrarea juridică, ceea ce încalcă dreptul la apărare și la un proces echitabil. De asemenea, consideră că dispozițiile de lege criticate creează discriminare între persoane aflate în aceeași situație juridică, întrucât este posibil ca pentru un inculpat urmărirea penală să fie completă și să nu mai fie nevoie decât de administrarea unor înscrisuri, în timp ce pentru un alt inculpat urmărirea penală poate să nu fie completă și atunci ar trebui administrate și alte mijloace de probă. … 6.<!–>Tribunalul București – Secția I penală apreciază că, raportat la criticile invocate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (4), ale art. 375 alin. (2) și ale art. 377 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece inculpatul care recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa nu se află în aceeași situație juridică cu inculpatul care nu recunoaște integral faptele, ceea ce determină un tratament diferit al acestora. Invocă, în acest sens, considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 484 din 23 iunie 2015. Pe de altă parte, instanța subliniază că dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016, prevăd posibilitatea reducerii limitelor de pedeapsă pentru inculpatul care, deși a solicitat aplicarea procedurii simplificate, a tăgăduit o parte din situația de fapt, în cazul în care în urma evaluării probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și al judecății instanța reține aceeași situație de fapt precum cea recunoscută de inculpat. Nu în ultimul rând, instanța consideră că procedura simplificată statuată de textele de lege criticate vizează o procedură specială de justiție negociată, care nu se aplică inculpaților ope legis sau ca regulă generală, ci, din contră, a fost concepută pentru a fi lăsată la latitudinea inculpatului, atunci când acesta apreciază că acuzația formulată împotriva sa corespunde probatoriului administrat în cauză – cu care este de acord – și dorește să pledeze vinovat. … 7.–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. …
CURTEA,–><!–>examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>9.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 374 alin. (4), ale art. 375 alin. (2) și ale art. 377 din Codul de procedură penală. Prevederile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală au fost modificate prin dispozițiile art. II pct. 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, iar prevederile art. 375 alin. (2) și ale art. 377 din Codul de procedură penală au fost modificate prin dispozițiile art. 102 pct. 241 și 242 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Referitor la prevederile art. 377 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 377 alin. (4) teza întâi și ale art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care instanța de judecată se pronunță cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluționează fondul cauzei. Dispozițiile art. 374 alin. (4), ale art. 375 alin. (2) și ale art. 377 din Codul de procedură penală au următorul cuprins:– Art. 374 alin. (4): „(4) În cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10).“; … – Art. 375 alin. (2): „(2) Dacă admite cererea, instanța întreabă părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri.“; … – Art. 377:(1)<!–>Dacă a dispus ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 375 alin. (1), instanța administrează proba cu înscrisurile încuviințate.(2)–>Înscrisurile pot fi prezentate la termenul la care instanța se pronunță asupra cererii prevăzute la art. 375 alin. (1) sau la un termen ulterior, acordat în acest scop. Pentru prezentarea de înscrisuri instanța nu poate acorda decât un singur termen.(3)<!–>Dispozițiile art. 383 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.(4)–>Dacă instanța constată, din oficiu, la cererea procurorului sau a părților, că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată, este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă. Dispozițiile art. 386 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(5)<!–>Dacă pentru stabilirea încadrării juridice, precum și dacă, după schimbarea încadrării juridice, este necesară administrarea altor probe, instanța, luând concluziile procurorului și ale părților, dispune efectuarea cercetării judecătorești, dispozițiile art. 374 alin. (5)-(10) aplicându-se în mod corespunzător. … … 11.–>În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum și a prevederilor art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenție. … 12.<!–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 374 alin. (4), ale art. 375 alin. (2) și ale art. 377 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 16 și 21 din Constituție – invocate și în prezenta cauză – și față de critici similare. Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate, de exemplu, prin Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, Decizia nr. 253 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2016, și Decizia nr. 251 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 27 iunie 2019. … 13.–>Astfel, prin deciziile mai sus menționate, Curtea a reținut că procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii nu constituie o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată pentru prima dată de dispozițiile art. 320^1 din Codul de procedură penală din 1968 (care au fost introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010), cu titlul de derogare de la dreptul comun, derogare ce presupune soluționarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în faza de urmărire penală au fost dezlegate toate aspectele legate de existența infracțiunii și de vinovăția inculpatului (Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, paragraful 12, Decizia nr. 253 din 5 mai 2016, paragraful 16, și Decizia nr. 251 din 23 aprilie 2019, paragraful 33, decizii citate anterior). … 14.<!–>În continuare, Curtea a constatat că reducerea limitelor speciale de pedeapsă ca urmare a recunoașterii învinuirii nu poate fi convertită într-un drept fundamental, ci reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor, potrivit politicii sale penale, în anumite condiții, printre care se numără și recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în sarcina inculpatului, tocmai caracterul integral al recunoașterii învinuirii fiind cel care face inutilă efectuarea cercetării judecătorești, așa cum este reglementată aceasta de dispozițiile art. 374 alin. (5)-(10) din actualul Cod de procedură penală. Având în vedere efectele procedurii de judecată simplificate, instanța poate respinge, în baza unor criterii obiective și rezonabile, cererea formulată de inculpat, întrucât, indiferent că recunoașterea învinuirii este totală sau parțială, ceea ce prevalează este existența unui proces echitabil, despre care nu se poate vorbi în măsura în care se neagă principiul aflării adevărului. Așadar, nu simpla recunoaștere a învinuirii, chiar și integrală, este determinantă pentru a se da eficiență unui proces echitabil desfășurat în limitele legalității și imparțialității, aceasta constituind doar o condiție procedurală, ci stabilirea vinovăției inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa. Având în vedere riscul exercitării de presiuni asupra inculpatului pentru a-și recunoaște vinovăția și cu privire la fapte pe care nu le-a săvârșit, posibilitatea instanței de a respinge cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție. Judecătorul nu este obligat, în absența convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului – chiar dacă acesta recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa -, să admită cererea formulată de inculpat, ceea ce reprezintă o materializare a principiului constituțional al înfăptuirii justiției de către instanțele judecătorești, consacrat de art. 124 din Legea fundamentată. Astfel, instanța are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar și în condițiile unei recunoașteri totale a faptelor reținute în sarcina sa, atunci când nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei și consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci trebuie să se facă potrivit dreptului comun (Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, paragraful 13, Decizia nr. 253 din 5 mai 2016, paragraful 17, și Decizia nr. 251 din 23 aprilie 2019, paragrafele 34 și 35, decizii citate anterior). … 15.–>De asemenea, Curtea a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 375 alin. (2) și ale art. 377 din Codul de procedură penală, în cursul cercetării judecătorești simplificate, poate fi administrată proba cu înscrisuri în suplimentarea probatoriului din faza de urmărire penală. Doctrina a relevat faptul că, dacă până în prezent în procedura simplificată de judecată puteau fi administrate doar înscrisuri în circumstanțiere, potrivit actualei reglementări, pot fi administrate atât înscrisuri în circumstanțiere, cât și pentru soluționarea acțiunilor penală și civilă. Totodată, Curtea a observat că, potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală, dacă, după admiterea cererii inculpatului de a fi judecat în procedură simplificată, instanța constată că pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, precum și dacă, după schimbarea încadrării juridice, constată același lucru, luând concluziile procurorului și ale părților, instanța de judecată este obligată să dispună efectuarea cercetării judecătorești potrivit procedurii comune. Pentru toate aceste motive, Curtea a statuat că nu poate fi reținută critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 21 din Constituție (Decizia nr. 253 din 5 mai 2016, precitată, paragrafele 19 și 20). … 16.<!–>Astfel, Curtea a constatat, în jurisprudența sa, că soluționarea cauzelor penale, inclusiv prin aplicarea dispozițiilor ce reglementează procedura în cazul recunoașterii învinuirii, are la bază principiul aflării adevărului, prevăzut de dispozițiile art. 5 din Codul de procedură penală, potrivit căruia instanța de judecată este obligată să verifice faptele reținute în cuprinsul actului de sesizare în sarcina inculpatului și probele administrate în cursul urmăririi penale. O interpretare contrară ar da posibilitatea condamnării unei persoane nevinovate, care, din rațiuni exterioare ideii de înfăptuire a justiției, a recunoscut fapte pe care nu le-a comis (Decizia nr. 250 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015, și Decizia nr. 253 din 5 mai 2016, precitată, paragraful 18). … 17.–>De asemenea, Curtea nu a reținut nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât, potrivit jurisprudenței sale, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că dispozițiile art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, și Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015). Or, inculpatul care nu recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa nu se află în aceeași situație cu cel care recunoaște integral învinuirea, motiv pentru care instanța – care are obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei și cu privire la persoana inculpatului – în primul caz va soluționa cauza potrivit dreptului comun, cadru procesual în care poate lămuri toate împrejurările, iar în cel de-al doilea caz va judeca potrivit procedurii simplificate, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege. Tratamentul juridic diferențiat instituit prin dispozițiile de lege criticate este, prin urmare, justificat și nu se poate vorbi de existența unei discriminări, cu atât mai mult cu cât reducerea limitelor speciale de pedeapsă nu reprezintă un drept fundamental, ci constituie un beneficiu acordat de legiuitor în anumite condiții, potrivit politicii sale penale (Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, precitată, paragraful 15). … 18.<!–>În același sens sunt și Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, Decizia nr. 275 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 22 iulie 2016, Decizia nr. 723 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 13 aprilie 2017, și Decizia nr. 753 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017. … 19.–>Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 20.<!–>Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, …
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Sorin Guluță în Dosarul nr. 42.160/3/2017 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 374 alin. (4), ale art. 375 alin. (2) și ale art. 377 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2021.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Oana-Cristina Puică<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește