DECIZIA nr. 50 din 18 septembrie 2023

Dosar nr. 1.128/1/2023<!–>

–>1.<!–>Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.128/1/2023, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023 (Regulamentul). … 2.–>Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. … 3.<!–>La ședința de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament. … 4.–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Mureș – Secția civilă în Dosarul nr. 1.627/320/2022. … 5.<!–>Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. … 6.–>De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești pronunțate în materia ce face obiectul sesizării și opinii teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. … 7.<!–>În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. …
ÎNALTA CURTE,–>În interpretarea acelorași dispoziții legale, se poate considera că regimul juridic al creanței fiscale în privința termenului de prescripție a executării silite este modificat atunci când se angajează răspunderea în temeiul art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, iar nu în temeiul art. 25–26 din Codul de procedură fiscală?–>În interpretarea acelorași dispoziții legale, se poate considera că prin angajarea răspunderii civile delictuale în procedura insolvenței și obținerea unui nou titlu executoriu executarea silită care este efectuată de organul fiscal trebuie să se raporteze la termenul privind prescripția dreptului de a solicita executarea silită de 3 ani?<!–> … 9.–>Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 aprilie 2023 cu nr. 1.128/1/2023. … … II.<!–>Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile10.–>Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 85/2006) +
Articolul 138(1)<!–>În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:a)–>au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; … b)<!–>au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; … c)–>au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; … d)<!–>au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; … e)–>au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; … f)<!–>au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; … g)–>în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori. (…) … +
Articolul 139Acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii. … 11.–>Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură fiscală) +
Articolul 25Răspunderea solidară(1)<!–>Răspund solidar cu debitorul următoarele persoane:a)–>asociații din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale, pentru obligațiile fiscale datorate de acestea, în condițiile prevăzute la art. 20, alături de reprezentanții legali care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea obligațiilor fiscale la scadență; … b)<!–>terții popriți, în situațiile prevăzute la art. 236 alin. (9), (11), (13), (14), (18), (20) și (21), în limita sumelor sustrase indisponibilizării; … c)–>reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credință, declară băncii, potrivit art. 236 alin. (14) lit. a), că nu deține alte disponibilități bănești; … d)<!–>emitentul scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție ori instituția care a confirmat scrisoarea de garanție/polița de asigurare de garanție potrivit art. 211 lit. b), în cazul în care nu a virat, potrivit legii, sumele de bani în conturile de venituri bugetare la solicitarea organului fiscal. Dispozițiile art. 2.321 alin. (3) din Codul civil rămân aplicabile. … (2)–>Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:a)<!–>persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel insolvabilitatea; … b)–>administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului; … c)<!–>administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate; … d)–>administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale; … e)<!–>administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului. … (2^1)–>Pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței răspund solidar cu acesta persoanele care au determinat cu rea-credință acumularea și sustragerea de la plata acestor obligații.(3)<!–>Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:a)–>dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor dobânditorului; … b)<!–>are sau a avut raporturi contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor; … c)–>are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului. (…) … +
Articolul 26Dispoziții speciale privind stabilirea răspunderii(1)Răspunderea persoanelor prevăzute la art. 25 se stabilește prin decizie emisă de organul fiscal competent pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte. Decizia este act administrativ fiscal potrivit prezentului cod. (…) +
Articolul 215Începerea termenului de prescripție(1)Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. (…) +
Articolul 220Organele de executare silită(…) (10) În cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislației privind insolvența, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 173 din Legea nr. 85/2014, executarea silită se efectuează potrivit dispozițiilor prezentului cod, de către organul de executare silită prevăzut de acesta. În situația în care atragerea răspunderii privește atât creanțe fiscale administrate de organul fiscal central, cât și creanțe fiscale administrate de organul fiscal local, competența aparține organului fiscal care deține creanța fiscală mai mare. În acest caz, organul de executare silită distribuie sumele realizate potrivit ordinii prevăzute de Legea nr. 85/2014. (…) … 91.<!–>Având în vedere întrebările astfel reformulate, elementele prezentei sesizări pun în evidență existența legăturii necesare între chestiunea de drept dedusă interpretării și soluționarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată. … 92.–>Astfel, interpretarea normelor de drept care formează obiectul sesizării are aptitudinea să determine rezolvarea raportului de drept dedus judecății, întrucât stabilirea termenului de prescripție a dreptului de a solicita executarea silită este de natură să soluționeze criticile formulate atât în apelul contestatorului, cât și în apelul intimatului. În esență, aceste critici privesc soluția primei instanțe asupra termenului de prescripție aplicabil dreptului de a cere executarea silită în ipoteza în care este atrasă răspunderea pentru intrarea în insolvență, în temeiul legii insolvenței, în pasivul debitorului insolvent fiind cuprinse și creanțe fiscale, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită fiind astfel determinantă pentru rezolvarea pe fond a cauzei. … 93.<!–>Cât privește cerința referitoare la noutatea chestiunii de drept, aceasta reprezintă o condiție distinctă de aceea a inexistenței unei statuări a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra problemei de drept care formează obiectul sesizării. … 94.–>În absența unor criterii legale de determinare a conținutului acestei noțiuni, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat, în jurisprudența sa constantă, că este îndeplinită cerința noutății atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept mai vechi (a se vedea Decizia nr. 64 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1099 din 18 noiembrie 2021, paragraful 123, și jurisprudența citată acolo). … 95.<!–>De asemenea, noutatea chestiunii de drept, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui și atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice a devenit actuală pentru că textele de lege supuse interpretării suscită recent în fața instanțelor de judecată o dificultate a aplicării acestora și creează premisele apariției unei practici judiciare neunitare la nivel național (idem, paragraful 124). … 96.–>În aceste coordonate de evaluare a cerinței noutății chestiunii de drept, se constată că norma legală a cărei interpretare formează obiectul prezentei sesizări are o vechime apreciabilă, regăsindu-se, în aceeași formă, în actele normative care au reglementat în mod succesiv materia. … 97.<!–>Astfel, la data publicării sale, 21 aprilie 2006, Legea nr. 85/2006 reglementa atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății sau a altor persoane care au cauzat starea de insolvență a debitorului, în coordonatele stabilite anterior de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare. … 98.–>Legea nr. 85/2006 a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014 care, la rândul său, a preluat în mod similar reglementările menționate. … 99.<!–>În ceea ce privește normele de procedură fiscală, art. 136 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 92/2003), în forma republicată la data de 31 iulie 2007, stabilea că, „în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod“. … 100.–>Aceeași soluție legislativă a fost păstrată și în Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare [art. 220 alin. (10)]. … 101.<!–>În concluzie, din această perspectivă de evaluare a cerinței noutății chestiunii de drept se observă că dispozițiile legale a căror interpretare a prilejuit formularea prezentei sesizări se regăsesc în cuprinsul unor acte normative adoptate și intrate în vigoare cu aproximativ 17 ani în urmă. … 102.–>Așadar, norma legală supusă interpretării nu este una recent intrată în vigoare și nu se constată nici existența unui cadru legislativ nou sau modificat față de cel anterior. … 103.<!–>De asemenea, în încheierea de sesizare nu au fost evidențiate circumstanțe particulare care să confere noutate problemei de drept, instanța de trimitere neindicând, în cuprinsul încheierii de sesizare, niciun argument sub acest aspect, deși avea o astfel de obligație potrivit art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă. … 104.–>Totuși, noutatea chestiunii de drept, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui și atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice a devenit actuală, textele de lege supuse interpretării suscitând recent în fața instanțelor de judecată o dificultate a aplicării acestora și creând premisele apariției unei practici neunitare la nivel național. … 105.<!–>Astfel, în evaluarea cerinței noutății, relevantă nu este atât data adoptării normei legale, după cum constant a subliniat Înalta Curte de Casație și Justiție, ci dezvoltarea unei jurisprudențe în materie, deoarece caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor (Decizia nr. 42 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 16 octombrie 2017, paragraful 64; Decizia nr. 56 din 28 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1193 din 8 decembrie 2020, paragrafele 75 și 78). … 106.–>În speță, o astfel de dezlegare din partea instanțelor nu există. Deși aproape inexistent la nivel de jurisprudență, potențialul de practică neunitară rezultă însă din opiniile teoretice comunicate de instanțele naționale. Astfel, colectivele de judecători consultate au exprimat și au argumentat opinii teoretice care reflectă, în proporții echilibrate, ambele soluții exemplificate în încheierea de sesizare. … 107.<!–>În acest context, este de observat că, potrivit jurisprudenței Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, îndeplinirea condiției noutății chestiunii de drept poate rezulta din faptul că „nu s-a cristalizat o practică unitară și constantă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în scopul prevenirii apariției unei jurisprudențe neunitare“ (Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 9 februarie 2021, paragraful 54). … 108.–>De asemenea, trebuie subliniat faptul că nu este vorba de o normă legală susceptibilă să se aplice în situații izolate, ci de o problemă fundamentală privind executarea silită în cazul hotărârilor prin care s-a dispus antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății sau a altor persoane care au cauzat starea de insolvență a debitorului. … 109.<!–>În contextul expus rezultă îndeplinirea cerinței noutății, întrucât chestiunea de drept supusă interpretării nu a primit încă o dezlegare din partea instanțelor, iar opiniile comunicate de instanțele din țară relevă dificultatea de interpretare a dispozițiilor legale care formează obiectul sesizării, ceea ce conduce la concluzia că este îndeplinită și condiția caracterului veritabil al problemei de drept. … 110.–>În acest sens, în practica instanței supreme, s-a reținut că această cerință de admisibilitate a sesizării se referă la caracterul real și serios al problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că este necesar ca aceasta să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât să justifice declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. … 111.<!–>În jurisprudența dezvoltată în legătură cu această condiție de admisibilitate, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în mod constant că, în declanșarea procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății. … 112.–>Astfel, chestiunea de drept trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite, aspect care rezultă cu pregnanță din datele comunicate de instanțele naționale, punctele de vedere ale judecătorilor fiind divergente și exprimând, în proporții sensibil egale, soluțiile identificate în încheierea de sesizare. … 113.<!–>Această situație determină concluzia că, în cazul prezentei sesizări, utilizarea mecanismului de unificare a practicii judiciare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile prezintă utilitate, întrucât problema de drept semnalată reprezintă o chestiune cu un real potențial de a crea divergență jurisprudențială, problema pusă în discuție fiind una veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite. … … X.2.–>Asupra fondului sesizării114.<!–>Coordonatele în care se poate angaja răspunderea membrilor organelor de conducere conform dispozițiilor legii insolvenței rezultă din normele legale expuse în capitolul II al prezentei decizii. … 115.–>Este de menționat că dispozițiile privind răspunderea membrilor organelor de conducere din Legea nr. 85/2006 au fost preluate într-o manieră similară de Legea nr. 85/2014 (art. 169–173). … 116.<!–>Astfel, răspunderea în discuție revine persoanelor cărora le este imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, judecătorul-sindic putând dispune, în situația în care a reținut săvârșirea de către aceste persoane a uneia din faptele indicate în art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de respectivele persoane. … 117.–>Acțiunea menționată, declanșată de administratorul judiciar sau lichidatorul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, se prescrie în termen de 3 ani, astfel cum prevede art. 139 din aceeași lege. … 118.<!–>Sumele depuse de persoanele în privința cărora s-a dispus angajarea răspunderii vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, plății creanțelor potrivit programului de plăți, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar, în caz de faliment, acoperirii pasivului, conform art. 140 din Legea nr. 85/2006. … 119.–>Întrucât stabilirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită presupune determinarea prealabilă a naturii titlului executoriu și a dreptului la care acesta se referă, se impune precizarea că, sub acest din urmă aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a pronunțat Decizia nr. 14 din 27 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 13 septembrie 2022. Chiar dacă statuările din decizia menționată au în vedere dispozițiile din Legea nr. 85/2014, ele își găsesc aplicabilitatea și în contextul în care sesizarea de față privește Legea nr. 85/2006, conținutul reglementărilor fiind similar. … 120.<!–>În privința fundamentului răspunderii, în decizia menționată s-a statuat că răspunderea persoanelor vizate de textul legal, în cazul în care prin faptele lor au cauzat starea de insolvență a debitorului, este subordonată scopului procedurii insolvenței, acela de a acoperi pasivul debitorului. Acest pasiv este constituit din obligațiile asumate de debitor față de creditori și neexecutate la momentul când au devenit exigibile, respectiv din totalitatea creanțelor înscrise în tabelul definitiv de creanțe. Membrii organelor de conducere/supraveghere ale persoanei juridice sau orice altă persoană suportă o parte din pasiv sau întregul pasiv nu pentru că ei l-au produs în mod direct în dauna creditorilor, ci pentru că, prin săvârșirea faptelor descrise de lege, au contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență, adică acea stare a patrimoniului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile (paragraful 75). … 121.–>De asemenea, în decizia menționată s-a arătat că, fiind o formă specială de răspundere civilă delictuală, legea stabilește care sunt părțile raportului juridic pe care se grefează acțiunea în atragerea răspunderii pentru intrarea debitorului în insolvență (paragraful 77). În acest sens s-a statuat că răspunderea reglementată de art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 este o răspundere față de debitorul persoană juridică, pentru că acestuia i s-a cauzat starea de insolvență, ca expresie a prejudiciului încercat (paragraful 76), iar prejudiciul, în ipoteza analizată, este cauzat direct debitorului persoană juridică, prin aducerea sa în stare de insolvență, și numai indirect creditorilor (paragraful 113). … 122.<!–>Astfel, prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii a fost stabilită natura răspunderii angajate în sarcina organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății sau a altor persoane care au cauzat starea de insolvență a debitorului, în sensul că aceasta este o formă specială de răspundere civilă delictuală, care este angajată pentru prejudiciul cauzat direct debitorului persoană juridică. … 123.–>Art. 142 din Legea nr. 85/2006 stabilește regula conform căreia executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă. … 124.<!–>Excepția de la această regulă este instituită de art. 220 alin. (10) din Codul de procedură fiscală, care prevede că, în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislației privind insolvența, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 173 din Legea nr. 85/2014, executarea silită se efectuează potrivit dispozițiilor codului menționat, de către organul de executare silită prevăzut de acesta. … 125.–>În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 136 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, a fost pronunțată Decizia nr. 6 din 14 mai 2012 de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii. Această decizie a avut în vedere competența de executare a hotărârilor judecătorești de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, în cazul concursului dintre creditorii fiscali și ceilalți creditori ai debitorului. … 126.<!–>În motivarea deciziei s-a arătat că alin. (6) al art. 136 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 instituie o normă derogatorie de la dispozițiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în sensul că, în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile capitolului IV din Legea nr. 85/2006, și pentru creanțele fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din același act normativ, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile instituite de Codul de procedură fiscală. … 127.–>De asemenea, s-a arătat că din interpretarea literală și gramaticală a dispozițiilor art. 136 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 rezultă că legiuitorul a dorit, în situația executării creanțelor fiscale cuvenite bugetului de stat, să se deroge de la dispozițiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, referitoare la punerea în executare, prin intermediul executorului judecătoresc, a hotărârii judecătorului-sindic, având ca obiect atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății supuse procedurii insolvenței. … 128.<!–>Astfel, competența de punere în executare a hotărârii judecătorului-sindic vizând atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății supuse procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 aparține organelor fiscale de executare, potrivit dispozițiilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, numai în situația în care în pasivul debitorului insolvent se află și o creanță fiscală. … 129.–>De asemenea, s-a arătat că derogarea instituită la art. 136 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 se extinde asupra tuturor categoriilor de creditori, astfel că, în cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, aceasta se va face potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, de către organele prevăzute de aceasta. … 130.<!–>Din cele două decizii pronunțate în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare rezultă, pe de o parte, natura raportului juridic în cadrul căruia este angajată răspunderea și, pe de altă parte, caracterul derogatoriu al normelor din Codul de procedură fiscală referitoare la punerea în executare a hotărârii judecătorului-sindic. … 131.–>Determinarea regimului juridic aplicabil prescripției dreptului de a obține executarea silită a titlului executoriu reprezentat de hotărârea judecătorului-sindic este într-o relație de dependență, în cadrul raționamentului logico-juridic, față de natura raportului juridic obligațional care stă la baza hotărârii puse în executare. … 132.<!–>Întrucât acest raport juridic generează o răspundere civilă delictuală, pentru un prejudiciu cauzat debitorului insolvent, pentru stabilirea termenului de prescripție a executării silite a hotărârii judecătorului-sindic nu pot fi aplicate dispozițiile art. 215 din Codul de procedură fiscală, care reglementează dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, întrucât aceste dispoziții speciale vizează raportul juridic fiscal, în care prejudiciul este cauzat direct entității de drept public. … 133.–>Astfel, subiectele raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilii, precum și alte persoane care dobândesc drepturi, respectiv își asumă obligații în cadrul acestui raport; or, raportul juridic generat de aplicarea art. 138 din Legea nr. 85/2006 este un raport de natură civilă, angajat între debitorul aflat în stare de insolvență și persoanele cărora li s-a atras răspunderea în temeiul acestei legi. … 134.<!–>În acest context, derogarea instituită de art. 220 din Codul de procedură fiscală pentru situația în care în pasivul debitorului insolvent se află și creanța fiscală vizează faptul că executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile instituite de Codul de procedură fiscală și nu conduce la aplicarea termenului de prescripție incident doar în cazul raportului juridic de drept fiscal, rămânând astfel aplicabil termenul de prescripție a executării silite prevăzut de art. 706 alin. (1) teza I din Codul de procedură civilă. … 135.–>Efectuarea executării silite de organul de executare în condițiile instituite de Codul de procedură fiscală a fost avută în vedere și prin Decizia nr. 66 din 2 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În această decizie, instanța supremă s-a pronunțat exclusiv din perspectiva competenței executorilor fiscali, ca organe de executare silită ale statului în ceea ce privește executarea silită a titlurilor executorii – hotărâri judecătorești privind creanțe bugetare datorate în temeiul unor raporturi juridice contractuale care se fac venit la bugetul consolidat al statului. … 136.<!–>În motivarea deciziei, în justificarea dispoziției derogatorii, s-a arătat că, în acest fel, bugetul instituțiilor menționate nu va fi grevat de cheltuielile de executare, pe care le implică o executare prin executor judecătoresc, atât timp cât au la dispoziție această variantă lipsită de costuri și fără consecințe negative, în cazul unui control al Curții de Conturi care să vizeze eficiența, economicitatea, legalitatea și regularitatea operațiunilor desfășurate de respectiva instituție (paragraful 64). … 137.–>De asemenea, prin Decizia nr. 16 din 8 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că o hotărâre judecătorească în materie civilă, referitoare la restituirea unor despăgubiri acordate în baza Legii nr. 10/2001, pronunțată în favoarea unei instituții publice finanțate de la bugetul de stat, precum Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, este asimilată, în vederea executării silite, unui titlu executoriu referitor la creanțe bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale [la care se referă art. 226 alin. (3) din Codul de procedură fiscală], asimilare ce privește exclusiv procedura de executare prin organele proprii ale administrației financiare (paragraful 92). … 138.<!–>În considerentele acestei decizii se arată expres că, deși o astfel de creanță se execută prin executorii fiscali, iar sumele încasate se fac venit la bugetul de stat, nu înseamnă că ea se transformă ope legis într-o creanță fiscală, ci își menține caracterul de creanță bugetară izvorâtă din alte titluri executorii, conform legii, așa cum este hotărârea judecătorească ce tranșează un litigiu de drept civil, iar nu de drept fiscal (paragraful 93). … 139.–>În acest context se impune concluzia că dispozițiile art. 220 alin. (10) din Codul de procedură fiscală reprezintă o normă procesuală aplicabilă procedurii de executare silită care stabilește modul în care se va realiza această executare, după cum rezultă și din denumirea marginală a articolului, organele de executare silită, termenul de prescripție a executării silite fiind o problemă distinctă. … 140.<!–>Astfel, spre deosebire de legea aplicabilă procedurii de executare silită, ce se determină prin raportare la dispozițiile art. 220 alin. (10) din Codul de procedură fiscală, pentru determinarea legii aplicabile prescripției dreptului de a obține executarea silită interesează natura titlului executoriu, reprezentat de hotărârea pronunțată în temeiul art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, și tipul de răspundere astfel angajat, în coordonatele expuse mai sus. … 141.–>Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 alin. (1) din Codul de procedură civilă, … … Admite sesizarea formulată de Tribunalul Mureș – Secția civilă în Dosarul nr. 1.627/320/2022 pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:În interpretarea dispozițiilor art. 138 alin. (1) și art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, raportate la prevederile art. 220 alin. (10) și art. 215 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislației privind insolvența, în pasivul debitorului insolvent fiind cuprinse și creanțe fiscale, termenul de prescripție a executării silite este cel de 3 ani prevăzut de Codul de procedură civilă.–>Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2023.<!–>
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE–>
MARIANA CONSTANTINESCU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Elena Adriana Stamatescu<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește